fbpx
Stories
[ February 25, 2022 by iunieta 0 Comments ]

Ligia Moise, psiholog clinician: Având grijă de lucrurile bune și frumoase, ne ajută să nu uităm de ce trebuie să luptăm împotriva răului!

Era ora șapte dimineața când mi-a scris un prieten că a început războiul. Mă așteptam să deschid știrile și să văd mai degrabă amenințări, decât flăcări. Dar, după cum știți deja, nu a fost așa. Mi-am lipit ochii de monitor și nu mi-a venit să cred că în anul 2022, când există TikTok și Instagram Reels, noi asistăm la un război la o aruncătură de băț. Și pentru că am tendința să las să se lipsească de mine evenimentele din exterior și să rămân blocată, am stat de vorbă cu Ligia Moise, psiholog clinician, și am întrebat-o cum să ne comportăm în astfel de situații.

1. Cum facem să ne calmăm stările de anxietate și panică când se întâmplă un război atât de aproape de noi? Cum facem diferența între un pericol real și scenarită? 
O stare de anxietate dusă până la paroxism într-un atac de panica este răspunsul la ceea ce se întâmplă în jurul nostru și, de cele mai multe ori, datorită fricii, supradimensionăm evenimentele și încep să ni se pară greu de dus.  Singurul lucru pe care putem să-l facem în asemenea situații este ancorarea în realitate și anume că astăzi, 25 februarie, 2022 nu se întâmplă nimic în România. Este pace și soare, și la realitatea asta ar trebui să mă raportez, nu la altceva. Dacă ne este frică că Rusia va ataca România este nerealist, riscul ar putea fi pentru țările baltice, nu pentru noi.  Da, există o situație nefavorabilă unei vieți normale. Dar asta nu înseamnă că noi acum trăim într-o situație periculoasă.

2. Ce să le spunem prietenilor sau celor apropiați care sunt mai catastrofici? 
Nu, nu suntem într-o situație normală, nu mai suntem de doi ani. A trebuit să ne adaptăm cu totul. Nu mai putem să definim realitatea în aceeași termeni. Dar putem să ne raportăm și la acele puține lucruri bune, cum este o discuție cu un prieten care vrea să mă ajute să am o stare mai echilibrată. 
O minte plină de niște gânduri care nu au legătură cu realitatea, nu va fi prea de ajutor. Și hard-ul nostru oricând de dezvoltat ar fi, nu funcționează cu atâtea ferestre deschise, ar trebui să mai închidem din ferestre.

3. Ce să facem ca să ne încurajăm? Și că nu intrăm într-o zonă de viitor trist și macabru. 
Tot ce avem de făcut în situații speciale este să ne concentrăm pe fiecare pas și astăzi, pentru că dacă trăim terifiați înainte să ni se întâmple lucruri grele, nu facem altceva decât să ne epuizăm înainte să se întâmple. Iar, dacă doamne ferește, se întâmplă ceva rău, ne găsește cu o minte plină, încărcată, nefiind pregătiți să luăm decizii. Încercați să vă deconectați de la știri, trebuie să învățăm să facem lucruri care să fie niște pauze de la aceste evenimente la care suntem martori.  Copiii ar trebui feriți de știri și ar trebui să le fie amintit că sunt în siguranță, chiar să folosim expresia: “Dragul meu, cât timp ești lângă mama și tatăl tău, noi vom face tot ce putem ca să fii în siguranță”
Da, realist există o problemă într-o țară apropiată. Dar o să ne adaptăm, văzând și făcând. 

4. Tu cum ești de când a început războiul, ce ai făcut?
Eu personal nu sunt speriată, ci tristă, că nu am înțeles încă că nu este necesar să ne facem rău. De când am văzut știrile, am început să-mi aduc puțină bucurie, mi-am cumpărat flori, am continuat să scriu la cartea mea, am continuat să scriu pe blog. Continui să trăiesc ca și până acum, având undeva tristețea că nu am încetat să ne facem rău.

Știți de ce trebuie să ne vedem de viață? Pentru că având grijă de lucrurile bune și frumoase, ne ajută să nu uităm de ce trebuie să luptăm împotriva răului. Trebuie să ne punem flori în casă, să-i înconjurăm pe cei dragi cu iubire. Trebuie să facem tot ce este bun și frumos, pentru ca nu cumva vreodată să uităm motivele pentru care trebuie să luptăm împotriva răului.

Pe Ligia o găsiți aici. Mulțumim!

Stories
[ December 1, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Erika Popliceanu: “Nu am timp este o poveste pe care ne-o spunem automat”

Duminică, 5 decembrie, organizez împreună cu Erika un workshop despre mindset și claritate pentru freelancerii și antreprenorii care simt că nu știu ce să facă în 2022, care nu au încă un plan clar și o direcție cu obiectivele lor. Începem de la identificarea valorilor, apoi în funcție de asta facem un vision board împreună și un plan clar. Mă bucur că am invitat-o alături de mine pe Erika, are o blândețe care mă inspiră și un mod strategic de a privi lucrurile. Pe Erika am întâlnit-o anul trecut în decembrie când am fost colege la un curs de setare a obiectivelor, finalul de an ne-a adus iar împreună, fiind iar colege la un curs mai complex despre care o să vă povestesc curând. Erika a crescut enorm în 2021 și mi-a făcut plăcere să-i urmăresc evoluția pe Instagram, unde a reușit în câteva luni să strângă o comunitate de peste 3000 de oameni pasionați de planificare. În articolul de față o să afli cum se raportează Erika la timp, care este problema pe care o întâlnește cel mai des la creativi când se apucă de planificare și ce recomandă oamenilor care se apucă acum pentru prima dată de planificare.

  1. Cum arăta viața ta înainte să descoperi planificarea? 

Eu mi-am organizat dintotdeauna timpul și pașii, dar felul în care am făcut asta s-a schimbat în timp, pe măsură ce rolurile mele se schimbau.

Uitându-mă în urmă, au fost perioade în care plănuiam doar câte o chestie mare pe an (sau chiar mai mulți ani) și aveam liste de to-do zilnice plecând de la acel lucru mare. Provocarea era să găsesc timp pentru el printre toate celelate lucruri ce veneau din exterior, stabilite de alții. Asta se întâmpla, de exemplu, în anii de studenție și, mai apoi, în primii mei ani de catedră la Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion MIncu”.

Când a apărut familia, am făcut planuri în doi, iar când a venit fiul meu cel mare am spus că voi sta cu el primii 2 ani și totul a fost pus pe hold, însă cu asumare.

Cu toate astea, mereu au existat perioade când simțeam că nu am timp pentru tot ce vreau să fac și veneau multă frustrare și încrâncenare. Intensitatea frustrării a scăzut în timp, pentru că acum 9 ani jumate, trecând printr-un moment foarte greu, am simțit și am văzut că poți face tot ce vrei, chiar și în cele mai negre zile, dacă îți dorești asta cu adevărat. Și că nu am timp este o poveste pe care ne-o spunem automat și că totul ține de priorități. Știu că sună a clișeu, dar când simți asta pe pielea și timpul tău, abia atunci capătă sens, iar sensul e diferit pentru fiecare.

2. Timpul este cea mai importantă resursă pe care o avem. Și cu toate astea nu prea se întâmplă să-l folosim cu prezență, care crezi că este motivul pentru care simțim că niciodată nu ne ajunge timpul? 

Un prim răspuns ar fi acela că vrem să facem prea multe chestii acum. Dar cine sunt eu să judec ce înseamnă mult și prea mult pentru altcineva?

Așa că aș spune că senzația că nu ne ajunge timpul vine din faptul că, într-o lume în super viteză și permanentă competiție, vrem să ținem pasul cu toate și să dovedim constant ce și cât știm și putem să facem. Și facem lucruri, de dimineață până seara, adesea simțind că nici nu am făcut mare lucru. Iar asta eu cred că vine din faptul că neglijăm cea mai importantă resursă pe care o avem, dar care nu e timpul, ci noi înșine.

Când încetinești puțin ritmul, când îți iei un răgaz să te gândești cât din ce faci zilnic te susține, atunci începi să vezi lucrurile mai clar: Unde alerg? După ce alerg? Ce e important pentru mine? Pentru ce mă dau dimineața jos din pat? Cum mă pot susține să fac ce e important pentru mine? Care e lista priorităților și eu unde sunt în lista asta?

3. Cum ai reușit tu să ajungi la planning artist?

The planning artist e ce am scris în bio-ul de instagram că sunt eu, Erika de la plan.clar, și e o expersie care simt că face punte între cele două laturi ale mele: cea creativă, artistică și cea organizată.

Am ales să-mi spun așa din două motive: e un mesaj către creativi că e posibil să fii creativ și să-ți planifici pașii, dar e și o distanțare pe care mi-o doresc față de cuvinte precum expert sau consilier. Nu rezonez cu niciunul dintre ele pentru că le asociez cu perioada în care am lucrat într-un minister și pentru că ambele sunt încărcate de așteptări; așteptări că răspunsurile și soluțiile pe care le cauți le pot obține de la un expert. Eu nu am și nici nu vreau să am toate răspunsurile și soluțiile, pentru că cele mai valoroase răspunsuri și soluții vin din interiorul fiecăruia. Și atunci ce pot și vreau să îmi asum că fac e să ghidez oamenii spre propriile răspunsuri și soluții care să îi ajute să-și pună claritate în planuri, prin intenție și organizare.

