fbpx
Stories
[ June 20, 2019 by iunieta 0 Comments ]

E-book gratuit – Cum să fii no.mad cu autorulota în Europa (Costuri, Traseu, Povești)

Descarcă E-book gratuit și află cum să fii no.mad prin Europa cu autorulota

Sâmbătă, 1 iunie, 2019, am pășit în autorulota de patru persoane cu care urma să vizitez Europa. Și am vizitat-o. În 16 zile am făcut 5000 de km prin Ungaria – Austria – Germania – Elveția – Italia și Slovenia, am văzut șase țări și 17 orașe, am gustat din bucătăriile lor specifice și am băut vin rar, dar cel mai mult am simțit cum este să fii liber, să nu depinzi de un loc sau de o cazare.
rv2

S-au întâmplat multe în cele 16 zile, am trecut printr-o furtună în Italia, am dormit în parcări, ne-am rătăcit, am schimbat traseul, așa că m-am gândit să povestesc ce s-a întâmplat în fiecare zi, în e-book-ul de mai jos. S-au strâns 20 de pagini cu povești și fotografii despre cum m-am simțit eu în prima călătorie cu autorulota. Tot în e-book am detaliat și costurile, cât a costat motorina, închiriatul, mâncarea, dar și care sunt responsabilitățile tale atunci când călătorești cu autorulota.

Călătoria asta nu a fost o simplă vacanță, a fost mai mult de atât. Au fost 16 zile în care am ieșit din zona de confort, în care mi-a fost teamă, am avut emoții, am învățat ceva nou (să conduc o barcă), m-am îndrăgostit de un oraș și am avut mai multă încredere în mine. Călătoria cu autorulota mi-a dat curaj să fac mai des ceva pentru prima oară. Aproape că uitasem sentimentul pe care îl am atunci când învăț să fac un lucru nou. Tu îți aduci aminte de el?

Tot în e-book o să găsești și o rubrică despre cum să lucrezi productiv pe drum, ce să faci ca să ai mereu baterie la laptop, cum merge internetul și partea mea preferată, cum gestionezi starea de vacanță. Pentru că, atunci când pleci cu un grup de prieteni, starea lor ajunge și la tine. Iar cum se întâmplă în majoritatea cazurilor, doar tu ești freelancer din tot grupul. Adică tu încă lucrezi, ei nu.

Să fii no.mad cu autorulota prin Europa poate fi un stil de viață. Un stil de viață în care te poți muta chiar în funcție de soare. Așa am făcut noi, am căutat orașele în care nu ploua și ne-am îndreptat acolo. De asta am ajuns din Elveția în Sirmione, nici nu auzisem de localitatea asta din Italia.

Eu te sfătuiesc să mai cauți doi-trei prieteni cu care să împarți experiența, să faceți traseul și să plecați. Poate fi o experiență o dată în viață sau poate fi un stil de viață. Orice alegi, o să-ți placă la nebunie.

Abia aștept să descarci e-book-ul și să-mi spui dacă te-a ajutat. Dacă mai ai întrebări despre cum este să fii no.mad cu autorulota în Europa, scrie-mi pe iunieta.sandu@gmail.com

Sunt de acord să mă abonez la newsletter și să primesc informații din partea NO.MAD Talks

Stories
[ May 21, 2019 by iunieta 0 Comments ]

18 cafenele recomandate de freelancerii din comunitatea NO.MAD Talks

Am întrebat freelancerii din comunitatea NO.MAD Talks unde merg atunci când vor să lucreze și să bea o cafea bună. Am primit 18 răspunsuri. Pe unele le știu, le-am încercat, pe altele nu, dar cu ocazia asta o să încep să le testez. Criteriile pe care le-am menționat în post sunt: cafea bună, scaune comode și liniște. Liniștea nu este obligatorie, pentru că poți oricând să-ți pui căștile pe urechi, dar scaunele comode mi se par obligatorii, cel puțin înălțimea mesei în raport cu scaunul. (more…)

Stories
[ April 9, 2019 by iunieta 0 Comments ]

Birou de freelancer cu Andreea Burlacu, a înlocuit scaunul cu un leagăn și muzica cu știri

