“Mă iubește, nu mă iubește, mă iubește, nu mă iubește”. Oare câte petale de flori rupte au căzut pe asfalt și au răspândit ecoul inimilor frânte, oare câte fete au ținut în palmele lor fine flori de tot felul și au sperat că vor afla răspunsul pe care-l căutau. Printre toate, mai adăugăm una la socoteală, pentru că și eu am făcut asta. În grădina bunicilor, pe munte, în casa părinților, cu flori de la ei, cu flori de la mine, cu flori necunoscute. O bună perioadă din viața am așteptat ca iubirea să-mi rezolve toate problemele, acea iubire romanțată care vine din exterior și, cu puterea unei baghete magice, rezolvă toate problemele. Începe cu cele emoționale, de atașament, de încredere în sine, de motivație, apoi le ia în ordine alfabetică și le rezolvă pe toate. Iar, la finalul vieții, vasul se golește de probleme și se umple de bine. Încă mai cred că iubirea are puterea să facă asta, doar că altfel de iubire, iubirea de sine. 

A trebuit ca 29 de ani să fiu absentă și să nu știu cu adevărat să mă bucur de iubire, iar un an să mă pierd, că să înțeleg că am nevoie să dau un restart la tot ce știam până acum și să încep să mă iubesc pe mine. Prin februarie anul aceasta, în parcul Izvor, în țarcul de câini unde ieșisem cu câteva prietene să lăsăm câini să fie liberi și să ne bucurăm de ei, sunt întrebată pe nepusă masă ce înseamnă pentru mine iubirea de sine. Și mă bâjbâi, mă blochez, mă șochez că nu știu ce să răspund. Îmi vin în minte câteva lucruri puerile, parcă mai bine nu le spun. În mintea mea începe o conversație alertă cu care abia țin pasul: să știi să te bucuri de lucruri mici îi răspund. Nu este mulțumită de răspunsul meu și întrebările continuă. Cum adică lucruri mici, eu le fac și nu simt că mă iubesc, îmi răspunde dilatandu-și pupilele de parcă ar vrea să vadă direct în mintea mea. Am mai înșirat câteva cuvinte care aveau greutatea unui puf în vânt. Cel puțin așa mi s-a părut atunci. Acum însă, mă simt pregătită să mă întorc imaginar în țarcul de câini și să răspund la întrebare. 

Pentru mine iubirea de sine înseamnă:

• Să-ți stabilești limite și să te ții de ele 

Pășesc cu emoții într-un salon de tatuaj și o caut pe Aria. O tipă pe care o consider suficient de talentată și creativă să-mi deseneze și tatueze pe brațul stâng ceva ce va rămâne veșnic cu mine. Vreau să am ferigi cu rădăcina, îi spun, să-mi aduc aminte că în viața personală am nevoie să mă comport ca ele să fiu fericită. Am nevoie să pun limite clare și să le comunic, în orice relație din viața mea. Ferigile sunt unele dintre cele mai sensibile plante de apartament, au nevoie de o cantitate exactă de lumină și de apă ca să reziste, altfel mor imediat. Asta se întâmplă când nu sunt lăsate libere, acolo unde îmbogățesc orice pădure sau poieniță. Ferigile stau acum pe brațul meu stâng și îmi amintesc zilnic că drumul spre iubirea de sine și spre fericire începe cu limite clare. Timpul meu nu este și timpul lui, creativitea mea nu este și creativitea lor, spațiul meu, nu este și spațiul lor. Credeam că dacă o să le spun oamenilor din jurul meu “Nu”, “nu pot”, “nu sunt pregătită”, “nu mă interesează”, “nu te pot ajuta acum”, “nu îmi mai scrie”, o să-i rănesc, o să-i dezamăgesc, dar spre surprinderea mea nu s-a întâmplat așa. Cred că 2021 a fost anul în care am spus cel mai des Nu sau Stop, Nu mai vreau asta și anul în care am avut cel mai mult timp pentru mine, să mă gândesc la planurile de viitor, să-mi aleg mai bine clienții, să mă apuc de o școală de coaching. Limitele m-au ajutat să mă conectez cu cel mai important om din viața mea, cu mine. 

• Să iei decizii ferme și să ți le asumi 

Am avut de multe ori coșmaruri cu deciziile. Cel mai des mi se repetă în minte momentul din școala generală, când profesoara de matematică mă scosese la tablă și mi-a dat să rezolv o împărțire mai dificilă. Acolo, în fața tablei negre și plină de praf de cretă, am petrecut mai bine de treizeci de minute. Scriam rezultatul exercițiului, îl ștergeam, scriam din nou, ștergem. Colegii din clasă îmi șopteau tot felul de răspunsuri care păreau mult mai bune decât ceea ce gândisem eu. Ora se încheiase, iar după cele zece minute de pauză,  eu eram încă acolo. Ațintită în fața tablei, scriam și ștergeam, de parcă mâna avea propriul creier care funcționa pe pilot automat. Când profesoara a intrat în clasă, s-a uitat cu blândețe la mine și m-a întrebat: Haide, ai luat o decizie? Aveam peste zece opțiuni de răspunsuri primite de la colegii mei, așa nu mai știam ce să fac. Am recalculat, am scris prima variantă și m-am dus înapoi în bancă. Bravo, mi-a spus ea, răspunsul este corect. Am trecut atunci prin cel mai mare calvar al meu, calvarul neîncrederii în propriile decizii. Poate că e mai simplu să ia alții decizii pentru noi, dacă ceva nu merge bine, ei sunt responsabili, iar noi scăpăm ca prin urechile acului, neatinși de vină. Ce am învățat însă este că deciziile asumate îți dau putere, mai pun o cărămidă la forul interior. O decizie asumată înseamnă o nouă cărămidă pusă cu mâinile tale, înseamnă o fundație mai puternică. 

• Să te ții de promisiune față de tine 

Era la Cluj, la TIFF, într-un cadru extrem de relaxat și creativ, iar eu nu puteam să dorm. Prietenii apropiați știu că somnul nu a fost niciodată o problemă pentru mine, ci din contră. Fac power naps de la 20 de ani și încă este o rutină de care mă țin și acum. În una dintre dimineți mă ridic din pat și abia îmi târăsc picioarele, ochii mă dor și am impresia că simt fiecare nerv, iar corpul îmi atârnă ca o rufă întinsă pe sârmă. Fetele din echipa NO.MAD mă observă și mă trag de limbă să afle ce s-a întâmplat cu mine. Două ore mai târziu îmi dau seama că de fapt sunt într-un burnout emoțional și ar trebui să îmi iau o pauză să mă recaliberz. Două luni mai târziu (adică final de septembrie) renunț la toți clienții, mă înscriu la o școală de coaching și plec la munte cu #nomadhub. Mi-am promis atunci că analizez ce îmi doresc cu adevărat și voi face asta, voi ține cont de ce simt. Cu fiecare promisiune ținută față de mine, cu atât simt mai mult iubire și înțelegere în jur.

• Să îți asculți corpul 

Obișnuiam să am dureri de spate, de gât, să mă simt încordată și tensionată. Nu făceam prea mult sport pentru că aveam impresia să nu sunt rezistentă la efort, că nu am mușchi, că nu am anduranță sau că nu sunt flexibilă. Nici nu știu de unde adunasem atâtea păreri despre corpul meu. La final de 2020 mi-am pus pe vision board o tipă în costum de baie roz cu brațe ferme și abdomen plat. Mi-am spus că până în vara lui 2021 vreau să simt că am forță în corp, vreau să simt că mă pot baza pe el. Am început să fac pilates zilnic, să alerg, să merg pe bicicletă, să sar coarda. Un an mai târziu corpul meu este într-o formă pe care nu am avut-o nici măcar la 20 de ani. Acum are forță, acum are anduranță, acum are brațe puternice și abdomen puternic. L-am ascultat, l-am îngrijit cu sport și în schimb m-a susținut în cele mai provocatoare momente. 

• Să îți alegi bine oamenii cu care-ți petreci timpul 

Iubesc să petrec timpul cu oamenii, mă inspiră să-i observ, analizez, să le descoper provocările și să încerc să-i înțeleg. Fiind însă o fire empatică le preiau stările și rămân cu ele, de multe ori dublându-mi îngrijorările. Pentru că am vrut să-mi ofer mai multă protecție, într-o zi am făcut o analiză a relațiilor mele de prietenie. Ce îmi aduce fiecare, cum îmi petrec timpul și cum mă simt după întâlnirea respectivă. Așa am ajuns să mă văd mai des cu anumiți oameni, mai rar cu alții și deloc cu unii. Cred că oamenii din jur  pot fi comparați cu mesele pe care le avem. Câteodată ne tentează să mâncăm la fast food și apoi regretăm și ne simțim rău, altădată, când alegem mese sănătoase și delicioase, suntem bucuroși pentru decizia noastră și corpul ne răsplătește pentru cum se simte. 

• Să alegi mai bine cum îți petreci timpul 

Mi se întâmplă des ca oamenii să se mire când află ce vârstă am. Paradoxul apare atunci când se uită cum arăt, le spun ce varsta am și ce am făcut până acum. Aud des “Doamne câte ai făcut până la 31 de ani”, “Arăți de maxim 25, dar ești mult mai matură.” Mă amuză copios, mai ales că nu cred că ar fi trebuit să iau alte decizii sau să fii făcut alte lucruri până la vârsta asta. Lucrurile au venit firesc spre mine și așa s-au aranjat. Am fost într-o continuă căutare, atrasă de nou și informații, așa că asta am făcut: am petrecut timp creând, ascultând, experimentând viața, trăind. Iar când trăiești autentic, nu te mai poți întoarce la o viață banală. Modul în care am ales să-mi petrec timpul, m-a adus unde sunt și sunt recunoscătoare că am ales să stau în casă citind, că am ales să plec la festivaluri chiar și când nu aveam așa de mulți bani, că am petrecut timp în liniște scriind și observând. Sunt ok să nu fiu la curent cu toate știrile de pe social media, atâta timp cât sunt la curent cu ce simt, cine sunt și ce vreau să fac. Deconectarea de exterior și conectarea la interior, este o altă metodă prin care se manifestă iubirea de sine. 

