fbpx

No products in the cart.

No products in the cart.

Stories
[ March 4, 2024 by iunieta 0 Comments ]

Bianca Dorobantu: “am înțeles că pot trăi exclusiv din freelancing, dacă îmi dedic întreaga energie și determinare spre asta”

1. Care este povestea trecerii tale în freelancing, cum ai ajuns să lucrezi pe cont
propriu și de ce?

Pandemia a fost cea care a grăbit decizia mea de a deveni freelancer. Era un gând pe care îl aveam de ceva timp. Mi-am spus „dacă nu acum, atunci când?” și, cu toate incertitudinile, am pornit la drum. M-am întrebat ce pot face cu ceea ce știu deja să fac și cu skill-urile pe care le am. Răspunsul a venit în mod natural, având în vedere experiența mea ca jurnalist: să scriu. Am început prin a scrie pentru diferite branduri, diferite tipuri de conținut. La ceva timp, au venit cereri către mine pentru partea de PR și media relations, astfel că astăzi am ajuns să gestionez imaginea mai multor banduri și să creez vizibilitate pentru acestea în fața diferitelor audiențe. Și acum lucrez cu jurnaliștii, având, însă, alt rol. În luna mai se fac deja patru ani de când sunt freelancer, asta fiind și cea mai lungă perioadă a carierei mele pe care am petrecut-o „în același loc”, semn că e drumul potrivit pentru mine.

2. Care a fost primul blocaj de care te-ai lovit?

Primul și cel mai semnificativ blocaj a fost la nivel de mindset, când mi-am dat seama că eu trebuie să le fac pe toate – de la găsirea proiectelor, negocierea contractelor, gestionarea bugetului, organizarea pentru a putea livra la timp etc. Treptat, am reușit să jonglez cu toate acestea, însă nu a fost ușor.
3. Dar prima reușită ca freelancer?
Momentul în care am reușit să ating un prag financiar confortabil. Atunci am înțeles că pot trăi exclusiv din freelancing, dacă îmi dedic întreaga energie și determinare spre asta.

4. Este viața ta de freelancer așa cum ți-ai imaginat, sau diferă realitatea de
imaginație?
Nu mi-am imaginat-o în niciun fel, pentru că nu știam la ce mă înham, însă patru ani mai târziu pot spune că acest mod de lucru este potrivit pentru mine, în acord cu valorile și dorințele mele. În continuare echilibrul între viața personală și cea profesională este o provocare pentru mine, pentru că tind să petrec la laptop multe ore, însă știu că eu am puterea să iau cele mai bune decizii pentru mine. Freelancing-ul îmi aduce autonomie și flexibilitate, direct proporționale cu presiunea și munca propriu-zisă. E un drum anevoios, uneori cu obstacole, însă pentru mine e un drum cu sens.

5. Să fii freelancer înseamnă să fii un om cu mai multe talente și pasiuni, care este
partea ta preferată din ceea ce faci?

Îmi place să creez conexiuni între oameni și idei, iar activitatea mea îmi permite să fac asta. Ca fost jurnalist, sunt o fire curioasă, așa că mă bucur să fiu expusă la domenii și idei diferite. Am ocazia să interacționez cu mulți oameni, să intru în universul lor și să absorb informații. Cel mai valoros pentru mine este că, prin ceea ce fac, pot aduce la lumină povești interesante, antreprenori vizionari și idei mărețe, care pot schimba lumea, la propriu, și care îi pot inspira și pe alții.

6. Un proiect cu care te mândrești și pe care l-ai realizat pe cont propriu.
Sunt recunoscătoare pentru toate proiectele la care am lucrat pentru clienții mei, știind că au fost mulțumiți. Dovada fiind încrederea pe care mi-o acordă atunci când mă recomandă mai departe și altor clienți.

7. O lecție importantă pe care ai conștientizat-o de când ești freelancer?
Freelancing will either make you or break you. Pentru mine a fost și este, în continuare, o călătorie care mi-a adus, în primul rând, dezvoltare pe plan personal, la nivel de mentalitate și raportare față de viață, în general.

8. Cum te motivezi când simți că lucrurile nu mai merg?
Îmi spun că toate dificultățile cu care vine la pachet freelancing-ul merită, pentru mine. Merită libertatea de a alege proiectele și oamenii cu care vreau să lucrez și de a-mi organiza programul așa cum e mai bine pentru mine.

9. Ce ți-ar fi plăcut să știi la început de drum și crezi că ți-ar fi făcut viața mai ușoară?
Ca să poți avea proiectele și clienții doriți, e nevoie să îți tratezi activitatea ca pe un business în adevăratul sens al cuvântului, în care, din păcate, toate departamentele (marketing, sales, contabilitate etc.) sunt conduse de un singur om, acela fiind tu, freelancerul. Nu m-am documentat înainte să lucrez pe cont propriu să văd tot ce presupune asta, am luat totul așa cum a venit, ceea ce uneori mi-a îngreunat parcursul.

10. Care-i planul de viitor, freelancer până la pensie sau..?
Da, îmi doresc să lucrez pe cont propriu toată viața, însă rămâne de văzut sub ce formă. În vara anului trecut, m-am înscris la Facultatea de Psihologie, având în vedere că sănătatea emoțională este un subiect important pentru mine. Plănuiesc să fac următoarea schimbare în carieră după ce finalizez pregătirea în domeniu, care va dura ani buni de acum înainte.

11. Spune-ne pe scurt ce servicii oferi și pentru ce ar putea să te contacteze oamenii?
Lucrez cu startup-uri și companii B2B (în special), din domenii variate: tech, mental health și nu numai. Serviciile mele sunt din sfera de comunicare corporate și PR: consultanță strategică de comunicare, brand awareness (cultivare și creștere), apariții în presă și media relations, realizare de content (interviuri, articole de blog), gestionarea reputației, însă, în funcție de amploarea proiectului, pot oferi servicii integrate de marketing, alături de alți specialiști iscusiți cu care fac deja echipă bună de mult timp. Mai multe detalii despre ce fac, aici.

12. Un mesaj de încheiere pentru antreprenorii care încă nu au curaj să lucrez cu freelanceri.

Freelancerii sunt, de cele mai multe ori, foarte buni specialiști pe aria lor, și aici mă refer în special la marketing, cu multele sale specializări. Eu sunt înconjurată de mulți oameni capabili, care nu doresc să își mai asume un rol full-time într-o companie și aleg să lucreze pe cont propriu, din varii motive. Oamenii aceștia știu ce fac, sunt autonomi, au experiență relevantă, au o abordare strategică și o gândire fresh, orientată spre găsirea de soluții, fiind o resursă perfectă pentru companii.

Pe Bianca o puteți urmări pe social media aici sau pe site-ul ei tale21.com

Articolul face parte din campania NO.MAD Boost.

Stories
[ March 27, 2023 by iunieta 0 Comments ]

Nae Șovăială: ne lipsește cultura discuției constructive în contradictoriu

Acum doi ani am avut parte de câteva ședințe de Argument Antrenament împreună cu Nae. La fiecare ședință îmi alegeam un subiect și o poziție, să găsesc argumente fie pro, fie contra. Creierul meu, care are obiceiul să zboare în zece direcții în același timp, s-a comportat cum era deja obișnuit: găseam mici și multe argumente pentru fiecare subiect. Așa mi-a explicat Nae, că eu când sunt într-o discuție contra mă comport ca o mitralieră, arunc cu motive din toate direcțiile. Partea bună este să reușesc să conving omul, partea rea este că omul pleacă confuz, nu-și mai aduce aminte de ce a fost exact convins. După ședințele cu Nae, am învățat ca înainte de fiecare întâlnire importantă, să-mi găsesc două motive mari pe care să le susțin. Te invit mai jos să citești povestea unui freelancer pasionat de cuvinte, gândire structurată și argumente. Povestea lui Nae Șovăială:

1. Spune-ne pe scurt care este evoluția ta personală și cum ai ajuns la Argument Antrenament? 

În clasa a 9a am început să mă duc la un club de dezbateri academice (debate). M-am aruncat cu totul în acest hobby în timpul liceului și al studenției pentru că a fost locul unde am găsit un trib care să mă accepte în toată dubioșenia mea. Am învățat să dau structură gândurilor, putere ideilor și ascuțiș vorbelor mele. Am mers la concursuri internaționale unde am argumentat pe teme legate de politici sociale, macroeconomie, etică și relații internaționale. Am devenit trainer de debate, am co-fondat Asociația Română pentru Gândire și Oratorie (ARGO) și am lua pe umeri responsabilitatea de a fi Director Național de Training pentru Asociația Română pentru Dezbateri, Oratorie și Retorică. În tot timpul acesta câștigam din ce în ce mai multe conversații și pierdeam din ce în ce mai mulți prieteni. 

În 2019 mi-am dat seama că e nevoie să fac o pauză și să regândesc lucrurile un strop. Mi-am luat un sabat în Germania, mentorat de fondatoarea celei mai mari companii de training de debate de acolo, și am găsit răspunsul pe care nu știam că îl caut. Aveam să construiesc un concept nou în care să mă lepăd parțial măcar de competitivitatea din debate, să păstrez gândirea structurată și vorbirea argumentată, și să adaug curiozitate și blândețe. Așa s-a născut Argument Antrenament – loc de antrenat instinctele argumentative constructive și de modificat atitudinea față de conflict verbal: de la una temătoare, la una curajoasă și explorativă.

2. Care este partea ta preferată din job-ul tău? 

Partea mea preferată e să văd cum i se fac omului din fața mea ochii mari și începe să dea din cap pentru că tocmai a avut un moment de evrika. Este extraordinar să vezi cum se învârt rotițele din capul cuiva care tocmai a înțeles un proces de comunicare obscur până la momentul acela. Bucuria persoanei care a învățat ceva de la mine mă încarcă teribil de mult. Asta se aplică și în contexte de grup, și în sesiuni 1-la-1, dar se resimte cel mai puternic în sesiunile individuale, pentru că acolo mă pot concentra pe o singură persoană și pot fi atent la progresul acesteia semnificativ mai mult. 

3. De ce crezi că au oamenii nevoie de serviciul pe care-l oferi? 

Pentru că noi, ca societate, nu avem exercițiul conversațiilor conflictuale cu miză. De mici am fost protejați și ținuți departe de discuțiile de la masă despre politică și religie și, prin urmare, nu am dezvoltat niciodată abilitățile necesare navigării genului acesta de conversație. Prin urmare, a devenit foarte greu să discutăm cu oameni care nu sunt de acord cu noi. Ne lipsește cultura discuției constructive în contradictoriu.