4. Cu ce le-ai recomanda freelancerilor să înceapă dacă și-ar dori mai multă planificare în viața lor? 

Să înceapă cu un răgaz de gândire: de ce vor mai multă planificare în viața lor? Care e nevoia din spatele acestei dorințe de schimbare? E ceva ce vine din ei sau vine ca o presiune (chiar și subtilă) din exterior?

Apoi să dea puțin timp și spațiu mental acestei schimbări, în termeni de dezvățare și învățare: trebuie să te dezveți de a face lucrurile ca până acum pentru a putea face loc învățării de moduri noi de a face lcrurile de acum încolo.

5. Există mituri care spun că o viață planificată înseamnă mai puțină creativitate, ce părere ai despre asta? 

Pentru mine planificarea înseamnă strategie și rezolvare de probleme, pe care nu le văd posibile fără creativitate. Însă, dacă pici în capcana blocării fiecări ore din zi cu chestii de făcut din nevoia de eficiență și productivitate, atunci acolo nu prea mai e loc de creativitate și e o discuție separată.

Primesc adesea întrebarea asta și răspund printr-o invitație la un exercițiu de imaginație: Gândiți-vă la un perete de cățărare, plin de prize. Ideea e ca pornind de jos să ajungi sus, dar ești liber să alegi prizele de care te folosești. E ca un plan, nu? E rigid? Eu văd creativitate și libertate de alegere și de mișcare. Voi ce și cum vedeți?

6. Cum arată ritualul tău de planificare? Planifici lunar, săptămânal, zilnic? Ai metode diferite pentru viața personală și cea profesională?

Stabilesc pentru fiecare an maxim 3 obiective, dar nu le văd și nu le tratez ca de sine stătătoare, ci în relație unele cu altele pentru că eu sunt actorul și resursa principală pentru toate. Și nu e mereu la fel, au fost ani când a existat un singur focus.

Și pentru chestiile personale, la fel ca pentru cele profesioanale, planific venind dinspre an (sau ani, dacă e cazul) spre lună, săptămână și zi.

Am mai multe momente de conectare cu ceea ce se întâmplă din ceea ce mi-am propus, trecând practic, la final de săptămână și lună prin același set de întrebări: Care au fost pașii (zilnici sau nu) propuși / stabiliți? Ce a mers? Ce nu a mers?  Ce urmează? Aici e cu multă introspecție și în funcție de răspunsuri pot estima cum arată săptămâna ce urmează sau pot chiar schimba termenul dat anterior pentru ceva anume.

7. Un gând pentru cei care încă nu sunt convinși că vor să înceapă planificarea. 

Dacă nu sunt convinși încă să înceapă planificarea, poate că nu e încă momentul să facă asta și atunci singurul gând e să nu se lase presați din exterior de ideea că planificarea e soluția tuturor problemelor sau provocărilor.

Însă dacă sunt printre ei din aceia care ar vrea, dar ceva îi ține în loc să facă un prim pas, atunci pentru ei las ca și gând ce am răspuns puțin mai înainte:

Să înceapă cu un răgaz de gândire: de ce vor mai multă planificare în viața lor? Care e nevoia din spatele acestei dorințe de schimbare? E ceva ce vine din ei sau vine ca o presiune (chiar și subtilă) din exterior?

Apoi să dea puțin timp și spațiu mental acestei schimbări, în termeni de dezvățare și învățare: trebuie să te dezveți de a face lucrurile ca până acum pentru a putea face loc învățării de moduri noi de a face lcrurile de acum încolo.

Cu Erika ne vedem pe 5 decembrie la workshop-ul intensiv de mindset și claritate pe care-l ținem împreună.

Stories
[ November 3, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Ionela Stoica, food photographer: făceam prea puțină mișcare, rezultatul fiind un creier obosit într-un corp odihnit

Am ajuns la ultimul articol din seria pe care am pregătit-o despre obiceiurile freelancerilor din comunitate. Timp de o lună i-am cunoscut pe Paul, Mihaela, Camelia, Dima și povestea mea, astăzi în lumina reflectoarelor este Ionela, un om pe care-l admir enorm pentru perseverență, creativitate și sinceritatea cu care își trăiește viața. Vara aceasta, Ionela și-a împărțit pasiunea pentru sărit coarda cu noi, iar multe dintre serile de vară ni le-am petrecut în parcurile din București învățând să sărim. M-a surprins să-i văd seriozitatea cu care abordează un sport pe care noi toți din jur îl consideram copilăresc, am învățat atunci de la ea că, prin perseverență, poți duce și un simplu obicei la rang de artă. Săritul de coardă nu doar a disciplinat-o, dar i-a schimbat corpul, energia și starea de spirit.

  1. Spune-mi câteva lucruri despre tine. Cu ce te ocupi și ce îți place cel mai mult din ceea ce faci? 

Sunt Ionela sau Pupile Gustative, food photographer de 6 ani cu valențe și către partea de food styling. Cel mai mult îmi place senzația, thrillul ala de la începutul unui nou proiect când toată lumea este entuziasmată și curg ideile, iar oamenii sunt receptivi, ceva ce am observat că se schimba spre final. Și-mi mai place când mi se dă mână liberă să experimentez, nu zic că nu apreciez un brief bine scris în care mi se comunică clar cu subiect și predicat ce așteptări există de la ședința foto, dar este ceva înalțător când cineva îți spune: “Merg pe mâna ta!”

2. Ai o rutină de dimineață? 

Am, firește, căci în ce haos am fi dacă nu am avea rutina la care să ne întoarcem pentru liniște și siguranță. Așadar rutina mea de dimineață arată așa: trezit în jur de 7:30 – 8:00 (fără snooze, da, sunt unul din oamenii aia!:)), cafea, citit niste știri, mâncat un mic dejun bogat și făcut planul pe ziua respectiva.

3. Cum te motivezi în zilele în care nu te simți productivă sau nu ai chef? 

În funcție de cât de mult arde ce am de făcut, decid dacă fac o sforțare sau o amânare. Cred că nu trebuie să intru în detaliu când vine vorba despre amânare, dar când trebuie să fac lucruri, pentru că ce să vezi în viață mai trebuie să facem și lucruri care nu ne fac plăcere. Încerc o schimbare de narativă, în loc de : “Azi trebuie să pregătesc ședința asta foto și nu am chef.” îmi spun: “Am ales să fac acest job, acum 5 ani aș fi fost foarte bucuroasă de ocazia care mi se da, vreau să fac o treabă bună în condițiile astea (nu am chef) și am parte de o provocare“. Practic, schimb narativa din: “Nu am chef, nu îmi place…” în “ok, o să o iau ca pe o provocare.”

Și regula doi, cea mai simplă și preferata mea” “the 5 minutes rule”, fac ce nu am chef să fac timp de 5 minute, dacă după 5 minute eu sunt tot acolo, e ok, o las pe mâine, dar în majoritatea cazurilor pofta vine mâncând.

4. Ne-ai povestit că anul trecut, în pademie, ai introdus obiceiul de a sări coarda. Cum ai ales acest sport, de câte ori îl practici și ce schimbări a produs în viața ta? 

Da, de la începutul anului am început să sar coarda, dar cred că interesul pentru sport mi s-a accentuat de acum doi ani, datorită traseelor pe care le făceam pe munte. Așa am făcut cunoștință cu stare de bine pe care o am după sport. Despre sport am mai învățat și din creșterea câineului meu, Bruno. La el am observat că un câine liniștit este un câine care are îndeplinite nevoile psihice (adică să-l pui să-și folosească creierul) și nevoile fizice – mișcare. Am făcut această paralelă cu viața mea și mi-am dat seama că am niște lacune pe parte de îndeplinit nevoile fizice, făceam prea puțină mișcare, rezultatul fiind un creier obosit într-un corp odihnit, nu iese bine nici inversul. Este nevoie de echilibru între cele două. Așadar ăsta a fost primul pas. Apoi din scroll în scroll am dat peste acest sport – săritul de coarda, care m-a prins de la primul video. Adică imaginea mea despre acest sport se reducea la ce faceam în copilarie, doar că este mult mai mult de atat, ca și stiluri de sărit, trick-uri sau combinații de trick-uri. De la începutul anului și până acum am învățat câteva lucruri importante din sărit:

  • Asculta-ți corpul când spune că-l doare, nu forța, creșterea nu este liniară (niciodată) – pauzele și momentele de respiro fac parte și sunt esențiale în procesul de învățare.
  • Procesul fără doar și poate va fi mereu asta: ești prost la ceva – exersezi – devii mai bun, o iei de capat.
  • Master and be comfortable with your basics – înainte de orice altceva.

5. Ai alte obiceiuri pe care le-ai mai introdus sau ai în plan să le introduci? 

Da, am început de curând să merg la sală pentru antrenamente cu greutăți – dar asta este o poveste despre feminism pe care o spunem altadată.:))

6. Un gând pe care îl ai atunci când spui “motivație”.

Când crezi că nu mai poți, mai poți puțin.

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.