• Să-ți comunici așteptările și gândurile 

Citeam recent într-o carte că iubirea este de de fapt un act de voință, intenție și muncă. Că noi avem capacitatea de a iubi infit, dar intenția și atenția noastră este limitată. Putem iubi 100 de oameni, dar ne putem dedica atenția câtorva. Oamenii pe care alegem, îți respectă gândurile, deciziile și vor fi de acord să le comunici așteptările. Să fii conectat la tine și să știi clar ce așteptări ai din orice fel de relație, este un act de self love. 

• Să nu te mulțumești cu puțin 

În apartamentul în care locuiesc acum din București am o oglindă mare pe holul de la intrare. Oglindă pe care îmi scriu diverse mesaje, dansez sau mă privesc. Într-o zi, pe când petrecem timp în fața oglinzii, m-am văzut pentru prima dată cu ochii mei. Pe pielea întinsă am văzut deciziile grele pe care le-am luat până acum, situațiile tensionate, orele de muncă, întâlnirile cu clienții, tot ce am gândit pentru comunitate, orele petrecute scriind, planificând, visând, cursurile pe care le-am susținut. M-am uitat în ochii mei și mi-am spus: Wow, câtă experiență ai adunat, meriți mai mult. În aceeași lună mi-am mărit toate fee-urile pe care le aveam. 

• Să vorbești cu tine ca și cum ai vorbi cu omul de care îți este cel mai drag pe pământ

De ziua unei prietene bune mutate din țară i-am trimis toți cunoscuții urări video. Iubitul ei le-am pus împreună și i-a făcut un video amintire în care o celebram cu toții. Una dintre urările din video începea așa: “Arăt oribil astăzi, am și capul asta mare și cearcăne și m-am mai și îngrășat. Dar chiar și așa nasol cum arăt m-am filmat să-ți spun la mulți ani.” Mesajul a continuat mai bine de un minut cu expresii și cuvinte grele la adresa ei. M-am simțit tristă pentru acea fată și mi-ar fi plăcut să-i spun să fie mai blândă, să vorbească mai frumos, să se încurajeze și o să treacă peste perioada asta. De multe ori ne este mai ușor să fim buni cu oamenii din jur, să le oferim lor atenție, ascultare, grijă, să le oferim lor tot ce avem noi mai bun. Poate cu gândul că o să primim validare înapoi, iubire, atenție, cu gândul că o să primim înapoi orice, când putem să ni le oferim singuri. Nu cred că am vorbit vreodată așa cu mine, dar mi s-a întâmplat să gândesc, poate că nu merit, că nu sunt suficientă, că nu sunt capabilă, că nu am cum să reușesc. Tot la începutul anului 2021 am început să îmi pun afirmații, să fac journaling, să am un jurnal de recunoștință, lucruri care m-am făcut să fiu mult mai atentă la ce cuvinte aleg când îmi vorbesc sau mă descriu. Modul în care vorbești cu tine sau despre tine, arată cât de mult te iubești. 

• Să fii cel mai înfocat suporter al tău 

Eu: Aș vrea să îmi dau demisia să devin freelancer! 

Ei: Nu se poate, o să mori de foame. 

Eu: Vreau să-mi măresc fee-urile, să strâng bani și să călătoresc. 

Ei: Ai nevoie de cel puțin 5 ani să faci asta. 

Eu: Aș vrea să iau o pauză de la clienți, să mă recalibrez. 

Ei: E pandemie, o să mori de foame. 

De când mă știu m-am lovit mai mult de “Nu” și “Nu se poate”, decât de “Bravo, te susțin”. Iar pentru moment m-am simțit descurajată, singură, neînțeleasă. Apoi mi-am dat seama că oamenii din jurul meu îmi răspund din mintea lor, din limitele și fricile lor, nu din ale mele. Limitele mele sunt mai înalte, iar dacă vreau să le ating voi deveni cel mai mare suporter al meu. Acel fac înfocat care flutură steagul victoriei la orice oră din zi și din noapte, care aplaudă lovindu-și palmele cu putere, care îmi strigă numele cu gura larg deschisă până rămâne fără vocea, care sare când mă vede reușind, care are încredere în mine cu toată ființa lui și este pregătit să mă îmbrățișeze în zilele în care mă simt copleșită. 

Iubirea de sine este ca o formă de artă de care ai ocazia să te bucuri în fiecare zi. Viața ta devine filmul preferat pe care nu te saturi să-l privești, iar tu devii un personaj în care investești timp și emoții și de care îți este drag să-l privești cum cade, cum se ridică, cum speră, cum eșuează, cum visează, un personaj pe care îl iubești și cu care ești pregătit să-ți petreci restul vieții.

Dacă vrei să-mi povestești despre experiența ta cu dragostea de sine, mai ales de când ești freelancer, îmi poți trimite un mesaj aici.

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.

Continuăm seria de obiceiuri introduse de oamenii din comunitatea NO.MAD Talks în viața lor, cu povestea Cameliei Șirli, part-time freelancer. Dacă ai ratat interviurile cu primii trei freelanceri, poți citi aici povestea lui Paul, a Mihaelei și cea mai recentă a lui Dima, care stă pe cuie ca să-și găsească răspunsuri la întrebări.

1. Spune-mi câteva lucruri despre tine. Cu ce te ocupi și ce îți place cel mai mult din ceea ce faci?

Cred în povești, super eroi și zâne. Viața mea acum se poate asemăna cu un cocktail, la rețeta căruia încă mai lucrez: 2 părți Nod Makerspace unde îmi petrec mare parte din zi, 1 parte frânturi din ceea ce descopăr în fiecare zi și le transfer în schițele mele, 1 parte povești cu zâmbete pe care le adun într-un jurnal de călătorie – aventura mea în Coreea de Sud din toamna lui 2019 asezonate cu schițele și fotografiile mele.

2. Ai o rutină de dimineață? 
Am o singură rutină care nu se modifică orice s-ar întâmpla – inclusiv când am fost în carantină cu Covid – la 6:45 mă trezesc să-l hrănesc pe NiNu-chan, motanul meu.  Restul uneori îmi ies alteori nu chiar.

3. Cum te motivezi în zilele în care nu te simți productivă sau nu ai chef? 
O data la ceva timp îmi dau voie o zi sau chiar un weekend să stau în acea stare de neproductivitate și mi-o asum – consider acel timp ca o hibernare.
În restul zilelor îmi pregătesc o cană mare de cafea sau ceai – depinde de stare și/sau oră, îmi pun un playlist care știu că mă scoate din orice stare ciudată – pentru mine muzica este nelipsita și mă ajută foarte mult, îmi fac o listă cu ce vreau să fac în ziua respectivă – ador listele,  mă îmbrac cu ceva colorat și efectiv mă apuc de treabă.

4. Ne-ai povestit că anul trecut, în pandemie, ai introdus în programul tău un obicei de seară. Un jurnal detaliat care descrie ziua ta. Ne poți spune exact cum arată, ce scrii și ce s-a schimbat în viața ta de când ai introdus acest obicei? 
Este mai mult un rezumat al zilei compus din patru părți: 7 puncte Ce am făcut, 7 puncte Ce am văzut, 1 Auzit și 1 Desen. M-a ajutat foarte mult să observ, să aud, să conștientizez în fiecare zi lumea din jurul meu. Este un exercițiu pe care l-am descoperit în cartea lui Lynda Barry – Syllabus.

5. Ai alte obiceiuri pe care le-ai mai introdus sau ai în plan să le introduci? 
În fiecare luni îmi cumpăr flori galbene. O dată la două săptămâni am o zi în care nu îmi planific nimic. Îmi doresc foarte tare să introduc  într-un viitor apropiat 3 zile pe săptămână să scriu de la 6 la 8 dimineața  – în acest moment am un program destul de haotic când e vorba de lucrat la carte.

Camelia SirliNu există momentul perfect sau planul perfect! Dacă simți că e ce trebuie atunci e ce trebuie, doar fă primul pas!

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.

În călătoria ta către freelancing ai întâmpinat cu siguranță păreri îngrijorătoare față de situația ta financiară. Prietenii, părinții și probabil chiar tu însuți ți-au pus întrebarea nu tocmai încurajatoare: „Cum o să te descurci cu banii?”. Una dintre cele mai întâlnite griji ale celor care își doresc să devină freelanceri este cea a pierderii sentimentului de stabilitate financiară. Când îți gestionezi singur munca, trebuie să înveți și cum să ai o relație sănătoasă cu banii și cum să-i economisești.

Statisticile arată că aproximativ 83% din români încearcă să economisească mai mult, indiferent de sursele lor de venit – fie că sunt freelanceri sau angajați. Deși preocuparea oamenilor față de economisire este certă, când vine vorba de practică, cei mai mulți dintre aceștia nu au o rutină concretă și în final nu reușesc să-și atingă obiectivele de economisire propuse.

Întrucât freelancerii sunt cei mai predispuși unui venit inconsistent și instabil, acest lucru crește riscul de a eșua în planurile de economisire, perpetuând o relație complicată cu banii. Managementul financiar nu are o rețetă simplă pe care o poate pune în practică oricine. Există însă câteva lucruri pe care le poți face ca freelancer pentru a-ți îmbunătăți abilitățile de gestionare a veniturilor proprii. Iată câteva puncte de pornire pentru a-ți face un plan de economisire ca freelancer.

1. Prima plată pe care trebuie să o faci este către tine

Stabilește-ți un salariu fix în fiecare lună și asigură-te că e prima plată pe care o faci. Acest lucru te va ajuta să-ți organizezi responsabilitățile și plățile, asigurându-ți un venit sigur. Te poți plăti pe tine ca business owner în două moduri: îți oferi un salariu la fel ca unui angajat al companiei, reținând impozite din salariu, sau îți extragi beneficii din profiturile afacerii tale în funcție de necesități. Odată ce ai decis ce modalitate de plată este mai bună pentru tine, trebuie să te hotărăști la o sumă.

