În luna martie i-am dat lui NO.MAD Talks un test, l-am promovat doar cu o săptămână înainte să aibă loc. Bine, și pentru că MATER, gazda noastră, a avut o lună plină și pentru că eram curioase câți oameni o să vină. Au fost prezenți 60. Mulțumim. (more…)
Douăzeci și șase de ani m-am plimbat prin lume cu ochii închiși. Mă trezeam în fiecare zi la ora opt să merg la job, parcurgeam aproape același traseu, câteodată cu metroul, câteodată cu bicicleta. Îmi petreceam opt ore sau mai mult la același birou, încercând să fac lucruri grozave, să fiu cea mai bună, să îmi demonstrez mie că pot. Cu banii pe care îi câștigam alergam în prima vacanță și încercam să uit de toate grijile, să mă deconectez. Rar reușeam. Să trăiești atâta timp în semi-întuneric este greu. Este greu de acceptat mai ales după ce ai deschis ochii.
Anul trecut, în luna mai, m-am trezit și avem ochii deschiși. Am început să văd posibilități, provocări, greutăți, timp liber și pe mine. Două mâini, două picioare și doi ochi verzi gata să descopere lumea. Treptat, lucrurile pe care înainte nu le știam, mi s-au arătat. Iată care sunt:
1. Este ok să muncești mai puțin
Prima lovitură fix între ochi mi-am dat-o singură. Am devenit anxioasă când am început să nu mai am un program fix. A fost greu să realizez că am ales să fiu freelancer pentru a avea mai mult timp liber. Obișnuită să fiu mereu pe fugă, să stau opt ore în același loc, să plec undeva dimineața și să mă întorc seara. În primele luni nu am știut ce să fac cu atât de mult timp liber. Apoi unul dintre sertare s-a deschis și a eliberat sentimentul de lipsă a încrederii în mine și în această decizie. Am fost foarte aproape să renunț și să închid ochii înapoi. Însă, de fiecare dată când m-am simțit nemotivată, mi-au scris noi clienți și m-am implicat în noi proiecte. Asta m-a ajutat și m-a făcut să continui. Acum știu că este ok să muncești mai puțin și să ai mai mult timp liber. Diferența între un freelancer și un angajat este modul în care lucrează. Un proiect cu deadline de o săptămână, eu pot să îl livrez în trei zile, pentru că nu îmi iau pauze dese, nu pierd timp în meeting-uri și, cel mai important, nu mai pierd energia în drum spre birou.
2. Poți să trăiești și cu mai puțini bani
Când ai un salariu cu care trăiești de la lună la lună, nu ai nevoie de educație financiară, pentru că sistemul este simplu: primești banii pe 5, până pe 5 luna viitoare îi cheltui. Însă, când nu există nicio dată fixă pentru acest salariu, trebuie să știi cum să cheltui banii. În primele mele luni ca freelancer, mai exact șase, nu mi-a spus nimeni că există clienți care pot întârzia plățile foarte mult. Eram obișnuită cu stilul pe care îl avem noi în agenție. După un eveniment, a doua zi chiar, plăteam toți furnizorii. Ei bine, acum știu că era o excepție de la regulă. Am avut câteva luni în care am reușit să obțin doar banii de chirie. Dar asta nu m-a făcut să cedez, din contră, m-a făcut să mă organizez. Mi-am făcut un tabel cu toți clienții, toate sumele pe care trebuie să le primesc și când. În funcție de asta mi-am dat seama unde trebuie să acționez. Să mai caut proiecte, să economisesc sau să mă împrumut. Până la urmă a fost bine.
3. Sigur ai o pasiune
Având mai mult timp liber, mi-am lăsat imaginația să zburde. Așa am început să scriu mai mult și să fiu mai prezentă. Am început să mă plimb pe stradă cu ochii deschiși, să observ oamenii, să observ cum viața se întâmplă în fața mea. Cu ce m-a ajutat asta? Mi-am redescoperit pasiunea de a scrie povești. Dacă mă urmăriți pe Facebook, probabil o să observați, că nu ratez nicio ocazie în care să povestesc ce mi se întâmplă. Pare că trăim o viață banală și plictisitoare, da, câteodată este așa, dar de cele mai multe lucrurile mici și care contează se întâmplă, ține de noi să le observăm.