Stories
[ October 25, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Limitele: prima oprire în drumul spre self love

“Mă iubește, nu mă iubește, mă iubește, nu mă iubește”. Oare câte petale de flori rupte au căzut pe asfalt și au răspândit ecoul inimilor frânte, oare câte fete au ținut în palmele lor fine flori de tot felul și au sperat că vor afla răspunsul pe care-l căutau. Printre toate, mai adăugăm una la socoteală, pentru că și eu am făcut asta. În grădina bunicilor, pe munte, în casa părinților, cu flori de la ei, cu flori de la mine, cu flori necunoscute. O bună perioadă din viața am așteptat ca iubirea să-mi rezolve toate problemele, acea iubire romanțată care vine din exterior și, cu puterea unei baghete magice, rezolvă toate problemele. Începe cu cele emoționale, de atașament, de încredere în sine, de motivație, apoi le ia în ordine alfabetică și le rezolvă pe toate. Iar, la finalul vieții, vasul se golește de probleme și se umple de bine. Încă mai cred că iubirea are puterea să facă asta, doar că altfel de iubire, iubirea de sine. 

A trebuit ca 29 de ani să fiu absentă și să nu știu cu adevărat să mă bucur de iubire, iar un an să mă pierd, că să înțeleg că am nevoie să dau un restart la tot ce știam până acum și să încep să mă iubesc pe mine. Prin februarie anul aceasta, în parcul Izvor, în țarcul de câini unde ieșisem cu câteva prietene să lăsăm câini să fie liberi și să ne bucurăm de ei, sunt întrebată pe nepusă masă ce înseamnă pentru mine iubirea de sine. Și mă bâjbâi, mă blochez, mă șochez că nu știu ce să răspund. Îmi vin în minte câteva lucruri puerile, parcă mai bine nu le spun. În mintea mea începe o conversație alertă cu care abia țin pasul: să știi să te bucuri de lucruri mici îi răspund. Nu este mulțumită de răspunsul meu și întrebările continuă. Cum adică lucruri mici, eu le fac și nu simt că mă iubesc, îmi răspunde dilatandu-și pupilele de parcă ar vrea să vadă direct în mintea mea. Am mai înșirat câteva cuvinte care aveau greutatea unui puf în vânt. Cel puțin așa mi s-a părut atunci. Acum însă, mă simt pregătită să mă întorc imaginar în țarcul de câini și să răspund la întrebare. 

Pentru mine iubirea de sine înseamnă:

  • Să-ți stabilești limite și să te ții de ele 

Pășesc cu emoții într-un salon de tatuaj și o caut pe Aria. O tipă pe care o consider suficient de talentată și creativă să-mi deseneze și tatueze pe brațul stâng ceva ce va rămâne veșnic cu mine. Vreau să am ferigi cu rădăcina, îi spun, să-mi aduc aminte că în viața personală am nevoie să mă comport ca ele să fiu fericită. Am nevoie să pun limite clare și să le comunic, în orice relație din viața mea. Ferigile sunt unele dintre cele mai sensibile plante de apartament, au nevoie de o cantitate exactă de lumină și de apă ca să reziste, altfel mor imediat. Asta se întâmplă când nu sunt lăsate libere, acolo unde îmbogățesc orice pădure sau poieniță. Ferigile stau acum pe brațul meu stâng și îmi amintesc zilnic că drumul spre iubirea de sine și spre fericire începe cu limite clare. Timpul meu nu este și timpul lui, creativitea mea nu este și creativitea lor, spațiul meu, nu este și spațiul lor. Credeam că dacă o să le spun oamenilor din jurul meu “Nu”, “nu pot”, “nu sunt pregătită”, “nu mă interesează”, “nu te pot ajuta acum”, “nu îmi mai scrie”, o să-i rănesc, o să-i dezamăgesc, dar spre surprinderea mea nu s-a întâmplat așa. Cred că 2021 a fost anul în care am spus cel mai des Nu sau Stop, Nu mai vreau asta și anul în care am avut cel mai mult timp pentru mine, să mă gândesc la planurile de viitor, să-mi aleg mai bine clienții, să mă apuc de o școală de coaching. Limitele m-au ajutat să mă conectez cu cel mai important om din viața mea, cu mine. 

  • Să iei decizii ferme și să ți le asumi 

Am avut de multe ori coșmaruri cu deciziile. Cel mai des mi se repetă în minte momentul din școala generală, când profesoara de matematică mă scosese la tablă și mi-a dat să rezolv o împărțire mai dificilă. Acolo, în fața tablei negre și plină de praf de cretă, am petrecut mai bine de treizeci de minute. Scriam rezultatul exercițiului, îl ștergeam, scriam din nou, ștergem. Colegii din clasă îmi șopteau tot felul de răspunsuri care păreau mult mai bune decât ceea ce gândisem eu. Ora se încheiase, iar după cele zece minute de pauză,  eu eram încă acolo. Ațintită în fața tablei, scriam și ștergeam, de parcă mâna avea propriul creier care funcționa pe pilot automat. Când profesoara a intrat în clasă, s-a uitat cu blândețe la mine și m-a întrebat: Haide, ai luat o decizie? Aveam peste zece opțiuni de răspunsuri primite de la colegii mei, așa nu mai știam ce să fac. Am recalculat, am scris prima variantă și m-am dus înapoi în bancă. Bravo, mi-a spus ea, răspunsul este corect. Am trecut atunci prin cel mai mare calvar al meu, calvarul neîncrederii în propriile decizii. Poate că e mai simplu să ia alții decizii pentru noi, dacă ceva nu merge bine, ei sunt responsabili, iar noi scăpăm ca prin urechile acului, neatinși de vină. Ce am învățat însă este că deciziile asumate îți dau putere, mai pun o cărămidă la forul interior. O decizie asumată înseamnă o nouă cărămidă pusă cu mâinile tale, înseamnă o fundație mai puternică. 

  • Să te ții de promisiune față de tine 

Era la Cluj, la TIFF, într-un cadru extrem de relaxat și creativ, iar eu nu puteam să dorm. Prietenii apropiați știu că somnul nu a fost niciodată o problemă pentru mine, ci din contră. Fac power naps de la 20 de ani și încă este o rutină de care mă țin și acum. În una dintre dimineți mă ridic din pat și abia îmi târăsc picioarele, ochii mă dor și am impresia că simt fiecare nerv, iar corpul îmi atârnă ca o rufă întinsă pe sârmă. Fetele din echipa NO.MAD mă observă și mă trag de limbă să afle ce s-a întâmplat cu mine. Două ore mai târziu îmi dau seama că de fapt sunt într-un burnout emoțional și ar trebui să îmi iau o pauză să mă recaliberz. Două luni mai târziu (adică final de septembrie) renunț la toți clienții, mă înscriu la o școală de coaching și plec la munte cu #nomadhub. Mi-am promis atunci că analizez ce îmi doresc cu adevărat și voi face asta, voi ține cont de ce simt. Cu fiecare promisiune ținută față de mine, cu atât simt mai mult iubire și înțelegere în jur.

  • Să îți asculți corpul 

Obișnuiam să am dureri de spate, de gât, să mă simt încordată și tensionată. Nu făceam prea mult sport pentru că aveam impresia să nu sunt rezistentă la efort, că nu am mușchi, că nu am anduranță sau că nu sunt flexibilă. Nici nu știu de unde adunasem atâtea păreri despre corpul meu. La final de 2020 mi-am pus pe vision board o tipă în costum de baie roz cu brațe ferme și abdomen plat. Mi-am spus că până în vara lui 2021 vreau să simt că am forță în corp, vreau să simt că mă pot baza pe el. Am început să fac pilates zilnic, să alerg, să merg pe bicicletă, să sar coarda. Un an mai târziu corpul meu este într-o formă pe care nu am avut-o nici măcar la 20 de ani. Acum are forță, acum are anduranță, acum are brațe puternice și abdomen puternic. L-am ascultat, l-am îngrijit cu sport și în schimb m-a susținut în cele mai provocatoare momente. 

  • Să îți alegi bine oamenii cu care-ți petreci timpul 

Iubesc să petrec timpul cu oamenii, mă inspiră să-i observ, analizez, să le descoper provocările și să încerc să-i înțeleg. Fiind însă o fire empatică le preiau stările și rămân cu ele, de multe ori dublându-mi îngrijorările. Pentru că am vrut să-mi ofer mai multă protecție, într-o zi am făcut o analiză a relațiilor mele de prietenie. Ce îmi aduce fiecare, cum îmi petrec timpul și cum mă simt după întâlnirea respectivă. Așa am ajuns să mă văd mai des cu anumiți oameni, mai rar cu alții și deloc cu unii. Cred că oamenii din jur  pot fi comparați cu mesele pe care le avem. Câteodată ne tentează să mâncăm la fast food și apoi regretăm și ne simțim rău, altădată, când alegem mese sănătoase și delicioase, suntem bucuroși pentru decizia noastră și corpul ne răsplătește pentru cum se simte. 

  • Să alegi mai bine cum îți petreci timpul 

Mi se întâmplă des ca oamenii să se mire când află ce vârstă am. Paradoxul apare atunci când se uită cum arăt, le spun ce varsta am și ce am făcut până acum. Aud des “Doamne câte ai făcut până la 31 de ani”, “Arăți de maxim 25, dar ești mult mai matură.” Mă amuză copios, mai ales că nu cred că ar fi trebuit să iau alte decizii sau să fii făcut alte lucruri până la vârsta asta. Lucrurile au venit firesc spre mine și așa s-au aranjat. Am fost într-o continuă căutare, atrasă de nou și informații, așa că asta am făcut: am petrecut timp creând, ascultând, experimentând viața, trăind. Iar când trăiești autentic, nu te mai poți întoarce la o viață banală. Modul în care am ales să-mi petrec timpul, m-a adus unde sunt și sunt recunoscătoare că am ales să stau în casă citind, că am ales să plec la festivaluri chiar și când nu aveam așa de mulți bani, că am petrecut timp în liniște scriind și observând. Sunt ok să nu fiu la curent cu toate știrile de pe social media, atâta timp cât sunt la curent cu ce simt, cine sunt și ce vreau să fac. Deconectarea de exterior și conectarea la interior, este o altă metodă prin care se manifestă iubirea de sine. 