Dacă ai ales sa-ți plătești un salariu, ia în calcul taxele și impozitele aferente respectivului salariu. Încearcă să rămâi în limitele reale ale capacității veniturilor tale ca freelancer. Dacă ai ales să extragi beneficii, plata ta ar trebui să provină din profitul net al companiei, care reprezintă venituri minus toate cheltuielile operaționale. O regulă generală este să te plătești cu un procent fix din profitul companiei, astfel încât compensația ta să se poată ajusta în funcție de performanța afacerii tale. Deși este recomandat să te plătești pe tine prima dată, acordă atenție procesului. Pe parcurs, pot apărea greșeli majore pe care este ușor să le eviți, cum ar fi amestecarea finanțelor personale și ale afacerii tale, plata inconsistentă a salariuluisau omiterea taxelor și impozitelor.

2. Diferențiază banii firmei de banii personali

Ca freelancer, finanțele personale și cele ale business-ului tău pot foarte ușor să se amestece, iar la final confuzia să te lase fără bani. Ca metodă de organizare a veniturilor tale, este important să diferențiezi între veniturile business-ului tău și veniturile tale personale. Acordă atenție plăților pe care le faci și păstrează bonurile și facturile personale separat de cele ale business-ului tău.

• Fă-ți conturi separate

O metodă care poate introduce mai multă claritate asupra veniturilor tale este crearea unor conturi separate pentru business-ul tău și pentru tine. Sugestia este să-ți creezi un cont de business și un cont personal. Pe lângă acestea două, dacă ți-ai propus să economisești, contul de economii este indispensabil. Va trebui să ții cont și de banii pe care vrei să-i pui deoparte, iar un cont separat va face lucrurile mai clare.

•   Nu uita de taxe

Păstrarea finanțelor personale într-un cont separat de cel de business va fi de mare ajutor atunci când va trebui să plătești taxele firmei, făcând întreg procesul mai ușor și mai clar. Dacă fiscalitatea te sperie, poți contracta un contabil care să te ajute în deslușirea tuturor ramificațiilor care pot apărea în managementul finanțelor tale.

3. Ține evidența banilor cu ajutorul aplicațiilor

Ca freelancer este foarte probabil ca sursele tale de venit să varieze de-a lungul timpului, iar sumele pe care le încasezi lunar să nu fie constante. Acest lucru poate fi benefic, dar variațiile pot crea și confuzie, care în final va acționa împotriva ta. Ca să-ți fie mai ușor să planifici banii pentru lunile în care veniturile tale se întâmplă să fie mai mici, e util să folosești aplicații sau platforme de online banking pentru a ține evidența încasărilor lunare, a cheltuielilor și taxelor.

Mint se află printre cele mai utilizate aplicații pentru monitorizarea bugetului. Aplicația te ajută să stabilești un buget și să-l monitorizezi, iar partea bună este că Mint se integrează cu contul tău bancar, contul de credit și contul de împrumut, așa că nu va fi foarte dificil să-i dai de cap.

Pentru economii, aproximativ orice aplicație de mobile banking ale băncilor din România au integrate funcții specializate, fie că este vorba despre posibilitatea de a deschide conturi de economii, fie că vorbim despre „seife” integrate în aplicație care îți permit să pui bani deoparte, așa cum găsești, spre exemplu, în aplicația Revolut. Există și o mulțime de programe de facturare gratuite, cum ar fi Easybill, FGO sau aplicația SmartBill, care te pot ajuta să gestionezi mai bine această parte a finanțelor tale.

• Automatizează-ți plățile

Tehnologia te poate ajuta și să-ți automatizezi plățile, făcând povara facturilor recurente aproape insesizabilă. Poți alege să-ți automatizezi plățile pentru facturi folosind aplicații mobile furnizate de banca la care ai cont sau aplicații și tool-uri financiare, construite special pentru a te ajuta cu managementul financiar. În plus, te vor ajuta și programele de facturare, întrucât cele mai multe dintre ele au integrată și funcția de plată recurentă.

4. Creează-ți o structură pentru bugetul tău lunar

Pentru a ține evidența cheltuielilor tale lunare și a te asigura că nu-ți depășești propriile limite financiare, e util să-ți creezi o structură a cheltuielilor tale sau un buget lunar. Gândește-te ce surse de venit ai. Cât de des și ce sume încasezi? Astfel de întrebări te vor ajuta să ai o viziune mai clară asupra veniturilor tale, astfel încât să-ți stabilești un buget real și să-ți formezi un stil de viață autosuficient, care să-ți permită să și economisești.

Ca să-ți poți seta bugetul, poți să iei în calcul această structură pe care să o implementezi și apoi să o optimizezi în funcție de nevoile tale. Încearcă regula 50/30/20 drept cadru simplu de bugetare: alocă 50% din venitul tău pentru nevoi, păstrează 30% din venit pentru dorințe și alocă 20% din venit pentru economii și rambursarea datoriilor. Veniturile, cheltuielile și prioritățile tale se vor schimba în timp. Ajustează-ți bugetul în consecință.

• Stabilește-ți un buget pentru cheltuielile lunare fixe

Ca să nu ieși din schema bugetului tău, calculează ce sumă este necesară pentru cheltuielile tale fixe pe o perioadă de o lună. Poți să incluzi aici sumele cheltuite pentru chirie, utilități, facturi și cumpărături pentru casă și orice crezi tu că îți este absolut necesar în decurs de o lună. Apoi încearcă să optimizezi bugetul în funcție de suma rezultată.

• Stabilește-ți un buget săptămânal pentru nevoi principale

În același timp, știi bine că freelancer fiind, vei avea zile în care nu vei lucra de acasă sau vei simți nevoia de o pauză. Pentru ca acest lucru să nu-ți încurce planurile financiare, este util să-ți construiești un buget săptămânal pentru nevoile tale principale personale și ca freelancer. Aici poți include cheltuieli pentru lucrul din spațiile de coworking, masa în oraș, ieșirile la film sau la un vin.

• Stabilește-ți un buget săptămânal pentru dezvoltare personală

Va trebui să iei în considerare și dezvoltarea personală atunci când îți creezi un buget. Gândește-te la cheltuielile săptămânale pe care le ai pentru tine și creșterea ta: cărți, cursuri, abonamentele pentru aplicații și orice te face să te dezvolți ca persoană și include-le în bugetul tău. Iată cum ar putea arăta un buget lunar al unui freelancer care încasează 5000 lei ca venituri/lună și își propune să aloce 10% din aceștia pentru economii.

Buget pentru cheltuieli lunare fixe: 2600 lei, dintre care:

Chirie: 1500 lei

Utilități: 300 lei

Cumpărături: 600 lei

Facturi și abonamente: 200 lei

Bugetul săptămânal pentru nevoi: 300 lei, dintre care:

Work from pub: 100 lei

            Masa în oraș: 150 lei

            Ieșire la film: 50 lei

La finalul lunii: 1200 lei

Buget săptămânal pentru dezvoltare personală: 200 lei, dintre care:

            Cursuri: 100 lei

            Cărți: 50 lei

            Abonamente aplicații: 50 lei

La finalul lunii: 800 lei

Din veniturile lunare de 5000 lei, a fost alocat un buget pentru cheltuieli de 4600 lei pentru întreaga lună, iar în contul de economii vor rămâne 400 lei, adică 8% din venitul total. Pentru a îndeplini obiectivul de economisire de 10% din venituri, va trebui să optimizezi bugetul, fiind atent la creșterea încasărilor și diminuarea cheltuielilor.

5. Investește în creșterea ta și a afacerii tale

Continuitatea unei afaceri, în special atunci când ești freelancer, depinde de o muncă perpetuă și o investiție de resurse financiare și de timp. Prosperitatea îți este asigurată numai dacă investești în tine și în afacerea ta, așa că nu uita să adaugi și asta în bugetul tău.

Poți include aici cursuri de specializare în domeniul tău, cursuri pentru noi skill-uri, investiții în promovarea afacerii tale pe social media sau investiții într-un site pentru business-ului tău.

6. Minimizează riscurile viitoare

Situațiile neașteptate pot fi un factor care afectează considerabil veniturile și care te împiedică să economisești. Pentru a diminua povara cheltuielilor neprevăzute, gândește-ți bugetul în așa fel încât să ai un plan de rezervă.

•  Construiește-ți un fond pentru urgențe

Pune deoparte cel puțin 10% din cât câștigi într-un fond de urgențe. Cheia în economisire și în crearea unui fond pentru urgențe nu este neapărat suma pe care îți propui să o economisești lunar, ci perioada când vrei să pui deoparte banii respectivi. Recomandarea specialiștilor este să pui banii deoparte imediat ce i-ai încasat, fără să aștepți până la finalul lunii.

• Caută o asigurare de sănătate avantajoasă

Nu putem uita de sănătate atunci când vorbim de munca de freelancer. O asigurare de sănătate avantajoasă te poate scăpa de cheltuieli majore în caz de accident sau de îmbolnăvire. Poți încerca pachetele anuale de asigurare medicală pentru freelanceri și antreprenori PriMed. În funcție de necesitățile tale, poți alege pachete pe care le poți plăti în două sau trei rate și beneficiezi de servicii profesioniste pe tot parcursul anului.

•    Investește într-un fond de pensii

Este recomandat să începi să economisești și pentru momentele în care nu vei mai putea lucra. Investițiile într-un fond de pensii sunt de nelipsit pentru a-ți asigura un venit pentru mai târziu în viață. În funcție de forma juridică pe care ai ales-o, vei cotiza la un fond de pensii asigurat de stat. Dacă funcționezi sub formă de PFA, vei plăti un procent către fondul tău de pensii. Dacă funcționezi sub formă de SRL și îți plătești salariu, ți se vor reține impozite și taxe care ajung și către fondul de pensii.

Însă pentru o suplimentare a veniturilor pe care îți dorești să le ai atunci când nu vei mai fi activ din punct de vedere profesional, poți alege să-ți creezi un fond de pensii privat pe care să-l administreze o bancă. Propriu-zis, acest cont de pensii este asemănător contului de economii, poți alege ce sume vor fi virate lunar, contribuind cu mai mult sau mai puțin, în funcție de situație. Poți, de asemenea, să pui pauză viramentelor atunci când într-o lună nu poți plăti.