Iată că este gata și al doilea interviu #biroudefreelancer (primul este aici), de data aceasta am intrat în casa Andreei Burlacu.
Andreea este freelancer de patru ani, scrie pe blogul andreeaburlacu.ro și face digital pentru clienți. Eu am cunoscut-o în decembrie anul trecut fiindcă a făcut parte din echipa de organizare SO.MAD Party. Ce petrecere mișto a ieșit, mai țineți minte? Asta și datorită Andreei care are o energie cât zece. Am intrat și în casa ei și am întrebat-o de unde lucrează și cum este. Așa am aflat că are un leagăn în casă și că, în timp ce lucrează, ascultă știrile. Asta da atenție distributivă.

1. De unde lucrezi cel mai des?

De acasa. Unul dintre motivele pentru care am renuntat la a fi angajata si a merge zilnic la birou este cel al timpului pierdut pe drumuri. E drept ca uneori apucam sa mai citesc, insa comparativ, sunt de 10 ori mai eficienta lucrand de acasa. Pot sa incep lejer lucrul de ora 8 pentru ca nu am de facut decat o cafea si de mers pana in living. Altfel pierdeam minimum 2 ore pe zi pe transport.
Tot pentru eficienta imi programez majoritatea intalnirilor in aceeasi zi/aceleasi zile, cat sa stau in trafic aiurea in tramvai zilnic, iar intre meeting-uri mai stau prin cafenele sa lucrez.

2. Cum arată biroul tău ideal?

Mansarda unei case vechi, imperiale, cu multa lumina si carti care sa captuseasca toti peretii de sus pana jos.
Leagănul din casa Andreei

3. Cum ți-ai ales scaunul/ biroul, de unde?

Am niste probleme cu spatele, discopatie grd 2  si scolioza, adica a mea coloana e plecata de la locul ei si am vertebre tasate bine. Poate din cauza biroului. Asa ca incerc sa fiu mult mai atenta si sa stau tot mai mult la masa/birou, pe scaun, cu picioarele la 90 grd. Insa din pacate ma mai surprind scriind cu patos pe canapea sau pe jos. Inca lucrez la a fi atenta mai mult la sanatate.

4. Ce nu lipsește niciodată de pe biroul tău?

In afara laptopului si a telefonului, nu? O agenda si un pix. Sunt om de digital, dar old school, imi place mult sa scriu de mana si-mi notez multe ganduri in agenda. Apoi flori, fie ca vorbim de ghivece sau flori in vaza, nu cred ca exista ceva care sa ma binedispuna mai mult decat florile. 🙂

5. Ce îți place cel mai mult la lucratul de acasă?

Linistea si eficienta. Nu pot sa aleg doar unul pentru ca se leaga mult cele doua. Pot lucra mai mult, mai bine si responsabil cand sunt doar eu si cana de cafea. Sunt mai inspirata cand imi pot crea singura programul, cand pot sta pe terasa la soare in timp ce creez un excel.
Terasa de unde lucrează din primăvară până în toamnă

6. Melodiile pe care le asculți când lucrezi?

Ascult multa muzica, dar de obicei in pauze, pe drum, seara la culcare. Cand lucrez imi place sa fie liniste sau sa am stiri pe fundal, un obicei dobandit in timpul facultatii (SNSPA – Stiinte Politice), cand eram certati daca nu suntem la curent cu tot ce se intampla. Apoi a venit meseria in comunicare digitala si iata cum a trebuit din nou sa fiu foarte bine informata.

7. Un gând pentru oamenii care vor să devină freelanceri!

Gandeste-te bine ce-ti place si ce-ti doresti in viata. Apoi documenteaza-te sa intelegi ce inseamna ceea ce-ti place. Nu de alta, dar viata de freelancer implica multa munca, o si mai buna organizare fata de atunci cand esti angajat, o mai buna alocarea a resurselor, mai mult curaj, mai multe anxietati. E o viata frumoasa, libera, dar trebuie sa ti se potriveasca, e important sa fii un bun autodidact, sa fii responsabil si sa ai rabdare.
Pe Andreea o puteți găsi pe Facebook sau blog.

