fbpx
Stories
[ May 27, 2020 by iunieta 0 Comments ]

De ce să intri in Kind Market ca freelancer? 5 avantaje când lucrezi pe barter

Tot vorbim de câțiva ani despre nevoia omenirii de a-și schimba felul de a gândi. Circulau chiar teze legate de eșecul modelului capitalist. Din ce în ce mai mulți oameni din generațiile tinere alegeau stiluri profesionale diferite de modelul clasic, din ce în ce mai mulți lucrau din autorulote răspândite prin lume, din ce în ce mai mulți începeau să experimenteze cu producția, în funcție de pasiunile fiecăruia, de la bere și până la jucării pentru copii. Apăruse o nouă clasă de producători locali care proveneau din medii urbane care priveau produsul muncii lor ca pe ceva mai mult decât un mijloc de subzistență, un motiv de mândrie personală.

(more…)

Stories
[ May 21, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Povești din Kind Market. Zeroweb: Nu știu bancuri cu clienți, clientul are întotdeauna dreptate :)

Codruț a început să construiască site-uri de prin 2000, când a intrat la facultatea la actorie. Știm, cei mai mulți dintre noi abia terminam liceul atunci. Să trecem peste, vă rog. 🙂

Pe primul l-a făcut pentru prieteni și bine că nu a acceptat omul să îl primească gratis, că ar fi ajuns ca mulți dintre freelancerii de acum care lucrează mai mult pe prietenie. Cine se simte, like-ul sus!

A aflat despre Kind Market de la Corina Băcanu și a fost “hooked” din primul moment. Ultimul job de art director l-a avut la iLeo – Leo Burnett de unde a fugit în 2011. S-a urcat pe motor și i-a dat talpă prin Europa vreo 8 luni pentru că avea nevoie de contact cu “lumea reala” în care nu “moneda” e răsplata timpului oferit.

Poate și pentru că face voluntariat de 9 ani, Codruț are o filosofie de viață care l-a făcut să rezoneze cu noi din start.

Codruț & Kind Market: O lume fără bani” e posibilă, așa că acest proiect e fix pe placul meu

Faptul că evităm pașii în plus în a transforma “timpul” în bani –  “fă ceva – cere bani – cumpăra ceva – reia procesul”, ei bine, cu asta m-ați agățat :).

De la actor la webdesigner

Lui Codruț îi place să fie nomad așa că după ce a realizat că nu e treabă cu facultatea de actorie, a ajuns să facă webdesign prin agenții de publicitate. Tot acolo a tras și concluzia după care se ghidează și în prezent: E nevoie de o echipă pentru un proiect de succes.

S-a ocupat cu furatul de meserie o vreme și a gratinat totul cu puțină programare pe care a învațat-o din nevoia de a livra un proiect singur pornind de la zero.

Nu lucrează cu draft-uri

Codruț încearcă să înțeleagă business-ul și nevoile clientului înainte de a-i oferi acces la website. “Fiecare proiect e interesant și challenging prin faptul că trebuie să înțelegi și industria în care activează owner-ul. Nu lucrez cu draft-uri și întotdeauna finisările le fac direct pe “live”.

Pentru că am rămas în relații de prietenie și afaceri cu toți clienții, oferind și mentenanță ulterior lansării, îmi place să vad cum afacerile lor cresc și site-ul îi ajută să își vândă produsele și serviciile. Asta înseamnă că site-ul le era necesar și le aduce plus valoare.

Cam 30% din clienti își doresc un site mâine, dar nu au nimic pe partea de conținut

Singura problemă pe care nu o pot depăși este cea a antreprenorului care nu știe exact ce vrea și nu e pregătit pentru a avea un website, deși îl vrea cât mai rapid. Clienții care nu au încă un branding pus la punct, care nu înțeleg nevoia acestuia și care nu au pregătit niciun material pentru site – copy – imagini – content. Aici nu pot să înving și momentul lansării este întârziat cu câteva luni.

Clienții dificili sunt cei care nu știu ce vor și cei care nu își onorează obligațiile contractuale. Dar după atâția ani în branșă am început să îi cunosc din primul e-mail, așa că pot să îi evit elegant.

Dacă v-a convins Codruț, poți vizita taraba lui din Kind Market aici.

Codruț e de găsit pe ZeroWeb , Facebook și pe LinkedIn.

Stories
[ May 18, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Mic ghid de utilizare a Kind Market pentru freelanceri

Bună, eu sunt Anca și sunt freelancer fulltime de un an și jumătate – mai exact de când am decis că gata, asta fac de acum, după ultima experiență nefastă de a mă înregimenta, că am mai mai avut perioade on – off până acum. Fac parte din echipa NO.MAD Talk și, de trei săptămâni, din Kind Market.

Lucram, ca orice om care e adeptul lăsatului de câte un ou în tot atâtea coșuri, în distribuție de film de artă și PR cultural. Anul ăsta urma să fie mare începând din martie: făceam comunicarea pentru o competiție foto națională, cu expoziții în 10 orașe, pentru al treilea an al unui proiect sublim de mixed media ce avea să aibă showcase-uri în alte două țări, trei concerte mari (de care știam, că urmau să se mai anunțe măcar 2 – 3), un festival cu caravană în 5 orașe, două caravane de film, un client pentru care urma să stau o bună parte din vară la mare, o artistă care era deja pe afișele a 3 -4 festivaluri din țară, lansam vara asta două filme, unul dintre ele nominalizat la Oscar, eram pe cai mari cu NO.MAD Talks și multe altele mai mici sau mari pe care nu le mai țin minte și de care nu vreau să îmi mai amintesc. Toate astea erau clare până la final de februarie.

Apoi, a căzut tot – de unele proiecte am aflat, pe altele le-am intuit, cu prea puțini clienți m-am sfătuit despre cum mergem mai departe, împreună. Am amânat, am așteptat, am stat într-o alertă continuă. Am muncit enorm, am făcut pro bono unde am putut și am știut căci, mai mult decât lipsa banilor, mă înspăimânta că îmi voi pierde legătura cu lumea pe care o știam, că nu voi mai fi relevantă, că va trebui să schimb paradigma.

Poate în ultimele două luni și la tine s-au împuținat proiectele – poate ai avut clienți care ți-au spus că nu mai au buget să continuați colaborarea. Sau că și-au închis business-urile pentru nu se știe cât timp și nici ei nu au idee ce o să facă pe viitor. Poate au încetat să răspundă pur și simplu la e-mailuri, chiar și la cele cu facturile.

Poate că, dincolo de diminuarea veniturilor, de panica și de anxietatea generală, de lipsa de motivație și de productivitate, te-ai temut și de pierderea conectării cu ceilalți, și că nu o să mai știi cum se simte când duci la sfârșit un proiect (că nu mai începeau, dar să se termine) și știi că ți-ai făcut treaba bine și, mai ales, că nu o să mai fie nevoie de tine. De abilitățile tale, de intuiție și de instincte, de extra mile-ul pe care l-ai adus mereu în proiecte.