7. Actualizează tarifele proporțional cu timpul tău dedicat pentru muncă

Atunci când simți că munca ta nu dă roade deși petreci cea mai mare parte a timpului tău muncind, e momentul să dai update tarifelor tale. Nu-ți subestima munca, dar încearcă să optimizezi tarifele în așa fel încât să nu depășească nivelul serviciilor pe care le oferi. Poți face asta rugându-ți clienții să-ți ofere feedback, pentru a-ți îmbunătăți serviciile sau modul de livrare. De asemenea, poți participa la cursuri de specializare sau perfecționare a skill-urilor tale. Odată ce ai ajuns la o calitate a serviciilor care să te mulțumească și care simți că te reprezintă, încearcă să actualizezi și tarifele pe care le aplici. Creșterile nu trebuie să fie majore – chiar și o creștere de 5% poate face diferența atunci când simți că munca îți este subapreciată.

• Cunoaște-ți volumul și valoarea muncii

Altfel spus, fă o analiză a activității tale astfel încât să știi care este minimul de ore în care trebuie să muncești pentru a-ți acoperi cheltuielile. De exemplu, pentru a obține cei 5000 lei  pe care i-ai alocat în bugetul tău lunar, ar trebui să vinzi, livrezi și facturezi 50 de ore a 100 lei/oră. Trebuie să iei în considerare și faptul că lucrurile nu vor fi la fel de simple în fiecare lună. Vor exista luni în care veniturile tale vor fi mai reduse sau încasările vor lipsi. Pentru a face față unei astfel de situații, sfatul ar fi să-ți faci un fond de economiii care să însumeze cel puțin bugetul pentru 3 luni (3 x 5000 lei/lună). În lunile în care venitul este mai mare de 5000 lei, diferența va fi cea care va contribui la acest cont de economii.

• Păstrează echilibrul dintre timpul de lucru alocat și recompensele financiare

Oricât de importantă poate fi creșterea venitului, amintește-ți că timpul tău are valoare și încearcă să nu cazi în capcana proiectelor multiple. Încearcă să găsești și să păstrezi echilibrul între timpul alocat pentru un proiect și recompensele financiare. Gândește-te cât timp îți este necesar să duci proiectul până la final: câteva ore? O zi? O săptămână? Apoi pune în balanță beneficiile – de tip financiar și nu numai – pe care ți le poate aduce acel proiect. Dacă balanța tinde să se încline, indicând un efort mare și prea puțin recompensat, este posibil ca proiectul respectiv să nu fie pentru tine. Pe baza acestui raport îți poți alege proiectele la care ești dispus să lucrezi. Ține minte că tu ești cel care decide cum, cu cine și pentru ce proiect lucrează. Încearcă să iei deciziile inteligente pentru afacerea ta, dar și pentru tine și bunăstarea ta.

8. Diversifică-ți sursele de venit

Găsirea de noi surse de venit este un element esențial în freelancing. Va trebui să cauți noi surse în mod regulat, dar nu uita să cântărești bine orice decizie, astfel încât să respecte echilibrul timp-beneficii. Ca să poți diversifica sursele de venit, realistic ar fi să-ți diversifici și skill-urile sau domeniile în care lucrezi. Caută mai întâi cursuri sau oportunități de învățare a unor skill-uri pe care vrei să le practici. Varianta unui mentor în domeniu este cea mai eficientă, dacă îți place să înveți prin practică. Apoi încearcă să implementezi ceea ce ai învățat, lucrând pe mai multe nișe. Gândește-te și la modalități prin care poți genera un venit pasiv. Dacă ești freelancer pe zona de scris, poți crea cursuri online sau poți vinde ghiduri și cărți.

Managementul resurselor financiare necesită un nivel înalt de atenție, dar acest lucru nu ar trebui să te sperie, nici măcar dacă ești freelancer. Dacă începi prin a-ți cunoaște în orice moment volumul venitului încasat, dar și destinația banilor tăi, ai făcut deja pași importanți către îmbunătățirea relației tale cu banii. Atât timp cât rămâi organizat, este posibil să bugetezi, să economisești și să cheltui cu înțelepciune pentru afacerea ta și pentru tine.

Ține minte elementele cheie ale economisirii ca freelancer:

• Plătește-te pe tine mai întâi
• Diferențiază banii firmei de banii personali
• Folosește aplicații cu ajutorul cărora să gestionezi mai bine banii
• Creează-ți un buget lunar, monitorizează-l și optimizează-l
• Investește în creșterea afacerii tale și în tine
• Minimizează riscurile (sănătate, pensii, urgențe)
• Actualizează-ți tarifele proporțional cu efortul și timpul depus
• Diversifică-ți sursele de venit

Este o metodologie integrată pentru care va trebui să dedici timp și concentrare pentru a-i putea atinge toate punctele și a începe să economisești. Îți vor fi necesare 2-3 luni până să pui totul la punct, iar procesul va fi unul continuu. Cu toate acestea, diferențele vor fi sesizabile în conturile tale încă de la primele modificări din listă. În orice caz, beneficiile vor depăși marele dezavantaj de a fi perseverent și a avea răbdare.

Odată ce îi vei desluși modalitățile de funcționare, acest plan îți va fi călăuză și te va ajuta să-ți construiești o relație mai bună cu banii tăi, te va învăța cum și unde să îți direcționezi banii, îți va permite să economisești și te va proteja oferindu-ți o plasă de siguranță atunci când întâmpini situații neașteptate. Iar dacă ți se pare dificil să-ți pui finanțele în ordine sau te împotmolești pe drum, recomandarea este să ceri ajutorul celor de la Banometru, pentru consultanță și coaching financiar.

Banometru este programul de educație financiară care îți oferă sprijin în mod gratuit pentru a-ți crea un plan potrivit ție. Principalele direcții pe care le poți urma în lucrul cu un coach din program sunt crearea unui plan de rambursare a datoriilor, a unui plan de economisire sau de generare de venituri suplimentare.

Mă privește în ochi, mă atinge cu grijă pe umăr și îmi spune “mulțumesc pentru experiență”. Ne-am sincronizat zâmbetele și atunci mi-am dat seama că a fost o experiență pentru amândoi, pentru noi toți. Poate vocea lui a fost, de fapt, vocea tuturor freelancerilor cu care am împărțit casa în ultimele 14 zile. Sunt într-o perioadă în care toate lucrurile sunt în schimbare, mă simt prinsă într-un nisip mișcător care pare că nu mă lasă să întind mâinile după liana salvatoare. Un mulțumesc sincer și o privire blândă m-au făcut însă să văd că am și acel lucru stabil pe care-l căutăm, comunitatea. Uit, câteodată uit că freelancerii din comunitate au puterea să devină stâlpi, să mă susțină tacit, să fie tot timpul acolo dornici să ne revedem, să petrecem timp împreună. 

Ultimele 14 zile au fost la fel. Am locuit și muncit împreună din satul Viștea de Sus de la Casa de Vacanță Domestic. Și uite așa diminețile care la București păreau grele și obositoare, s-au transformat în dimineți lungi și pline de chef, chef de cuprins toată pădurea cu privirea și respirat aer cu poftă ca și cum ar fi prima dată când respir.

Viștea de Sus este un sat la poalele munților Făgăraș, munți spre care am alergat aproape în fiecare zi. Cu nasul roșu, coapsele înghețate și noroi pe adidașii negri care erau obișnuiți să alerge doar pe asfaltul din parcurile capitalei, am pășit ritmat pe potecile satului și am lăsat natura să devină parte din rutina noastră. La Viștea de Sus m-am simțit în fiecare zi iubită necondiționat: de pisicuța din fața casei și cei trei pui care abia așteptau să te trezești, de cățelul vecinei care își strecura capul printre gratiile gardului de fier doar să te salute, de sătenii cu care m-am sincronizat adesea pe ulițe, care fie îți ofereau binețe, fie nuci sau gogoși. 

Viștea de Sus a devenit pentru două săptămâni satul freelancerilor și asta am înțeles într-o zi la singura pizzerie din zonă când, ospătărița ne-a întrebat cu ochi curioși: “Voi sunteți freelancerii?” Ne-a văzut la Casa de Cultură din Orașul Victoria când, timp de două ore, le-am povestit copiilor despre ascultare, visuri, despre ce înseamnă să ieși din rând și despre freelancing. Ospătărița noastră blondă cu părul ondulat și ochi albaștri trecuse din rol de copil, în rol de adult, iar modul în care tasta pe telefon cu vârful unghiilor ascuțite m-a făcut să înțeleg că era un rol necesar. 

Când mi-a venit ideea de #nomadhub povesteam cu un prieten despre cum ar fi să lucrăm de la munte o perioadă mai lungă de timp, dar nu doar noi, să împărțim casa cu alți oameni care sunt mânați de aceleași visuri. Zis și făcut. Două luni mai târziu ne-am trezit că traficul din București a fost înlocuit de ciripitul păsărilor, mesele la restaurante de mâncăruri pregătite de freelancerii din casă, plimbările în parcurile aglomerate de plimbări prin pădure, hainele elegante de hanorace și bocanci, timpul petrecut pe social media de timp pentru povești și conexiuni. Mi-a fost teamă că nu ne vom înțelege sau că nu vom avea suficient spațiu sau poate că cineva nu va fi  mulțumit. Dar cine ar putea să nu fie mulțumit de o casă în care respectul, creativitatea și schimbul de idei sunt pe primul loc?

Am petrecut 14 zile la munte cu freelancerii din comunitate și am învățat de la fiecare câte puțin. Am ieșit din rolul de gazdă și mi-am dat voie să mă lasă inspirată de ei, de modul în care-și organizează ziua, cum își fac planuri, cum își văd viața, cum se lasă pierduți în dezbateri, cum visează, cum lucrează, cum gândesc. Am încetinit ritmul pentru 14 zile și am înțeles că întrebările multe pe care le am despre viață nu fac ca tot ce am creat să devină instabil, ci mai degrabă adaugă cărămizi noi la fundație. 

Mulțumesc freelancerilor care au participat la prima ediție #nomadhub, plănuim să mai facem asta. Dacă vreți să trăiți experiența lucratului și trăitului împreună, îmi puteți scrie oricând aici. 