Stories
[ March 29, 2019 by iunieta 0 Comments ]

Birou de freelancer cu Alex Purcărea – ilustrator, gânditor, nebăutor de cafea

Salutare NO.MAD people, astăzi vă facem cunoștință cu Alex Purcărea, un ilustrator creativ, și prietenul evenimentelor NO.MAD Talks. A fost alături de noi încă de la prima ediție, unde a venit primul și a plecat ultimul. Asta pentru că este la fel de pasionat ca și noi de munca pe care o face și de viața intensă a unui freelancer. (more…)

Events
[ March 28, 2019 by iunieta 0 Comments ]

Cum a fost la episodul 9 NO.MAD Talks – Despre sport și nutriție

În luna martie i-am dat lui NO.MAD Talks un test, l-am promovat doar cu o săptămână înainte să aibă loc. Bine, și pentru că MATER, gazda noastră, a avut o lună plină și pentru că eram curioase câți oameni o să vină. Au fost prezenți 60. Mulțumim. (more…)

Stories
[ March 4, 2019 by iunieta 0 Comments ]

Cum m-a învățat freelancingul să fiu mai stabilă emoțional?

,,Ne pare rău, am primit o altă ofertă mai bună”, scria negru pe alb în email-ul pe care tocmai îl citeam. Erau 500 de euro pe lună pe care aveam să-i folosesc în excursia din vară. De când am văzut mesajul și până am început să plâng au trecut trei secunde. De când am început să cred despre mine că nu sunt suficient de bună și că nu o să-mi mai găsesc niciodată alt client au trecut cinci secunde. De când am deschis LinkedIn-ul să îmi caut job-uri și să mă angajez full-time au trecut 60 de secunde. (more…)

Stories
[ February 22, 2019 by iunieta 0 Comments ]

Reacțiile oamenilor când aud că sunt freelancer? (7)

Când m-am decis să devin freelancer, nu știam la ce să mă aștept. Nici din partea clienților și, mai ales, din partea familiei sau a prietenilor, nu-mi puteam imagina cum este privit un freelancer în România. Tata m-a întrebat de o sută de ori de ce am investit atâta timp în educația mea, dacă am ales să stau degeaba. Mama a început să economisească bani ca să-mi poată plăti chiria. În doi ani de zile mi-am dat seama că nu doar părinții considerau despre freelanceri că sunt săraci, că fac și ei niște proiecțele din care reușesc, cu greu, să-și plătească chiria și, în rest, economisesc. Nu mai pleacă în călătorii și, în timpul zilei, mănâncă pate sau zacuscă. (more…)

Events
[ February 5, 2019 by iunieta 0 Comments ]

7 LUCRURI PE CARE NU LE-AM ȘTIUT ÎNAINTE SĂ FIU FREELANCER!

Douăzeci și șase de ani m-am plimbat prin lume cu ochii închiși. Mă trezeam în fiecare zi la ora opt să merg la job, parcurgeam aproape același traseu, câteodată cu metroul, câteodată cu bicicleta. Îmi petreceam opt ore sau mai mult la același birou, încercând să fac lucruri grozave, să fiu cea mai bună, să îmi demonstrez mie că pot. Cu banii pe care îi câștigam alergam în prima vacanță și încercam să uit de toate grijile, să mă deconectez. Rar reușeam. Să trăiești atâta timp în semi-întuneric este greu. Este greu de acceptat mai ales după ce ai deschis ochii.

 

Anul trecut, în luna mai, m-am trezit și avem ochii deschiși. Am început să văd posibilități, provocări, greutăți, timp liber și pe mine. Două mâini, două picioare și doi ochi verzi gata să descopere lumea. Treptat, lucrurile pe care înainte nu le știam, mi s-au arătat. Iată care sunt:

1. Este ok să muncești mai puțin

Prima lovitură fix între ochi mi-am dat-o singură. Am devenit anxioasă când am început să nu mai am un program fix. A fost greu să realizez că am ales să fiu freelancer pentru a avea mai mult timp liber. Obișnuită să fiu mereu pe fugă, să stau opt ore în același loc, să plec undeva dimineața și să mă întorc seara. În primele luni nu am știut ce să fac cu atât de mult timp liber. Apoi unul dintre sertare s-a deschis și a eliberat sentimentul de lipsă a încrederii în mine și în această decizie. Am fost foarte aproape să renunț și să închid ochii înapoi. Însă, de fiecare dată când m-am simțit nemotivată, mi-au scris noi clienți și m-am implicat în noi proiecte. Asta m-a ajutat și m-a făcut să continui. Acum știu că este ok să muncești mai puțin și să ai mai mult timp liber. Diferența între un freelancer și un angajat este modul în care lucrează. Un proiect cu deadline de o săptămână, eu pot să îl livrez în trei zile, pentru că nu îmi iau pauze dese, nu pierd timp în meeting-uri și, cel mai important, nu mai pierd energia în drum spre birou.

2. Poți să trăiești și cu mai puțini bani

Când ai un salariu cu care trăiești de la lună la lună, nu ai nevoie de educație financiară, pentru că sistemul este simplu: primești banii pe 5, până pe 5 luna viitoare îi cheltui. Însă, când nu există nicio dată fixă pentru acest salariu, trebuie să știi cum să cheltui banii. În primele mele luni ca freelancer, mai exact șase, nu mi-a spus nimeni că există clienți care pot întârzia plățile foarte mult. Eram obișnuită cu stilul pe care îl avem noi în agenție. După un eveniment, a doua zi chiar, plăteam toți furnizorii. Ei bine, acum știu că era o excepție de la regulă. Am avut câteva luni în care am reușit să obțin doar banii de chirie. Dar asta nu m-a făcut să cedez, din contră, m-a făcut să mă organizez. Mi-am făcut un tabel cu toți clienții, toate sumele pe care trebuie să le primesc și când. În funcție de asta mi-am dat seama unde trebuie să acționez. Să mai caut proiecte, să economisesc sau să mă împrumut. Până la urmă a fost bine.

3. Sigur ai o pasiune

Având mai mult timp liber, mi-am lăsat imaginația să zburde. Așa am început să scriu mai mult și să fiu mai prezentă. Am început să mă plimb pe stradă cu ochii deschiși, să observ oamenii, să observ cum viața se întâmplă în fața mea. Cu ce m-a ajutat asta? Mi-am redescoperit pasiunea de a scrie povești. Dacă mă urmăriți pe Facebook, probabil o să observați, că nu ratez nicio ocazie în care să povestesc ce mi se întâmplă. Pare că trăim o viață banală și plictisitoare, da, câteodată este așa, dar de cele mai multe lucrurile mici și care contează se întâmplă, ține de noi să le observăm.

4. La prânz se întâmplă lucruri pe stradă

 Mi-am format un obicei de a mă plimba la prânz. În primele luni preferam să dorm, acum că am scăpat puțin de oboseala acută, prefer să mă plimb. La prânz se întâmplă alte lucruri prin București, dacă alegi să mergi în parc, o să vezi oameni care citesc, fac plajă sau se plimbă cu copii. Dacă mergi să lucrezi o să observi mulți tineri creativi care lucrează din cafenele, iar dacă te plimbi cu metroul o să vezi tinerii studenți îndrăgostiți care te molipsesc cu energia lor.

5. Ești mai bun decât crezi

Vorbeam cu un prieten care îmi povestea că el, atunci când finalizează un proiect, își dorește instant gratification. Adică laude, apreciere, felicitări. Asta îl face să continue să fie mai bun. Ei bine, semăn destul de mult cu el.  Așa că, după fiecare articol pe care îl scriu, pagină de Facebook pe care o gestionez sau eveniment pe care îl organizez, cer feedback de la client. Așa am fost surprinsă să aflu că sunt mai talentată și mai bună decât mă percep eu. Și sunt convinsă că nu sunt singura care are probleme cu această încredere de sine. Pentru că noi am fost obișnuiți de mici să muncim mult fără să primim apreciere, să livrăm proiecte fără să primim bonusuri sau laude etc. Ei, bine, când lucrezi doar tu cu un client, vei ști sigur dacă îți faci treaba bine. Freelancingul este ca un test de evaluare. Treci testul fără să trișezi vei avea parte de multe proiecte și clienți, nu ești suficient de bun, vei pica.