Dacă ai ajuns până aici, e clar că ai avut vremea și starea de spirit necesare și că ai făcut exercițiul de imaginație la care v-am provocat – ce ai da la schimb într-o lume fără bani? Dacă răspunsul tău a fost timp, experiență, know-how, insight util, e foarte probabil să ne fi cunoscut deja în Kind Market. Poate nici măcar nu ai avut cereri, poate ai venit doar să ajuți, să te implici, să fii aproape, să ne cunoști. Mă bucur că ai ajuns aici. Aș vrea să povestim puțin despre cum ne-am dorit noi, echipa NO.MAD Talks, când am pus cap la cap proiectul ăsta, și ce ai putea să faci ca să fie o experiență pozitivă pentru tine.

Be KIND…

Înainte de toate, ia în calcul că e uncharted territory – harta spațiului ăstuia o trasăm noi, împreună, pas cu pas: cu fiecare match, fiecare e-mail, fiecare abordare, fiecare feedback pe care ni-l trimiți – tot ce se întâmplă așază baza pe care va sta proiectul ăsta pe viitor. Fii îngăduitor și temperează-ți așteptările, de la noi, de la match-urile tale. Da, chiar și de la tine. Ne-am dorit un spațiu confortabil, în care să comunicăm relaxat și deschis, hai să nu ne încrâncenăm din nimic.

Petrecem mult timp, dăm multă atenție și ne punem la bătaie toate skill-urile de project management când vă matchuim – între noi, echipa NO.MAD Talks, sunt zeci de evenimente cu echipe coordonate, zeci de planuri de campanii făcute, sute de ore de implementare, mii de idei filtrate până la cea mai bună esență. Altfel nu ne-am fi băgat să facem recomandări altcuiva, dacă nu am fi fost sigure pe noțiuni și pe etape. Și, oricât ne-am dori match-uri perfecte, made in heaven, știm că proiectul ăsta nu este despre measure for measure, despre compensare la miligram și despre contorizare strictă – este despre cel care va face mereu primul sau încă un pas către celălalt, fără să se teamă că va munci degeaba, că va fi luat de fraier sau că nu va fi recompensat după așteptări. Da, alea de mai sus, uită-le.

Și pentru noi e o provocare să vorbim deodată cu atât de mulți oameni diferiți și să aflăm ce își doresc și ce au nevoie și tehnica pe care o aplicăm e una pe care zicem că nu ar strica să o încerci: întreabă, ascultă, fă tot posibilul să înțelegi. Nu tuturor ne e clar ce nevoi avem, nu toți suntem obișnuiți să cerem, e posibil ca această ipostază de a cere ajutor în Kind Market să se adauge vulnerabilităților din perioada asta. Încearcă să afli cât mai multe despre contextul match-urilor tale înainte de a trage concluzii. Și, dacă ai un chestionar de pre-calificare pentru clienții tăi, e un moment excelent să îl folosești. Sau să îl pui cap la cap dacă nu îl ai.

Și, pentru că vorbeam de nevoi, ia în calcul că poți vorbi cu oameni nefamiliarizați cu serviciile pe care le oferi, care nu știu (doar pentru că nu au mai intrat în contact cu ele) ce implică, cât durează și cât ar costa în lumea aia în care ar mai exista banii. Așa că înarmează-te cu răbdare, explică foarte clar cu ce poți ajuta și unde sunt limitele expertizei tale. Inclusiv ție îți vei fi de ajutor, clarificându-ți nivelul competențelor și fiind explicit și specific.

Deschis, flexibil şi proactiv

Pentru că nu te cunoaștem (dar asta încercăm să facem), nu îți știm poate foarte clar nișa pe care lucrezi, ce te dă jos din pat dimineața și care sunt proiectele cu care ai vrea să te lauzi, vei primi poate mai multe match-uri, unele din industrii care nu îți sunt familiare sau care nu te interesează. Dă-ți puțin timp, evaluează cu cine ai vrea și ți-ar plăcea să lucrezi (cere-ne detalii dacă îți e ceva neclar) și fii proactiv – contactează și match-urile de interes pentru tine, pentru a confirma disponibilitatea și interesul tău pentru proiectele lor dar și pe cele cu care decizi să nu lucrezi, pentru a le transmite de ce nu sunteți un match așa de bun pe cât am crezut noi. Și spune-ne și nouă, să știm pe viitor what sparks joy to you.

Că vorbeam de industrii nefamiliare sau neinteresante pentru tine – ia Kind Market ca pe un mare teren de experimentat. Înainte să refuzi o propunere, vezi dacă ți-ar putea aduce orice util – un domeniu în care ai vrut să te aventurezi și nu ai avut timp, o bucățică de strategie, chiar dacă toată viața ta profesională ai fost om de implementare, un alt soft cu care ai putea învăța să lucrezi. Deschiderea și flexibilitatea sunt două aspecte importante după care recunoști un freelancer, căci nu ai fi fost aici dacă ți-ar fi plăcut doar spațiile familiare. Și, cum spuneam, am vrea să creem un spațiu confortabil, cu oameni înțelegători, care să îți dea șansasă experimentezi, fără teama eșecului, ci cu speranța lecției de învățat.

Joacă după regulile pe care le stabiliţi împreună

Kind Market nu are reguli stricte de colaborare, chiar aflăm, cu fiecare feedback, de o nouă metodă de lucru, de un schimb foarte interesant sau de o colaborare pe aspecte pe care nici noi nu le-am luat în calcul. Tu și match-ul tău faceți parte din joc așa că stabilește clar regulile de la bun început, ce oferi și ce îți dorești să primești, cât timp vei aloca și care e modul tău de lucru și validează-le cu partenerul tău. Și cere aceeași transparență în schimb.

Odată ce ai decis ce și pentru cine lucrezi, fii profesionist, așa cum știm că ești și cu clienții tăi care pun la bătaie bugete pentru serviciile tale: stabilește un timeline de livrare, meetups de status, deadline-uri fezabile și ține-te de cuvânt: livrează ce ai promis, când ai promis, cum ai promis. Business-ul cuiva ar putea depinde de tine: lansarea unui site de textele pe care le scrii, o campanie media de un landing page gata la timp, o campanie online de calendarul editorial pe care îl pregătești, așa că fii responsabil.

Ați început lucrul la un proiect? Excelent, acum ține aproape. Cere și oferă feedback, trimite textele, postările și wireframe-ul la aprobat, nu implementa ce ți se pare ție potrivit, fără a ține cont de nevoile și de dorințele match-ului tău, chiar dacă tu știi mai bine. Mai ales dacă știi mai bine, știi și că un proiect care nu e oglinda celui pentru care lucrezi nu are viața pe care ar trebui să o aibă, sunt șanse bune să nu fie folosit cum l-ai gândit tu și se vor genera frustrări de ambele părți. Lucrează cu pași mici, din aproape în aproape și nu vei risca să lucrezi degeaba.