  • Să-ți comunici așteptările și gândurile 

Citeam recent într-o carte că iubirea este de de fapt un act de voință, intenție și muncă. Că noi avem capacitatea de a iubi infit, dar intenția și atenția noastră este limitată. Putem iubi 100 de oameni, dar ne putem dedica atenția câtorva. Oamenii pe care alegem, îți respectă gândurile, deciziile și vor fi de acord să le comunici așteptările. Să fii conectat la tine și să știi clar ce așteptări ai din orice fel de relație, este un act de self love. 

  • Să nu te mulțumești cu puțin 

În apartamentul în care locuiesc acum din București am o oglindă mare pe holul de la intrare. Oglindă pe care îmi scriu diverse mesaje, dansez sau mă privesc. Într-o zi, pe când petrecem timp în fața oglinzii, m-am văzut pentru prima dată cu ochii mei. Pe pielea întinsă am văzut deciziile grele pe care le-am luat până acum, situațiile tensionate, orele de muncă, întâlnirile cu clienții, tot ce am gândit pentru comunitate, orele petrecute scriind, planificând, visând, cursurile pe care le-am susținut. M-am uitat în ochii mei și mi-am spus: Wow, câtă experiență ai adunat, meriți mai mult. În aceeași lună mi-am mărit toate fee-urile pe care le aveam. 

  • Să vorbești cu tine ca și cum ai vorbi cu omul de care îți este cel mai drag pe pământ

De ziua unei prietene bune mutate din țară i-am trimis toți cunoscuții urări video. Iubitul ei le-am pus împreună și i-a făcut un video amintire în care o celebram cu toții. Una dintre urările din video începea așa: “Arăt oribil astăzi, am și capul asta mare și cearcăne și m-am mai și îngrășat. Dar chiar și așa nasol cum arăt m-am filmat să-ți spun la mulți ani.” Mesajul a continuat mai bine de un minut cu expresii și cuvinte grele la adresa ei. M-am simțit tristă pentru acea fată și mi-ar fi plăcut să-i spun să fie mai blândă, să vorbească mai frumos, să se încurajeze și o să treacă peste perioada asta. De multe ori ne este mai ușor să fim buni cu oamenii din jur, să le oferim lor atenție, ascultare, grijă, să le oferim lor tot ce avem noi mai bun. Poate cu gândul că o să primim validare înapoi, iubire, atenție, cu gândul că o să primim înapoi orice, când putem să ni le oferim singuri. Nu cred că am vorbit vreodată așa cu mine, dar mi s-a întâmplat să gândesc, poate că nu merit, că nu sunt suficientă, că nu sunt capabilă, că nu am cum să reușesc. Tot la începutul anului 2021 am început să îmi pun afirmații, să fac journaling, să am un jurnal de recunoștință, lucruri care m-am făcut să fiu mult mai atentă la ce cuvinte aleg când îmi vorbesc sau mă descriu. Modul în care vorbești cu tine sau despre tine, arată cât de mult te iubești. 

  • Să fii cel mai înfocat suporter al tău 

Eu: Aș vrea să îmi dau demisia să devin freelancer! 

Ei: Nu se poate, o să mori de foame. 

Eu: Vreau să-mi măresc fee-urile, să strâng bani și să călătoresc. 

Ei: Ai nevoie de cel puțin 5 ani să faci asta. 

Eu: Aș vrea să iau o pauză de la clienți, să mă recalibrez. 

Ei: E pandemie, o să mori de foame. 

De când mă știu m-am lovit mai mult de “Nu” și “Nu se poate”, decât de “Bravo, te susțin”. Iar pentru moment m-am simțit descurajată, singură, neînțeleasă. Apoi mi-am dat seama că oamenii din jurul meu îmi răspund din mintea lor, din limitele și fricile lor, nu din ale mele. Limitele mele sunt mai înalte, iar dacă vreau să le ating voi deveni cel mai mare suporter al meu. Acel fac înfocat care flutură steagul victoriei la orice oră din zi și din noapte, care aplaudă lovindu-și palmele cu putere, care îmi strigă numele cu gura larg deschisă până rămâne fără vocea, care sare când mă vede reușind, care are încredere în mine cu toată ființa lui și este pregătit să mă îmbrățișeze în zilele în care mă simt copleșită. 

Iubirea de sine este ca o formă de artă de care ai ocazia să te bucuri în fiecare zi. Viața ta devine filmul preferat pe care nu te saturi să-l privești, iar tu devii un personaj în care investești timp și emoții și de care îți este drag să-l privești cum cade, cum se ridică, cum speră, cum eșuează, cum visează, un personaj pe care îl iubești și cu care ești pregătit să-ți petreci restul vieții.

Dacă vrei să-mi povestești despre experiența ta cu dragostea de sine, mai ales de când ești freelancer, îmi poți trimite un mesaj aici.

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.

Stories
[ October 22, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Camelia Șirli: Fac un rezumat al zilei să conștientizez lumea din jurul meu

Continuăm seria de obiceiuri introduse de oamenii din comunitatea NO.MAD Talks în viața lor, cu povestea Cameliei Șirli, part-time freelancer. Dacă ai ratat interviurile cu primii trei freelanceri, poți citi aici povestea lui Paul, a Mihaelei și cea mai recentă a lui Dima, care stă pe cuie ca să-și găsească răspunsuri la întrebări.

1. Spune-mi câteva lucruri despre tine. Cu ce te ocupi și ce îți place cel mai mult din ceea ce faci?

Cred în povești, super eroi și zâne. Viața mea acum se poate asemăna cu un cocktail, la rețeta căruia încă mai lucrez: 2 părți Nod Makerspace unde îmi petrec mare parte din zi, 1 parte frânturi din ceea ce descopăr în fiecare zi și le transfer în schițele mele, 1 parte povești cu zâmbete pe care le adun într-un jurnal de călătorie – aventura mea în Coreea de Sud din toamna lui 2019 asezonate cu schițele și fotografiile mele.

2. Ai o rutină de dimineață? 
Am o singură rutină care nu se modifică orice s-ar întâmpla – inclusiv când am fost în carantină cu Covid – la 6:45 mă trezesc să-l hrănesc pe NiNu-chan, motanul meu.  Restul uneori îmi ies alteori nu chiar.

3. Cum te motivezi în zilele în care nu te simți productivă sau nu ai chef? 
O data la ceva timp îmi dau voie o zi sau chiar un weekend să stau în acea stare de neproductivitate și mi-o asum – consider acel timp ca o hibernare.
În restul zilelor îmi pregătesc o cană mare de cafea sau ceai – depinde de stare și/sau oră, îmi pun un playlist care știu că mă scoate din orice stare ciudată – pentru mine muzica este nelipsita și mă ajută foarte mult, îmi fac o listă cu ce vreau să fac în ziua respectivă – ador listele,  mă îmbrac cu ceva colorat și efectiv mă apuc de treabă.

4. Ne-ai povestit că anul trecut, în pandemie, ai introdus în programul tău un obicei de seară. Un jurnal detaliat care descrie ziua ta. Ne poți spune exact cum arată, ce scrii și ce s-a schimbat în viața ta de când ai introdus acest obicei? 
Este mai mult un rezumat al zilei compus din patru părți: 7 puncte Ce am făcut, 7 puncte Ce am văzut, 1 Auzit și 1 Desen. M-a ajutat foarte mult să observ, să aud, să conștientizez în fiecare zi lumea din jurul meu. Este un exercițiu pe care l-am descoperit în cartea lui Lynda Barry – Syllabus.

5. Ai alte obiceiuri pe care le-ai mai introdus sau ai în plan să le introduci? 
În fiecare luni îmi cumpăr flori galbene. O dată la două săptămâni am o zi în care nu îmi planific nimic. Îmi doresc foarte tare să introduc  într-un viitor apropiat 3 zile pe săptămână să scriu de la 6 la 8 dimineața  – în acest moment am un program destul de haotic când e vorba de lucrat la carte.

Camelia SirliNu există momentul perfect sau planul perfect! Dacă simți că e ce trebuie atunci e ce trebuie, doar fă primul pas!

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.

Stories
[ October 20, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Cum îți faci un plan de economisire ca freelancer?

În călătoria ta către freelancing ai întâmpinat cu siguranță păreri îngrijorătoare față de situația ta financiară. Prietenii, părinții și probabil chiar tu însuți ți-au pus întrebarea nu tocmai încurajatoare: „Cum o să te descurci cu banii?”. Una dintre cele mai întâlnite griji ale celor care își doresc să devină freelanceri este cea a pierderii sentimentului de stabilitate financiară. Când îți gestionezi singur munca, trebuie să înveți și cum să ai o relație sănătoasă cu banii și cum să-i economisești.

Statisticile arată că aproximativ 83% din români încearcă să economisească mai mult, indiferent de sursele lor de venit – fie că sunt freelanceri sau angajați. Deși preocuparea oamenilor față de economisire este certă, când vine vorba de practică, cei mai mulți dintre aceștia nu au o rutină concretă și în final nu reușesc să-și atingă obiectivele de economisire propuse.