Continuăm seria poveștilor despre obiceiurile freelancerilor și antreprenorilor din comunitate, iar astăzi vi-l prezentăm pe Dumitru Gangaliuc. Tânăr antreprenor cu planuri mari și idei creative pe care le aplică în România și Rep. Moldolva. După ce Mihaela ne-a povestit despre cicloturism, iar Paul despre cum îl ajută să-și scrie zilnic scopurile într-o agendă, Dumitru ne-a răspuns la câteva întrebări despre statul pe cuie, o practică pe care a introdus-o în viața lui pentru mai multă claritate și liniște.

1. Spune-mi o frază despre tine. Cu ce te ocupi și ce îți place cel mai mult din ceea ce faci? 

Multimedia Director la riift.studio. Sunt generatorul soluțiilor experiential și multimedia marketing, soluții de care are nevoie o companie în comunicarea sa de brand.

Ce îmi place cel mai mult?

Să dau viață celor mai neconvenționale și disruptive idei care pot fi inventate, să văd oamenii de la festivaluri, concerte, lansări de produse sau orice alt eveniment interacționând cu conceptele mele.

Sunt challenger de când mă țin minte. Orice proiect pe care-l încep, îl duc la final no metter what găsind resursele și soluțiile creative perfecte pentru realizarea acestora.

2. Cum te motivezi în zilele în care te simți lipsit de energie sau fără chef? 

Totul începe de la felul cum mă simt. Îmi permit sa fiu pe val. Dacă simt că azi nu vreau să fac nimic, închid telefonul și nu fac. Evident că țin cont ca această stare să nu dureze mai mult de 1-2 zile.

In rest..

Totul începe cu rutina mea de dimineață. Odată ce deschid ochii (indiferent că este 4 sau 5 dimineață) mă ridic din pat. Greu de explicat ce mă motivează să fac când nu am chef, dar cred că poate fi sumarizat prin aceste două maxime:

“Nu-i nimic Imposibil pentru muritori “ Sofocle

“Our greatest glory is not in never falling, but in rising every time we fall.” Confucius

3. Ai o rutină de dimineață, dar una de seară? 

Rutina mea cred ca e 80% similară cu cea pe care o au și restul.

1. Trezirea 4-6 dimineață – prima regula mereu mă trezesc fără alarmă, așa îmi las corpul să se trezească în voie.
2. Apoi ceva ce am preluat de la Robin Sharma – conceptul de magic hour. 20 min sport / 20 planificare și meditații / 20 învăț ceva nou. Așa am ajuns sa citesc cel puțin o carte pe lună, eu care înainte nici într-un an nu reușeam. 
3. Îmi scriu gândurile și afirmațiile într-o agendă
4. Și ultima din ritualurile mele stau pe cuie, se mai numesc Sadhu board 🙂

Ce ține de ritualurile de seara sunt simple.

Nu mănânc după 18-19:00 

De la 20:00 imi intra telefonul în regimul DND și până la ora 22-23:00 (maxim) am Me time, pe care îl petrec așa cum simt în acel minut. De obicei, în perioada asta mă gândesc și scriu despre stările emoționale pe care le-am avut, ce m-a supărat sau m-a făcut să mă simt apatic. Așa am ajuns la concluzia că îmi doresc să petrec mai puțin timp pe social media și am făcut câteva reguli după care încerc să țin cont cât mai mult. 

1. NO SOCIAL MEDIA până la 14:00 și după 20:00
2. Ignor mai mult ce fac ceilați – mă focusez pe personalitatea mea.

4. Ne-ai spus că, în pademie, ai început să stai pe cuie și a devenit unul dintre obiceiurile tale. Cum ai început să faci asta? 

Am o prietena, mama căreia predă lecții de meditații în combinație cu sesiuni de psihologie. Într-o zi am văzut că stă pe cuie. Și am zis ca vreau sa încerc.

Când am venit la ea prima oară am venit cu o întrebare despre motivele pentru care nu duc la bun sfârșit proiectele pe care le încep. Stând pe cuie, mi-am dat seamă că, de fapt, eu nu duceam la bun sfârșit ceea ce nu mă reprezintă sau motivează. Prima provocare pe care am avut-o când am stat pe cuie, a fost să merg 10 pași. Asta mi s-a părut ușor. A urmat apoi o provocare și mai mare, să stau 3 minute încontinuu. Așa am intrat într-o luptă cu corpul, cu creierul și caracterul meu. La finalul primei experiențe am fost extrem de bine conectat cu gândurile și emoțiile mele.  De atunci practic această experiență cu regularitate, dar mereu urc pe cuie cu un scop și o întrebare care mă frământă, iar apoi îmi găsesc liniștea.

5. Spune-ne puțin cum funcționează tot procesul de pregătire și statul pe cuie? Ce se schimbă în corpul tău, dar în mintea ta? 

Asta e un ritual separat. Nu e ca și cum urci pe bicicletă.

Totul depinde de starea ta emoțională în care ești și cu ce gânduri urci pe cuie. Am momente în care nu pot sta nici 30 secunde și altele în care stau 5 min (sunt oameni care stau cu orele).

De obicei urc pe ele când am un gând care mă macină sau nu sunt sigur dacă am ales direcția corectă în viață sau la job. În momentul în care urci pe cuie totul ce e programat în noi de societate, de campaniile de marketing, dispare și rămai doar tu însuți cu gândurile tale și cu ceea ce e cu adevărat important pentru tine.

6. Mai ai și alte obiceiuri bune pe care vrei să ni le împărtășești? 

Consider că o agendă de mană este un tools cu posibilități nelimitate în care te regăsești și înțelegi ce ai de făcut cu tine însuți ca sa fii fericit. În genere a pune limite și a delimita spațiul în care trăim este o practica bună după părerea mea. Eu nu lucrez din dormitor, pana la 14.00 nu intru pe social media (decât dacă mă suna cineva și numai spune ca am mesaj important acolo). Timpul petrecut cu noi înșine ne aduce mai aproape de conștientizarea valorilor proprii.

7. O idee / gând când spui “motivație”. 

Sa fac ceea ce mă împlinește și mă face fericit.

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.

Așa cum povesteam în articolul de săptămâna trecută, în octombrie vorbim despre motivație și obiceiurile care ne țin pe drumul de plutire și ne ajută să ne atingem scopurile. După ce Paul ne-a povestit aici despre cum își notează în fiecare zi scopurile, astăzi avem ocazia să o cunoaștem pe Mihaela Barbu, freelancer specialist în comunicare new media, care în timpul pandemiei și-a descoperit pasiunea pentru sport și cicloturism.

Interviurile cu freelancerii din comunitatea NO.MAD Talks vin în completarea conținutului din newsletter-ul NO.MAD Newsroom, cel mai aplicat newsletter de pe internet, pe care-l trimitem în fiecare zi de vineri și la care te poți abona aici.

1. Spune-mi o frază despre tine. Cu ce te ocupi și ce-ți place cel mai mult din ceea ce faci? 

Sunt specialist comunicare new media, jurnalist la bază. Am lucrat 14 ani în presa scrisă, apoi, alți patru ani într-o agenție de PR. În prezent dețin un mic business cu  focus pe digital media. Noutatea și aventura care vin negreșit cu fiecare nouă zi cred că sunt adrenalina care animă în egală măsură freelancerii, soloprenorii și antreprenorii.

2. Cum te motivezi în zilele în care simți că nu ai suficientă energie sau chef? 

Una din cele mai importante lecții deprinse în pandemie este că-i ok să se întâmple ca uneori să mă simt lipsită de motivație ori energie. După ce am renunțat la auto-învinovățire (că nu acționez) am învățat să-mi ascult corpul și mintea, dar și remediile care funcționează pentru mine. Iar cu sportul nu am dat greș niciodată. Mai funcționează să-mi revăd listele cu obiective mici și obiective mari… uneori e mai ceva ca un duș rece! 

3. Ai o rutină specială de dimineață sau de seară? 

Îmi place să-mi încep ziua cu un mic dejun gustos și cafea prospăt râșnită. Rutina de seară… mi-ar plăcea să o mut dimineața, pentru că nu reușesc să mă trezesc suficient de devreme încât să încep ziua cu ora de mișcare.

4. Ne-ai spus că, în pandemie, te-ai apucat de mișcare mai multă și ai descoperit cicloturismul. Cum ai ales acest sport, ce a schimbat în viața ta și cât de frecvent îl practici? 

Obișnuiam să mă plimb cu bicicleta și inainte, dar cum lockdown-ul ne-a afectat serios vacanțele, a fost cumva firesc să intensific această activitate. Cicloturismul oferă libertate: aceea de a alege un traseu, de a străbate distanțe în natură, de a descoperi destinații turistice și a admira peisaje pe care din goana mașinii abia le zărești, iar pe jos ar fi imposibil de descoperit.

Anul trecut, in iunie, am pornit cu un grup de prieteni într-un circuit cu bicicletele în Delta Dunării, unde am pedalat 350 de km. Am făcut apoi ture în Grecia și Bulgaria, iar anul acesta au urmat alte ieșiri active, pe două roți. S-au adunat deja mii de kilometri parcurși din șaua bicicletei, iar noul stil de viață a schimbat puțin prioritățile legate de timpul liber, și, parțial, oamenii din jurul meu.

Nici nu mi-am dat seama când m-a prins virusul, când am schimbat bicicleta – cu una care să facă față atât turelor de trekking, cât și celor pe munte – chiar și mașina cu una adaptabilă la această pasiune.

5. Mai ai și alte obiceiuri bune pe care vrei să le împărtășești cu noi? 

Când nu sunt plecată cu bicicleta, urc pe munte, mai ales că asta pot face indiferent de sezon. Suntem tare norocoși că la doar o oră-două de mers cu mașina (din București) putem intra direct în trasee cu peisaje care-ți taie răsuflarea. Terapie… gratis!

6. Un gând sau o idee când spui “motivație”? 

Clișeice, dar le-am printat și înrămat, ca să mă ”trezească” în caz că mă rătăcesc pe parcursul zilei:

”Make today count” &”Great things never come from comfort zone”.