6. Este ok să ceri ajutorul

Mie îmi plac oamenii. Îmi place să fac schimb de idei, de experiențe, să povestesc și să râd mult. Una dintre provocările freelancing-ului a fost să lucrez singură și să nu am cu cine să mă consult. Așa că am ales din lista de prieteni trei oameni pe care îi apreciez și pe care i-am întrebat dacă sunt de acord să le mai scriu sau să-i sun să le cer o părere. Zis și făcut, am găsit o persoană care îmi validează ideile, o persoană care îmi verifică articolele și una cu care să fac brainstorming.

7. Fricile au leac

Întodeauna am avut multe idei, dar mereu mi-a fost frică să le pun în practică. Gândurile cu “da oare ce spun colegii”, “oare câte comentarii negative o să primesc” m-au făcut să mă opresc. Așa nu am aflat niciodată dacă au fost idei bune sau rele, dacă puteau să ajute pe cineva sau nu. O parte din proiectele pe care le fac pe freelancing au la bază ideile creative. Pentru că, prima regula de aur atunci când vrei să păstrezi clientul aproape, este să îi propui în mod constant idei noi și diferite. Acest exercițiu m-a făcut să scap de teama de a-mi spune ideile și, mai mult, să scap de teama de a le implementa.

Așa a prins viață și primul meu eveniment dedicat freelancerilor, idee care mi-a venit acum mai bine de jumătate de an. Primul episod va fi pe 7 iunie, la Dialogue Social Bar, iar discuția va fi despre problemele și provocările cu care se confruntă freelancerii și nomazii digitali. Mai multe detalii sunt disponibile aici. Vă aștept să povestim mai multe live!

 

Events
[ February 5, 2019 by iunieta 0 Comments ]

NO.MAD TALKS 02 – SFATURI DE CONTABILITATE PENTRU FREELANCERI DE LA VALENTINA SAYGO

Joi a avut loc o nouă ediție NO.MAD Talks. Dacă data trecută am abordat un subiect mai light, de data aceasta am discutat despre cea mai dificilă parte pentru freelanceri, contabilitatea și fiscalitatea. Invitata noastră, Valentina Saygo a făcut față cu brio întrebărilor venite din toate direcțiile.

Îi mulțumim pentru răspunsurile complete și bune care, sper eu, o să-i ajute pe freelancerii care au participat la eveniment. Apropo, mulțumim celor 60 de oameni care și-au făcut timp și au venit la Dialogue Social Bar. 🙂

 

 

Ca și data trecută, am încercat să fac un live pe Facebook, îl găsiți aici, unde am surprins răspunsul la cea mai arzătoare întrebare: “Ce este mai bine să ai, PFA, SRL sau SRL-D?. Valentina a spus că nu există o recomandare prestabilită, ci depinde foarte mult de tipul business-ului. Pentru zona IT recomandă PFA cu normă de venit, pentru restul freelancerilor este bine să-și facă un calcul înainte și să aproximeze venitul. Dacă anual nu depășesc 25.000 euro, ar fi indicat să rămână la PFA. SRL-ul este mai avantajos din punctul de vedere al actelor și al bătăii de cap, SRL-D nu mai există, iar pentru PFA va fi o creștere constantă a taxelor și impozitelor.

O altă întrebare care s-a dezbătut mult a fost “Ce se întâmplă dacă se fac calcule greșite și plătim prea mult la ANAF?” Răspunsul a fost fix cum mă așteptam. Statul nu o să se grăbească să ofere banii înapoi, cel mai probabil aceștia se vor compensa cu datoriile viitoare. Pentru că în sală au fost foarte mulți oameni de comunicare și social media, a fost rostită și întrebarea “Ce facem cu banii pe care îi băgăm în Facebook ads?” Recunosc că eu nu mi-am pus niciodată banii pe care i-am investit în ads la cheltuieli deductibile, asta din lipsa informației. Valentina ne-a spus că atâta timp cât cheltuielile se fac de pe cardul de firmă este în ordine.