Întrucât freelancerii sunt cei mai predispuși unui venit inconsistent și instabil, acest lucru crește riscul de a eșua în planurile de economisire, perpetuând o relație complicată cu banii. Managementul financiar nu are o rețetă simplă pe care o poate pune în practică oricine. Există însă câteva lucruri pe care le poți face ca freelancer pentru a-ți îmbunătăți abilitățile de gestionare a veniturilor proprii. Iată câteva puncte de pornire pentru a-ți face un plan de economisire ca freelancer.

1. Prima plată pe care trebuie să o faci este către tine

Stabilește-ți un salariu fix în fiecare lună și asigură-te că e prima plată pe care o faci. Acest lucru te va ajuta să-ți organizezi responsabilitățile și plățile, asigurându-ți un venit sigur. Te poți plăti pe tine ca business owner în două moduri: îți oferi un salariu la fel ca unui angajat al companiei, reținând impozite din salariu, sau îți extragi beneficii din profiturile afacerii tale în funcție de necesități. Odată ce ai decis ce modalitate de plată este mai bună pentru tine, trebuie să te hotărăști la o sumă.

Dacă ai ales sa-ți plătești un salariu, ia în calcul taxele și impozitele aferente respectivului salariu. Încearcă să rămâi în limitele reale ale capacității veniturilor tale ca freelancer. Dacă ai ales să extragi beneficii, plata ta ar trebui să provină din profitul net al companiei, care reprezintă venituri minus toate cheltuielile operaționale. O regulă generală este să te plătești cu un procent fix din profitul companiei, astfel încât compensația ta să se poată ajusta în funcție de performanța afacerii tale. Deși este recomandat să te plătești pe tine prima dată, acordă atenție procesului. Pe parcurs, pot apărea greșeli majore pe care este ușor să le eviți, cum ar fi amestecarea finanțelor personale și ale afacerii tale, plata inconsistentă a salariuluisau omiterea taxelor și impozitelor.

2. Diferențiază banii firmei de banii personali

Ca freelancer, finanțele personale și cele ale business-ului tău pot foarte ușor să se amestece, iar la final confuzia să te lase fără bani. Ca metodă de organizare a veniturilor tale, este important să diferențiezi între veniturile business-ului tău și veniturile tale personale. Acordă atenție plăților pe care le faci și păstrează bonurile și facturile personale separat de cele ale business-ului tău.

  • Fă-ți conturi separate

O metodă care poate introduce mai multă claritate asupra veniturilor tale este crearea unor conturi separate pentru business-ul tău și pentru tine. Sugestia este să-ți creezi un cont de business și un cont personal. Pe lângă acestea două, dacă ți-ai propus să economisești, contul de economii este indispensabil. Va trebui să ții cont și de banii pe care vrei să-i pui deoparte, iar un cont separat va face lucrurile mai clare.

  •   Nu uita de taxe

Păstrarea finanțelor personale într-un cont separat de cel de business va fi de mare ajutor atunci când va trebui să plătești taxele firmei, făcând întreg procesul mai ușor și mai clar. Dacă fiscalitatea te sperie, poți contracta un contabil care să te ajute în deslușirea tuturor ramificațiilor care pot apărea în managementul finanțelor tale.

3. Ține evidența banilor cu ajutorul aplicațiilor

Ca freelancer este foarte probabil ca sursele tale de venit să varieze de-a lungul timpului, iar sumele pe care le încasezi lunar să nu fie constante. Acest lucru poate fi benefic, dar variațiile pot crea și confuzie, care în final va acționa împotriva ta. Ca să-ți fie mai ușor să planifici banii pentru lunile în care veniturile tale se întâmplă să fie mai mici, e util să folosești aplicații sau platforme de online banking pentru a ține evidența încasărilor lunare, a cheltuielilor și taxelor.

Mint se află printre cele mai utilizate aplicații pentru monitorizarea bugetului. Aplicația te ajută să stabilești un buget și să-l monitorizezi, iar partea bună este că Mint se integrează cu contul tău bancar, contul de credit și contul de împrumut, așa că nu va fi foarte dificil să-i dai de cap.

Pentru economii, aproximativ orice aplicație de mobile banking ale băncilor din România au integrate funcții specializate, fie că este vorba despre posibilitatea de a deschide conturi de economii, fie că vorbim despre „seife” integrate în aplicație care îți permit să pui bani deoparte, așa cum găsești, spre exemplu, în aplicația Revolut. Există și o mulțime de programe de facturare gratuite, cum ar fi Easybill, FGO sau aplicația SmartBill, care te pot ajuta să gestionezi mai bine această parte a finanțelor tale.

  • Automatizează-ți plățile

Tehnologia te poate ajuta și să-ți automatizezi plățile, făcând povara facturilor recurente aproape insesizabilă. Poți alege să-ți automatizezi plățile pentru facturi folosind aplicații mobile furnizate de banca la care ai cont sau aplicații și tool-uri financiare, construite special pentru a te ajuta cu managementul financiar. În plus, te vor ajuta și programele de facturare, întrucât cele mai multe dintre ele au integrată și funcția de plată recurentă.

4. Creează-ți o structură pentru bugetul tău lunar

Pentru a ține evidența cheltuielilor tale lunare și a te asigura că nu-ți depășești propriile limite financiare, e util să-ți creezi o structură a cheltuielilor tale sau un buget lunar. Gândește-te ce surse de venit ai. Cât de des și ce sume încasezi? Astfel de întrebări te vor ajuta să ai o viziune mai clară asupra veniturilor tale, astfel încât să-ți stabilești un buget real și să-ți formezi un stil de viață autosuficient, care să-ți permită să și economisești.

Ca să-ți poți seta bugetul, poți să iei în calcul această structură pe care să o implementezi și apoi să o optimizezi în funcție de nevoile tale. Încearcă regula 50/30/20 drept cadru simplu de bugetare: alocă 50% din venitul tău pentru nevoi, păstrează 30% din venit pentru dorințe și alocă 20% din venit pentru economii și rambursarea datoriilor. Veniturile, cheltuielile și prioritățile tale se vor schimba în timp. Ajustează-ți bugetul în consecință.

  • Stabilește-ți un buget pentru cheltuielile lunare fixe

Ca să nu ieși din schema bugetului tău, calculează ce sumă este necesară pentru cheltuielile tale fixe pe o perioadă de o lună. Poți să incluzi aici sumele cheltuite pentru chirie, utilități, facturi și cumpărături pentru casă și orice crezi tu că îți este absolut necesar în decurs de o lună. Apoi încearcă să optimizezi bugetul în funcție de suma rezultată.

  • Stabilește-ți un buget săptămânal pentru nevoi principale

În același timp, știi bine că freelancer fiind, vei avea zile în care nu vei lucra de acasă sau vei simți nevoia de o pauză. Pentru ca acest lucru să nu-ți încurce planurile financiare, este util să-ți construiești un buget săptămânal pentru nevoile tale principale personale și ca freelancer. Aici poți include cheltuieli pentru lucrul din spațiile de coworking, masa în oraș, ieșirile la film sau la un vin.

  • Stabilește-ți un buget săptămânal pentru dezvoltare personală

Va trebui să iei în considerare și dezvoltarea personală atunci când îți creezi un buget. Gândește-te la cheltuielile săptămânale pe care le ai pentru tine și creșterea ta: cărți, cursuri, abonamentele pentru aplicații și orice te face să te dezvolți ca persoană și include-le în bugetul tău. Iată cum ar putea arăta un buget lunar al unui freelancer care încasează 5000 lei ca venituri/lună și își propune să aloce 10% din aceștia pentru economii.

Buget pentru cheltuieli lunare fixe: 2600 lei, dintre care:

Chirie: 1500 lei

Utilități: 300 lei

Cumpărături: 600 lei

Facturi și abonamente: 200 lei

Bugetul săptămânal pentru nevoi: 300 lei, dintre care:

Work from pub: 100 lei

            Masa în oraș: 150 lei

            Ieșire la film: 50 lei

La finalul lunii: 1200 lei

Buget săptămânal pentru dezvoltare personală: 200 lei, dintre care:

            Cursuri: 100 lei

            Cărți: 50 lei

            Abonamente aplicații: 50 lei

La finalul lunii: 800 lei

Din veniturile lunare de 5000 lei, a fost alocat un buget pentru cheltuieli de 4600 lei pentru întreaga lună, iar în contul de economii vor rămâne 400 lei, adică 8% din venitul total. Pentru a îndeplini obiectivul de economisire de 10% din venituri, va trebui să optimizezi bugetul, fiind atent la creșterea încasărilor și diminuarea cheltuielilor.

5. Investește în creșterea ta și a afacerii tale

Continuitatea unei afaceri, în special atunci când ești freelancer, depinde de o muncă perpetuă și o investiție de resurse financiare și de timp. Prosperitatea îți este asigurată numai dacă investești în tine și în afacerea ta, așa că nu uita să adaugi și asta în bugetul tău.

Poți include aici cursuri de specializare în domeniul tău, cursuri pentru noi skill-uri, investiții în promovarea afacerii tale pe social media sau investiții într-un site pentru business-ului tău.

6. Minimizează riscurile viitoare

Situațiile neașteptate pot fi un factor care afectează considerabil veniturile și care te împiedică să economisești. Pentru a diminua povara cheltuielilor neprevăzute, gândește-ți bugetul în așa fel încât să ai un plan de rezervă.