Bucură-te de drum

Nu uita că fiecare experiență vine cu o lecție de învățat așa că bucură-te de contextul nou, de oamenii pe care îi cunoști, de ceea ce îți aduc și ce te învață, de parteneriatele pe care le poți continua și după și de prietenii pe care ți-i poți face. Nu ești sub presiunea vreunui contract, ci doar a regulilor setate de tine și a propriului tău profesionalism. Și fii blând cu tine, când nu iese cum ți-ai dorit, când întârzii (dar anunță asta), când te simți demotivat sau trist, când viața se întâmplă. Fii aproape de comunitate și ea va fi alături de tine.

Noi suntem alături de tine la orice pas din descoperirea asta, deci cere ajutorul, fie că nu știi de unde se apuci un proiect, că ai rămas fără inspirație, că simți că nu mai comunici atât de bine cu match-ul tău,că nu știi să evaluezi un cost sau să dai un deadline. Nimeni nu a știut de la început și tututor ne mai scapă din vedere din când în când. Scrie repede un e-mail la anca@creativearts.ro, noi ne sfătuim și revenim cât de repede la tine cu o soluție, o sugestie sau măcar cu un sfat. Nu ești singur în asta și nu te vom lăsa la greu.

Învață să spui NU. E un sfat greu de dat în contextul ăsta și, câteodată, foarte greu de asimilat dar, de fiecare dată când te simți presat, frustrat, când nu vezi finalitatea lucrurilor, când simți că munca ta nu e apreciată, NU e un timp și un loc de răgaz, în care te dai doi pași mai în spate și reanalizezi situația. Apoi vino cu argumente și pregătește-te să le asculți și pe ale celuilalt, căci un parteneriat e ca o relație: comunicăm, ascultăm și rar ne întâlnim exact la mijloc.

Dacă mai ai timp și energie, dăruiește. Oferă-ți expertiza și abilitățile și vezi ce se întoarce la tine, vei fi surprins.

Oricât de mult ne-am dori, nu toate proiectele vor avea o finalitate și nu mereu cea așteptată. Din motive independente sau nu de tine, unele proiecte pe care le vei începe în Kind Market nu vor fi duse la bun sfârșit și cel mai corect e să vezi ce a lipsit și dacă poți corecta pentru data viitoare. Sau poate ce ai livrat tu va fi folosit cu alt scop și în alt mod și, înainte să te bosumfli, vezi dacă nu e ceva ce poți lua în calcul pe viitor – versatilitatea. S-ar putea să descoperi laturi neștiute ale abilităților tale.

Facem echipă bună

Acestea fiind spuse, nu uita de suntem aici – explorăm alternative și un nou mod de lucru. Am putea crea istorie împreună. Sau nu – poate doar o echipă faină de freelanceri pe care să îi recomandăm cu inima deschisă oricărui client care ne va cere ajutorul când lumea aia în care banii există se va întoarce. Oricum ar fi, îți mulțumim că suntem all in this together. #happyfreelancing

*Ghid disponibil și în varianta audio pe SoundCloud.

Stories
[ May 12, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de acasă: Când totul se reduce la interioare

Am mai lucrat de acasă. Să tot fie vreo 5 ani jumătate. Traduceam la vremea aceea și nu pot zice că mă deranja independența. Eram ok în liniște, mă organizam cum voiam eu, fără să trebuiască să negociez cu nimeni caracteristicile mediului ambiant. Îmi făceam treaba, dar nu simțeam nemaipomenit de acut lipsa oamenilor din jur, mai ales că după program aveam tot timpul și libertatea să ies unde vreau și să mă văd cu cine vreau. Și ieșeam și mă vedeam teribil de mult.

Acum nu e despre asta. Nu pentru mine cel puțin. Lucrez de acasă la fel de bine, cu toate că jobul este altul. Câtă vreme știu ce am de făcut, respect deadline-urile și țin legătura cu colegii, pot zice că sunt ok. Sigur că e mai greu pentru că jobul meu actual e un job nou, pe care încă îl învăț și cu care încă mă obișnuiesc. Dar de funcționat, funcționez.

Problema nu e însă lucratul de acasă. Problema este lipsa contactului uman.

Am descoperit că pe mine mă ajută cât de cât ordinea. I’m a control freak. Încerc să schimb asta. Numai că nu am apucat să schimb suficient până să lovească pandemia. Așa că în lipsa unui control al universului macro, aleg să controlez cât pot universul micro. Îmi fac și eu o ordine așa cum pot. Am lucruri fixe de care încerc să mă țin. Niște ancore să le zicem.

Fac yoga. Mergeam și înainte la clase, dar nu extrem de regulat. Pe apucate, cum se nimerea programul. De când sunt închisă în casă însă, mă țin mult mai serios de treabă. Pentru că mă trezesc de dimineață și am timp, fac cam o oră înainte de masă. Și-apoi, dacă mai e vreme seara, mai fac și atunci câteva exerciții. În primul rând pentru că știu că face bine la creier, abia apoi pentru că știu că face bine la corp. Și pentru că m-am decis ca din toată treabă asta, măcar mai grasă să nu ies.

Tot pe această premisă, mănânc la fel de ordonat ca înainte. Am aceleași mese relativ fixe, doar că orele s-au decalat puțin, nu ronțăi prostii între și nu mănânc peste măsură. Dacă aș avea ambiție și aș scoate dulciurile și panificația de exemplu, probabil la final de carantină aș arată mai bine decât am arătat toată viața. Dar hei, cu ceva trebuie să mă mai bucur și eu până la urmă.

Scriu. Am început un jurnal din prima zi de izolare. Scriu acolo toate treburile insignifiante pe care le fac. Știu că sunt complet irelevante, dar pe mine mă ajută să mă descarc treaba asta. Scrisul funcționează ca un soi de purgativ emoțional. Și-apoi, la final de tot, când o fi el, o să am amintiri cât să adun de niște memorii din ceea ce va fi fost sper cea mai întunecată experiență colectivă globală la care am luat parte.

Curățenie nu fac așa frenetic precum alții. Nu am ajuns să mă plictisesc atât de tare. Asta pentru că lucrez într-un ritm normal, iar timpul liber totuși nu vreau să mi-l ocup cu treabă. Țin ordinea normală, spăl vase, haine, aspir și cam atât. Nu lustruiesc geamuri, nu reorganizez dulapuri, nu dezinfectez febril în fiecare zi. Excepție au fost cele câteva dăți în care am ieșit din casă și atunci da, am dat cu săpun, spirt și alte asemenea pe tot ce am atins.

Mă uit la seriale la fel de moderat. Nu am tv, nici Netflix, nici HBO GO. Nu am fost niciodată a binger, cu atât mai puțin în ultimii câțiva ani, pentru că încerc să îmi menajez ochii. În situația de față, ăsta e un oarecare ghinion. Toți în jur când vine vorba de plictiseală enumeră seriale peste seriale, dar nu e chiar filmul meu acesta. De când a început, am terminat sezonul 3 din The crown (scurt și curățel), sezonul 16 din Anatomia lui Grey (mi-a ajuns doar așa pe o măsea), câteva episoade din Friends (în zilele mai gri când voiam ceva stupid și amuzant), iar de curând am început Suits (are 9 sezoane, băieți frumoși și nu e chiar lipsit de intrigă).