Nu cred că există o formulă magică sau trei pași simpli. Ca să ne îmbunătățim atitudinea față de conflict verbal, e nevoie de exercițiu. Ajută mult să fie exercițiu ghidat, cu feedback și debrief după, însă tot va cere timp. 

Speranța mea e că societatea noastră va evolua, cu pași mici dar siguri, spre una în care vom putea purta cât mai multe conversații în contradictoriu cu noduri în stomac cât mai mici și soluții găsite cât mai bune. 

4. Câte tipuri de argumente există și care crezi tu că sunt folosite cel mai des? 

Primul meu instinct e să răspund cu categorii academice: 

Există argumente cu raționamente deductive (unde dacă premisele argumentului sunt adevărate, concluzia e în mod cert adevărată), inductive (unde ne bazăm pe șiruri de informații ca să ajungem la  concluzia cea mai probabilă) și abductive (unde premisele ne îndrumă, doar, spre un răspuns).

Dintre acestea, credem că folosim cel mai des argumente deductive, când, defapt, folosim cel mai des argumente inductive și abductive. 

DAR, nu voi ceda instinctului de a povesti despre asta (acum) pentru că nu cred că aduce cea mai multă valoare.

Mai degrabă aș categorisi argumentele în două grupuri mari: argumente cu miză (în care suntem investiți emoțional) și argumente fără miză (unde ne pasă mai puțin dacă convingem sau nu pe ideea respectivă). 

Argumentele fără miză sunt cele pe care le construim, de obicei, de plăcere sau din curiozitate, Discuțiile populate de argumente fără miză pot să pară în cel mai bun caz relaxate, explorative și jucăușe. În cel mai rău caz pare că vorbim ca să ne auzim vorbind. Rareori discuțiile cu densitate mare de argumente fără miză se transformă în certuri.

Conversațiile populate de argumente cu miză însă au șanse mari să încingă spirite. E ușor să devenim defensivi și să trecem din asertivitate în agresivitate. E complet normal, pentru că avem ceva de pierdut. În cel mai rău caz conversațiile acestea devin certuri mari și înstrăinează participanții la conversație.  În cel mai bun caz însă, discuțiile acestea au șanse să ne apropie un strop de adevăr și să ne ajute să găsim niște răspunsuri care să ne facă să evoluăm ca indivizi, grup ori societate.     

5. Cât de legată este ascultarea de argumentare? 

E important să punem această întrebare în context: Dacă vrei ca argumentele tale să fie relevante pentru omul din fața ta, și ca discuția să fie constructivă, este obligatoriu să îți asculți (cu intenția corectă) colocutorul.

Zic cu intenția corectă pentru că uneori oamenii ascultă cu scopul de a răspunde / contraargumenta / ataca, și nu cu intenția de a înțelege.  

Ascultarea e vitală într-o conversație productivă pentru că orice proces de comunicare eficient se bazează pe alinierea la niște premise comune. De multe ori, conversatiile devin mlăștinoase pentru că cei doi participanți lasă implicite niște premise fără să se asigure că sunt de acord pe acestea. Ce urmează e o discuție plină de frustrări și „Nu înțeleg ce nu înțelege!”

6. Cum ne poate ajuta în viață sau business să știm să ne găsim argumentele? 

Toată lumea a trecut, cel mai probabil, prin experiența discuției câștigate imaginar în duș. E complet normal. În focul momentului stresul e mare, iar abilitățile noastre argumentative nu sunt la 100%. Dacă învățăm să nu lăsăm stresul să ne fie obstacol și să ne destructureze gândurile creștem șansele să putem purta conversațiile importante la momentul potrivit. 

Nu trebuie privit acest lucru ca unul belicos, ca „vreau să găsesc argumentele ca să te încui”. Lumea ar fi, pur și simplu, mai bună dacă am reuși tot timpul să transmitem precis ce e în mintea noastră. Asta înseamnă de cele mai multe ori „să îți găsești argumentele”: să traduci și să cristalizezi motivele pentru care tu crezi că ai dreptate într-un mod ușor de descifrat de partenerul de conversație.     

În viața personală poate însemna că reușim să purtăm discuții grele cu omul important de lângă noi sau cu familia. În viața profesională poate să însemne că reușim să explicăm eficient de ce o propunere a noastră merită implementată. Oricum ar fi, dacă îți poți găsi oricând argumentele, ai o calitate a vieții mai ridicată. 

7. Ce ne poți spune despre situațiile tensionate, cum ne găsim argumentele acolo? 

Dacă într-o situație tensionată nu reușim să ne găsim rapid argumentele, cel mai probabil e de la stres. Ne blocăm, devenim agresivi sau evazivi și parcă nu reușim să cristalizăm în cuvinte gândurile care acum două minute se formau coerent în capul nostru.

Prin urmare, unul dintre cele mai utile lucruri pe care le putem face e să ne schimbăm mindframe-ul din unul competitiv (trebuie să câștig această conversație) în unul explorativ (trebuie să port această conversație).

E ușor de vorbit despre schimbare de mindframe, dar dificil de pus în aplicare. Ce am descoperit că funcționează pentru mine (și pentru oamenii faini cu care lucrez) este să verbalizez niște întrebări care schimbă terenul de luptă de la conversație, la metaconversație (adică în loc să continui conversația, încep să discut despre discuție) . Și, evident, să mă opresc un strop, să stau cu mine, să respir și să număr până la 10.

Cea mai puternică întrebare care facilitează această schimbare de mindframe pe care o poți pune partenerului de conversație este: „Care sunt criteriile pe care ar trebui să le folosim ca să luăm decizia asta?

E o întrebare excepțională pentru că:

1. Schimbă cadrarea de la unul împotriva celuilalt (eu te conving pe tine), la unul împreună cu celălalt (luăm împreună o decizie), 

2. Oferă oportunitatea colocutorului meu să îmi arate rețeta sa de gândire. Pot fie să contest această rețetă și să propun modificări la ea (cred că ar trebui să luăm decizia uitându-ne la X nu la Y), fie să o accept și să încep să construiesc argumente bazate fix pe criteriile partenerului meu de conversație. Oricum ar fi, discuția se poartă.

E ușor să vorbești despre schimbare de mindframe în timpul unui conversații tensionate, însă e foarte greu de pus în aplicare, cel puțin fără practică și ghidaj – de asta eu lucrez 1-la-1 cu clienții mei. 

8. A existat vreun moment în care tu nu ți-ai găsit argumentele și cum a fost? 

Oh da. Om sunt. Au existat momente și există în continuare momente în care nu îmi găsesc argumentele. Tind să aibă legătură cu discuții cu miză mare, încărcate puternic emoțional.

Un exemplu bun e o conversație avută cu logodnica mea despre dacă ne mutăm din București sau nu. Avusesem discuția asta de multe ori și de fiecare dată parcă mi se bloca creierul când trebuia să explic elegant și rațional (așa cum știu să fac în general) de ce vreau să rămân în acest oraș. Și, evident, era foarte frustrant. Când știi despre tine că poți să comunici într-un anumit fel (și că mai și ții cursuri altora despre cum să comunice) te enervează când nu poți presta 100%. A fost greu câteva săptămâni până când m-am tratat ca pe un client și mi-am spus să am încredere în procesele care știu că funcționează. Am aplicat niște strategii de comunicare constructivă și, încet încet, m-am relaxat,am devenit mai elocvent, și am reușit să port o conversație mult mai productivă.

9. Un motto sau un citat preferat. 

„Conversațiile trebuie purtate, nu câștigate”. Asta e concluzia la care am ajuns după niște ani buni de câștigat conversații și pierdut prieteni. E ok să tratezi discuțiile ca un joc ce poate fi câștigat sau pierdut doar dacă persoana din fața ta știe și e de acord că ce faceți reprezintă doar un joc. 

În general însă, conversațiile ar trebui să fie instrumente care te poartă spre dezvăluirea unei părticici din Adevăr, nu scopuri în sine. Nu e nimic de celebrat dacă ai „câștigat” făcându-l din vorbe și închizându-ți partenerul, dacă în acest timp ai reușit să îl alienezi. 

10. Unde să te contacteze oamenii? 

Cel mai ușor sunt de găsit pe www.argumentantrenament.ro (ca să afle mai multe despre mine și despre ceea ce fac) și pe mail la argumentantrenament@gmail.com

Stories
[ February 25, 2022 by iunieta 0 Comments ]

Ligia Moise, psiholog clinician: Având grijă de lucrurile bune și frumoase, ne ajută să nu uităm de ce trebuie să luptăm împotriva răului!

Era ora șapte dimineața când mi-a scris un prieten că a început războiul. Mă așteptam să deschid știrile și să văd mai degrabă amenințări, decât flăcări. Dar, după cum știți deja, nu a fost așa. Mi-am lipit ochii de monitor și nu mi-a venit să cred că în anul 2022, când există TikTok și Instagram Reels, noi asistăm la un război la o aruncătură de băț. Și pentru că am tendința să las să se lipsească de mine evenimentele din exterior și să rămân blocată, am stat de vorbă cu Ligia Moise, psiholog clinician, și am întrebat-o cum să ne comportăm în astfel de situații.

1. Cum facem să ne calmăm stările de anxietate și panică când se întâmplă un război atât de aproape de noi? Cum facem diferența între un pericol real și scenarită? 
O stare de anxietate dusă până la paroxism într-un atac de panica este răspunsul la ceea ce se întâmplă în jurul nostru și, de cele mai multe ori, datorită fricii, supradimensionăm evenimentele și încep să ni se pară greu de dus.  Singurul lucru pe care putem să-l facem în asemenea situații este ancorarea în realitate și anume că astăzi, 25 februarie, 2022 nu se întâmplă nimic în România. Este pace și soare, și la realitatea asta ar trebui să mă raportez, nu la altceva. Dacă ne este frică că Rusia va ataca România este nerealist, riscul ar putea fi pentru țările baltice, nu pentru noi.  Da, există o situație nefavorabilă unei vieți normale. Dar asta nu înseamnă că noi acum trăim într-o situație periculoasă.

2. Ce să le spunem prietenilor sau celor apropiați care sunt mai catastrofici? 
Nu, nu suntem într-o situație normală, nu mai suntem de doi ani. A trebuit să ne adaptăm cu totul. Nu mai putem să definim realitatea în aceeași termeni. Dar putem să ne raportăm și la acele puține lucruri bune, cum este o discuție cu un prieten care vrea să mă ajute să am o stare mai echilibrată. 
O minte plină de niște gânduri care nu au legătură cu realitatea, nu va fi prea de ajutor. Și hard-ul nostru oricând de dezvoltat ar fi, nu funcționează cu atâtea ferestre deschise, ar trebui să mai închidem din ferestre.