  •  Construiește-ți un fond pentru urgențe

Pune deoparte cel puțin 10% din cât câștigi într-un fond de urgențe. Cheia în economisire și în crearea unui fond pentru urgențe nu este neapărat suma pe care îți propui să o economisești lunar, ci perioada când vrei să pui deoparte banii respectivi. Recomandarea specialiștilor este să pui banii deoparte imediat ce i-ai încasat, fără să aștepți până la finalul lunii.

  • Caută o asigurare de sănătate avantajoasă

Nu putem uita de sănătate atunci când vorbim de munca de freelancer. O asigurare de sănătate avantajoasă te poate scăpa de cheltuieli majore în caz de accident sau de îmbolnăvire. Poți încerca pachetele anuale de asigurare medicală pentru freelanceri și antreprenori PriMed. În funcție de necesitățile tale, poți alege pachete pe care le poți plăti în două sau trei rate și beneficiezi de servicii profesioniste pe tot parcursul anului.

  •    Investește într-un fond de pensii

Este recomandat să începi să economisești și pentru momentele în care nu vei mai putea lucra. Investițiile într-un fond de pensii sunt de nelipsit pentru a-ți asigura un venit pentru mai târziu în viață. În funcție de forma juridică pe care ai ales-o, vei cotiza la un fond de pensii asigurat de stat. Dacă funcționezi sub formă de PFA, vei plăti un procent către fondul tău de pensii. Dacă funcționezi sub formă de SRL și îți plătești salariu, ți se vor reține impozite și taxe care ajung și către fondul de pensii.

Însă pentru o suplimentare a veniturilor pe care îți dorești să le ai atunci când nu vei mai fi activ din punct de vedere profesional, poți alege să-ți creezi un fond de pensii privat pe care să-l administreze o bancă. Propriu-zis, acest cont de pensii este asemănător contului de economii, poți alege ce sume vor fi virate lunar, contribuind cu mai mult sau mai puțin, în funcție de situație. Poți, de asemenea, să pui pauză viramentelor atunci când într-o lună nu poți plăti.

7. Actualizează tarifele proporțional cu timpul tău dedicat pentru muncă

Atunci când simți că munca ta nu dă roade deși petreci cea mai mare parte a timpului tău muncind, e momentul să dai update tarifelor tale. Nu-ți subestima munca, dar încearcă să optimizezi tarifele în așa fel încât să nu depășească nivelul serviciilor pe care le oferi. Poți face asta rugându-ți clienții să-ți ofere feedback, pentru a-ți îmbunătăți serviciile sau modul de livrare. De asemenea, poți participa la cursuri de specializare sau perfecționare a skill-urilor tale. Odată ce ai ajuns la o calitate a serviciilor care să te mulțumească și care simți că te reprezintă, încearcă să actualizezi și tarifele pe care le aplici. Creșterile nu trebuie să fie majore – chiar și o creștere de 5% poate face diferența atunci când simți că munca îți este subapreciată.

  • Cunoaște-ți volumul și valoarea muncii

Altfel spus, fă o analiză a activității tale astfel încât să știi care este minimul de ore în care trebuie să muncești pentru a-ți acoperi cheltuielile. De exemplu, pentru a obține cei 5000 lei  pe care i-ai alocat în bugetul tău lunar, ar trebui să vinzi, livrezi și facturezi 50 de ore a 100 lei/oră. Trebuie să iei în considerare și faptul că lucrurile nu vor fi la fel de simple în fiecare lună. Vor exista luni în care veniturile tale vor fi mai reduse sau încasările vor lipsi. Pentru a face față unei astfel de situații, sfatul ar fi să-ți faci un fond de economiii care să însumeze cel puțin bugetul pentru 3 luni (3 x 5000 lei/lună). În lunile în care venitul este mai mare de 5000 lei, diferența va fi cea care va contribui la acest cont de economii.

  • Păstrează echilibrul dintre timpul de lucru alocat și recompensele financiare

Oricât de importantă poate fi creșterea venitului, amintește-ți că timpul tău are valoare și încearcă să nu cazi în capcana proiectelor multiple. Încearcă să găsești și să păstrezi echilibrul între timpul alocat pentru un proiect și recompensele financiare. Gândește-te cât timp îți este necesar să duci proiectul până la final: câteva ore? O zi? O săptămână? Apoi pune în balanță beneficiile – de tip financiar și nu numai – pe care ți le poate aduce acel proiect. Dacă balanța tinde să se încline, indicând un efort mare și prea puțin recompensat, este posibil ca proiectul respectiv să nu fie pentru tine. Pe baza acestui raport îți poți alege proiectele la care ești dispus să lucrezi. Ține minte că tu ești cel care decide cum, cu cine și pentru ce proiect lucrează. Încearcă să iei deciziile inteligente pentru afacerea ta, dar și pentru tine și bunăstarea ta.

8. Diversifică-ți sursele de venit

Găsirea de noi surse de venit este un element esențial în freelancing. Va trebui să cauți noi surse în mod regulat, dar nu uita să cântărești bine orice decizie, astfel încât să respecte echilibrul timp-beneficii. Ca să poți diversifica sursele de venit, realistic ar fi să-ți diversifici și skill-urile sau domeniile în care lucrezi. Caută mai întâi cursuri sau oportunități de învățare a unor skill-uri pe care vrei să le practici. Varianta unui mentor în domeniu este cea mai eficientă, dacă îți place să înveți prin practică. Apoi încearcă să implementezi ceea ce ai învățat, lucrând pe mai multe nișe. Gândește-te și la modalități prin care poți genera un venit pasiv. Dacă ești freelancer pe zona de scris, poți crea cursuri online sau poți vinde ghiduri și cărți.

Managementul resurselor financiare necesită un nivel înalt de atenție, dar acest lucru nu ar trebui să te sperie, nici măcar dacă ești freelancer. Dacă începi prin a-ți cunoaște în orice moment volumul venitului încasat, dar și destinația banilor tăi, ai făcut deja pași importanți către îmbunătățirea relației tale cu banii. Atât timp cât rămâi organizat, este posibil să bugetezi, să economisești și să cheltui cu înțelepciune pentru afacerea ta și pentru tine.

Ține minte elementele cheie ale economisirii ca freelancer:

  • Plătește-te pe tine mai întâi
  • Diferențiază banii firmei de banii personali
  • Folosește aplicații cu ajutorul cărora să gestionezi mai bine banii
  • Creează-ți un buget lunar, monitorizează-l și optimizează-l
  • Investește în creșterea afacerii tale și în tine
  • Minimizează riscurile (sănătate, pensii, urgențe)
  • Actualizează-ți tarifele proporțional cu efortul și timpul depus
  • Diversifică-ți sursele de venit

Este o metodologie integrată pentru care va trebui să dedici timp și concentrare pentru a-i putea atinge toate punctele și a începe să economisești. Îți vor fi necesare 2-3 luni până să pui totul la punct, iar procesul va fi unul continuu. Cu toate acestea, diferențele vor fi sesizabile în conturile tale încă de la primele modificări din listă. În orice caz, beneficiile vor depăși marele dezavantaj de a fi perseverent și a avea răbdare.

Odată ce îi vei desluși modalitățile de funcționare, acest plan îți va fi călăuză și te va ajuta să-ți construiești o relație mai bună cu banii tăi, te va învăța cum și unde să îți direcționezi banii, îți va permite să economisești și te va proteja oferindu-ți o plasă de siguranță atunci când întâmpini situații neașteptate. Iar dacă ți se pare dificil să-ți pui finanțele în ordine sau te împotmolești pe drum, recomandarea este să ceri ajutorul celor de la Banometru, pentru consultanță și coaching financiar.

Banometru este programul de educație financiară care îți oferă sprijin în mod gratuit pentru a-ți crea un plan potrivit ție. Principalele direcții pe care le poți urma în lucrul cu un coach din program sunt crearea unui plan de rambursare a datoriilor, a unui plan de economisire sau de generare de venituri suplimentare.

Stories
[ October 17, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Am trăit 14 zile împreună cu freelancerii din comunitate

Mă privește în ochi, mă atinge cu grijă pe umăr și îmi spune “mulțumesc pentru experiență”. Ne-am sincronizat zâmbetele și atunci mi-am dat seama că a fost o experiență pentru amândoi, pentru noi toți. Poate vocea lui a fost, de fapt, vocea tuturor freelancerilor cu care am împărțit casa în ultimele 14 zile. Sunt într-o perioadă în care toate lucrurile sunt în schimbare, mă simt prinsă într-un nisip mișcător care pare că nu mă lasă să întind mâinile după liana salvatoare. Un mulțumesc sincer și o privire blândă m-au făcut însă să văd că am și acel lucru stabil pe care-l căutăm, comunitatea. Uit, câteodată uit că freelancerii din comunitate au puterea să devină stâlpi, să mă susțină tacit, să fie tot timpul acolo dornici să ne revedem, să petrecem timp împreună. 

Ultimele 14 zile au fost la fel. Am locuit și muncit împreună din satul Viștea de Sus de la Casa de Vacanță Domestic. Și uite așa diminețile care la București păreau grele și obositoare, s-au transformat în dimineți lungi și pline de chef, chef de cuprins toată pădurea cu privirea și respirat aer cu poftă ca și cum ar fi prima dată când respir.

