fbpx
Stories
[ March 26, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: în absolut orice există o parte bună

Eu sunt Simona Taudor. Eu sunt freelancer. Adică muncesc de acasă. Ce mi se pare mie fantastic în a fi freelancer este că… ești free. Adică free să faci ce vrei tu, când vrei tu. Adică pot fi și arhitect de peisaj pentru că am studii de specialitate, și lifecoach pentru că, din nou, am studii de specialitate și experiență personală vastă, sunt și pictor, tricotez și creez diverse obiecte de vestimentație și decor, pot să tatuez. Cine a zis că trebuie să faci un singur lucru? E ușor pentru oameni să te pună într-o cutie. Câtă vreme te știu ”om la locul tău” oamenii sunt în zona lor de confort. Un freelancer are libertatea să facă ce vrea el, dacă își dă voie. Și mai poate să facă și ce îi place, când îi place. Pe mine personal mă mai coafează lucrul de acasă pentru că pot fi alături de fiii mei – Ștefan de aproape 10 ani și Andrei de 6 ani ș-un pic.

(more…)

Stories
[ March 26, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: în izolarea mea e atât de frumos încât v-aș invita în vizită

În izolarea mea e atât de frumos încât v-aș invita în vizită. Dar nu chiar în perioada asta.

Nu mai știu în a câta zi de izolare mă aflu, cred c-am depășit două săptămâni dar deja nu mai țin cont de asta. Și încerc, pe cât posibil, nici să nu mă gândesc câte vor mai fi.

Locuiesc singură și nici pisică nu mai am de mai bine de jumătate de an. Am mai avut perioade de lucrat de-acasă deci asta nu m-a speriat prea tare, iar însingurarea am luat-o mereu ca pe un cadou, nu ca pe o pedeapsă. Nu știu cum va funcționa pe termen lung, dar deocamdată perioada asta pentru mine e mai degrabă una pozitivă.

(more…)

Stories
[ March 26, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: am început să mă trezesc înaintea alarmei

După lucrul de acasă, recunosc public, nu prea mă dau în vânt. Mersul la birou m-a organizat altfel, mi-am permis să mai trag câte o fugă cu colegii la o cafea, la o gură de aer și poate, câteodată, să mâncăm împreună (chiar dacă, de cele mai multe ori, nu m-am desprins de laptop în pauzele de prânz). Îmi încep zilele, de când mă știu, la cafea, unde stau maxim jumătate de oră, cât să verific cancanurile zilei sau cât schimb niște vorbe cu o prietenă. Și apoi îmi încep ziua de lucru.

(more…)

Stories
[ March 25, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: cum stai cu stima de sine?

Ziua 1. E dimineață. 8.15 a.m. mai exact. Prima zi a Stării Naționale de Urgență… hmmm care stare de urgență și de ce tocmai azi, când țara asta e în stare de urgență de vreo 30 de ani, cel puțin? Hai, e prea de dimineață, îmi spun și chiar nu facem politică, remember?

Așa a început încă o zi de muncă, pentru mine. Lucrez ca freelancer din 2008 și, în toți acești 12 ani am avut doar 2 joburi de birou, fiecare de 3-4 luni, maximum. Undeva, în sinea mea, după 10 ani de presă în București, în 2008 am hotărât că îmi ajunge. Viața ne surprinde la fiecare pas. 2020 ar fi trebuit să fie un an fabulos, după toate statisticele, previziunile astrale și numerologie… NOT! A început prost, se desfășoară la fel, pentru multă lume. Dar în tot haosul acesta suntem datori fiecare să facem lumină!

(more…)

Stories
[ March 24, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: plâng mai des, mă culc mai devreme

Ceasul sună de  la 5.30 de când au apărut primii bolnavi de coronavirus. Nici snooze nu mai există de atunci. Îl opresc repede ca sa nu trezesc toată casa. Mă strecor din pat cu ochii lipiți în timp ce îmi doresc cu ardoare să nu mă lovesc și de data asta în colțul ascuțit al patului. Nici pisica, mereu dornică de mângâieri, nu schițează vreun gest. Primul reflex e să mă uit pe ultimele știri. Internaționale, nu naționale că aici vine bilanțul doar o dată la prânz. Iau micul dejun citind știri îngrozitoare despre Italia. Termin rapid pentru că orice apetit pălește în fața fotografiilor care îți dau de înțeles că e extrem de grav și incontrolabil ce se întâmplă în țara în care toți ne-am făcut cel puțin o vacanță și abia așteptăm să revenim. Pragmatic ar fi să vorbesc la trecut. Nu știu cine se mai gândește la o vacanță acum în însorita Italie sau la o vacanță în general.

(more…)

StoriesUncategorized
[ March 19, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: Cum să ne hrănim echilibrat

Îmi aduc aminte amuzată de vremurile de mult apuse când lucram într-un birou și mă uitam cu jind la toți cei ce erau freelanceri. Mi-i imaginam în pat până la ora 10, mâncând bunătăți sănătoase la fiecare masă si luăndu-și din când în când timp pentru un pui de somn la prânz. Mustăcesc scriind toate astea, dar pe atunci eram convinsă că aşa e.