3. Ce să facem ca să ne încurajăm? Și că nu intrăm într-o zonă de viitor trist și macabru. 
Tot ce avem de făcut în situații speciale este să ne concentrăm pe fiecare pas și astăzi, pentru că dacă trăim terifiați înainte să ni se întâmple lucruri grele, nu facem altceva decât să ne epuizăm înainte să se întâmple. Iar, dacă doamne ferește, se întâmplă ceva rău, ne găsește cu o minte plină, încărcată, nefiind pregătiți să luăm decizii. Încercați să vă deconectați de la știri, trebuie să învățăm să facem lucruri care să fie niște pauze de la aceste evenimente la care suntem martori.  Copiii ar trebui feriți de știri și ar trebui să le fie amintit că sunt în siguranță, chiar să folosim expresia: “Dragul meu, cât timp ești lângă mama și tatăl tău, noi vom face tot ce putem ca să fii în siguranță”
Da, realist există o problemă într-o țară apropiată. Dar o să ne adaptăm, văzând și făcând. 

4. Tu cum ești de când a început războiul, ce ai făcut?
Eu personal nu sunt speriată, ci tristă, că nu am înțeles încă că nu este necesar să ne facem rău. De când am văzut știrile, am început să-mi aduc puțină bucurie, mi-am cumpărat flori, am continuat să scriu la cartea mea, am continuat să scriu pe blog. Continui să trăiesc ca și până acum, având undeva tristețea că nu am încetat să ne facem rău.

Știți de ce trebuie să ne vedem de viață? Pentru că având grijă de lucrurile bune și frumoase, ne ajută să nu uităm de ce trebuie să luptăm împotriva răului. Trebuie să ne punem flori în casă, să-i înconjurăm pe cei dragi cu iubire. Trebuie să facem tot ce este bun și frumos, pentru ca nu cumva vreodată să uităm motivele pentru care trebuie să luptăm împotriva răului.

Pe Ligia o găsiți aici. Mulțumim!

Stories
[ December 1, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Erika Popliceanu: “Nu am timp este o poveste pe care ne-o spunem automat”

Duminică, 5 decembrie, organizez împreună cu Erika un workshop despre mindset și claritate pentru freelancerii și antreprenorii care simt că nu știu ce să facă în 2022, care nu au încă un plan clar și o direcție cu obiectivele lor. Începem de la identificarea valorilor, apoi în funcție de asta facem un vision board împreună și un plan clar. Mă bucur că am invitat-o alături de mine pe Erika, are o blândețe care mă inspiră și un mod strategic de a privi lucrurile. Pe Erika am întâlnit-o anul trecut în decembrie când am fost colege la un curs de setare a obiectivelor, finalul de an ne-a adus iar împreună, fiind iar colege la un curs mai complex despre care o să vă povestesc curând. Erika a crescut enorm în 2021 și mi-a făcut plăcere să-i urmăresc evoluția pe Instagram, unde a reușit în câteva luni să strângă o comunitate de peste 3000 de oameni pasionați de planificare. În articolul de față o să afli cum se raportează Erika la timp, care este problema pe care o întâlnește cel mai des la creativi când se apucă de planificare și ce recomandă oamenilor care se apucă acum pentru prima dată de planificare.

  1. Cum arăta viața ta înainte să descoperi planificarea? 

Eu mi-am organizat dintotdeauna timpul și pașii, dar felul în care am făcut asta s-a schimbat în timp, pe măsură ce rolurile mele se schimbau.

Uitându-mă în urmă, au fost perioade în care plănuiam doar câte o chestie mare pe an (sau chiar mai mulți ani) și aveam liste de to-do zilnice plecând de la acel lucru mare. Provocarea era să găsesc timp pentru el printre toate celelate lucruri ce veneau din exterior, stabilite de alții. Asta se întâmpla, de exemplu, în anii de studenție și, mai apoi, în primii mei ani de catedră la Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion MIncu”.

Când a apărut familia, am făcut planuri în doi, iar când a venit fiul meu cel mare am spus că voi sta cu el primii 2 ani și totul a fost pus pe hold, însă cu asumare.

Cu toate astea, mereu au existat perioade când simțeam că nu am timp pentru tot ce vreau să fac și veneau multă frustrare și încrâncenare. Intensitatea frustrării a scăzut în timp, pentru că acum 9 ani jumate, trecând printr-un moment foarte greu, am simțit și am văzut că poți face tot ce vrei, chiar și în cele mai negre zile, dacă îți dorești asta cu adevărat. Și că nu am timp este o poveste pe care ne-o spunem automat și că totul ține de priorități. Știu că sună a clișeu, dar când simți asta pe pielea și timpul tău, abia atunci capătă sens, iar sensul e diferit pentru fiecare.

2. Timpul este cea mai importantă resursă pe care o avem. Și cu toate astea nu prea se întâmplă să-l folosim cu prezență, care crezi că este motivul pentru care simțim că niciodată nu ne ajunge timpul? 

Un prim răspuns ar fi acela că vrem să facem prea multe chestii acum. Dar cine sunt eu să judec ce înseamnă mult și prea mult pentru altcineva?

Așa că aș spune că senzația că nu ne ajunge timpul vine din faptul că, într-o lume în super viteză și permanentă competiție, vrem să ținem pasul cu toate și să dovedim constant ce și cât știm și putem să facem. Și facem lucruri, de dimineață până seara, adesea simțind că nici nu am făcut mare lucru. Iar asta eu cred că vine din faptul că neglijăm cea mai importantă resursă pe care o avem, dar care nu e timpul, ci noi înșine.

Când încetinești puțin ritmul, când îți iei un răgaz să te gândești cât din ce faci zilnic te susține, atunci începi să vezi lucrurile mai clar: Unde alerg? După ce alerg? Ce e important pentru mine? Pentru ce mă dau dimineața jos din pat? Cum mă pot susține să fac ce e important pentru mine? Care e lista priorităților și eu unde sunt în lista asta?

3. Cum ai reușit tu să ajungi la planning artist?

The planning artist e ce am scris în bio-ul de instagram că sunt eu, Erika de la plan.clar, și e o expersie care simt că face punte între cele două laturi ale mele: cea creativă, artistică și cea organizată.

Am ales să-mi spun așa din două motive: e un mesaj către creativi că e posibil să fii creativ și să-ți planifici pașii, dar e și o distanțare pe care mi-o doresc față de cuvinte precum expert sau consilier. Nu rezonez cu niciunul dintre ele pentru că le asociez cu perioada în care am lucrat într-un minister și pentru că ambele sunt încărcate de așteptări; așteptări că răspunsurile și soluțiile pe care le cauți le pot obține de la un expert. Eu nu am și nici nu vreau să am toate răspunsurile și soluțiile, pentru că cele mai valoroase răspunsuri și soluții vin din interiorul fiecăruia. Și atunci ce pot și vreau să îmi asum că fac e să ghidez oamenii spre propriile răspunsuri și soluții care să îi ajute să-și pună claritate în planuri, prin intenție și organizare.

4. Cu ce le-ai recomanda freelancerilor să înceapă dacă și-ar dori mai multă planificare în viața lor? 

Să înceapă cu un răgaz de gândire: de ce vor mai multă planificare în viața lor? Care e nevoia din spatele acestei dorințe de schimbare? E ceva ce vine din ei sau vine ca o presiune (chiar și subtilă) din exterior?

Apoi să dea puțin timp și spațiu mental acestei schimbări, în termeni de dezvățare și învățare: trebuie să te dezveți de a face lucrurile ca până acum pentru a putea face loc învățării de moduri noi de a face lcrurile de acum încolo.

5. Există mituri care spun că o viață planificată înseamnă mai puțină creativitate, ce părere ai despre asta? 

Pentru mine planificarea înseamnă strategie și rezolvare de probleme, pe care nu le văd posibile fără creativitate. Însă, dacă pici în capcana blocării fiecări ore din zi cu chestii de făcut din nevoia de eficiență și productivitate, atunci acolo nu prea mai e loc de creativitate și e o discuție separată.

Primesc adesea întrebarea asta și răspund printr-o invitație la un exercițiu de imaginație: Gândiți-vă la un perete de cățărare, plin de prize. Ideea e ca pornind de jos să ajungi sus, dar ești liber să alegi prizele de care te folosești. E ca un plan, nu? E rigid? Eu văd creativitate și libertate de alegere și de mișcare. Voi ce și cum vedeți?

6. Cum arată ritualul tău de planificare? Planifici lunar, săptămânal, zilnic? Ai metode diferite pentru viața personală și cea profesională?

Stabilesc pentru fiecare an maxim 3 obiective, dar nu le văd și nu le tratez ca de sine stătătoare, ci în relație unele cu altele pentru că eu sunt actorul și resursa principală pentru toate. Și nu e mereu la fel, au fost ani când a existat un singur focus.

Și pentru chestiile personale, la fel ca pentru cele profesioanale, planific venind dinspre an (sau ani, dacă e cazul) spre lună, săptămână și zi.

Am mai multe momente de conectare cu ceea ce se întâmplă din ceea ce mi-am propus, trecând practic, la final de săptămână și lună prin același set de întrebări: Care au fost pașii (zilnici sau nu) propuși / stabiliți? Ce a mers? Ce nu a mers?  Ce urmează? Aici e cu multă introspecție și în funcție de răspunsuri pot estima cum arată săptămâna ce urmează sau pot chiar schimba termenul dat anterior pentru ceva anume.

7. Un gând pentru cei care încă nu sunt convinși că vor să înceapă planificarea. 

Dacă nu sunt convinși încă să înceapă planificarea, poate că nu e încă momentul să facă asta și atunci singurul gând e să nu se lase presați din exterior de ideea că planificarea e soluția tuturor problemelor sau provocărilor.

Însă dacă sunt printre ei din aceia care ar vrea, dar ceva îi ține în loc să facă un prim pas, atunci pentru ei las ca și gând ce am răspuns puțin mai înainte:

Să înceapă cu un răgaz de gândire: de ce vor mai multă planificare în viața lor? Care e nevoia din spatele acestei dorințe de schimbare? E ceva ce vine din ei sau vine ca o presiune (chiar și subtilă) din exterior?

Apoi să dea puțin timp și spațiu mental acestei schimbări, în termeni de dezvățare și învățare: trebuie să te dezveți de a face lucrurile ca până acum pentru a putea face loc învățării de moduri noi de a face lcrurile de acum încolo.