 

 

Dacă tot am ajuns la partea sensibilă cu cheltuielile deductibile o să vă dau o veste proastă. Înainte să treceți anumite cumpărături la cheltuieli deductibile trebuie să vă puneți întrebarea “Această cheltuială are ca scop final să-mi aducă venituri?” Dacă răspunsul este da foarte bine, dacă răspunsul este nu știu, nu prea, atunci puteți să le scoateți. Dacă plecați în vacanță, nu puteți să treceți cazarea sau transportul pe listă, doar dacă aveți întâlniri benefice pentru firmă.

Când Valentina a întrebat câți dintre voi știți diferența între un “P&L și Cash Flow” erau doar câteva mâini ridicate, printre care nu și a mea. Cash flow-ul reprezintă circulația banilor și efectiv banii pe care îi ai în buzunar, iar P&L-ul reprezintă declarația de venit, adică un tabel cu veniturile, cheltuielile și profitul. Cifra de afaceri și marja de profit știți ce înseamnă? Ei bine, cifra de afaceri reprezintă banii încasați în tot anul, iar marja de profit reprezintă cât la 100% faci profit prin serviciile pe care tu le oferi. Dacă nu prea știi cum să-ți gestionezi banii și nu-ți place să folosești excelul, Valentina recomandă aplicația Cash Control.

Câți dintre voi au contabil o femeie? Au fost făcute glumițe pe acest subiect, Valentina spunându-ne că, statistic, sunt 90% femei. La final am primit și o listă cu lucrurile pe care trebuie să le știm în colaborarea noastră cu contabilul.

 

Ce să-i ceri unui contabil?

  • Dosarul cu actele procesate lunar
  • Printurile pentru fiecare lună în parte
  • Declarațiile depuse semestrial
  • Bilanțurile contabile
  • Să regleze fișa contabilă la 3-6 luni
  • Contract prestări servicii
  • Fișa lunară cu rapoarte (venituri, cheltuieli)
  • Ordine de plată taxe și impozite
  • Declarații depuse la depăsirile de plafoane

Ce nu face un contabil?

  • Nu plătește taxe și impozite în locul tău
  • Nu întocmește facturi, registru de casă
  • Nu înregistrează mașini
  • Nu face contracte
  • Nu lucrează pe gratis
  • Nu ia decizii în locul tău
  • Nu este managerul firmei

Ce să nu faci niciodată atunci când ai o afacere?

  • Să uiți să îți iei actele de la contabil
  • Să ai sume mari de bani în casă
  • Să uiți să îți depui declarațiile la FISC

 

 

La final să țineți minte să nu vă mințiți niciodată contabilul și să aveți încredere în el ca și cum ați fi într-o căsnicie. Dacă vrei să participi la evenimentul NO.MAD Talks, urmărește pagina de Facebook și află când pregătim următorul eveniment. NO.MAD Talks va avea loc în fiecare lună, iar pentru august pregătim o ediție drăguță despre personal branding.

Events
[ February 5, 2019 by iunieta 0 Comments ]

NO.MAD TALKS 05 – TRĂIEȘTE ÎN FIECARE ZI CA O MINI-VIAȚĂ

Joi, ora 18.20, în timp ce eu aranjam sucurile primite de la Coftale (mulțumim) primul participant intra pe ușă. Toată ziua îmi făcusem griji că nu o să vină suficienți oameni, dar cumva fața zâmbitoare a primului participant mă liniștise. La ora 19.00 cele 70 de scaune pe care le aveam pregătite erau ocupate. L-am rugat pe Cătălin să suplimenteze rapid, pentru prima data la NO.MAD Talks eram mai mult de 70 de freelanceri în aceeași sală. Dovadă că NO.MAD Talks crește de la o ediție la alta.

Înainte să începem evenimentul, am povestit puțin cu Andrei Roșu și mi-a spus că el își calculează traseul înainte de întâlniri ca să meargă 5 kilometri pe jos. Acum, ca să ajungă la MATER, a coborât la Unirii și a venit pe jos. Mi s-a părut o idee fantastică, așa că plănuiesc să-i urmez exemplul.