Nici nu am citit cărți infinite, pentru că nu am avut când. Nici nu m-am apucat de cursuri; încă deplâng faptul că am fost întreruptă o dată în viață când mă apucasem și ei serios să învăț germană. Nici nu am vizitat toate muzeele lumii, dar le tot adun prin taburi și mesaje, poate o veni și vremea lor. Am fost într-un tur al Ateneului în schimb și mi s-a părut minunat.

Cel mai important e însă contactul cu oamenii. Aici e mare problemă pentru mine și cred pentru mulți. Mai ales dacă se întâmplă să te fi prins pandemia singur. Nu ne dădeam seama cât de mult ne încarcă relaționarea. Nu cred că realizam cât de mult poate schimba ecuația prezența fizică a unui om lângă tine, fie prieten, fie rudă, fie partener.

Așa că întinzi câte o mână virtuală către cine poți. Îți suni rudele de prin țară sau străinătate cu care nu vorbești decât de sărbători sau aniversări. Îi întrebi cum e pe la ei, cum sunt, ce fac. Faci grupuri de whatsapp cu prieteni cu care nu țineai atâta legătura. Schimbați glumițe, rețete culinare și păreri. Ții videocalluri cu prietenii apropiați ca să nu uiți cum arată. Vă râdeți de cum sunteți toți nespălați pe cap. Îți scrii cu ăia care sunt singuri ca și tine. Vă verificați unii pe alții că sunteți ok. 

Dacă nu erai într-o relație perfectă cu tine înainte de asta, șansele sunt ca odată cu trecerea timpului să se adâncească fix crăpăturile acelea mici pe încercai să le ții sub control în context normal. E foarte posibil să ai zile proaste, e foarte posibil să iasă la iveală anxietăți pe care le credeai rezolvate, e foarte posibil să ai senzația că îți pierzi echilibrul, e foarte posibil să nu te mai recunoști, e foarte posibil să pierzi speranța, e foarte posibil să plângi, e foarte posibil să faci lucruri pe care nu le-ai face în mod normal. Dar e foarte posibil să îți descoperi noi resurse interioare, e foarte posibil să devii mai empatic, e foarte posibil să înveți că poți trăi cu mai puțin, e foarte posibil să descoperi lucruri noi, e foarte posibil să te bucuri de chestii mici, e foarte posibil să îți faci prieteni neașteptați, e foarte posibil să începi să te înțelegi mai bine și să fii mai bun cu tine.

Una peste alta tot ce se întâmplă zilele astea se întâmplă în interior. În interiorul caselor, dar mai ales în interiorul oamenilor. Cu cât îți ordonezi și îți aranjezi mai frumos interioarele, cu atât o să îți fie mai bine.

Mihaela este fata care întoarce privirile la toate concertele, evenimentele și festivalurile iar jurnalul ei colorat de călătorie prin viață este aici.

Stories
[ May 12, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: ghidul meu plictisitor pentru o izolare foarte reușită

Încerc să scriu despre rutina mea zilnică, dar în ultimele 10 zile apare sistematic câte ceva care-mi deplasează planurile din agendă cu viteza luminii. Și poate că rutina mea de astăzi ar fi fost la fel ca cea de ieri dacă nu m-ar fi lovit ca un trăznet vestea că în locul Palatului Știrbey și în spațiul unde am petrecut niște seri memorabile cu prietenii – Grădina Eden, ar urma să se ridice un mall cu 7 etaje. Pentru că fix de încă un mall avem nevoie în București, și încă pe Calea Victoriei. Trăim vremuri foarte interesante unde totul este posibil, mai ales dacă stăm în casă.

Inspirația vine din munca de fiecare zi – pe asta nu eu am găsit-o, ci domnul Baudelaire. Și după aproape două luni de izolare, am testat conceptul în “lung și larg”!

Am crescut cu doi părinți artiști pentru care întrebarea importantă nu era dacă ești sau nu creativ sau talentat. Ci cât de mult lucrezi zilnic ca să-ti le antrenezi. Pare simplu, dar nu este. Mulți încă sunt convinși de ideea confortabilă că «te naști creativ sau nu». Deci dacă ai norocul să fii creativ, inspirația ar veni doar când se aliniază planetele și tu aștepți ca acel moment să cadă peste tine precum o zăpadă în decembrie. Numai că uneori aștepți să ningă în plină vară, fără ca tu să-ți dai seama de asta. Dacă aștepți să te pocnească inspirația ca să faci ceva, poți aștepta foarte mult.

Trebuie să recunosc că nu m-am lovit de multe ori de angoasa foii albe. Nu ne-am întâlnit. Și ca să nu las probabilitatea de a da nas în nas cu ea în mâna hazardului aleg pur și simplu să nu mă întreb dacă am sau nu inspirație. Ci știu că la ora X mă pun la scris, ceea ce fac și astăzi. Și obiceiul ăsta mă ajută mult, mai ales în perioada de acum când parcă este mai ușor să-mi fugă gândurile în mai multe direcții și când sunt foarte multe proiecte faine.

Ca să fie mulțumitor lucratul de acasă, mă ajută două lucruri: să păstrez disciplina și să accept că nu e sfârșitul lumii dacă astăzi aleg trei lucruri pe care le fac cu plăcere și nu 10. Am învățat să atribui roluri zilelor, o chestie care s-a dovedit a fi fantastic de utilă într-o perioadă în care nu mai știm în ce zi suntem.

Îmi structurez săptămâna și păstrez weekendurile nu doar în calendar. De exemplu, miercuri mă ocup de hârtii, vineri și marți dimineața fac curățenie, iar duminica mă pregătesc pentru săptămâna care vine. Dacă am organizate mental task-urile și ritmul săptămânii, lucrurile sunt clare și văd negustoreste cât fac din to do list, dar și unde pot strecura câte un neprevăzut. Dimineața este importantă pentru mine, cum îmi place să mă scol devreme – mă trezesc pe la 7h30, dar de când cu izolarea poate fi și la 8h30. De câteva săptămâni nu mai culpabilizez dacă simt nevoia să dorm, cred că de manieră generală subestimăm puterea și importanța somnului.

Gesturile de dimineață sunt esențiale și îmi determină ziua. Încep cu o cană mare de apă fierbinte cu lămâie proaspătă. Apoi am grijă de cele trei pisici ale mele, Țăndărică, un motan lykoi care se crede un ceas deșteptător elvetian, Petula, o tigrată rafinată și Tedy, un munckin blănos și pufos care mă așteaptă schițând un reproș mut.

Din două în două zile încerc să fac cel puțin 30 min de sport înainte să mă apuc de scris, dar nu-mi reușește întotdeauna, mai ales că multe clase bune se țin seara. Urmez online cursurile de barre ale Adinei Rada de la Karuna Studio, celor de la Klay Paris și sesiunile Tatianei Diaconescu, care are un program săptămânal bine echilibrat. Mai urmez și cursurile pe instagram ale excelentei specialiste în sofrologie Julie Laurent_Marotte.