Cu Erika ne vedem pe 5 decembrie la workshop-ul intensiv de mindset și claritate pe care-l ținem împreună.

Stories
[ November 3, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Ionela Stoica, food photographer: făceam prea puțină mișcare, rezultatul fiind un creier obosit într-un corp odihnit

Am ajuns la ultimul articol din seria pe care am pregătit-o despre obiceiurile freelancerilor din comunitate. Timp de o lună i-am cunoscut pe Paul, Mihaela, Camelia, Dima și povestea mea, astăzi în lumina reflectoarelor este Ionela, un om pe care-l admir enorm pentru perseverență, creativitate și sinceritatea cu care își trăiește viața. Vara aceasta, Ionela și-a împărțit pasiunea pentru sărit coarda cu noi, iar multe dintre serile de vară ni le-am petrecut în parcurile din București învățând să sărim. M-a surprins să-i văd seriozitatea cu care abordează un sport pe care noi toți din jur îl consideram copilăresc, am învățat atunci de la ea că, prin perseverență, poți duce și un simplu obicei la rang de artă. Săritul de coardă nu doar a disciplinat-o, dar i-a schimbat corpul, energia și starea de spirit.

  1. Spune-mi câteva lucruri despre tine. Cu ce te ocupi și ce îți place cel mai mult din ceea ce faci? 

Sunt Ionela sau Pupile Gustative, food photographer de 6 ani cu valențe și către partea de food styling. Cel mai mult îmi place senzația, thrillul ala de la începutul unui nou proiect când toată lumea este entuziasmată și curg ideile, iar oamenii sunt receptivi, ceva ce am observat că se schimba spre final. Și-mi mai place când mi se dă mână liberă să experimentez, nu zic că nu apreciez un brief bine scris în care mi se comunică clar cu subiect și predicat ce așteptări există de la ședința foto, dar este ceva înalțător când cineva îți spune: “Merg pe mâna ta!”

2. Ai o rutină de dimineață? 

Am, firește, căci în ce haos am fi dacă nu am avea rutina la care să ne întoarcem pentru liniște și siguranță. Așadar rutina mea de dimineață arată așa: trezit în jur de 7:30 – 8:00 (fără snooze, da, sunt unul din oamenii aia!:)), cafea, citit niste știri, mâncat un mic dejun bogat și făcut planul pe ziua respectiva.

3. Cum te motivezi în zilele în care nu te simți productivă sau nu ai chef? 

În funcție de cât de mult arde ce am de făcut, decid dacă fac o sforțare sau o amânare. Cred că nu trebuie să intru în detaliu când vine vorba despre amânare, dar când trebuie să fac lucruri, pentru că ce să vezi în viață mai trebuie să facem și lucruri care nu ne fac plăcere. Încerc o schimbare de narativă, în loc de : “Azi trebuie să pregătesc ședința asta foto și nu am chef.” îmi spun: “Am ales să fac acest job, acum 5 ani aș fi fost foarte bucuroasă de ocazia care mi se da, vreau să fac o treabă bună în condițiile astea (nu am chef) și am parte de o provocare“. Practic, schimb narativa din: “Nu am chef, nu îmi place…” în “ok, o să o iau ca pe o provocare.”

Și regula doi, cea mai simplă și preferata mea” “the 5 minutes rule”, fac ce nu am chef să fac timp de 5 minute, dacă după 5 minute eu sunt tot acolo, e ok, o las pe mâine, dar în majoritatea cazurilor pofta vine mâncând.

4. Ne-ai povestit că anul trecut, în pademie, ai introdus obiceiul de a sări coarda. Cum ai ales acest sport, de câte ori îl practici și ce schimbări a produs în viața ta? 

Da, de la începutul anului am început să sar coarda, dar cred că interesul pentru sport mi s-a accentuat de acum doi ani, datorită traseelor pe care le făceam pe munte. Așa am făcut cunoștință cu stare de bine pe care o am după sport. Despre sport am mai învățat și din creșterea câineului meu, Bruno. La el am observat că un câine liniștit este un câine care are îndeplinite nevoile psihice (adică să-l pui să-și folosească creierul) și nevoile fizice – mișcare. Am făcut această paralelă cu viața mea și mi-am dat seama că am niște lacune pe parte de îndeplinit nevoile fizice, făceam prea puțină mișcare, rezultatul fiind un creier obosit într-un corp odihnit, nu iese bine nici inversul. Este nevoie de echilibru între cele două. Așadar ăsta a fost primul pas. Apoi din scroll în scroll am dat peste acest sport – săritul de coarda, care m-a prins de la primul video. Adică imaginea mea despre acest sport se reducea la ce faceam în copilarie, doar că este mult mai mult de atat, ca și stiluri de sărit, trick-uri sau combinații de trick-uri. De la începutul anului și până acum am învățat câteva lucruri importante din sărit:

  • Asculta-ți corpul când spune că-l doare, nu forța, creșterea nu este liniară (niciodată) – pauzele și momentele de respiro fac parte și sunt esențiale în procesul de învățare.
  • Procesul fără doar și poate va fi mereu asta: ești prost la ceva – exersezi – devii mai bun, o iei de capat.
  • Master and be comfortable with your basics – înainte de orice altceva.

5. Ai alte obiceiuri pe care le-ai mai introdus sau ai în plan să le introduci? 

Da, am început de curând să merg la sală pentru antrenamente cu greutăți – dar asta este o poveste despre feminism pe care o spunem altadată.:))

6. Un gând pe care îl ai atunci când spui “motivație”.

Când crezi că nu mai poți, mai poți puțin.

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.

Stories
[ October 25, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Limitele: prima oprire în drumul spre self love

“Mă iubește, nu mă iubește, mă iubește, nu mă iubește”. Oare câte petale de flori rupte au căzut pe asfalt și au răspândit ecoul inimilor frânte, oare câte fete au ținut în palmele lor fine flori de tot felul și au sperat că vor afla răspunsul pe care-l căutau. Printre toate, mai adăugăm una la socoteală, pentru că și eu am făcut asta. În grădina bunicilor, pe munte, în casa părinților, cu flori de la ei, cu flori de la mine, cu flori necunoscute. O bună perioadă din viața am așteptat ca iubirea să-mi rezolve toate problemele, acea iubire romanțată care vine din exterior și, cu puterea unei baghete magice, rezolvă toate problemele. Începe cu cele emoționale, de atașament, de încredere în sine, de motivație, apoi le ia în ordine alfabetică și le rezolvă pe toate. Iar, la finalul vieții, vasul se golește de probleme și se umple de bine. Încă mai cred că iubirea are puterea să facă asta, doar că altfel de iubire, iubirea de sine. 

A trebuit ca 29 de ani să fiu absentă și să nu știu cu adevărat să mă bucur de iubire, iar un an să mă pierd, că să înțeleg că am nevoie să dau un restart la tot ce știam până acum și să încep să mă iubesc pe mine. Prin februarie anul aceasta, în parcul Izvor, în țarcul de câini unde ieșisem cu câteva prietene să lăsăm câini să fie liberi și să ne bucurăm de ei, sunt întrebată pe nepusă masă ce înseamnă pentru mine iubirea de sine. Și mă bâjbâi, mă blochez, mă șochez că nu știu ce să răspund. Îmi vin în minte câteva lucruri puerile, parcă mai bine nu le spun. În mintea mea începe o conversație alertă cu care abia țin pasul: să știi să te bucuri de lucruri mici îi răspund. Nu este mulțumită de răspunsul meu și întrebările continuă. Cum adică lucruri mici, eu le fac și nu simt că mă iubesc, îmi răspunde dilatandu-și pupilele de parcă ar vrea să vadă direct în mintea mea. Am mai înșirat câteva cuvinte care aveau greutatea unui puf în vânt. Cel puțin așa mi s-a părut atunci. Acum însă, mă simt pregătită să mă întorc imaginar în țarcul de câini și să răspund la întrebare. 

Pentru mine iubirea de sine înseamnă:

  • Să-ți stabilești limite și să te ții de ele 

Pășesc cu emoții într-un salon de tatuaj și o caut pe Aria. O tipă pe care o consider suficient de talentată și creativă să-mi deseneze și tatueze pe brațul stâng ceva ce va rămâne veșnic cu mine. Vreau să am ferigi cu rădăcina, îi spun, să-mi aduc aminte că în viața personală am nevoie să mă comport ca ele să fiu fericită. Am nevoie să pun limite clare și să le comunic, în orice relație din viața mea. Ferigile sunt unele dintre cele mai sensibile plante de apartament, au nevoie de o cantitate exactă de lumină și de apă ca să reziste, altfel mor imediat. Asta se întâmplă când nu sunt lăsate libere, acolo unde îmbogățesc orice pădure sau poieniță. Ferigile stau acum pe brațul meu stâng și îmi amintesc zilnic că drumul spre iubirea de sine și spre fericire începe cu limite clare. Timpul meu nu este și timpul lui, creativitea mea nu este și creativitea lor, spațiul meu, nu este și spațiul lor. Credeam că dacă o să le spun oamenilor din jurul meu “Nu”, “nu pot”, “nu sunt pregătită”, “nu mă interesează”, “nu te pot ajuta acum”, “nu îmi mai scrie”, o să-i rănesc, o să-i dezamăgesc, dar spre surprinderea mea nu s-a întâmplat așa. Cred că 2021 a fost anul în care am spus cel mai des Nu sau Stop, Nu mai vreau asta și anul în care am avut cel mai mult timp pentru mine, să mă gândesc la planurile de viitor, să-mi aleg mai bine clienții, să mă apuc de o școală de coaching. Limitele m-au ajutat să mă conectez cu cel mai important om din viața mea, cu mine. 

  • Să iei decizii ferme și să ți le asumi 

Am avut de multe ori coșmaruri cu deciziile. Cel mai des mi se repetă în minte momentul din școala generală, când profesoara de matematică mă scosese la tablă și mi-a dat să rezolv o împărțire mai dificilă. Acolo, în fața tablei negre și plină de praf de cretă, am petrecut mai bine de treizeci de minute. Scriam rezultatul exercițiului, îl ștergeam, scriam din nou, ștergem. Colegii din clasă îmi șopteau tot felul de răspunsuri care păreau mult mai bune decât ceea ce gândisem eu. Ora se încheiase, iar după cele zece minute de pauză,  eu eram încă acolo. Ațintită în fața tablei, scriam și ștergeam, de parcă mâna avea propriul creier care funcționa pe pilot automat. Când profesoara a intrat în clasă, s-a uitat cu blândețe la mine și m-a întrebat: Haide, ai luat o decizie? Aveam peste zece opțiuni de răspunsuri primite de la colegii mei, așa nu mai știam ce să fac. Am recalculat, am scris prima variantă și m-am dus înapoi în bancă. Bravo, mi-a spus ea, răspunsul este corect. Am trecut atunci prin cel mai mare calvar al meu, calvarul neîncrederii în propriile decizii. Poate că e mai simplu să ia alții decizii pentru noi, dacă ceva nu merge bine, ei sunt responsabili, iar noi scăpăm ca prin urechile acului, neatinși de vină. Ce am învățat însă este că deciziile asumate îți dau putere, mai pun o cărămidă la forul interior. O decizie asumată înseamnă o nouă cărămidă pusă cu mâinile tale, înseamnă o fundație mai puternică. 