Doamna Sofia din Viștea de Sus care mi-a oferit o găleată cu nuci

Viștea de Sus este un sat la poalele munților Făgăraș, munți spre care am alergat aproape în fiecare zi. Cu nasul roșu, coapsele înghețate și noroi pe adidașii negri care erau obișnuiți să alerge doar pe asfaltul din parcurile capitalei, am pășit ritmat pe potecile satului și am lăsat natura să devină parte din rutina noastră. La Viștea de Sus m-am simțit în fiecare zi iubită necondiționat: de pisicuța din fața casei și cei trei pui care abia așteptau să te trezești, de cățelul vecinei care își strecura capul printre gratiile gardului de fier doar să te salute, de sătenii cu care m-am sincronizat adesea pe ulițe, care fie îți ofereau binețe, fie nuci sau gogoși. 

Viștea de Sus a devenit pentru două săptămâni satul freelancerilor și asta am înțeles într-o zi la singura pizzerie din zonă când, ospătărița ne-a întrebat cu ochi curioși: “Voi sunteți freelancerii?” Ne-a văzut la Casa de Cultură din Orașul Victoria când, timp de două ore, le-am povestit copiilor despre ascultare, visuri, despre ce înseamnă să ieși din rând și despre freelancing. Ospătărița noastră blondă cu părul ondulat și ochi albaștri trecuse din rol de copil, în rol de adult, iar modul în care tasta pe telefon cu vârful unghiilor ascuțite m-a făcut să înțeleg că era un rol necesar. 

Când mi-a venit ideea de #nomadhub povesteam cu un prieten despre cum ar fi să lucrăm de la munte o perioadă mai lungă de timp, dar nu doar noi, să împărțim casa cu alți oameni care sunt mânați de aceleași visuri. Zis și făcut. Două luni mai târziu ne-am trezit că traficul din București a fost înlocuit de ciripitul păsărilor, mesele la restaurante de mâncăruri pregătite de freelancerii din casă, plimbările în parcurile aglomerate de plimbări prin pădure, hainele elegante de hanorace și bocanci, timpul petrecut pe social media de timp pentru povești și conexiuni. Mi-a fost teamă că nu ne vom înțelege sau că nu vom avea suficient spațiu sau poate că cineva nu va fi  mulțumit. Dar cine ar putea să nu fie mulțumit de o casă în care respectul, creativitatea și schimbul de idei sunt pe primul loc?

Am petrecut 14 zile la munte cu freelancerii din comunitate și am învățat de la fiecare câte puțin. Am ieșit din rolul de gazdă și mi-am dat voie să mă lasă inspirată de ei, de modul în care-și organizează ziua, cum își fac planuri, cum își văd viața, cum se lasă pierduți în dezbateri, cum visează, cum lucrează, cum gândesc. Am încetinit ritmul pentru 14 zile și am înțeles că întrebările multe pe care le am despre viață nu fac ca tot ce am creat să devină instabil, ci mai degrabă adaugă cărămizi noi la fundație. 

Mulțumesc freelancerilor care au participat la prima ediție #nomadhub, plănuim să mai facem asta. Dacă vreți să trăiți experiența lucratului și trăitului împreună, îmi puteți scrie oricând aici. 

Stories
[ October 14, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Dumitru Gangaliuc, Multimedia Director: urc pe cuie cu o întrebare care mă frământă, iar apoi îmi găsesc liniștea

Continuăm seria poveștilor despre obiceiurile freelancerilor și antreprenorilor din comunitate, iar astăzi vi-l prezentăm pe Dumitru Gangaliuc. Tânăr antreprenor cu planuri mari și idei creative pe care le aplică în România și Rep. Moldolva. După ce Mihaela ne-a povestit despre cicloturism, iar Paul despre cum îl ajută să-și scrie zilnic scopurile într-o agendă, Dumitru ne-a răspuns la câteva întrebări despre statul pe cuie, o practică pe care a introdus-o în viața lui pentru mai multă claritate și liniște.

1. Spune-mi o frază despre tine. Cu ce te ocupi și ce îți place cel mai mult din ceea ce faci? 

Multimedia Director la riift.studio. Sunt generatorul soluțiilor experiential și multimedia marketing, soluții de care are nevoie o companie în comunicarea sa de brand.

Ce îmi place cel mai mult?

Să dau viață celor mai neconvenționale și disruptive idei care pot fi inventate, să văd oamenii de la festivaluri, concerte, lansări de produse sau orice alt eveniment interacționând cu conceptele mele.

Sunt challenger de când mă țin minte. Orice proiect pe care-l încep, îl duc la final no metter what găsind resursele și soluțiile creative perfecte pentru realizarea acestora.

2. Cum te motivezi în zilele în care te simți lipsit de energie sau fără chef? 

Totul începe de la felul cum mă simt. Îmi permit sa fiu pe val. Dacă simt că azi nu vreau să fac nimic, închid telefonul și nu fac. Evident că țin cont ca această stare să nu dureze mai mult de 1-2 zile.

In rest..

Totul începe cu rutina mea de dimineață. Odată ce deschid ochii (indiferent că este 4 sau 5 dimineață) mă ridic din pat. Greu de explicat ce mă motivează să fac când nu am chef, dar cred că poate fi sumarizat prin aceste două maxime:

“Nu-i nimic Imposibil pentru muritori “ Sofocle

“Our greatest glory is not in never falling, but in rising every time we fall.” Confucius

3. Ai o rutină de dimineață, dar una de seară? 

Rutina mea cred ca e 80% similară cu cea pe care o au și restul.

  1. Trezirea 4-6 dimineață – prima regula mereu mă trezesc fără alarmă, așa îmi las corpul să se trezească în voie.
  2. Apoi ceva ce am preluat de la Robin Sharma – conceptul de magic hour. 20 min sport / 20 planificare și meditații / 20 învăț ceva nou. Așa am ajuns sa citesc cel puțin o carte pe lună, eu care înainte nici într-un an nu reușeam. 
  3. Îmi scriu gândurile și afirmațiile într-o agendă
  4. Și ultima din ritualurile mele stau pe cuie, se mai numesc Sadhu board 🙂

Ce ține de ritualurile de seara sunt simple.

Nu mănânc după 18-19:00 

De la 20:00 imi intra telefonul în regimul DND și până la ora 22-23:00 (maxim) am Me time, pe care îl petrec așa cum simt în acel minut. De obicei, în perioada asta mă gândesc și scriu despre stările emoționale pe care le-am avut, ce m-a supărat sau m-a făcut să mă simt apatic. Așa am ajuns la concluzia că îmi doresc să petrec mai puțin timp pe social media și am făcut câteva reguli după care încerc să țin cont cât mai mult. 

  1. NO SOCIAL MEDIA până la 14:00 și după 20:00
  2. Ignor mai mult ce fac ceilați – mă focusez pe personalitatea mea.

4. Ne-ai spus că, în pademie, ai început să stai pe cuie și a devenit unul dintre obiceiurile tale. Cum ai început să faci asta? 

Am o prietena, mama căreia predă lecții de meditații în combinație cu sesiuni de psihologie. Într-o zi am văzut că stă pe cuie. Și am zis ca vreau sa încerc.

Când am venit la ea prima oară am venit cu o întrebare despre motivele pentru care nu duc la bun sfârșit proiectele pe care le încep. Stând pe cuie, mi-am dat seamă că, de fapt, eu nu duceam la bun sfârșit ceea ce nu mă reprezintă sau motivează. Prima provocare pe care am avut-o când am stat pe cuie, a fost să merg 10 pași. Asta mi s-a părut ușor. A urmat apoi o provocare și mai mare, să stau 3 minute încontinuu. Așa am intrat într-o luptă cu corpul, cu creierul și caracterul meu. La finalul primei experiențe am fost extrem de bine conectat cu gândurile și emoțiile mele.  De atunci practic această experiență cu regularitate, dar mereu urc pe cuie cu un scop și o întrebare care mă frământă, iar apoi îmi găsesc liniștea.

5. Spune-ne puțin cum funcționează tot procesul de pregătire și statul pe cuie? Ce se schimbă în corpul tău, dar în mintea ta? 

Asta e un ritual separat. Nu e ca și cum urci pe bicicletă.

Totul depinde de starea ta emoțională în care ești și cu ce gânduri urci pe cuie. Am momente în care nu pot sta nici 30 secunde și altele în care stau 5 min (sunt oameni care stau cu orele).

De obicei urc pe ele când am un gând care mă macină sau nu sunt sigur dacă am ales direcția corectă în viață sau la job. În momentul în care urci pe cuie totul ce e programat în noi de societate, de campaniile de marketing, dispare și rămai doar tu însuți cu gândurile tale și cu ceea ce e cu adevărat important pentru tine.

6. Mai ai și alte obiceiuri bune pe care vrei să ni le împărtășești? 

Consider că o agendă de mană este un tools cu posibilități nelimitate în care te regăsești și înțelegi ce ai de făcut cu tine însuți ca sa fii fericit. În genere a pune limite și a delimita spațiul în care trăim este o practica bună după părerea mea. Eu nu lucrez din dormitor, pana la 14.00 nu intru pe social media (decât dacă mă suna cineva și numai spune ca am mesaj important acolo). Timpul petrecut cu noi înșine ne aduce mai aproape de conștientizarea valorilor proprii.

7. O idee / gând când spui “motivație”. 

Sa fac ceea ce mă împlinește și mă face fericit.

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.