4. La prânz se întâmplă lucruri pe stradă
Mi-am format un obicei de a mă plimba la prânz. În primele luni preferam să dorm, acum că am scăpat puțin de oboseala acută, prefer să mă plimb. La prânz se întâmplă alte lucruri prin București, dacă alegi să mergi în parc, o să vezi oameni care citesc, fac plajă sau se plimbă cu copii. Dacă mergi să lucrezi o să observi mulți tineri creativi care lucrează din cafenele, iar dacă te plimbi cu metroul o să vezi tinerii studenți îndrăgostiți care te molipsesc cu energia lor.
5. Ești mai bun decât crezi
Vorbeam cu un prieten care îmi povestea că el, atunci când finalizează un proiect, își dorește instant gratification. Adică laude, apreciere, felicitări. Asta îl face să continue să fie mai bun. Ei bine, semăn destul de mult cu el. Așa că, după fiecare articol pe care îl scriu, pagină de Facebook pe care o gestionez sau eveniment pe care îl organizez, cer feedback de la client. Așa am fost surprinsă să aflu că sunt mai talentată și mai bună decât mă percep eu. Și sunt convinsă că nu sunt singura care are probleme cu această încredere de sine. Pentru că noi am fost obișnuiți de mici să muncim mult fără să primim apreciere, să livrăm proiecte fără să primim bonusuri sau laude etc. Ei, bine, când lucrezi doar tu cu un client, vei ști sigur dacă îți faci treaba bine. Freelancingul este ca un test de evaluare. Treci testul fără să trișezi vei avea parte de multe proiecte și clienți, nu ești suficient de bun, vei pica.
6. Este ok să ceri ajutorul
Mie îmi plac oamenii. Îmi place să fac schimb de idei, de experiențe, să povestesc și să râd mult. Una dintre provocările freelancing-ului a fost să lucrez singură și să nu am cu cine să mă consult. Așa că am ales din lista de prieteni trei oameni pe care îi apreciez și pe care i-am întrebat dacă sunt de acord să le mai scriu sau să-i sun să le cer o părere. Zis și făcut, am găsit o persoană care îmi validează ideile, o persoană care îmi verifică articolele și una cu care să fac brainstorming.
7. Fricile au leac
Întodeauna am avut multe idei, dar mereu mi-a fost frică să le pun în practică. Gândurile cu “da oare ce spun colegii”, “oare câte comentarii negative o să primesc” m-au făcut să mă opresc. Așa nu am aflat niciodată dacă au fost idei bune sau rele, dacă puteau să ajute pe cineva sau nu. O parte din proiectele pe care le fac pe freelancing au la bază ideile creative. Pentru că, prima regula de aur atunci când vrei să păstrezi clientul aproape, este să îi propui în mod constant idei noi și diferite. Acest exercițiu m-a făcut să scap de teama de a-mi spune ideile și, mai mult, să scap de teama de a le implementa.
Așa a prins viață și primul meu eveniment dedicat freelancerilor, idee care mi-a venit acum mai bine de jumătate de an. Primul episod va fi pe 7 iunie, la Dialogue Social Bar, iar discuția va fi despre problemele și provocările cu care se confruntă freelancerii și nomazii digitali. Mai multe detalii sunt disponibile aici. Vă aștept să povestim mai multe live!
Joi a avut loc o nouă ediție NO.MAD Talks. Dacă data trecută am abordat un subiect mai light, de data aceasta am discutat despre cea mai dificilă parte pentru freelanceri, contabilitatea și fiscalitatea. Invitata noastră, Valentina Saygo a făcut față cu brio întrebărilor venite din toate direcțiile.
Îi mulțumim pentru răspunsurile complete și bune care, sper eu, o să-i ajute pe freelancerii care au participat la eveniment. Apropo, mulțumim celor 60 de oameni care și-au făcut timp și au venit la Dialogue Social Bar. ????
Ca și data trecută, am încercat să fac un live pe Facebook, îl găsiți aici, unde am surprins răspunsul la cea mai arzătoare întrebare: “Ce este mai bine să ai, PFA, SRL sau SRL-D?. Valentina a spus că nu există o recomandare prestabilită, ci depinde foarte mult de tipul business-ului. Pentru zona IT recomandă PFA cu normă de venit, pentru restul freelancerilor este bine să-și facă un calcul înainte și să aproximeze venitul. Dacă anual nu depășesc 25.000 euro, ar fi indicat să rămână la PFA. SRL-ul este mai avantajos din punctul de vedere al actelor și al bătăii de cap, SRL-D nu mai există, iar pentru PFA va fi o creștere constantă a taxelor și impozitelor.