  • Să te ții de promisiune față de tine 

Era la Cluj, la TIFF, într-un cadru extrem de relaxat și creativ, iar eu nu puteam să dorm. Prietenii apropiați știu că somnul nu a fost niciodată o problemă pentru mine, ci din contră. Fac power naps de la 20 de ani și încă este o rutină de care mă țin și acum. În una dintre dimineți mă ridic din pat și abia îmi târăsc picioarele, ochii mă dor și am impresia că simt fiecare nerv, iar corpul îmi atârnă ca o rufă întinsă pe sârmă. Fetele din echipa NO.MAD mă observă și mă trag de limbă să afle ce s-a întâmplat cu mine. Două ore mai târziu îmi dau seama că de fapt sunt într-un burnout emoțional și ar trebui să îmi iau o pauză să mă recaliberz. Două luni mai târziu (adică final de septembrie) renunț la toți clienții, mă înscriu la o școală de coaching și plec la munte cu #nomadhub. Mi-am promis atunci că analizez ce îmi doresc cu adevărat și voi face asta, voi ține cont de ce simt. Cu fiecare promisiune ținută față de mine, cu atât simt mai mult iubire și înțelegere în jur.

  • Să îți asculți corpul 

Obișnuiam să am dureri de spate, de gât, să mă simt încordată și tensionată. Nu făceam prea mult sport pentru că aveam impresia să nu sunt rezistentă la efort, că nu am mușchi, că nu am anduranță sau că nu sunt flexibilă. Nici nu știu de unde adunasem atâtea păreri despre corpul meu. La final de 2020 mi-am pus pe vision board o tipă în costum de baie roz cu brațe ferme și abdomen plat. Mi-am spus că până în vara lui 2021 vreau să simt că am forță în corp, vreau să simt că mă pot baza pe el. Am început să fac pilates zilnic, să alerg, să merg pe bicicletă, să sar coarda. Un an mai târziu corpul meu este într-o formă pe care nu am avut-o nici măcar la 20 de ani. Acum are forță, acum are anduranță, acum are brațe puternice și abdomen puternic. L-am ascultat, l-am îngrijit cu sport și în schimb m-a susținut în cele mai provocatoare momente. 

  • Să îți alegi bine oamenii cu care-ți petreci timpul 

Iubesc să petrec timpul cu oamenii, mă inspiră să-i observ, analizez, să le descoper provocările și să încerc să-i înțeleg. Fiind însă o fire empatică le preiau stările și rămân cu ele, de multe ori dublându-mi îngrijorările. Pentru că am vrut să-mi ofer mai multă protecție, într-o zi am făcut o analiză a relațiilor mele de prietenie. Ce îmi aduce fiecare, cum îmi petrec timpul și cum mă simt după întâlnirea respectivă. Așa am ajuns să mă văd mai des cu anumiți oameni, mai rar cu alții și deloc cu unii. Cred că oamenii din jur  pot fi comparați cu mesele pe care le avem. Câteodată ne tentează să mâncăm la fast food și apoi regretăm și ne simțim rău, altădată, când alegem mese sănătoase și delicioase, suntem bucuroși pentru decizia noastră și corpul ne răsplătește pentru cum se simte. 

  • Să alegi mai bine cum îți petreci timpul 

Mi se întâmplă des ca oamenii să se mire când află ce vârstă am. Paradoxul apare atunci când se uită cum arăt, le spun ce varsta am și ce am făcut până acum. Aud des “Doamne câte ai făcut până la 31 de ani”, “Arăți de maxim 25, dar ești mult mai matură.” Mă amuză copios, mai ales că nu cred că ar fi trebuit să iau alte decizii sau să fii făcut alte lucruri până la vârsta asta. Lucrurile au venit firesc spre mine și așa s-au aranjat. Am fost într-o continuă căutare, atrasă de nou și informații, așa că asta am făcut: am petrecut timp creând, ascultând, experimentând viața, trăind. Iar când trăiești autentic, nu te mai poți întoarce la o viață banală. Modul în care am ales să-mi petrec timpul, m-a adus unde sunt și sunt recunoscătoare că am ales să stau în casă citind, că am ales să plec la festivaluri chiar și când nu aveam așa de mulți bani, că am petrecut timp în liniște scriind și observând. Sunt ok să nu fiu la curent cu toate știrile de pe social media, atâta timp cât sunt la curent cu ce simt, cine sunt și ce vreau să fac. Deconectarea de exterior și conectarea la interior, este o altă metodă prin care se manifestă iubirea de sine. 

  • Să-ți comunici așteptările și gândurile 

Citeam recent într-o carte că iubirea este de de fapt un act de voință, intenție și muncă. Că noi avem capacitatea de a iubi infit, dar intenția și atenția noastră este limitată. Putem iubi 100 de oameni, dar ne putem dedica atenția câtorva. Oamenii pe care alegem, îți respectă gândurile, deciziile și vor fi de acord să le comunici așteptările. Să fii conectat la tine și să știi clar ce așteptări ai din orice fel de relație, este un act de self love. 

  • Să nu te mulțumești cu puțin 

În apartamentul în care locuiesc acum din București am o oglindă mare pe holul de la intrare. Oglindă pe care îmi scriu diverse mesaje, dansez sau mă privesc. Într-o zi, pe când petrecem timp în fața oglinzii, m-am văzut pentru prima dată cu ochii mei. Pe pielea întinsă am văzut deciziile grele pe care le-am luat până acum, situațiile tensionate, orele de muncă, întâlnirile cu clienții, tot ce am gândit pentru comunitate, orele petrecute scriind, planificând, visând, cursurile pe care le-am susținut. M-am uitat în ochii mei și mi-am spus: Wow, câtă experiență ai adunat, meriți mai mult. În aceeași lună mi-am mărit toate fee-urile pe care le aveam. 

  • Să vorbești cu tine ca și cum ai vorbi cu omul de care îți este cel mai drag pe pământ

De ziua unei prietene bune mutate din țară i-am trimis toți cunoscuții urări video. Iubitul ei le-am pus împreună și i-a făcut un video amintire în care o celebram cu toții. Una dintre urările din video începea așa: “Arăt oribil astăzi, am și capul asta mare și cearcăne și m-am mai și îngrășat. Dar chiar și așa nasol cum arăt m-am filmat să-ți spun la mulți ani.” Mesajul a continuat mai bine de un minut cu expresii și cuvinte grele la adresa ei. M-am simțit tristă pentru acea fată și mi-ar fi plăcut să-i spun să fie mai blândă, să vorbească mai frumos, să se încurajeze și o să treacă peste perioada asta. De multe ori ne este mai ușor să fim buni cu oamenii din jur, să le oferim lor atenție, ascultare, grijă, să le oferim lor tot ce avem noi mai bun. Poate cu gândul că o să primim validare înapoi, iubire, atenție, cu gândul că o să primim înapoi orice, când putem să ni le oferim singuri. Nu cred că am vorbit vreodată așa cu mine, dar mi s-a întâmplat să gândesc, poate că nu merit, că nu sunt suficientă, că nu sunt capabilă, că nu am cum să reușesc. Tot la începutul anului 2021 am început să îmi pun afirmații, să fac journaling, să am un jurnal de recunoștință, lucruri care m-am făcut să fiu mult mai atentă la ce cuvinte aleg când îmi vorbesc sau mă descriu. Modul în care vorbești cu tine sau despre tine, arată cât de mult te iubești. 

  • Să fii cel mai înfocat suporter al tău 

Eu: Aș vrea să îmi dau demisia să devin freelancer! 

Ei: Nu se poate, o să mori de foame. 

Eu: Vreau să-mi măresc fee-urile, să strâng bani și să călătoresc. 

Ei: Ai nevoie de cel puțin 5 ani să faci asta. 

Eu: Aș vrea să iau o pauză de la clienți, să mă recalibrez. 

Ei: E pandemie, o să mori de foame. 

De când mă știu m-am lovit mai mult de “Nu” și “Nu se poate”, decât de “Bravo, te susțin”. Iar pentru moment m-am simțit descurajată, singură, neînțeleasă. Apoi mi-am dat seama că oamenii din jurul meu îmi răspund din mintea lor, din limitele și fricile lor, nu din ale mele. Limitele mele sunt mai înalte, iar dacă vreau să le ating voi deveni cel mai mare suporter al meu. Acel fac înfocat care flutură steagul victoriei la orice oră din zi și din noapte, care aplaudă lovindu-și palmele cu putere, care îmi strigă numele cu gura larg deschisă până rămâne fără vocea, care sare când mă vede reușind, care are încredere în mine cu toată ființa lui și este pregătit să mă îmbrățișeze în zilele în care mă simt copleșită. 

Iubirea de sine este ca o formă de artă de care ai ocazia să te bucuri în fiecare zi. Viața ta devine filmul preferat pe care nu te saturi să-l privești, iar tu devii un personaj în care investești timp și emoții și de care îți este drag să-l privești cum cade, cum se ridică, cum speră, cum eșuează, cum visează, un personaj pe care îl iubești și cu care ești pregătit să-ți petreci restul vieții.

Dacă vrei să-mi povestești despre experiența ta cu dragostea de sine, mai ales de când ești freelancer, îmi poți trimite un mesaj aici.

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.

Stories
[ October 22, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Camelia Șirli: Fac un rezumat al zilei să conștientizez lumea din jurul meu

Continuăm seria de obiceiuri introduse de oamenii din comunitatea NO.MAD Talks în viața lor, cu povestea Cameliei Șirli, part-time freelancer. Dacă ai ratat interviurile cu primii trei freelanceri, poți citi aici povestea lui Paul, a Mihaelei și cea mai recentă a lui Dima, care stă pe cuie ca să-și găsească răspunsuri la întrebări.