Chiar dacă stau în casă, nu rămân în pijama sau ținuta de sport – mă schimb să întru într-un “office mode”. Pentru că dacă o lălăi în pijama sau mă apuc să citesc presa, Facebook sau instagram, o duc așa până la prânz. Primele 2 – 4 ore de la trezire sunt cele mai bune și productive pentru mine. Le rezerv scrisului sau întâlnirilor online urgente cu clienții sau colaboratorii mei.

Acum câțiva ani prima parte a zilei era rezervată mailurilor, iar scrisul sau desenatul, când lucram ca designer, le lăsăm pe după-amiază. Aveam super energie pentru mailuri, dar mă luptam să fiu creativă de la ora 13h încolo. De când mi-am regăsit ritmul, dimineața este dedicată creativității și este mai bine. Apoi mă ocup de întâlniri, conferințe și mailuri.

Corpul are ritmul lui pe care dacă știi să-l asculți, vei avea doar de câștigat. Mișcarea îmi dă o stare de echilibru interior, mă ajută să-mi păstrez energia și să mă concentrez la lucru. E important să apelăm la orice ne folosește să ne concentrăm mai bine. Cu atât mai mult cu cât observ în perioada asta că pot avea attention span-ul de milenial asortat cu răbdarea unei adolescente.

Ritualurile și fixarea orelor de lucru mă ajută să-mi mențin mai ușor un program și sunt importante acum când redescopăr relația cu casa în care locuiesc. Îmi place să știu că spațiul în care stau 24h/24 este una dintre sursele mele principale de confort, calm și inspirație. Și de aceea apartamentul este organizat în funcție de planul său feng-shui. În felul acesta mă asigur că energia din casă este cea mai potrivită. Cred că e cel mai bun lucru pe care l-am făcut ca să am grijă de energia din casă și implicit de a mea.

Încerc să nu sar peste pauza de prânz între – 12h30 – 13h30, altfel devorez mai târziu ciocolată și alte bunătăți la fel de « low carb ». Mi-a plăcut dintotdeauna să gătesc, dar poate că înainte îmi găseam mai greu timp. Acum însă am când să testez tot felul de bunătăți cum ar fi laptele condensat de casă à la Prăjiturela, rețete pentru leftovers sau rețetele video de pe instagram ale lui Cyril Lygnac sau ale lui Joseph Hadad.

După prânz, schimbăm ritmul și variem plăcerile: întâlnirile video cu clienții, conferințe printre care strecor și făcutul unei pâini (îmi place grozav, mai ales de când m-am plâns că nu am drojdie și am primit un kilogram, fac săptămânal pâine pe care o împart cu vecinii, ca să se îngrașe și ei). De la 18h alternez ședințe de barre sau pilates (am decoperit recent tabata și am crezut că-mi dau sufletul!) cu conferințe live pe diverse teme: evoluția luxului, trendforecasting, marketing – sau specialiștii pe care îi urmăresc.

Seara este marele eveniment al zilei – mă îmbrac frumos și merg să duc gunoiul. Nu aș fi crezut vreodată că mă voi bucura atât de mult să ies până la ghenă. ÎI spuneam unei prietene că mă voi da și cu ruj zilele astea, ca să mă simt cu adevărat specială. Îmi pun deja cercei de designeri și am lansat și un #garbagechallenge online unde am provocat prietenii să-și facă poze în outfiturile cu care merg la gunoi. Am avut așa succes încât hashtagul a ajuns și în Franța și Croația.

La începutul izolării am început să planific o dată la două zile câte un apéro cu prietenii, o versiune online a obiceiul francez de a ieși la un pahar după muncă. Partea bună cu virusul ăsta este că m-a apropiat grozav de cei dragi, indiferent unde sunt. Lumea a devenit mai mică acum, fiind cu toții în aceeași oală. Pot bea azi un pahar de vin cu o prietenă din Corsica, Germania sau Statele Unite sau cu familia din Franța și UK (cu care ne auzim aproape zilnic) – avem pur și simplu timp să stăm de vorbă.

Timpul petrecut în dormitor îl păstrez pentru odihnă și ca să-mi fie mai simplu, am ajuns la câteva reguli simple care mă ajută mult în perioada asta.

Ce am grijă să NU fac in pat:

• nu țin device-uri in dormitor (telefon sau laptop), prietenii știu că după 23h30 telefonul meu doarme. Nu vreau să-mi încep ziua pe social media, iar seara prefer să citesc dintr-o carte.
• nu lucrez, nu mănânc și nu-mi fac cosmetica
• privilegierea unei energii bune când mă odihnesc înseamnă să am grijă de sănătatea mea. În dormitor petrecem vreo 8 ore pe zi, ceea ce înseamnă mult timp și energie la care nu suntem întotdeauna atenți. Nu cred că am ajuns întâmplător la feng-shui. Păstrarea și sporirea energiei bune este semn de sănătate, de armonie, echilibru, de stare de bine pe care o putem crea și întreține ușor.

Nu mai știu cine spunea că nu este atât de important ce ți se întâmplă ci cum reacționezi la situația respectivă. Oricât de ciudată și aiurea este perioada aceasta, m-am decis să-i văd partea bună și să profit la maxim de ea. Ceea ce o face să fie o perioada foarte plăcută și pozitivă din viața mea, așa cum mi-aș dori să fie și pentru ceilalți. Sau cum spunea un prieten zilele trecute, să ne bucurăm și noi de Corona asta.

Pe scurt, un mic ghid recapitulativ pentru o izolare plăcută:

• stabilește-ți un ritual al dimineții și ține-te de el
• dă fiecărei zile din săptămână un task precis (ziua pentru curățenie, ziua de rezolvat acte, de făcut cumpărături, etc…) și evită să faci un pic din toate zilnic
• respectă-ți organizarea, stabilește ore de lucru și activități
• mănâncă la ore fixe și pregătește-ți un meniu săptămânal
• planifică-ți pauzele (eu fac sistematic pauză la 17h când beau un ceai sau sun scurt prieteni)
• nu uita să păstrezi socializarea ca o prioritate (privilegiază conversațiile video)
• elimină tot ceea ce te poate distrage când lucrezi (telefoane, like-uri, sms…) Sigur poți să stai 1 ora fără să te uiți pe telefon.
• favorizează o activitate fizică (știu la ce te gândești, încearcă însă sport, găsești acum 1001 de cursuri gratuite live)

Ioana Nicolescu este Luxury Consultant, în domeniul fashion&design, cu o experiență de peste 15 ani în modă și lux la Paris, unde a lucrat pentru branduri precum Dior, Prada sau Comme des Garçons, printre altele. Fashion Contributor pentru edițiile românești ale unor reviste ca ELLE, Marie Claire, Forbes Life și, mai recent, Harper’s Bazaar, Ioana este antreprenoare și creatoarea Code Noir Style – un „caiet” virtual de lifestyle și trend forecasting. În ultimii ani, își împarte viața între Paris și București și recent a inițiat proiectele #CismigiuMonAmour și #RamanTablou.