O altă întrebare care s-a dezbătut mult a fost “Ce se întâmplă dacă se fac calcule greșite și plătim prea mult la ANAF?” Răspunsul a fost fix cum mă așteptam. Statul nu o să se grăbească să ofere banii înapoi, cel mai probabil aceștia se vor compensa cu datoriile viitoare. Pentru că în sală au fost foarte mulți oameni de comunicare și social media, a fost rostită și întrebarea “Ce facem cu banii pe care îi băgăm în Facebook ads?” Recunosc că eu nu mi-am pus niciodată banii pe care i-am investit în ads la cheltuieli deductibile, asta din lipsa informației. Valentina ne-a spus că atâta timp cât cheltuielile se fac de pe cardul de firmă este în ordine.
Dacă tot am ajuns la partea sensibilă cu cheltuielile deductibile o să vă dau o veste proastă. Înainte să treceți anumite cumpărături la cheltuieli deductibile trebuie să vă puneți întrebarea “Această cheltuială are ca scop final să-mi aducă venituri?” Dacă răspunsul este da foarte bine, dacă răspunsul este nu știu, nu prea, atunci puteți să le scoateți. Dacă plecați în vacanță, nu puteți să treceți cazarea sau transportul pe listă, doar dacă aveți întâlniri benefice pentru firmă.
Când Valentina a întrebat câți dintre voi știți diferența între un “P&L și Cash Flow” erau doar câteva mâini ridicate, printre care nu și a mea. Cash flow-ul reprezintă circulația banilor și efectiv banii pe care îi ai în buzunar, iar P&L-ul reprezintă declarația de venit, adică un tabel cu veniturile, cheltuielile și profitul. Cifra de afaceri și marja de profit știți ce înseamnă? Ei bine, cifra de afaceri reprezintă banii încasați în tot anul, iar marja de profit reprezintă cât la 100% faci profit prin serviciile pe care tu le oferi. Dacă nu prea știi cum să-ți gestionezi banii și nu-ți place să folosești excelul, Valentina recomandă aplicația Cash Control.
Câți dintre voi au contabil o femeie? Au fost făcute glumițe pe acest subiect, Valentina spunându-ne că, statistic, sunt 90% femei. La final am primit și o listă cu lucrurile pe care trebuie să le știm în colaborarea noastră cu contabilul.
La final să țineți minte să nu vă mințiți niciodată contabilul și să aveți încredere în el ca și cum ați fi într-o căsnicie. Dacă vrei să participi la evenimentul NO.MAD Talks, urmărește pagina de Facebook și află când pregătim următorul eveniment. NO.MAD Talks va avea loc în fiecare lună, iar pentru august pregătim o ediție drăguță despre personal branding.
Joi, ora 18.20, în timp ce eu aranjam sucurile primite de la Coftale (mulțumim) primul participant intra pe ușă. Toată ziua îmi făcusem griji că nu o să vină suficienți oameni, dar cumva fața zâmbitoare a primului participant mă liniștise. La ora 19.00 cele 70 de scaune pe care le aveam pregătite erau ocupate. L-am rugat pe Cătălin să suplimenteze rapid, pentru prima data la NO.MAD Talks eram mai mult de 70 de freelanceri în aceeași sală. Dovadă că NO.MAD Talks crește de la o ediție la alta.
Înainte să începem evenimentul, am povestit puțin cu Andrei Roșu și mi-a spus că el își calculează traseul înainte de întâlniri ca să meargă 5 kilometri pe jos. Acum, ca să ajungă la MATER, a coborât la Unirii și a venit pe jos. Mi s-a părut o idee fantastică, așa că plănuiesc să-i urmez exemplul.