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.

La fel cum există multe mituri despre freelancing, există și multe adevăruri. Iar unul despre care îmi place să vorbesc este timpul. Da, un freelancer, ține tot timpul în mâinile lui și tot el decide dacă îl aruncă pe geam, stă pe social media, investește în dezvoltarea lui personală sau îl lasă să treacă oarecum nepăsător. Timpul și ce facem cu el este cel ce diferențiază un freelancer de altul, un profesionist bun de unul mai puțin bun, un om care se cunoaște de unul care rămâne absent în propria viața.

În ultimii doi ani de când ne-am trezit cu pandemia pe cap, am început oarecum să fim mai atenți și la ce facem cu timpul nostru, unde se duce când se duce și cum putem să scoatem mai mult din el. Iar, o strategie bună ca să scoatem mai mult din timpul nostru ține de obiceiuri și rutinele pe care le avem și, mai ales, de cum ne motivăm să fim constanți. Pentru că, așa cum spun statisticile, problema nu este că nu ne apucăm de obiceiuri noi, adevărata problemă este că ne pierdem interesul pe drum.

Iar pentru că în comunitatea NO.MAD Talks sunt freelanceri motivați, i-am luat la întrebări despre ce obieciuri noi au introdus în viața lor în utimul an și ce schimbări s-au produs. Seria de interviuri vine în completarea conținutului pe care-l prezentăm luna aceasta în newsletter-ul NO.MAD Newsroom și anume motivația. Dacă nu ești încă abonat și vrei să citești în fiecare vineri informații aplicate și curatoriate cu atenție, te poți abona aici.

Interviul de astăzi este cu Paul Manea, digital nomad și copywriter, un om pe care-l admir pentru călătoriile lui în toată lumea, ambiție și pasiunea pentru ceea ce face. Paul ne-a povestit în interviul de mai jos despre un obicei bun pe care l-a descoperit în pandemie și care-l ajută să-și păstreze direcția.

1. Spune-mi o frază despre tine, Paul. Cu ce te ocupi și care este partea ta preferată din ceea ce faci? 

Sunt nomad digital de peste 10 ani, copywriter ocazional și am un business pe zona de e-commerce. Mereu se întamplă ceva nou în business sau sunt forțat să inovez și să caut soluții, așa că nu este niciodată plictisitor, ceea ce mă încântă la nebunie pentru că am o sete nestavilită de nou, de aventură și de noi perspective. 

2. Cum arată o zi obișnuită din viața ta? 

Ce e aia o zi obișnuită? Ma trezesc relativ dimineața, mai nou, deși sunt pasăre de noapte. Lucrez câteva ore dimineață, apoi iau o pauză de prânz ca să citesc, să meditez sau ies din casă. Mai lucrez câteva ore și apoi seara se lasă cu un pahar de vin în companie plăcută, fie acasă, fie prin oraș.  Dacă pot să văd și apusul e și mai bine. 

3. Ai o rutină de seară, dar una de dimineață? 

Am o rutina pe care o fac ori seara, ori dimineața, ori deloc. Nu sunt strict când fac lucrurile care știu că îmi fac bine, dar sunt determinat să le fac și anume: să meditez măcar 15 minute pe zi, să merg la sală sau să fac mișcare, să citesc măcar câteva pagini, să imi scriu scopurile pe hârtie, să-mi fac ordine în taskuri și planuri pe termen lung și să comunic cu cineva din lista de prieteni și cunoștințe. 

4. Cum reușești să te motivezi atunci când nu ai chef / energie / sau te simți mai low emoțional? 

Cu riscul de a deveni repetitiv, dacă simt că sunt într-un moment low fac lucrurile care știu că mă scot de acolo: meditez, fac sport, citesc sau mă uit la ceva inspirațional, iau o pauză, mă uit la un film, merg într-o drumeție, ies la o cafea cu un prieten, mă culc sau dacă nici una din astea nu merge, ma forțez să mă apuc de treabă. 

5. Ne-ai povestit că anul trecut, în pandemie, ai început să-ți scrii zilnic scopurile pe foaie. Când exact ai început să faci asta, de ce, și ce rezultate ai observat? 

Am început să fac asta mai constant prin iarna anului 2020 într-un moment mai low. Scriu scopurile la timpul prezent, făcând o mica descriere a vieții mele perfecte într-o frază. Am observat că ma ține cu ochii pe lucrurile pe care le vreau în viață asta și că sunt mai focused. Mai mult, tind să văd mai multe oportunități care mă duc în direcția în care vreau să merg și să le și fructific. Cred ca e foarte ușor să te lași distras în lumea asta și avem nevoie de ceva care să ne țină pe direcția bună. 

6. Mai ai și alte obiceiuri care te ajută și ai vrea să ni le împărtășești? 

Dacă mă apuc de ceva nou (fie ca e trading sau o limba straină) țin să fac ceva pentru a avansa în acel lucru măcar 20 de minute pe zi. Consistența cred că bate puseurile rare de energie pe termen lung. 

7. Un gând / citat care îți vine în minte atunci când spui motivație? 
Să știi exact ce vrei și cum se simte ceea ce vrei. 

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.

Pe unii îi sperie, pe alţii îi entuziasmează. Solo travellingul e însă unul dintre lucrurile alea de făcut într-o viaţă de om, mai ales când îţi permiţi să-ţi iei laptop-ul la subraţ şi să pleci cu lucrul prin lume. 

Se aude că e incitant şi neliniştitor pe alocuri, provocator şi transformaţional, o experienţă menită să te crească într-un fel în care nimic altceva nu o face. Dar dincolo de acest „am auzit că” am vrut să vedem exact cum se simte la modul real solo travelling-ul. 

Drept care am făcut din el temă centrală şi a NO.MAD Newsroom, newsletter-ul nostru şi cel mai aplicat de pe internetul mare. Apoi, ne-am pus pe întrebat oameni din comunitate, obișnuiți să o ia la picior pe cont propriu. Ca să aflăm de la ei de ce merită şi cum se face.

Şi iată ce ne-au zis no.mazii noştri!

Pe unde ai hălăduit şi ce te-a făcut să porneşti singur/ă la drum? 

Ana Sipciu, Asteroidul B 612: Am călătorit singură pentru prima dată acum mai mulți ani, când tocmai ieșisem dintr-o relație mai lungă și m-am gândit că, dacă o să aștept să am cu cine să merg în toate locurile în care aș vrea să merg, s-ar putea să nu ajung niciodată la ele :)). Am umblat în cea mai mare parte prin Europa. Cea mai îndepărtată destinație în care am fost singură a fost Japonia. Cea mai frumoasă experiență pentru mine – Norvegia.  

Ema Ene, Pinion Ink: Am asociat dintotdeauna, poate forțat de societate, singurătatea cu nefericirea. Consideram că oamenii cu mulți prieteni, colegi apropiați, familie mare, sunt mai fericiți, sunt validați, iubiți, apreciați prin faptul că sunt înconjurați de mulți oameni. Asta până când am făcut depresie, iar modul meu de a răzbate a fost de a mă elibera de oameni. Aproape un an am preferat doar compania mea, deși nu a fost ușor deloc. Și când mi-am revenit, am vrut să face ceva să nu mai asociez singurătatea cu nefericirea, cu neiubirea. Și așa s-a născut gândul de a exersa singurătatea. Iar cel mai bun exercițiu: o excursie cu mine. Am ales Sofia pentru nume mai mult. Mi se părea că e un semn de înțelepciune. Așa că de ziua mea în 2017, am stat o săptămână în Sofia: muzee, plimbări la pas, petrecere spontană de ziua mea cu niște erasmuși, dans în ploaie. Iar acasă mă aștepta Alex, cu care avusesem primul sărut fix în noaptea dinaintea plecării. Am stat într-un hostel ca din Balzac: pat strâmb, în pantă, iar pereții ziceai că au fost zidiți cu tutun. Dar a fost una din cele mai frumoase experiențe din viața mea.  

Andrada Melitte, Roadsted: Acuma că văd cuvântul singură îmi dau seama că, de fapt, n-am fost niciodată singură. Adică am întâlnit de fiecare dată oameni de care mă lipeam într-o formă sau alta. 

Singură singurică am fost prin Europa cu autostopul. Prima dată am luat Belgia și Olanda la pas. A doua oară am fost în Germania, Franța, Portugalia și Spania. Cu altă ocazie am mai fost și în Italia și Danemarca.

La baza nebuniei a stat simpla mea dorință din copilărie de a fi musafir, de a călători prin lume și de a întâlni oameni cu povești faine de ascultat.

Sori Țigăeru, HAICUSORI: Sunt într-un loc acum în care ar fi și păcat sa nu scriu despre asta, pentru că de aici au început, cred, toate. Pe plajă la Vamă am întâlnit acum vreo 15 – 17 ani niște omuleți care veneau de departe, și-n vreme, cât am colindat lumea-ntreagă, n-am găsit vibe mai mișto ca al lor. Da, veneau de departe și călătoreau într-o dubă pe care o mai reparau dintr-o țară în alta. Erau fericiți și recunoscători că pot face așa ceva. Iar asta s-a lipit de mine. Dar nu am luat duba și am plecat, nu. Am plecat pentru că întotdeauna am simțit că viața de acasă nu-mi ajunge. 

Și așa am plecat și am ajuns în locuri unde nici când eram mică nu știam să le arăt pe hartă. În 2008 m-am dus singură la New York, pentru că am vrut pe platourile de filmare de la Sex and the City. Și am ajuns fix acolo. Apoi am străbătut Europa și toate orașele ei fermecate, ascunse sau nu. Apoi în 2015 am plecat în Chile și Bolivia, tot singură, 2016 a fost Marocul, 2017 a fost Myanmar. M-a scos din casă fotografia, dorința de cunoaștere și plăcerea pe care o am atunci când trăiesc experiențe noi. În 2018 am ajuns în Senegal unde am făcut un documentar video (regie proprie) despre viața oamenilor de pe coasta de vest a Africii. A urmat Gambia. Și, după fiecare călătorie, veneam la București și arătam fotografiile și povesteam oamenilor din experiențele trăite, cultura cunoscută și oamenii extraordinari pe care-i aflasem. Dar mereu venea spre mine o întrebare la care n-am știut atunci să răspund. În vreme, faptul că plecam singură la drum mi s-a părut un act firesc, act pe care l-am continuat de-a lungul anilor. Simțeam ca atunci când sunt lăsată în pace, sunt cel mai bine. Dar mi s-a părut excelent să călătoresc și alături de oameni. Mare bucurie primesc atunci când fac asta. 