(more…)

Stories
[ March 16, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: izolare pe pâine cu zacuscă

Pentru că eu practicam #socialdistancing și înainte, parcă cu prea mult entuziasm, am zis să mai împărtășesc cum să-ți gătești ceva rapid care să nu te distragă de la alte sarcini. Eu am fost prevăzătoare și de când m-am măritat gravitez în jurul mamei pe o rază de maxim 2 km. La fel m-am gândit și astă-vară când ea a propus să “coacem” vinete… m-am asigurat că le pune bine la congelator pentru situații de urgență. Deci, astăzi avem – the making and eating of zacuscă, acest ratatouille românesc, acest tocăniț’ cu de toate.

(more…)

Uncategorized
[ March 15, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: cum fac să nu mă urc pe pereți de plictiseală

Salut! Eu sunt Yoyo şi de mai bine de 6 ani lucrez de-acasă. Ok, recunosc că din când în când mai ieşeam prin cafenele cu laptopul dar, având în vedere că vrem să fim responsabili în perioada asta, nu o să vorbesc despre escapadele mele de freelancer cafegiu cu dor de ducă, ci despre cum lucrez de acasă fără să mă urc pe pereţi de plictiseală, fără să mă panichez şi fără să pierd timpul.

(more…)

Stories
[ March 13, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă- Despre tristețe și cum totul va fi bine

M-am trezit ieri încurajându-mi prietena din Milano și spunându-i că “totul va fi bine”. În secunda următoare mi-a fost maxim de rușine dar prea târziu – mail-ul fusese deja trimis. Am revăzut imaginea aceea cu ea, stând în carantină deja de 2 zile, într-o țară în care efectiv se moare pe capete, încercând să facă față momentelor ăstora așa cum știe ea, o femeie de 45 de ani,  cu temerile ei, cu îndoielile ei, cu toată viața pusă pe hold de câteva săptămâni bune.  De partea cealaltă a calculatorului – eu, asigurând-o că, într-un fel sau altul, totul va fi bine. Păi se pare că pentru 800 de italieni nu va mai fi niciodată bine. Și cine poate ști pentru câți de acum încolo acel “va fi bine” va fi venit prea târziu? Mă asiguram pe mine de fapt că “va fi bine”, că nimic rău nu se poate întâmpla, de parcă eu aș fi putut decide asta. Iar încurajările de genul acesta au devenit dintr-o dată nule,  chiar și pentru mine, cea care le rostea cu atâta lejeritate. Ca și cum nu ar fi fost suficient (dar vezi, karma întotdeauna îți aduce în față ceea ce faci tu altora), astăzi îi spun prietenului meu că mă simt puțin tristă. “Dar nu ai de ce!”, îmi spune, dorind să mă îmbărbăteze, așa cum știe el mai bine.  M-am înfuriat! M-am înfuriat pentru că, așa cum făcusem eu cu o zi înainte, cineva îmi invalidase emoțiile, starea, trăirile.  Cineva îmi spunea că nu e bine felul în care simt eu. Cu ce drept? Mai ales acum, în timpul acesta, facem asta mai mult ca oricând. Ca un fost anxios, pot spune clar că nu ajută pe nimeni indicațiile astea de pe margine. Pe nimeni! 

(more…)

Stories
[ February 10, 2020 by iunieta 0 Comments ]

La fel ca un personaj, un brand nu poate fi altceva decat ceea ce este – interviu cu Alain Gavriluțiu

Cel mai ușor este să te pierzi în vria entuziasmului. Să ți se pară că știi care este drumul tău, dar atunci când apar mai multe cărări nu te poți abține să nu le încerci pe toate. Să vezi ce-o fi acolo și ce-o să iasă. Nu spun că este rea curiozitatea, spun că pentru un brand cel mai nociv este să nu-și cunoască de la început clar traiectoria, cu cât i se pare că experimentează mai mult, cu atât își pierde de fapt din energie și din autenticitate. Am construit multe brand-uri de la zero pentru clienți, antreprenori sau companii care lansau produse, și acolo este întotdeauna mai ușor pentru că tu ești perechea de ochi din exterior. Dar, ce te faci când este de vorba de brand-ul tău? Cum te detasezi de el, cum îi definești un nucleu clar, cum îi stabilești drumul fără să-l lași să umple hai-hui și să-și risipească energia. În situația asta m-am aflat cu NO.MAD Talks. Mi-a fost greu să-l văd clar de la început și am avut nevoie de oameni în jurul meu care să devină privirea din exterior, să-mi spună cum să-l privesc ca să crească singur, organic, indiferent de mine. Ca să rezolv această problemă cu care știu că s-au mai întâlnit mulți antreprenori sau freelanceri l-am invitat pe Alian Gavriluțiu să vorbească despre asta la Seratele NO.MAD. Așa că pe 12 februarie, începând cu ora 16.00, o să luăm notițe de la Alain despre cum să construim brandul clar de la început. Și-a propus să împartă toți participanții în echipe și să lucreze practic pe brand-uri luate de la zero, pentru că și el ca și mine crede în exercițiu mai degrabă decât în teorie. 

(more…)