Stories
[ May 12, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Kind Market – locul unde se leagă prietenii și încep parteneriate

Peste 250 de freelanceri și antreprenori înscriși în platforma de schimb de servicii și produse

În cele trei săptămâni de la lansare, Kind Market, spațiul creat de NO.MAD Talks, unde profesioniștii își pun la bătaie timpul și expertiza iar micile afaceri locale oferă produse în schimbul serviciilor care le sunt necesare, a adunat peste 250 de înscrieri și peste 500 de match-uri, unele dintre ele materializate în parteneriate care poate în alt context nu ar fi avut loc.

Astfel, Măcelăria Ghiță a oferit coșuri cu preparate din carne pentru 5 bloggeri relevanți care să le deguste și să scrie despre ele. Mădălina, trainer de time management, a primit o sesiune de fotografie de portret pe care și-o dorea în schimbul consultanței în organizare pe care o oferă. Codruț, webdesigner, lucrează la website-ul de prezentare al micului butic de creație care îi pregătește strategia de comunicare ce îi va face business-ul mai vizibil online. Ioana, care are un mic atelier de cosmetice homemade în Cluj, despre beneficiile cărora face o serie de video-uri, a oferit produse pentru consultanța în Youtube oferită de Alexandra, Digital Specialist. Cristina, psihoterapeut și coach, a primit consultanță pentru promovarea în online de la doi profesioniști, în schimbul sesiunilor de coaching.

Pornit din nevoie și dezvoltat cu pasiune, Kind Market a creat o cale de legătură între freelanceri și antreprenori într-un moment de blocaj al pieței, în care nu se mai punea problema ca business-urile mici să investească în promovarea care le-ar fi adus prezența și vizibilitatea în online necesare iar freelancerii duceau lipsă de proiecte.

Cum colaborările s-au deblocat prin bunăvoința celor înscriși, care au înțeles că este important să ofere timp și know-how chiar și celor ale căror produse și servicii nu le erau necesare, o serie de parteneriate out-of-the-box au început să prindă viață. Servicii mai puțin cunoscute au devenit familiare și li s-a înțeles sensul, produsele și brandurile mici și-au câștigat ambasadori pe viață iar legăturile în comunitatea NO.MAD Talks s-au strâns ca niciodată, ajutate de solidaritatea și apropierea între membrii ei.

Cu peste 150 de freelanceri înscriși care oferă servicii de digital marketing, conținut, grafică, realizare de site-uri de prezentare și magazine online, Kind Market se află într-un amplu proces de recrutare a micilor antreprenori care își doresc să lucreze cu profesioniști, dar și de educare, propunându-și să îi familiarizeze cu serviciile oferite de freelanceri și să îi ajute să își identifice cât mai bine nevoile.

În continuare, în platformă sunt bine-veniți atât freelancerii care vor să-și pună la dispoziție abilitățile în schimbul altor servicii sau produse cât și antreprenorii care au nevoie de consultanță și servicii din partea freelancerilor, iar  cu toții își pot înregistra cererea și oferta pe NO.MAD Kind Market în câteva minute. Echipa NO.MAD Talks centralizează nevoile și ofertele primite și, folosindu-și toate abilitățile de project management și comunicare, face un matching între ele iar în fiecare zi de marți, toți cei înscriși vor primi o propunere cu oamenii care au nevoie de ajutorul lor și cu cei potriviți să-i ajute.

Cum unele colaborări sunt în derulare, dar unele s-au și finalizat cu succes, joi, pe 14 mai, de la ora 18:00, povestim pe Zoom la Kind After Market despre cum funcționează platforma și cum poți duce la bun sfârșit un proiect alături de Costin Marinache, Măcelăria Ghiță și de Bogdan Daradan, Presa în Blugi, un producător și un freelancer care ne vor spune cum au colaborat și cum au fost perfect match în platformă.

Parteneri media: Europa FM, Iqads, Start-up.ro, Ziare.com, Business24, The Institute, Igloo PRwave, Iqool, Zile și Nopți,The Trends, România Pozitivă, Feeder, Munteanu, kreatoria.ro.

Despre NO.MAD Talks

NO.MAD Talks este un eveniment lunar de networking și educație dedicat freelancerilor și antreprenorilor la început de drum, fondat de Iunieta Sandu.Mai multe detalii despre concept sunt disponibile pe www.nomadtalks.ro.

Stories
[ May 12, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă, cu bune și cu rele

Salutare!

Toată situaţia aceasta m-a luat puţin pe nepregătite, dar a trebuit să mă adaptez din mers şi am reuşit să gestionez online cam toate task-urile ce le aveam de rezolvat urgent în primăvara aceasta. Restul proiectelor şi propunerilor au fost amânate sau anulate, după caz.

Cea mai complexă parte de rezolvat până acum a fost cea de contabilitate a firmei, dar am întâlnit oameni receptivi la capătul celălalt al mail-ului sau al telefonului.

Ce-i drept, de aproape o lună de zile de când m-am izolat la domiciliu, task-urile şi volumul de lucru au fluctuat destul de mult: la începutul perioadei, au fost destule lucruri de rezolvat (multe rămase din urmă) coroborate cu o nelinişte generală. Apoi s-a aşternut un mic haos, deoarece situaţia din ţară se agrava pe zi ce trecea, iar lumea nu ştia cum să procedeze, cum să acţioneze, ce paşi să urmeze. După care s-a făcut puţină lumină, au început să se aşeze uşor-uşor toate şi să capete o logică, un sens, să exise un fir logic şi o coerenţă.

Cert este că calmul este cheia în astfel de momente, indiferent de domeniul în care ai lucra. Trebuie să încerci să fii lucid, să judeci limpede, să acţionezi în concordanţă, să nu te pierzi.

Sunt un caz “norocos” întrucât biroul meu de lucru a fost (până acum) şi este (şi în perioada aceasta) în living room. Eu am lucrat în ultimii ani de acasă, în mare parte, prin natura job-ului. În restul timpului mergeam pe la întâlniri şi şedinţe în oraş. De asemenea, purtam foarte multe conversaţii telefonice în interes de muncă în timpul zilei. Acum, s-a schimbat dinamica lucrurilor. Stau câteva ore pe zi la birou la laptop şi lucrez. Fac pauze mult mai des, ce-i drept. Iar la telefon nu mai vorbesc aproape deloc.

Cum arată programul meu de zi cu zi?

Dimineaţa, primul lucru pe care îl fac este să verific ştirile la TV (iar pe parcursul zilei îl las pornit tot pe programele de ştiri ca să fiu la curent cu ultimele noutăţi din perioada aceasta).

Seara, e momentul de relaxare ce aduce cu sine un film, un serial ori vorbit la telefon cu cei dragi.

Vremurile acestea au adus cu sine şi anumite părţi bune, dar şi anumite părţi mai puţin bune.