Așa că, din această bucurie firească s-a născut și HAICUSORI, mica mea agenție de turism pe care acum o clădesc. Și în care pot pune toată experiența adunată în vremea când plecam singură. Dacă eu, cea de acum, m-aș uita înapoi, cred că n-aș schimba nimic. Sau poate doar mi-aș da mai multă răbdare, mi-aș spune că nu sunt singura visătoare din lume și că, oriunde aș merge, nu voi fi niciodată singură. Da, dacă pleci singur prin lume, nu ești niciodată singur. Iar dacă până acum nu ai călătorit singur, îți pot spune că cel mai fain este să începi cu un drum spre o destinație apropiată. Pentru că așa cum clădești viața, punând bazele, tot așa se așază și experiența în călătorie, firesc și pas cu pas. 

Alexandra Jitariuc, fotograf, alexandrajitariuc.ro: La această întrebare nu contează numărul țărilor și al locurilor vizitate, pe unele nu le mai știu nici eu. Ci motivația din spate: odată cu prima experiență internațională (o bursă Erasmus) s-a deschis ceva în mine la nivel emoțional și am hotărât cu câțiva ani în urmă să încerc să călătoresc cu couchsurfingul, adică să intru cât mai mult în contact cu comunitatea locală, slow travel.  Ce m-a făcut să călătoresc singură: o curiozitate foarte mare pe care o puteam hrăni doar cu călătorie singură și intrând în contact cu alte culturi. 

Alexandra Pușcașu, călătoare la Blogul de călătorii: În ultimii ani am mers de mai multe ori pe munte singură, cu precădere la noi în țară, dar și în afară. Prima tură am făcut-o după divorț. Am simțit-o ca pe o nevoie, aceea de a merge pe munte și singură, să văd cum este și, probabil, să îmi demonstrez că îmi pot continua visul și fără partenerul cu care mersesem până atunci. Dacă nu se întâmplau lucrurile așa, probabil n-aș fi mers niciodată singură pe munte. De călătorit mai călătorisem singură, de regulă prin orașe, ceea ce nu mi se părea mare lucru. 

Radu Tudoroiu, antreprenor: Ce m-a făcut să pornesc singur la drum. Cred că nevoia de liniște și de necunoscut. Dacă stai prea mult într-un loc, pierzi perspectiva și ideile care se nasc din asta. Și atunci ai nevoie să ieși din zona de confort. 

Solo travelling cred ca e o alegere de multe ori inconștientă și adesea reprimată. Suntem crescuți cu ideea de a merge în grup, a ieși cu prietenii și social e cumva rar întâlnit să pleci singur, să ieși în oraș să bei o bere singur sau să ai activități solitare. Deși toți se refugiază în ele, nimeni nu le recunoaște ca fiind ceva simplu și firesc. Am constatat că are de-a face cu introspecția și cu explorarea zonei tale de confort, pentru că atunci când pleci în grup, zonele de confort se contopesc și se face o medie and you’re always safer in a pack. 

De multe ori am plecat singur fie cu mașina, motorul sau bicicleta. Fie în ture de o zi, două sau în aventuri de săptămâni întregi.  

Raluca Lazăr Mureșan, Ralu Călătorește: Am călătorit mult singură, de mai bine de 10 ani deja. Am fost în New York singură, unde mai apoi am și locuit, prin Spania, Elveția, Polonia. În State am plecat întâi cu Work and Travel și aceea a fost cea mai profundă lecție de maturitate. În Spania am avut o bursă și am călătorit cât de mult am putut. În Polonia am fost singură, o săptămână, în vacanță și am descoperit o țară fantastică. 

Camelia Șirli: Ultima aventură a fost în Coreea de Sud – septembrie 2019. Inițial trebuia să merg cu o prietenă, ea nu a mai putut și mi-a propus să amânăm pentru martie 2020. Am simțit că atunci e momentul prielnic să fac această călătorie și că nu vreau să renunț la planul inițial – acela de a-mi petrece ziua de naștere pe o plajă anume reconstituind o scenă iconică dintr-un film. Nu mi-a luat mult timp să realizez că voi pleca singură și că o să fie fix ce am nevoie. Am stat 20 de zile și traseul a fost astfel: sosire Seoul – 3 zile, 2 zile și o noapte la un templu – templestay, 2 zile la un festival câmpenesc – Pyeongchang, 3 zile la mare, de ziua mea – Gangneung, 2 nopți într-o casă tradițională – Andong, alte 2 nopți la mare – Busan, 1 noapte pe feribot, 2 nopți pe insula Jeju și înapoi în Seoul – 3 nopți.  

Claudia Maria Udrescu, creatoare la Curs imperfect de scriere autobiografică: Am fost la conferințe internaționale în Franța, Italia, Spania, Elveția, Lituania, Belgia. Istanbul also. 

Claudia Alexandra Nemeş, ArcStudio: Am hălăduit prin Peru. Îmi propusesem mult mai multe în 2 luni şi jumătate, dar s-a aranjat altfel călătoria mea. S-a dovedit a fi mai mult despre oameni decât despre bifat locuri vizitate. Am petrecut destul de mult timp în Valea Sacră, pentru că am găsit acolo o casă departe de casă. Mi-am dat seama de stilul meu de călător şi-anume că am nevoie de un  cuib, chiar dacă e temporar. Un loc din care să plec şi în care să mă întorc. Nu mi se potrivește stilul săritului dintr-un hostel în altul.

În plus, simt nevoia să mă conectez cu locul în sine şi asta cere ceva timp. Am petrecut zile în şir străbătând trasee în jurul Văii Sacre care erau accesibile pentru one day trip. Zile de counting one`s blessings le zic eu.

Motivele pentru care am decis să plec au fost legate mai mult de etapa de viață, de evenimente personale care m-au împins să ies din zona de confort într-un fel în care nu l-aş fi ghicit despre propria persoană. Genul ăsta de călătorie părea să fie pentru alți oameni, mai capabili, mai deschiși, mai puțin risk adverse. Dar să-mi asum o plecare singură a fost a milestone pentru mine personal. Ieșit din cutiuțele mentale proprii.

Am plecat singură şi din cauza faptului că nu s-a potrivit să se lege cu alți oameni şi n-am mai vrut să aștept după nimeni ca să trăiesc şi să încerc lucruri pe care vreau să le fac.

Ce simţi că ţi-a adus solo traveling-ul? Ce ai învăţat din experienţa asta? 

Alexandra Jitariuc, fotograf, alexandrajitariuc.ro: Mi-a dus oportunități nebănuite de creștere personală și profesională. Mi-a crescut încrederea în mine și în oameni; aventura și capacitatea de adaptare au devenit constante în viața mea. A fi spontană e un mod firesc de fi după atâtea călătorii. M-a învățat ce înseamnă să fiu generoasă pentru ca am întâlnit atât de mulți oameni generoși cu care am schimbat experiențe, stări, discuții valoroase, timp de calitate (am fost primită de atâtea ori în casele oamenilor fără sa mă cunoască înainte și m-am simțit ca ACASĂ). De-a lungul timpului am căpătat o super putere: orice răsturnare de situație care vine o primesc cu o ușurință și relaxare mult mai mare față de anii în care nu călătoream solo. Solo travelling mi-a ascuțit intuiția, pofta de viață, de cunoaștere.

Solo travelling-ul este despre curaj, despre a-ți depăși limitele și de fapt nu ești niciodată singur. Pe drum ți se alătură oameni.

E un exercițiu prin care am învățat să am încredere în viață, să renunț la schemele mentale după care filtrez o anumită realitate. Am învățat să Ascult.

Raluca Lazăr Mureșan, Ralu Călătorește: Fiecare călătorie m-a adus mai aproape de mine și de ceea ce îmi place și ce nu, mai aproape de a mă cunoaște cu micile plăceri și tabieturi.

Andrada Melitte, Roadsted: Solo travelling-ul mi-a adus libertate. Să fac ce vreau, cum vreau, cât vreau și unde vreau. Mi-a adus mai multă încredere în mine și în intuiția mea și m-a învățat să am încredere în oameni. 

Dar partea ciudată vine acum: călătorind singură mi-am dat seama că nu vreau să călătoresc singură long term. Ce ciudat! Așa cum zice și personajul din Into The Wild, “Happiness real only when shared”. Adică era frumos, cu aventură și multe amintiri, dar ceva lipsea. Și ce lipsea era fix asta: posibilitatea de a crea amintiri împreună cu cineva care să rămână constant. Ziceam și mai sus că mereu m-am lipit de alți călători, doar că la un moment dat a devenit obositor pentru mine să mă atașez de cineva și apoi să o luăm pe drumuri diferite. 

Câțiva ani mai târziu, după ce am început să călătorim în 2, mi-am dat seama cât de mișto e să ai amintiri cu cineva și să povestiți, chiar și peste ani și ani, despre lucruri banale din călătorii. 

Claudia Maria Udrescu, creatoare la Curs imperfect de scriere autobiografică: 

Am învățat să îmi depășesc teama de a mă pierde într-un oraș în care nu vorbesc limba (Istanbul, Vilnius), am învățat să explorez și să mă uit curioasă după tot ce îmi făcea cu ochiul, e ușor să fii turist și să intri în vorbă cu oamenii locului cu diverse pretexte. 

E un privilegiu, un timp al meu pe care nu știu mereu să mi-l gestionez. Ador să zac într-un bar/cafenea și să trag cu urechea la conversația, să ghicesc în ce limbi se vorbește (nu îmi iese la Bruxelles, unde se vorbesc prea multe limbi străine).