La întrebarea “Ce motive/gânduri v-au convins că trebuie să începeți să alergați/să mergeți pe Camino?”, Ciprian Muntele a răspuns că este o dorință pe care o avea din copilărie. Niciodată nu a fost suficient de bun la sport, așa că și-a dorit să se provoace și să atingă linia de finish. Când era mic, profesorul de sport îi recomandase să se înscrie la “marș”, pentru el a însemnat un stil de alergare caraghios despre care nu putea să le povestească niciodată prietenilor. Veronica Soare s-a decis să plece pentru prima dată pe Camino dorindu-și să facă o campanie de strângere de fonduri diferită care să fie ceva nou și pentru ea. A văzut o poză cu trei călugări pe Camino și a știu că va fi o experiență de neuitat atât pentru ea, cât și pentru cititorii de pe Facebook. Andrei Roșu lucra într-o corporație, avea un stil de viață haotic și mereu pe fugă, sărea peste micul dejun, mânca nesănătos și în special seara și niciodată nu spunea “nu” platourilor cu mâncare pe care le aduceau colegii la muncă. Se îngrășase 18 kilograme și tot își spunea “de mâine mă apuc de sport” dar niciodată nu își găsea motivația. Până când o colegă de birou a făcut o glumă și i-a trimis un link cu un maraton la Polul Nord. Atunci a făcut click și și-a imaginat cum ar fi dacă. Au trecut 8 ani de când face sport de performanță.
La întrebarea “Care au fost obstacolele, provocările pe care le-ați întâlnit în drumul vostru de a vă atinge scopul?”, Ciprian a spus că șase luni a trebuit să renunțe la aproape tot ce-i făcea plăcere. La timpul petrecut cu prietenii, la ieșirile cu prietena lui, la deserturi și la țuică, deși ispitele erau mari. Șase luni s-a antrenat pentru că își propusese să termine cursa Ironman în 14 ore și 30 minute, a avut unele complicații și a terminat-o în 15 ore și puțin, motiv pentru care a spus că se va întoarce. Andrei Roșu ne-a spus că pentru el nu există obstacole la competiții, știe pentru ce participă și este sigur că va termina cursa. Ca să evite obstacolele la antrenamente se pune în situații limită, îl duce un prieten cu mașina până la Ploiești apoi se întoarce pe jos cu bicicleta sau alergând.
Mi-a plăcut mult răspunsul Veronicăi la întrebarea “Cum vă motivați să continuați?”. Ea ne-a povestit că era pe Camino și ajunsese la “Curcea de Fire”, un loc simbolic pentru Camino. Oamenii cară anumite pietre cu ei și le lasă acolo, simbolizând greutățile lor. Ea nu avea piatră, dar s-a dus totuși să se încarce cu experiența celorlalți. După mai mult de 10 kilometri pe un traseu nu foarte ușor au ajuns în acest punct, Veronica observase că în grup există un tânăr care a făcut drumul în cârje. Primul om care a făcut tot drumul Camino de Santiago în cârje, i-a luat cu două luni mai mult, dar totuși a reușit să ajungă la final. De când l-a cunoscut pe Daniel a învățat că nu există “nu pot”, ci doar “nu îmi doresc suficient de mult”.
Dintre toate întrebările și discuțiile mi-a plăcut și faptul că Andrei a spus că sportul l-a ajutat și în antreprenoriat. Este mai disciplinat, mai organizat și nu mai există procrastinare. În plus, dacă își propune ceva, chiar reușește, pentru că elimină piedicile. Singurul moment în care nu are un program riguros este în vacanță, își planifică doar cumpărarea biletelor. “Trăiește-ți fiecare zi ca și cum ar fi o mini-viață” a fost sfatul lui Andrei Roșu pentru freelanceri, la finalul zilei să fii mulțumit de cum ți-ai gestionat timpul. Iar sfatul lui Ciprian Muntele pentru cei care și aleargă a fost “nu săriți peste stretching, doare”.
Mulțumirile speciale merg către vorbitori că ne-au acceptat invitația, către MATER că ne-au primit în casa lor și către Sabina care ne-a făcut fotografiile minunate.
Săptămâna trecută a avut loc și episodul 7 NO.MAD Talks – Despre Eficiență și Productivitate. L-am ascultat pe Claudiu Petria povestind despre Questo, cum a luat naștere ideea și cum au atras primele colaborări. Mi s-a părut foarte motivant exemplul lor, au trimis 120 de mail-uri către posibili parteneri și au încheiat două colaborări.
Două colaborări care au fost suficiente să atragă altele, el ne-a spus că nu contează atât de mult ideea, ci mai degrabă perseverența și modul în care faci lucrurile.