 

 

La întrebarea “Ce motive/gânduri v-au convins că trebuie să începeți să alergați/să mergeți pe Camino?”, Ciprian Muntele a răspuns că este o dorință pe care o avea din copilărie. Niciodată nu a fost suficient de bun la sport, așa că și-a dorit să se provoace și să atingă linia de finish. Când era mic, profesorul de sport îi recomandase să se înscrie la “marș”, pentru el a însemnat un stil de alergare caraghios despre care nu putea să le povestească niciodată prietenilor. Veronica Soare s-a decis să plece pentru prima dată pe Camino dorindu-și să facă o campanie de strângere de fonduri diferită care să fie ceva nou și pentru ea. A văzut o poză cu trei călugări pe Camino și a știu că va fi o experiență de neuitat atât pentru ea, cât și pentru cititorii de pe Facebook. Andrei Roșu lucra într-o corporație, avea un stil de viață haotic și mereu pe fugă, sărea peste micul dejun, mânca nesănătos și în special seara și niciodată nu spunea “nu” platourilor cu mâncare pe care le aduceau colegii la muncă. Se îngrășase 18 kilograme și tot își spunea “de mâine mă apuc de sport” dar niciodată nu își găsea motivația. Până când o colegă de birou a făcut o glumă și i-a trimis un link cu un maraton la Polul Nord. Atunci a făcut click și și-a imaginat cum ar fi dacă. Au trecut 8 ani de când face sport de performanță.

 

 

La întrebarea “Care au fost obstacolele, provocările pe care le-ați întâlnit în drumul vostru de a vă atinge scopul?”, Ciprian a spus că șase luni a trebuit să renunțe la aproape tot ce-i făcea plăcere. La timpul petrecut cu prietenii, la ieșirile cu prietena lui, la deserturi și la țuică, deși ispitele erau mari. Șase luni s-a antrenat pentru că își propusese să termine cursa Ironman în 14 ore și 30 minute, a avut unele complicații și a terminat-o în 15 ore și puțin, motiv pentru care a spus că se va întoarce. Andrei Roșu ne-a spus că pentru el nu există obstacole la competiții, știe pentru ce participă și este sigur că va termina cursa. Ca să evite obstacolele la antrenamente se pune în situații limită, îl duce un prieten cu mașina până la Ploiești apoi se întoarce pe jos cu bicicleta sau alergând.

 

 

Mi-a plăcut mult răspunsul Veronicăi la întrebarea “Cum vă motivați să continuați?”. Ea ne-a povestit că era pe Camino și ajunsese la “Curcea de Fire”, un loc simbolic pentru Camino. Oamenii cară anumite pietre cu ei și le lasă acolo, simbolizând greutățile lor. Ea nu avea piatră, dar s-a dus totuși să se încarce cu experiența celorlalți. După mai mult de 10 kilometri pe un traseu nu foarte ușor au ajuns în acest punct, Veronica observase că în grup există un tânăr care a făcut drumul în cârje. Primul om care a făcut tot drumul Camino de Santiago în cârje, i-a luat cu două luni mai mult, dar totuși a reușit să ajungă la final. De când l-a cunoscut pe Daniel a învățat că nu există “nu pot”, ci doar “nu îmi doresc suficient de mult”.

Dintre toate întrebările și discuțiile mi-a plăcut și faptul că Andrei a spus că sportul l-a ajutat și în antreprenoriat. Este mai disciplinat, mai organizat și nu mai există procrastinare. În plus, dacă își propune ceva, chiar reușește, pentru că elimină piedicile. Singurul moment în care nu are un program riguros este în vacanță, își planifică doar cumpărarea biletelor. “Trăiește-ți fiecare zi ca și cum ar fi o mini-viață” a fost sfatul lui Andrei Roșu pentru freelanceri, la finalul zilei să fii mulțumit de cum ți-ai gestionat timpul. Iar sfatul lui Ciprian Muntele pentru cei care și aleargă a fost “nu săriți peste stretching, doare”.

 

Mulțumirile speciale merg către vorbitori că ne-au acceptat invitația, către MATER că ne-au primit în casa lor și către Sabina care ne-a făcut fotografiile minunate.