Mă bucur că am reuşit să îmi revin la capitolul odihnă, asta pentru că reuşesc să dorm câte 9-10 ore pe noapte. Am învăţat să gătesc şi progresez săptămânal la capitolul ăsta. 🙂

Încerc să îi susţin cum pot în mediul online pe cei pe care îi promovam şi cu care lucram. În momentele acestea, expresia “sharing is caring” este mai puternică ca niciodată.

Dacă la începutul stării de urgenţă, ieşeam mai des din casă pentru cumpărături la magazinele din împrejurimi, iată că de mai bine de o săptămână nu am mai ieşit din casă absolut deloc şi aleg varianta comenzilor online cu livrare la domiciliu (fără contact fizic). La început părea ciudat să vorbesc cu curierii prin uşa apartamentului, dar cu timpul a devenit o obişnuinţă şi îmi dau seama ce tristă este situaţia.

Am ajuns să mă bucur când merg să duc gunoiul pentru că este unicul moment când ies din casă…

Îmi este dor să merg pe afară, să mă plimb pe străzi, să merg într-un parc, să ies cu bicicleta prin oraş, să stau pe o terasă la soare şi să beau o bere, să merg la concerte, la film sau la teatru. Îmi e dor de prieteni, de familie. Îmi doresc doar să revenim cât mai rapid la normal. Ştiu că trebuie multă răbdare. Ideea e că deja am intrat într-o rutină şi zilele parcă trec din ce în ce mai repede. Simt că finalul este aproape. Perioada aceasta este o încărcare pentru fiecare dintre noi, trebuie doar să avem puterea să trecem peste.

Bogdan este PR și curator de oameni faini și creativi, artiști, trupe, localuri, concepte inovative, evenimente ce au loc în București iar recomandările lui sunt aici.

Stories
[ May 12, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă, cu Apocalipse, soluții și pregătiri

Visez Apocalipse de când mă știu. Vin de unde mă aștept mai puțin și lovesc cumplit, uimindu-mă până și pe mine, creatoarea lor, cu bogăția senzațiilor oferite. Cataclisme, războaie, extratereștri, zombies, bombe nucleare și multe alte dubioșenii, uneori poetice și superbe vizual, alteori înfricoșătoare de-a dreptul. Sunt finalurile pe care, în subconștient, le dau lumilor din capul meu și, invariabil, mă agit în vis pentru a-i avertiza pe cei dragi că vine nenorocirea. Uneori îi râd Apocalipsei în față și-i spun că nu mi-e frică de ea, știu eu erupția aia concomitentă de vulcani, am mai văzut-o și am fentat-o luându-mi zborul spre Marte cu nava lui Elon Musk, alături de familie și prieteni, ia-o p-asta, făi Apocalipso! Alteori sfârșesc oribil, suprinsă de propria capcană în care mă vâr, csf, nu sunt mereu pe fază?!

Acum câteva luni, la finalul anului trecut, plecând de la Apocalipsele din capul meu, mi-am alcătuit o listă de lucruri pe care aș fi vrut să le fac, astfel încât să nu fiu surprinsă de scenarii nasoale: cursuri de prim-ajutor, cursuri de supraviețuire în sălbăticie, cursuri de condus în condiții extreme, kituri de supraviețuire și multe alte chestii care mi se păreau mai probabile să se întâmple. Pentru pandemie, însă, nu m-am pregătit deloc. Nici nu știu ce fel de cursuri m-ar fi pregătit pentru o situație ca aceasta, una dintre cele mai plictisitoare posibile și în același timp atât de dramatice. Probabil un atelier de răbdare ar fi fost oportun.

Sunt în a 25-a zi de #StauAcasa. În timpul ăsta, am ieșit afară de 4 ori, scurt, pentru cumpărături în proximitatea casei. În prima incursiune m-am aventurat, ca o nebună, cu nasul într-o magnolie de lângă un Mega Image. De partea cealaltă a copacului, un bătrânel romantic, care adulmeca și el primăvara, mi-a strigat puțin contrariat: “Nu miroase, doamnă!”. Ne-am speriat unul de altul, deși ne despărțeau cel puțin 5 metri și trunchiul copacului. M-am tot gândit la omul ăsta și mirosul inexistent al magnoliei în fiecare zi în care am dizolvat pastile de clor pentru a șterge urmele incursiunilor în afara apartamentului. Nu-mi place clorul. Miroase a spital. Miroase a tot ce e mai rău.

Sunt PR freelancer cu acte în regulă de un an. Ce zic eu aici, sunt antreprenor cu IMM. Mă rog, probabil că eram, că acum deja nu mai contează, important este să știu ce o să fiu când ieșim din izolare. Am o super experiență, de aproximativ 13 ani, în lucratul de acasă. Am făcut asta aproape toată viața, chiar și atunci când lucram în presa glossy. Știu cum să nu mă plictisesc cu mine, cum să îmi organizez programul, cum să nu mă las distrasă, cum să fiu eficientă, pe scurt. Dar acum, toate acestea nu îmi folosesc la mare lucru.

Lucrez alături de colega mea Anca Maco în zona culturală, cu precădere în industria cinematografică. În acest moment, toate proiectele în care suntem implicate sunt amânate, înghețate sau cu un mare semn de întrebare la status. Așa că îmi ocup zilele căutând alături de Maco soluții pentru furnizarea de conținut pentru aceste proiecte, abâtându-ne de la planurile de comunicare realizate la începutul anului, gândidu-ne la soluții pentru ca aceste evenimente să se întâmple în condiții de maximă siguranță atunci când o parte din restricții se vor ridica, documentându-ne asupra a ceea ce fac alte evenimente similare și încercând să ne dăm seama cum vom funcționa de acum încolo.

V-aș minți dacă v-aș spune că mi-e bine, că viața merge mai departe, dandy, super relaxată și sunt eficientă în continuare, fac magii cu bagheta pe care scrie PR. Îmi dau seama că, indiferent când se va termina, viețile noastre, personale și profesionale nu vor mai fi la fel ca acum câteva săptămâni. Dar mi-am găsit un scop în toată nebunia asta: acela de a mă pregăti pentru un nou restart. E, pe undeva, mai bine decât să mă pregătesc pentru Apocalipse. Tot ce am de făcut e să rămân sănătoasă, să îmi păstrez energia pentru lucruri cu adevărat relevante, să nu mă deprim făcând ture între știrile TV și internet, să țin legătura cu oamenii importanți din viața mea, să îmi iau doza de soare atât de necesară, să fac suficientă mișcare încât nu mă anchilozez în apartamentul ăsta de 72 de mp, fără balcon, și să mă bucur de fiecare zi așa cum vine, câteodată cu tristețe, furie sau plâns, alteori cu energie și optimism.

Întotdeauna am fost de părere că trăim într-o perioadă importantă din evoluția omenirii. Iar acum, mai mult ca oricând, sunt convinsă că așa este. Depinde de fiecare dintre noi cu ce contribuim la lumea nouă care deja se conturează. Ca oameni de comunicare, cred că fiecare dintre noi putem schimba mici lucruri în bulele în care trăim prin intermediul proiectelor în care suntem angrenați. Este datoria noastră să aducem în discursul public valori precum responsabilitate și solidaritate, să ne facem utili în cauze ce contribuie la diminuarea dezastrului în care trăim acum și să fim parte din lumea la care visăm de atâția ani. Și, desigur, la final, vom fi toți experți în răbdare.