1. Spune-mi câteva lucruri despre tine. Cu ce te ocupi și ce îți place cel mai mult din ceea ce faci?

Cred în povești, super eroi și zâne. Viața mea acum se poate asemăna cu un cocktail, la rețeta căruia încă mai lucrez: 2 părți Nod Makerspace unde îmi petrec mare parte din zi, 1 parte frânturi din ceea ce descopăr în fiecare zi și le transfer în schițele mele, 1 parte povești cu zâmbete pe care le adun într-un jurnal de călătorie – aventura mea în Coreea de Sud din toamna lui 2019 asezonate cu schițele și fotografiile mele.

2. Ai o rutină de dimineață? 
Am o singură rutină care nu se modifică orice s-ar întâmpla – inclusiv când am fost în carantină cu Covid – la 6:45 mă trezesc să-l hrănesc pe NiNu-chan, motanul meu.  Restul uneori îmi ies alteori nu chiar.

3. Cum te motivezi în zilele în care nu te simți productivă sau nu ai chef? 
O data la ceva timp îmi dau voie o zi sau chiar un weekend să stau în acea stare de neproductivitate și mi-o asum – consider acel timp ca o hibernare.
În restul zilelor îmi pregătesc o cană mare de cafea sau ceai – depinde de stare și/sau oră, îmi pun un playlist care știu că mă scoate din orice stare ciudată – pentru mine muzica este nelipsita și mă ajută foarte mult, îmi fac o listă cu ce vreau să fac în ziua respectivă – ador listele,  mă îmbrac cu ceva colorat și efectiv mă apuc de treabă.

4. Ne-ai povestit că anul trecut, în pandemie, ai introdus în programul tău un obicei de seară. Un jurnal detaliat care descrie ziua ta. Ne poți spune exact cum arată, ce scrii și ce s-a schimbat în viața ta de când ai introdus acest obicei? 
Este mai mult un rezumat al zilei compus din patru părți: 7 puncte Ce am făcut, 7 puncte Ce am văzut, 1 Auzit și 1 Desen. M-a ajutat foarte mult să observ, să aud, să conștientizez în fiecare zi lumea din jurul meu. Este un exercițiu pe care l-am descoperit în cartea lui Lynda Barry – Syllabus.

5. Ai alte obiceiuri pe care le-ai mai introdus sau ai în plan să le introduci? 
În fiecare luni îmi cumpăr flori galbene. O dată la două săptămâni am o zi în care nu îmi planific nimic. Îmi doresc foarte tare să introduc  într-un viitor apropiat 3 zile pe săptămână să scriu de la 6 la 8 dimineața  – în acest moment am un program destul de haotic când e vorba de lucrat la carte.

Camelia SirliNu există momentul perfect sau planul perfect! Dacă simți că e ce trebuie atunci e ce trebuie, doar fă primul pas!

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.

Stories
[ October 20, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Cum îți faci un plan de economisire ca freelancer?

În călătoria ta către freelancing ai întâmpinat cu siguranță păreri îngrijorătoare față de situația ta financiară. Prietenii, părinții și probabil chiar tu însuți ți-au pus întrebarea nu tocmai încurajatoare: „Cum o să te descurci cu banii?”. Una dintre cele mai întâlnite griji ale celor care își doresc să devină freelanceri este cea a pierderii sentimentului de stabilitate financiară. Când îți gestionezi singur munca, trebuie să înveți și cum să ai o relație sănătoasă cu banii și cum să-i economisești.

Statisticile arată că aproximativ 83% din români încearcă să economisească mai mult, indiferent de sursele lor de venit – fie că sunt freelanceri sau angajați. Deși preocuparea oamenilor față de economisire este certă, când vine vorba de practică, cei mai mulți dintre aceștia nu au o rutină concretă și în final nu reușesc să-și atingă obiectivele de economisire propuse.

Întrucât freelancerii sunt cei mai predispuși unui venit inconsistent și instabil, acest lucru crește riscul de a eșua în planurile de economisire, perpetuând o relație complicată cu banii. Managementul financiar nu are o rețetă simplă pe care o poate pune în practică oricine. Există însă câteva lucruri pe care le poți face ca freelancer pentru a-ți îmbunătăți abilitățile de gestionare a veniturilor proprii. Iată câteva puncte de pornire pentru a-ți face un plan de economisire ca freelancer.

1. Prima plată pe care trebuie să o faci este către tine

Stabilește-ți un salariu fix în fiecare lună și asigură-te că e prima plată pe care o faci. Acest lucru te va ajuta să-ți organizezi responsabilitățile și plățile, asigurându-ți un venit sigur. Te poți plăti pe tine ca business owner în două moduri: îți oferi un salariu la fel ca unui angajat al companiei, reținând impozite din salariu, sau îți extragi beneficii din profiturile afacerii tale în funcție de necesități. Odată ce ai decis ce modalitate de plată este mai bună pentru tine, trebuie să te hotărăști la o sumă.

Dacă ai ales sa-ți plătești un salariu, ia în calcul taxele și impozitele aferente respectivului salariu. Încearcă să rămâi în limitele reale ale capacității veniturilor tale ca freelancer. Dacă ai ales să extragi beneficii, plata ta ar trebui să provină din profitul net al companiei, care reprezintă venituri minus toate cheltuielile operaționale. O regulă generală este să te plătești cu un procent fix din profitul companiei, astfel încât compensația ta să se poată ajusta în funcție de performanța afacerii tale. Deși este recomandat să te plătești pe tine prima dată, acordă atenție procesului. Pe parcurs, pot apărea greșeli majore pe care este ușor să le eviți, cum ar fi amestecarea finanțelor personale și ale afacerii tale, plata inconsistentă a salariuluisau omiterea taxelor și impozitelor.

2. Diferențiază banii firmei de banii personali

Ca freelancer, finanțele personale și cele ale business-ului tău pot foarte ușor să se amestece, iar la final confuzia să te lase fără bani. Ca metodă de organizare a veniturilor tale, este important să diferențiezi între veniturile business-ului tău și veniturile tale personale. Acordă atenție plăților pe care le faci și păstrează bonurile și facturile personale separat de cele ale business-ului tău.

  • Fă-ți conturi separate

O metodă care poate introduce mai multă claritate asupra veniturilor tale este crearea unor conturi separate pentru business-ul tău și pentru tine. Sugestia este să-ți creezi un cont de business și un cont personal. Pe lângă acestea două, dacă ți-ai propus să economisești, contul de economii este indispensabil. Va trebui să ții cont și de banii pe care vrei să-i pui deoparte, iar un cont separat va face lucrurile mai clare.

  •   Nu uita de taxe

Păstrarea finanțelor personale într-un cont separat de cel de business va fi de mare ajutor atunci când va trebui să plătești taxele firmei, făcând întreg procesul mai ușor și mai clar. Dacă fiscalitatea te sperie, poți contracta un contabil care să te ajute în deslușirea tuturor ramificațiilor care pot apărea în managementul finanțelor tale.

3. Ține evidența banilor cu ajutorul aplicațiilor

Ca freelancer este foarte probabil ca sursele tale de venit să varieze de-a lungul timpului, iar sumele pe care le încasezi lunar să nu fie constante. Acest lucru poate fi benefic, dar variațiile pot crea și confuzie, care în final va acționa împotriva ta. Ca să-ți fie mai ușor să planifici banii pentru lunile în care veniturile tale se întâmplă să fie mai mici, e util să folosești aplicații sau platforme de online banking pentru a ține evidența încasărilor lunare, a cheltuielilor și taxelor.

Mint se află printre cele mai utilizate aplicații pentru monitorizarea bugetului. Aplicația te ajută să stabilești un buget și să-l monitorizezi, iar partea bună este că Mint se integrează cu contul tău bancar, contul de credit și contul de împrumut, așa că nu va fi foarte dificil să-i dai de cap.

Pentru economii, aproximativ orice aplicație de mobile banking ale băncilor din România au integrate funcții specializate, fie că este vorba despre posibilitatea de a deschide conturi de economii, fie că vorbim despre „seife” integrate în aplicație care îți permit să pui bani deoparte, așa cum găsești, spre exemplu, în aplicația Revolut. Există și o mulțime de programe de facturare gratuite, cum ar fi Easybill, FGO sau aplicația SmartBill, care te pot ajuta să gestionezi mai bine această parte a finanțelor tale.

  • Automatizează-ți plățile

Tehnologia te poate ajuta și să-ți automatizezi plățile, făcând povara facturilor recurente aproape insesizabilă. Poți alege să-ți automatizezi plățile pentru facturi folosind aplicații mobile furnizate de banca la care ai cont sau aplicații și tool-uri financiare, construite special pentru a te ajuta cu managementul financiar. În plus, te vor ajuta și programele de facturare, întrucât cele mai multe dintre ele au integrată și funcția de plată recurentă.

4. Creează-ți o structură pentru bugetul tău lunar

Pentru a ține evidența cheltuielilor tale lunare și a te asigura că nu-ți depășești propriile limite financiare, e util să-ți creezi o structură a cheltuielilor tale sau un buget lunar. Gândește-te ce surse de venit ai. Cât de des și ce sume încasezi? Astfel de întrebări te vor ajuta să ai o viziune mai clară asupra veniturilor tale, astfel încât să-ți stabilești un buget real și să-ți formezi un stil de viață autosuficient, care să-ți permită să și economisești.

Ca să-ți poți seta bugetul, poți să iei în calcul această structură pe care să o implementezi și apoi să o optimizezi în funcție de nevoile tale. Încearcă regula 50/30/20 drept cadru simplu de bugetare: alocă 50% din venitul tău pentru nevoi, păstrează 30% din venit pentru dorințe și alocă 20% din venit pentru economii și rambursarea datoriilor. Veniturile, cheltuielile și prioritățile tale se vor schimba în timp. Ajustează-ți bugetul în consecință.

  • Stabilește-ți un buget pentru cheltuielile lunare fixe

Ca să nu ieși din schema bugetului tău, calculează ce sumă este necesară pentru cheltuielile tale fixe pe o perioadă de o lună. Poți să incluzi aici sumele cheltuite pentru chirie, utilități, facturi și cumpărături pentru casă și orice crezi tu că îți este absolut necesar în decurs de o lună. Apoi încearcă să optimizezi bugetul în funcție de suma rezultată.

  • Stabilește-ți un buget săptămânal pentru nevoi principale

În același timp, știi bine că freelancer fiind, vei avea zile în care nu vei lucra de acasă sau vei simți nevoia de o pauză. Pentru ca acest lucru să nu-ți încurce planurile financiare, este util să-ți construiești un buget săptămânal pentru nevoile tale principale personale și ca freelancer. Aici poți include cheltuieli pentru lucrul din spațiile de coworking, masa în oraș, ieșirile la film sau la un vin.