În a două parte l-am avut ca invitat pe Andrei Roșca, Change Strategist, care ne-a răspuns la întrebările despre productivitate, eficiență, succes și rutină. Am transcris câteva dintre răspunsurile lui și sper să vă ajute. Dacă nu ați ajuns la NO.MAD Talks, vedeți că organizează un webinar de construire și deconstruire de obiceiuri pe 9 februarie.
1. Cum să ne planificăm ziua?
Învață să aproximezi câte task-uri poți face pe zi. De câte ori ne propunem să facem ceva și nu facem, ne scade încrederea în sine. După ce facem asta de 5-7 ori, nici noi nu mai credem că o să facem ce ne propunem. Trebuie să îți propui lucruri pe care în mod real poți să le și faci.
2. Cum ne diferențiem partea profesională cu cea personală?
Haide să nu ne păcălim că atunci când muncim este viața, că nu este, este parte din viață. Dacă vă uitați în ultimii 10 ani la momentele în care ați simțit că trăiți, au fost călătorii sau întâlniri cu prietenii, foarte puține chestii profesionale. Eu, de exemplu, folosesc ca separator meditația. Poate să fie meditația, o melodie, o plimbare în parc. Sunt chestii punctuale pe care trebuie să le faci ca să nu cari cu tine aspecte din viața profesională în cea personală. Mai este un aspect important aici, cum îți menții echilibru.
Dacă întrebați oamenii de succes cum au ajuns acolo, o să auziți un răspuns care se repetă. Au sacrificat totul pentru performanță. În general bărbații fac asta. Sunt mai mult dispuși să renunțe la tot pentru performanță, familie, prieteni, vacanțe. Sunt mult mai puține femei care fac asta, pentru că femeile caută mai mult echilibru. Atunci nu ai cum să bați asta. Realitatea este că nu trebuie să ai echilibru, este o alegere. Poți să fii dezechilibrat, dar asta este alegerea ta. De cele mai multe ori nu merita să sacrifici prezentul pentru viitor, pentru că nu știi dacă viitorul va mai fi. Nu știi cine o să mai fie în viitor. Performanța nu este rezultatul unor acțiuni echilibrate. Toți oamenii care au succes, nu au o viață echilibrată.
3. Cum să fim mai productivi?
În primul rând eu nu am notificări la telefon de vreo 5-6 ani. Nu am notificări de mail-uri, push de notificări. Dacă o să se întâmple ceva o să vă sune telefonul, nimeni nu o să dea pe mail. De vreo trei ani nu am nici laptop acasă, este doar la birou. Nu am pierdut nimic.
Eu folosesc Google Calendar pentru a-mi planifica ziua, de 12 ani. Orice task pe care-l fac îl am în calendar, nu lucrez la nimic dacă nu este în calendar. Dacă mă sună un client cu ceva urgent, înainte mă uit în calendar să văd dacă îl pot ajuta. Este foarte important pentru mine ca acest calendar să reflecte realitatea, pentru că o dată la două luni verific ce activități am făcut și cât timp mi-au ocupat. Cred că majoritatea problemelor de productivitate nu sunt probleme de productivitatea. De exemplu, dacă te sună un client și nu îl poți refuza, deși tu ai agenda plină, înseamnă ca asta este o trăsătură a caracterului tău. Ai rata de agreeableness mare. Steve Jobs avea 20%, cu cât te duci mai mult către 50- 100% ai profil de account manager, idealul este de 75%. Tot ce este spre 100% nu este de bine, pentru că o să te încurce de multe ori.
4. Care este rutina ta în fiecare dimineață?
Făcutul patului este primul task al zilei. Este important să-ți iasă primul task al zilei. Mă trezesc la 7.30, fac un duș, meditez cel puțin 20 de minute, în unele zile fac exerciții, după care mă duc la birou. Puteam să lucrez de acasă, dar am vrut să separ viața personală cu cea profesională.
Este o chestie interesantă cu patul, nu este indicat să lucrezi din pat sau să faci alte lucruri în afară de somn. Creierul va asocia patul cu munca și nu o să mai poți să dormi.
Le mulțumesc tuturor participanților pentru prezență, împreună am strâns 1000 lei care s-au dus către Taxiul cu Bomboane.
Mulțumiri MATER pentru spațiul minunat, Aurelia Vișinescu pentru vin și Sabina Ghiormescu pentru fotografii!
Următoarea ediție va fi pe 27 februarie, urmăriți pagina de Facebook NO.MAD Talks pentru detalii!