Simona este PR cultural, mai ales în industria cinematografică și, alături de colega ei, Anca Maco, este responsabilă de comunicarea pentru Gala Premiilor Gopo, Film +, Anonimul, Bucharest International Dance Film Festival dar și pentru filmele Parasite, Todos Los Saben și It must be heaven, din portofoliul Independența Film.

Stories
[ May 12, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Măcelăria Ghiță – unul dintre producătorii listați in Kind Market

Sunt 17 magazine în țară, iar dacă stai în capitală și adulmeci atent, mirosul de cârnați proaspeți te apucă de nări și îți ghidează pașii către 3 galantare pline pe care le găsești în București la Timpuri Noi, în Titan și Pantelimon.

Povestea a început de la sine cu 20 de ani în urmă, când Costel s-a regăsit într-un peisaj feeric din județul Călărași, unde trona o fermă de porci uitată de toată lumea după perioada comunistă.

A avut curaj să cumpere terenul și, cu ajutorul soției, a pus bazele unei ferme în care și-au dorit ca animalele să crească sănătos și frumos. Multă muncă, birocrație și investiții i-au ajutat să se poată lăuda acum cu 10.000 de porci și, pentru că au vrut să împărtășească și orășenilor savoarea produselor tradiționale, au deschis un lanț de măcelării.

O familie întreagă lucrează la Măcelăria Ghiță

Fiecare și-a urmat pasiunea. Unul dintre fii lui Costel e medic veterinar la ferma lor, iar celălalt, Costin, este manager. Au adus alături prieteni vechi cu mâini pricepute care să prepare produsele și prieteni la fel de vechi care se pricep de minune să îngrijească animalele. Familia extinsă a ajuns acum la 200 de oameni și doar împreună au putut să se extindă în sud-estul țării.

De la furcă la furculiță nu e doar un pas

Traseul cărnii e mai mult decât controlat. Cei de la Măcelăria Ghiță cunosc și au grijă nu doar de animale, ci și de tot arborele lor genealogic. Se asigură că le hrănesc sănătos și le cresc într-un mediu fără stres. Familia Marinache muncește de zeci de ani pentru un singur țel – să aducă pe mesele oamenilor gustul de odinioară al preparatelor din carne.

Delicatese pentru gurmanzi 100% naturale

Când ajungi în fața galantarelor, ai grijă să îți stăpânești pofta pentru că nu ai nicio șansă să nu salivezi în fața unei delicatese special gândită de gurmanzi pentru gurmanzi. Nominalizăm aici renumiții cârnați măcelărești în care slănina moale și cimbrul joacă roluri cheie, dând o savoare specială cărnii proaspete de porc, adusă direct de la fermă. Să vă mai spunem că slănina din cârnați se coace la fum rece ?

Perfect Match la Kind Market

Costin Marinache este unul dintre primii antreprenori care au cerut ajutor la Kind Market și l-au primit cu succes după cum spune chiar el:

“Match-ul a fost perfect și sunt super bucuros că am intrat în acest proiect. Aici regăsești interviul: http://www.presainblugi.com/macelaria-ghita-gustul-autentic-de-carne-de-la-tara-ca-la-bunici/

Pe taraba Kind Market oferta de la Măcelăria Ghiță e încă valabilă. Ei pun la bătaie un coș de bunătățuri sănătoase și gustoase în schimbul unui articol pe blog-ul pasionaților de artă culinară.

Stories
[ May 8, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de acasă: Îmi lipsește cititul în cafenele

De doi ani (tocmai ce i-am împlinit) lucrez la o firmă americană de logistică și transport, pe partea de comunicare, iar activitatea mea poate fi făcută de oriunde, nu trebuie musai să vin la birou, mai ales că de un an ne-au mutat și într-o zonă care nu este pe placul meu, poate doar priveliștea de la etajul al 11-lea să compenseze. Așa că bombăneam de multe ori cu colegele să lucrăm de acasă, că ce sens are să ne mișcăm fundurile tocurile prin praful din Rahova. Pe sistemul careful what you wish for, deja sunt trei săptămâni de când lucrăm de acasă.

Singura parte care îmi lipsește mult – și când spun mult, it’s like a lot, pentru că făceam zilnic între 10k și 20k de pași – este mersul pe jos, prin parcuri, pe străzi în căutare de case vechi, de detalii și de design și cititul în cafenele descoperite din mers. În rest, all good cu trezitul fără alarmă, asta fac de mult timp, lucrez din pat, de la birou, de pe canapea, nu am un obicei anume, depinde de ce lumină am în cameră (sunt dependentă de fotosinteză).

Apartamentul în care locuiesc de aproape patru ani și pe care îl împart cu prietenul meu are un living mare și două dormitoare mai mici, o baie, o bucătărie și un balcon-terasă cu care m-am scos, mai ales în perioada asta, pentru că pot să citesc, să visez, sa mănânc pe balcon și să admir apusul și parcul Tineretului.

Nu fac gimnastică acasă în afară de cinci minute pe ceas, dimineața, ca să ma dezmorțesc, în rest nimic, nada, nulla, iar în ziua când e rândul meu să duc gunoiul, urc și cobor pe scări și obosesc așa de tare, încât adorm la 22 (rolling eyes). Nu mă îmbrac de birou, stau tot în pijama, trening, tricouri de casă și am o stare bună, îmi păstrez rutina de îngrijire a pielii și mă dau cu parfum. Ascult jazz și muzică chill, mai bag câte un nicecream.fm și un radiocafe, alt radio drag mie.

Gătesc cam zilnic, de la clasicul mic-dejun cu pâine prăjită și ouă în diferite variante sau avocado, până la paste, musaca, fripturi și tocănițe. Zilele trecute, de exemplu, am făcut o tocăniță balcanică, după una dintre rețetele lui Exarhu, cu ardei, usturoi sau ceapă, roșii și brânză, și a ieșit demențial, nu durează mai mult de 20 de minute cu tot cu tocatul legumelor. Gătesc mâncăruri care să nu consume mult timp pentru că în timpul acesta pot citi, doh.

Și am ajuns la ceea ce fac de când eram eu mică, nu doar acum când #stauacasășicitesc: cititul și mirositul cărților, care pentru mine sunt sursă de energie zilnică. Citesc multă ficțiune, așa fac de când mă știu, cred că de aceea am devenit și mai empatică, jurnale, memorii, biografii. Am dat comandă de noi cărți de la Editura Litera, m-am înfipt deja în ele, iar astăzi dăm comandă de la Oala cu bunătăți, să sărbătorim aniversarea noastră cu sarmale, salată de boeuf și o ciorbă cu afumătură. 😊

Maria este specialist în comunicare, mare pasionată de citit și de comori arhitecturale.