  • Stabilește-ți un buget săptămânal pentru dezvoltare personală

Va trebui să iei în considerare și dezvoltarea personală atunci când îți creezi un buget. Gândește-te la cheltuielile săptămânale pe care le ai pentru tine și creșterea ta: cărți, cursuri, abonamentele pentru aplicații și orice te face să te dezvolți ca persoană și include-le în bugetul tău. Iată cum ar putea arăta un buget lunar al unui freelancer care încasează 5000 lei ca venituri/lună și își propune să aloce 10% din aceștia pentru economii.

Buget pentru cheltuieli lunare fixe: 2600 lei, dintre care:

Chirie: 1500 lei

Utilități: 300 lei

Cumpărături: 600 lei

Facturi și abonamente: 200 lei

Bugetul săptămânal pentru nevoi: 300 lei, dintre care:

Work from pub: 100 lei

            Masa în oraș: 150 lei

            Ieșire la film: 50 lei

La finalul lunii: 1200 lei

Buget săptămânal pentru dezvoltare personală: 200 lei, dintre care:

            Cursuri: 100 lei

            Cărți: 50 lei

            Abonamente aplicații: 50 lei

La finalul lunii: 800 lei

Din veniturile lunare de 5000 lei, a fost alocat un buget pentru cheltuieli de 4600 lei pentru întreaga lună, iar în contul de economii vor rămâne 400 lei, adică 8% din venitul total. Pentru a îndeplini obiectivul de economisire de 10% din venituri, va trebui să optimizezi bugetul, fiind atent la creșterea încasărilor și diminuarea cheltuielilor.

5. Investește în creșterea ta și a afacerii tale

Continuitatea unei afaceri, în special atunci când ești freelancer, depinde de o muncă perpetuă și o investiție de resurse financiare și de timp. Prosperitatea îți este asigurată numai dacă investești în tine și în afacerea ta, așa că nu uita să adaugi și asta în bugetul tău.

Poți include aici cursuri de specializare în domeniul tău, cursuri pentru noi skill-uri, investiții în promovarea afacerii tale pe social media sau investiții într-un site pentru business-ului tău.

6. Minimizează riscurile viitoare

Situațiile neașteptate pot fi un factor care afectează considerabil veniturile și care te împiedică să economisești. Pentru a diminua povara cheltuielilor neprevăzute, gândește-ți bugetul în așa fel încât să ai un plan de rezervă.

  •  Construiește-ți un fond pentru urgențe

Pune deoparte cel puțin 10% din cât câștigi într-un fond de urgențe. Cheia în economisire și în crearea unui fond pentru urgențe nu este neapărat suma pe care îți propui să o economisești lunar, ci perioada când vrei să pui deoparte banii respectivi. Recomandarea specialiștilor este să pui banii deoparte imediat ce i-ai încasat, fără să aștepți până la finalul lunii.

  • Caută o asigurare de sănătate avantajoasă

Nu putem uita de sănătate atunci când vorbim de munca de freelancer. O asigurare de sănătate avantajoasă te poate scăpa de cheltuieli majore în caz de accident sau de îmbolnăvire. Poți încerca pachetele anuale de asigurare medicală pentru freelanceri și antreprenori PriMed. În funcție de necesitățile tale, poți alege pachete pe care le poți plăti în două sau trei rate și beneficiezi de servicii profesioniste pe tot parcursul anului.

  •    Investește într-un fond de pensii

Este recomandat să începi să economisești și pentru momentele în care nu vei mai putea lucra. Investițiile într-un fond de pensii sunt de nelipsit pentru a-ți asigura un venit pentru mai târziu în viață. În funcție de forma juridică pe care ai ales-o, vei cotiza la un fond de pensii asigurat de stat. Dacă funcționezi sub formă de PFA, vei plăti un procent către fondul tău de pensii. Dacă funcționezi sub formă de SRL și îți plătești salariu, ți se vor reține impozite și taxe care ajung și către fondul de pensii.

Însă pentru o suplimentare a veniturilor pe care îți dorești să le ai atunci când nu vei mai fi activ din punct de vedere profesional, poți alege să-ți creezi un fond de pensii privat pe care să-l administreze o bancă. Propriu-zis, acest cont de pensii este asemănător contului de economii, poți alege ce sume vor fi virate lunar, contribuind cu mai mult sau mai puțin, în funcție de situație. Poți, de asemenea, să pui pauză viramentelor atunci când într-o lună nu poți plăti.

7. Actualizează tarifele proporțional cu timpul tău dedicat pentru muncă

Atunci când simți că munca ta nu dă roade deși petreci cea mai mare parte a timpului tău muncind, e momentul să dai update tarifelor tale. Nu-ți subestima munca, dar încearcă să optimizezi tarifele în așa fel încât să nu depășească nivelul serviciilor pe care le oferi. Poți face asta rugându-ți clienții să-ți ofere feedback, pentru a-ți îmbunătăți serviciile sau modul de livrare. De asemenea, poți participa la cursuri de specializare sau perfecționare a skill-urilor tale. Odată ce ai ajuns la o calitate a serviciilor care să te mulțumească și care simți că te reprezintă, încearcă să actualizezi și tarifele pe care le aplici. Creșterile nu trebuie să fie majore – chiar și o creștere de 5% poate face diferența atunci când simți că munca îți este subapreciată.

  • Cunoaște-ți volumul și valoarea muncii

Altfel spus, fă o analiză a activității tale astfel încât să știi care este minimul de ore în care trebuie să muncești pentru a-ți acoperi cheltuielile. De exemplu, pentru a obține cei 5000 lei  pe care i-ai alocat în bugetul tău lunar, ar trebui să vinzi, livrezi și facturezi 50 de ore a 100 lei/oră. Trebuie să iei în considerare și faptul că lucrurile nu vor fi la fel de simple în fiecare lună. Vor exista luni în care veniturile tale vor fi mai reduse sau încasările vor lipsi. Pentru a face față unei astfel de situații, sfatul ar fi să-ți faci un fond de economiii care să însumeze cel puțin bugetul pentru 3 luni (3 x 5000 lei/lună). În lunile în care venitul este mai mare de 5000 lei, diferența va fi cea care va contribui la acest cont de economii.

  • Păstrează echilibrul dintre timpul de lucru alocat și recompensele financiare

Oricât de importantă poate fi creșterea venitului, amintește-ți că timpul tău are valoare și încearcă să nu cazi în capcana proiectelor multiple. Încearcă să găsești și să păstrezi echilibrul între timpul alocat pentru un proiect și recompensele financiare. Gândește-te cât timp îți este necesar să duci proiectul până la final: câteva ore? O zi? O săptămână? Apoi pune în balanță beneficiile – de tip financiar și nu numai – pe care ți le poate aduce acel proiect. Dacă balanța tinde să se încline, indicând un efort mare și prea puțin recompensat, este posibil ca proiectul respectiv să nu fie pentru tine. Pe baza acestui raport îți poți alege proiectele la care ești dispus să lucrezi. Ține minte că tu ești cel care decide cum, cu cine și pentru ce proiect lucrează. Încearcă să iei deciziile inteligente pentru afacerea ta, dar și pentru tine și bunăstarea ta.

8. Diversifică-ți sursele de venit

Găsirea de noi surse de venit este un element esențial în freelancing. Va trebui să cauți noi surse în mod regulat, dar nu uita să cântărești bine orice decizie, astfel încât să respecte echilibrul timp-beneficii. Ca să poți diversifica sursele de venit, realistic ar fi să-ți diversifici și skill-urile sau domeniile în care lucrezi. Caută mai întâi cursuri sau oportunități de învățare a unor skill-uri pe care vrei să le practici. Varianta unui mentor în domeniu este cea mai eficientă, dacă îți place să înveți prin practică. Apoi încearcă să implementezi ceea ce ai învățat, lucrând pe mai multe nișe. Gândește-te și la modalități prin care poți genera un venit pasiv. Dacă ești freelancer pe zona de scris, poți crea cursuri online sau poți vinde ghiduri și cărți.

Managementul resurselor financiare necesită un nivel înalt de atenție, dar acest lucru nu ar trebui să te sperie, nici măcar dacă ești freelancer. Dacă începi prin a-ți cunoaște în orice moment volumul venitului încasat, dar și destinația banilor tăi, ai făcut deja pași importanți către îmbunătățirea relației tale cu banii. Atât timp cât rămâi organizat, este posibil să bugetezi, să economisești și să cheltui cu înțelepciune pentru afacerea ta și pentru tine.

Ține minte elementele cheie ale economisirii ca freelancer:

  • Plătește-te pe tine mai întâi
  • Diferențiază banii firmei de banii personali
  • Folosește aplicații cu ajutorul cărora să gestionezi mai bine banii
  • Creează-ți un buget lunar, monitorizează-l și optimizează-l
  • Investește în creșterea afacerii tale și în tine
  • Minimizează riscurile (sănătate, pensii, urgențe)
  • Actualizează-ți tarifele proporțional cu efortul și timpul depus
  • Diversifică-ți sursele de venit

Este o metodologie integrată pentru care va trebui să dedici timp și concentrare pentru a-i putea atinge toate punctele și a începe să economisești. Îți vor fi necesare 2-3 luni până să pui totul la punct, iar procesul va fi unul continuu. Cu toate acestea, diferențele vor fi sesizabile în conturile tale încă de la primele modificări din listă. În orice caz, beneficiile vor depăși marele dezavantaj de a fi perseverent și a avea răbdare.

Odată ce îi vei desluși modalitățile de funcționare, acest plan îți va fi călăuză și te va ajuta să-ți construiești o relație mai bună cu banii tăi, te va învăța cum și unde să îți direcționezi banii, îți va permite să economisești și te va proteja oferindu-ți o plasă de siguranță atunci când întâmpini situații neașteptate. Iar dacă ți se pare dificil să-ți pui finanțele în ordine sau te împotmolești pe drum, recomandarea este să ceri ajutorul celor de la Banometru, pentru consultanță și coaching financiar.

Banometru este programul de educație financiară care îți oferă sprijin în mod gratuit pentru a-ți crea un plan potrivit ție. Principalele direcții pe care le poți urma în lucrul cu un coach din program sunt crearea unui plan de rambursare a datoriilor, a unui plan de economisire sau de generare de venituri suplimentare.