Stories
[ October 5, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Mihaela Barbu, specialist în comunicare: după ce am renunțat la auto-învinovățire, am învățat să-mi ascult corpul și mintea

Așa cum povesteam în articolul de săptămâna trecută, în octombrie vorbim despre motivație și obiceiurile care ne țin pe drumul de plutire și ne ajută să ne atingem scopurile. După ce Paul ne-a povestit aici despre cum își notează în fiecare zi scopurile, astăzi avem ocazia să o cunoaștem pe Mihaela Barbu, freelancer specialist în comunicare new media, care în timpul pandemiei și-a descoperit pasiunea pentru sport și cicloturism.

Interviurile cu freelancerii din comunitatea NO.MAD Talks vin în completarea conținutului din newsletter-ul NO.MAD Newsroom, cel mai aplicat newsletter de pe internet, pe care-l trimitem în fiecare zi de vineri și la care te poți abona aici.

1. Spune-mi o frază despre tine. Cu ce te ocupi și ce-ți place cel mai mult din ceea ce faci? 

Sunt specialist comunicare new media, jurnalist la bază. Am lucrat 14 ani în presa scrisă, apoi, alți patru ani într-o agenție de PR. În prezent dețin un mic business cu  focus pe digital media. Noutatea și aventura care vin negreșit cu fiecare nouă zi cred că sunt adrenalina care animă în egală măsură freelancerii, soloprenorii și antreprenorii.

2. Cum te motivezi în zilele în care simți că nu ai suficientă energie sau chef? 

Una din cele mai importante lecții deprinse în pandemie este că-i ok să se întâmple ca uneori să mă simt lipsită de motivație ori energie. După ce am renunțat la auto-învinovățire (că nu acționez) am învățat să-mi ascult corpul și mintea, dar și remediile care funcționează pentru mine. Iar cu sportul nu am dat greș niciodată. Mai funcționează să-mi revăd listele cu obiective mici și obiective mari… uneori e mai ceva ca un duș rece! 

3. Ai o rutină specială de dimineață sau de seară? 

Îmi place să-mi încep ziua cu un mic dejun gustos și cafea prospăt râșnită. Rutina de seară… mi-ar plăcea să o mut dimineața, pentru că nu reușesc să mă trezesc suficient de devreme încât să încep ziua cu ora de mișcare.

4. Ne-ai spus că, în pandemie, te-ai apucat de mișcare mai multă și ai descoperit cicloturismul. Cum ai ales acest sport, ce a schimbat în viața ta și cât de frecvent îl practici? 

Obișnuiam să mă plimb cu bicicleta și inainte, dar cum lockdown-ul ne-a afectat serios vacanțele, a fost cumva firesc să intensific această activitate. Cicloturismul oferă libertate: aceea de a alege un traseu, de a străbate distanțe în natură, de a descoperi destinații turistice și a admira peisaje pe care din goana mașinii abia le zărești, iar pe jos ar fi imposibil de descoperit.

Anul trecut, in iunie, am pornit cu un grup de prieteni într-un circuit cu bicicletele în Delta Dunării, unde am pedalat 350 de km. Am făcut apoi ture în Grecia și Bulgaria, iar anul acesta au urmat alte ieșiri active, pe două roți. S-au adunat deja mii de kilometri parcurși din șaua bicicletei, iar noul stil de viață a schimbat puțin prioritățile legate de timpul liber, și, parțial, oamenii din jurul meu.

Nici nu mi-am dat seama când m-a prins virusul, când am schimbat bicicleta – cu una care să facă față atât turelor de trekking, cât și celor pe munte – chiar și mașina cu una adaptabilă la această pasiune.

5. Mai ai și alte obiceiuri bune pe care vrei să le împărtășești cu noi? 

Când nu sunt plecată cu bicicleta, urc pe munte, mai ales că asta pot face indiferent de sezon. Suntem tare norocoși că la doar o oră-două de mers cu mașina (din București) putem intra direct în trasee cu peisaje care-ți taie răsuflarea. Terapie… gratis!


6. Un gând sau o idee când spui “motivație”? 

Clișeice, dar le-am printat și înrămat, ca să mă ”trezească” în caz că mă rătăcesc pe parcursul zilei:

”Make today count” &”Great things never come from comfort zone”.

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.

Stories
[ September 30, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Paul Manea, digital nomad: îmi scriu zilnic scopurile pe foaie să-mi amintesc direcția în care merg

La fel cum există multe mituri despre freelancing, există și multe adevăruri. Iar unul despre care îmi place să vorbesc este timpul. Da, un freelancer, ține tot timpul în mâinile lui și tot el decide dacă îl aruncă pe geam, stă pe social media, investește în dezvoltarea lui personală sau îl lasă să treacă oarecum nepăsător. Timpul și ce facem cu el este cel ce diferențiază un freelancer de altul, un profesionist bun de unul mai puțin bun, un om care se cunoaște de unul care rămâne absent în propria viața.

În ultimii doi ani de când ne-am trezit cu pandemia pe cap, am început oarecum să fim mai atenți și la ce facem cu timpul nostru, unde se duce când se duce și cum putem să scoatem mai mult din el. Iar, o strategie bună ca să scoatem mai mult din timpul nostru ține de obiceiuri și rutinele pe care le avem și, mai ales, de cum ne motivăm să fim constanți. Pentru că, așa cum spun statisticile, problema nu este că nu ne apucăm de obiceiuri noi, adevărata problemă este că ne pierdem interesul pe drum.

Iar pentru că în comunitatea NO.MAD Talks sunt freelanceri motivați, i-am luat la întrebări despre ce obieciuri noi au introdus în viața lor în utimul an și ce schimbări s-au produs. Seria de interviuri vine în completarea conținutului pe care-l prezentăm luna aceasta în newsletter-ul NO.MAD Newsroom și anume motivația. Dacă nu ești încă abonat și vrei să citești în fiecare vineri informații aplicate și curatoriate cu atenție, te poți abona aici.

Interviul de astăzi este cu Paul Manea, digital nomad și copywriter, un om pe care-l admir pentru călătoriile lui în toată lumea, ambiție și pasiunea pentru ceea ce face. Paul ne-a povestit în interviul de mai jos despre un obicei bun pe care l-a descoperit în pandemie și care-l ajută să-și păstreze direcția.

1. Spune-mi o frază despre tine, Paul. Cu ce te ocupi și care este partea ta preferată din ceea ce faci? 

Sunt nomad digital de peste 10 ani, copywriter ocazional și am un business pe zona de e-commerce. Mereu se întamplă ceva nou în business sau sunt forțat să inovez și să caut soluții, așa că nu este niciodată plictisitor, ceea ce mă încântă la nebunie pentru că am o sete nestavilită de nou, de aventură și de noi perspective. 

2. Cum arată o zi obișnuită din viața ta? 

Ce e aia o zi obișnuită? Ma trezesc relativ dimineața, mai nou, deși sunt pasăre de noapte. Lucrez câteva ore dimineață, apoi iau o pauză de prânz ca să citesc, să meditez sau ies din casă. Mai lucrez câteva ore și apoi seara se lasă cu un pahar de vin în companie plăcută, fie acasă, fie prin oraș.  Dacă pot să văd și apusul e și mai bine. 


3. Ai o rutină de seară, dar una de dimineață? 


Am o rutina pe care o fac ori seara, ori dimineața, ori deloc. Nu sunt strict când fac lucrurile care știu că îmi fac bine, dar sunt determinat să le fac și anume: să meditez măcar 15 minute pe zi, să merg la sală sau să fac mișcare, să citesc măcar câteva pagini, să imi scriu scopurile pe hârtie, să-mi fac ordine în taskuri și planuri pe termen lung și să comunic cu cineva din lista de prieteni și cunoștințe. 

4. Cum reușești să te motivezi atunci când nu ai chef / energie / sau te simți mai low emoțional? 


Cu riscul de a deveni repetitiv, dacă simt că sunt într-un moment low fac lucrurile care știu că mă scot de acolo: meditez, fac sport, citesc sau mă uit la ceva inspirațional, iau o pauză, mă uit la un film, merg într-o drumeție, ies la o cafea cu un prieten, mă culc sau dacă nici una din astea nu merge, ma forțez să mă apuc de treabă. 


5. Ne-ai povestit că anul trecut, în pandemie, ai început să-ți scrii zilnic scopurile pe foaie. Când exact ai început să faci asta, de ce, și ce rezultate ai observat? 

Am început să fac asta mai constant prin iarna anului 2020 într-un moment mai low. Scriu scopurile la timpul prezent, făcând o mica descriere a vieții mele perfecte într-o frază. Am observat că ma ține cu ochii pe lucrurile pe care le vreau în viață asta și că sunt mai focused. Mai mult, tind să văd mai multe oportunități care mă duc în direcția în care vreau să merg și să le și fructific. Cred ca e foarte ușor să te lași distras în lumea asta și avem nevoie de ceva care să ne țină pe direcția bună. 

6. Mai ai și alte obiceiuri care te ajută și ai vrea să ni le împărtășești? 

Dacă mă apuc de ceva nou (fie ca e trading sau o limba straină) țin să fac ceva pentru a avansa în acel lucru măcar 20 de minute pe zi. Consistența cred că bate puseurile rare de energie pe termen lung. 


7. Un gând / citat care îți vine în minte atunci când spui motivație? 
Să știi exact ce vrei și cum se simte ceea ce vrei. 

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.