Stories
[ October 17, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Am trăit 14 zile împreună cu freelancerii din comunitate

Mă privește în ochi, mă atinge cu grijă pe umăr și îmi spune “mulțumesc pentru experiență”. Ne-am sincronizat zâmbetele și atunci mi-am dat seama că a fost o experiență pentru amândoi, pentru noi toți. Poate vocea lui a fost, de fapt, vocea tuturor freelancerilor cu care am împărțit casa în ultimele 14 zile. Sunt într-o perioadă în care toate lucrurile sunt în schimbare, mă simt prinsă într-un nisip mișcător care pare că nu mă lasă să întind mâinile după liana salvatoare. Un mulțumesc sincer și o privire blândă m-au făcut însă să văd că am și acel lucru stabil pe care-l căutăm, comunitatea. Uit, câteodată uit că freelancerii din comunitate au puterea să devină stâlpi, să mă susțină tacit, să fie tot timpul acolo dornici să ne revedem, să petrecem timp împreună. 

Ultimele 14 zile au fost la fel. Am locuit și muncit împreună din satul Viștea de Sus de la Casa de Vacanță Domestic. Și uite așa diminețile care la București păreau grele și obositoare, s-au transformat în dimineți lungi și pline de chef, chef de cuprins toată pădurea cu privirea și respirat aer cu poftă ca și cum ar fi prima dată când respir.

Doamna Sofia din Viștea de Sus care mi-a oferit o găleată cu nuci

Viștea de Sus este un sat la poalele munților Făgăraș, munți spre care am alergat aproape în fiecare zi. Cu nasul roșu, coapsele înghețate și noroi pe adidașii negri care erau obișnuiți să alerge doar pe asfaltul din parcurile capitalei, am pășit ritmat pe potecile satului și am lăsat natura să devină parte din rutina noastră. La Viștea de Sus m-am simțit în fiecare zi iubită necondiționat: de pisicuța din fața casei și cei trei pui care abia așteptau să te trezești, de cățelul vecinei care își strecura capul printre gratiile gardului de fier doar să te salute, de sătenii cu care m-am sincronizat adesea pe ulițe, care fie îți ofereau binețe, fie nuci sau gogoși. 

Viștea de Sus a devenit pentru două săptămâni satul freelancerilor și asta am înțeles într-o zi la singura pizzerie din zonă când, ospătărița ne-a întrebat cu ochi curioși: “Voi sunteți freelancerii?” Ne-a văzut la Casa de Cultură din Orașul Victoria când, timp de două ore, le-am povestit copiilor despre ascultare, visuri, despre ce înseamnă să ieși din rând și despre freelancing. Ospătărița noastră blondă cu părul ondulat și ochi albaștri trecuse din rol de copil, în rol de adult, iar modul în care tasta pe telefon cu vârful unghiilor ascuțite m-a făcut să înțeleg că era un rol necesar. 

Când mi-a venit ideea de #nomadhub povesteam cu un prieten despre cum ar fi să lucrăm de la munte o perioadă mai lungă de timp, dar nu doar noi, să împărțim casa cu alți oameni care sunt mânați de aceleași visuri. Zis și făcut. Două luni mai târziu ne-am trezit că traficul din București a fost înlocuit de ciripitul păsărilor, mesele la restaurante de mâncăruri pregătite de freelancerii din casă, plimbările în parcurile aglomerate de plimbări prin pădure, hainele elegante de hanorace și bocanci, timpul petrecut pe social media de timp pentru povești și conexiuni. Mi-a fost teamă că nu ne vom înțelege sau că nu vom avea suficient spațiu sau poate că cineva nu va fi  mulțumit. Dar cine ar putea să nu fie mulțumit de o casă în care respectul, creativitatea și schimbul de idei sunt pe primul loc?

Am petrecut 14 zile la munte cu freelancerii din comunitate și am învățat de la fiecare câte puțin. Am ieșit din rolul de gazdă și mi-am dat voie să mă lasă inspirată de ei, de modul în care-și organizează ziua, cum își fac planuri, cum își văd viața, cum se lasă pierduți în dezbateri, cum visează, cum lucrează, cum gândesc. Am încetinit ritmul pentru 14 zile și am înțeles că întrebările multe pe care le am despre viață nu fac ca tot ce am creat să devină instabil, ci mai degrabă adaugă cărămizi noi la fundație. 

Mulțumesc freelancerilor care au participat la prima ediție #nomadhub, plănuim să mai facem asta. Dacă vreți să trăiți experiența lucratului și trăitului împreună, îmi puteți scrie oricând aici. 

Stories
[ October 14, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Dumitru Gangaliuc, Multimedia Director: urc pe cuie cu o întrebare care mă frământă, iar apoi îmi găsesc liniștea

Continuăm seria poveștilor despre obiceiurile freelancerilor și antreprenorilor din comunitate, iar astăzi vi-l prezentăm pe Dumitru Gangaliuc. Tânăr antreprenor cu planuri mari și idei creative pe care le aplică în România și Rep. Moldolva. După ce Mihaela ne-a povestit despre cicloturism, iar Paul despre cum îl ajută să-și scrie zilnic scopurile într-o agendă, Dumitru ne-a răspuns la câteva întrebări despre statul pe cuie, o practică pe care a introdus-o în viața lui pentru mai multă claritate și liniște.

1. Spune-mi o frază despre tine. Cu ce te ocupi și ce îți place cel mai mult din ceea ce faci? 

Multimedia Director la riift.studio. Sunt generatorul soluțiilor experiential și multimedia marketing, soluții de care are nevoie o companie în comunicarea sa de brand.

Ce îmi place cel mai mult?

Să dau viață celor mai neconvenționale și disruptive idei care pot fi inventate, să văd oamenii de la festivaluri, concerte, lansări de produse sau orice alt eveniment interacționând cu conceptele mele.

Sunt challenger de când mă țin minte. Orice proiect pe care-l încep, îl duc la final no metter what găsind resursele și soluțiile creative perfecte pentru realizarea acestora.

2. Cum te motivezi în zilele în care te simți lipsit de energie sau fără chef? 

Totul începe de la felul cum mă simt. Îmi permit sa fiu pe val. Dacă simt că azi nu vreau să fac nimic, închid telefonul și nu fac. Evident că țin cont ca această stare să nu dureze mai mult de 1-2 zile.

In rest..

Totul începe cu rutina mea de dimineață. Odată ce deschid ochii (indiferent că este 4 sau 5 dimineață) mă ridic din pat. Greu de explicat ce mă motivează să fac când nu am chef, dar cred că poate fi sumarizat prin aceste două maxime:

“Nu-i nimic Imposibil pentru muritori “ Sofocle

“Our greatest glory is not in never falling, but in rising every time we fall.” Confucius

3. Ai o rutină de dimineață, dar una de seară? 

Rutina mea cred ca e 80% similară cu cea pe care o au și restul.

  1. Trezirea 4-6 dimineață – prima regula mereu mă trezesc fără alarmă, așa îmi las corpul să se trezească în voie.
  2. Apoi ceva ce am preluat de la Robin Sharma – conceptul de magic hour. 20 min sport / 20 planificare și meditații / 20 învăț ceva nou. Așa am ajuns sa citesc cel puțin o carte pe lună, eu care înainte nici într-un an nu reușeam. 
  3. Îmi scriu gândurile și afirmațiile într-o agendă
  4. Și ultima din ritualurile mele stau pe cuie, se mai numesc Sadhu board 🙂

Ce ține de ritualurile de seara sunt simple.

Nu mănânc după 18-19:00 

De la 20:00 imi intra telefonul în regimul DND și până la ora 22-23:00 (maxim) am Me time, pe care îl petrec așa cum simt în acel minut. De obicei, în perioada asta mă gândesc și scriu despre stările emoționale pe care le-am avut, ce m-a supărat sau m-a făcut să mă simt apatic. Așa am ajuns la concluzia că îmi doresc să petrec mai puțin timp pe social media și am făcut câteva reguli după care încerc să țin cont cât mai mult. 

  1. NO SOCIAL MEDIA până la 14:00 și după 20:00
  2. Ignor mai mult ce fac ceilați – mă focusez pe personalitatea mea.

4. Ne-ai spus că, în pademie, ai început să stai pe cuie și a devenit unul dintre obiceiurile tale. Cum ai început să faci asta? 

Am o prietena, mama căreia predă lecții de meditații în combinație cu sesiuni de psihologie. Într-o zi am văzut că stă pe cuie. Și am zis ca vreau sa încerc.

Când am venit la ea prima oară am venit cu o întrebare despre motivele pentru care nu duc la bun sfârșit proiectele pe care le încep. Stând pe cuie, mi-am dat seamă că, de fapt, eu nu duceam la bun sfârșit ceea ce nu mă reprezintă sau motivează. Prima provocare pe care am avut-o când am stat pe cuie, a fost să merg 10 pași. Asta mi s-a părut ușor. A urmat apoi o provocare și mai mare, să stau 3 minute încontinuu. Așa am intrat într-o luptă cu corpul, cu creierul și caracterul meu. La finalul primei experiențe am fost extrem de bine conectat cu gândurile și emoțiile mele.  De atunci practic această experiență cu regularitate, dar mereu urc pe cuie cu un scop și o întrebare care mă frământă, iar apoi îmi găsesc liniștea.

5. Spune-ne puțin cum funcționează tot procesul de pregătire și statul pe cuie? Ce se schimbă în corpul tău, dar în mintea ta? 

Asta e un ritual separat. Nu e ca și cum urci pe bicicletă.

Totul depinde de starea ta emoțională în care ești și cu ce gânduri urci pe cuie. Am momente în care nu pot sta nici 30 secunde și altele în care stau 5 min (sunt oameni care stau cu orele).

De obicei urc pe ele când am un gând care mă macină sau nu sunt sigur dacă am ales direcția corectă în viață sau la job. În momentul în care urci pe cuie totul ce e programat în noi de societate, de campaniile de marketing, dispare și rămai doar tu însuți cu gândurile tale și cu ceea ce e cu adevărat important pentru tine.

6. Mai ai și alte obiceiuri bune pe care vrei să ni le împărtășești? 

Consider că o agendă de mană este un tools cu posibilități nelimitate în care te regăsești și înțelegi ce ai de făcut cu tine însuți ca sa fii fericit. În genere a pune limite și a delimita spațiul în care trăim este o practica bună după părerea mea. Eu nu lucrez din dormitor, pana la 14.00 nu intru pe social media (decât dacă mă suna cineva și numai spune ca am mesaj important acolo). Timpul petrecut cu noi înșine ne aduce mai aproape de conștientizarea valorilor proprii.

7. O idee / gând când spui “motivație”. 

Sa fac ceea ce mă împlinește și mă face fericit.

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.