Alexandra Pușcașu, călătoare la Blogul de călătorii: M-a ajutat să-mi dau seama care-mi sunt limitele. Ce anume înseamnă ieșire din zona de confort la un nivel sănătos pentru mine și ce anume este prea mult. Mai ales pe munte, și mai ales ca femeie, te expui la situații care pot fi cu adevărat periculoase atunci când mergi singură. Am învățat că o zi de mers pe munte singură e ok, dar să dorm o noapte singură într-un refugiu la peste 2000 de metri, fără niciun alt suflet uman pe o rază de câțiva kilometri, e un disconfort un pic prea mare pentru mine, unul care nu se justifică în cazul meu. 

Și, desigur, am învățat că frica se diminuează în timp, cu exercițiu, și că pot să fac lucruri la care cu 10 ani în urmă nici nu mă gândeam. Este extrem de liniștitor să mergi singur pe munte. Da, lipsește șansa de a împărtăși bucuriile cu altcineva, însă primești în schimb o autocunoaștere mult mai bună, și observi uneori lucruri pe care nu le poți remarca atunci când ești însoțit, atât la mediul din jur, cât și în propriul interior. M-am simțit liberă, și nu pentru că nu aș fi fost și înainte, ci pentru că m-am simțit mult mai conectată cu gândurile și trăirile pe care le aveam.

Camelia Șirli: Deși ușor stingheră la început, când nu aveam cu cine sa fac schimb de impresii, după două zile din prima mea călătorie singură am descoperit că pot face tot ce-mi poftește inima și că e absolut grozav să mă am drept coechipier. Încă cred asta și pot să mai adaug că am învățat să am încredere în instinctele mele și că sunt un slow traveler. Recomand oricui să facă asta măcar odată în viață.  

Ema Ene, Pinion Ink: Mi-a adus iubire de sine. Multă. Curaj. Mi-a arătat că sunt bine cu mine, că sunt înconjurată de iubire: trebuie doar să mă iau în brațe. Și mi-a mai adus o prietenă. Căci am plecat în Sofia cu BlaBla Car (prima dată a fost atunci), iar în mașină mai era o tipă cu care m-am împrietenit și am rămas aproape.

Radu Tudoroiu, antreprenor: Prima chestie învățată fără îndoială ar fi că e sănătos să te lași dus de necunoscut. Să explorezi fără așteptări. Nu spun că e o variantă mai bună decât cea a vacanțelor sau plecărilor în grup, ci doar diferită. Atunci când ești singur altfel analizezi alegerile. “De ce nu fac asta”… pentru că mi-e frică. Sau nu îmi place. You’re the captain of your own ship și implică asumare, prin urmare nu ai dreptul să ai regrete când pleci singur pentru că ai făcut fix ce ai vrut. 

Ana Sipciu, Asteroidul B 612: Nu știu dacă am învățat ceva semnificativ, dar mi-am (re)confirmat de fiecare dată că mă descurc eu, într-un fel sau altul :)). Mi-a adus o disponibilitate mai mare de conectare cu oameni noi, mai multă flexibilitate în fața necunoscutului și, desigur, faptul că am fost în locuri unde îmi doream foarte mult să ajung – și n-o să mor regretând că n-am fost acolo. 😀 

Claudia Alexandra Nemeş, ArcStudio: A fost frumos şi a fost şi greu. Viața nu e foarte diferită, ai parte în continuare de provocări, doar ca în contexte şi locuri foarte diferite de ce cunoști şi fără să ai vreun sistem de suport la îndemână.

Personal, cred că trendul acesta al călătorului este foarte glamorized. Lucrurile nu stau chiar așa, sunt şi zone şi situații periculoase. În plus, mai e de luat în considerare şi impactul asupra localnicilor, care e mai puțin benefic decât ne place să credeam sau arată pe hârtie.

Mulți dintre noi venim dintr-un loc de privilegiu, pe care nu-l prea conștientizăm.

Nişte tips & tricks pentru cei care vor să încerce solo traveling…

Andrada Melitte, Roadsted: Dacă există ceva la care mă pricep cel mai puțin, este să dau sfaturi. Așa că voi zice câteva tips & tricks pe care le-am aplicat eu și care pot să funcționeze și pentru alții.

Ai încredere în intuiția ta.

Mergi cu inima deschisă, fără așteptări.

Păstrează contact cu cineva de acasă care să știe pe unde ești. (Eu când făceam autostopul, înainte să mă urc în orice mașină, făceam o poză și o trimiteam familiei alături de numărul mașinii în care m-am urcat).

When in Rome, do as the Romans do. Adică blend in în cultura țării în care călătorești.

Informează-te puțin despre locul în care mergi, să vezi dacă tabieturi sau alte lucruri la care trebuie să fii atent. 

Camelia Șirli: Nu există timpul perfect, călătoria perfectă, organizarea perfectă – cumpară biletul de avion și pentru restul sigur ai să găsești o rezolvare. Pentru mine funcționează să am punctele esențiale acoperite: cazarea – pe principiul dacă am unde să dorm cu siguranță am să mă descurc eu cumva să ajung acolo, internet nelimitat – GPS/Kakao Maps (pentru Coreea) m-a salvat de muuuuulte ori, buget pe zile și buget de rezervă, transport special – pentru Coreea a fost feribotul spre insula Jeju (12 ore) și avionul tot de acolo până în Seoul, pentru a scăpa de stresul să cumpăr atunci biletele. 

Ana Sipciu, Asteroidul B 612: Just do it :)). Este mult mai simplu și comod să călătorești singur, fie și numai pentru că programul depinde exclusiv de tine. Trăim într-o lume civilizată și în general sigură, majoritatea oamenilor sunt drăguți și gata să ajute, nu cred că există vreo problemă care să apară pe drum și să nu poată fi rezolvată cumva :). Solo traveling poate fi și un citybreak de capul tău într-un oraș nou, nu trebuie să fie din prima o aventură sălbatică în Anzi sau ceva de genul ăsta.  Singurul lucru neplăcut e că uneori ajungi în locuri atât de frumoase și ai vrea să împărtășești cu cineva această bucurie… și n-ai cu cine. Dar pentru asta avem Instagram, nu? :)) 

Alexandra Pușcașu, călătoare la Blogul de călătorii: Le-aș recomanda să încerce ceva super simplu inițial, nu să se arunce din prima la o călătorie lungă într-o zonă nu foarte populată. Aș evita țările sau zonele cu probleme bine cunoscute. Iar când vine vorba de mers pe munte, i-aș sfătui să înceapă cu o tură de doar câteva ore, într-o zi de weekend, într-o zonă cu semnal de telefonie, care e frecventată de oameni și unde civilizația e destul de aproape. În plus, să se asigure că pleacă cu bateria complet încărcată la telefon și să îl țină pe modul Avion în timpul drumeției, pentru a avea suficientă baterie în caz de nevoie. Mersul pe munte e periculos de unul singur pentru că, dacă ai un accident și rămâi inconștient sau imobilizat într-o zonă fără semnal, nu poți cere ajutor. Astfel că e bine să fie luate aceste măsuri de precauție. 

Ema Ene, Pinion Ink: Să nu stea pe gânduri și să o facă măcar o dată pe an. Să aleagă prima dată un loc care le transmite ceva, în care se simt în siguranță. Să mănânce local, să meargă la muzee. Să participe la viața orașului: eu am nimerit într-o horă în fața teatrului național din Sofia. Era un obicei duminical și am zis: hai, o fac și eu. 

Alexandra Jitariuc, fotograf, alexandrajitariuc.ro: Pentru cele care amână solo travelling-ul sunt resurse care vin ca întâmpinare, de cazare sau de făcut voluntariat: Trustroots, Couchsurfing, Workaway. Toate sunt platforme prin care poți intra în contact cu comunitatea locală. 

Claudia Maria Udrescu, creatoare la Curs imperfect de scriere autobiografică: Tips& tricks: go with the flow, pierde-te pe străzi lăturalnice, gustă tot ce-ți face cu ochiul, ia-ți timp de un pahar și tihnă, mănâncă unde mănâncă localnicii, evită locurile turistice, jur ca sunt altele și mai și.

Raluca Lazăr Mureșan, Ralu Călătorește: Să călătorească după ce trece pandemia, să nu se avânte acum. Iar în viitor, să aibă încredere în orice destinație și să lase locul să li se arate exact așa cum e el. Să meargă fără frică, dar cu precauție (asta e pentru fete). Vorba aceea, “let your heart be your guide”. 

Radu Tudoroiu, antreprenor: Tips and tricks: întotdeauna să ai telefonul încărcat. Să ai Alka Seltzer pentru nopți de băut cu oameni pe care abia i-ai cunoscut. Să ai două carduri diferite, în locuri diferite și cash pe lângă. Să nu îți faci atâtea griji. Să lași frica și preconcepțiile acasă, însă să ai mereu la tine instinctele. Cred că ele sunt cei mai buni ghizi în solo travel. 

Claudia Alexandra Nemeş, ArcStudio: Aş spune ca e nevoie de puțin research înainte de a pleca. De la preţuri la cazare la obiceiuri locale, şi mă refer la real life, nu ce se marketează. Pe mine m-a ajutat mult un blog de călătorie precum Latinoamericând.

Câteodată mă gândesc că ar fi mai ușor să calc pe urme deja bătătorite, urma pasului meu mic să fie cuprinsă de cele deja impregnate pe poteci clare și călcate de toată lumea, iar destinația lor să devină și a mea. Ar fi mai ușor să știu deja unde mă vor duce urmele și peste ce hopuri trebuie să sar, ar fi. Din păcate ultima dată când am încercat asta, drumul simplu nu m-a dus decât spre nefericire, iar eu m-am prins, chiar dacă nu suficient de repede, și m-am întors. Am atâtea gânduri, povești și uimiri adunate în ultimii trei ani din viața mea că rămân mută în fața sutelor de cuvinte care îmi trec prin cap. Cuvintele devin numere la loto și nici unul nu mi se pare suficient de norocos cât să-l aleg. Poate că le-aș alege pe toate, aș alege un univers de cuvinte să explic ce simt când mă gândesc la NO.MAD Talks și la comunitatea din jurul proiectului. Astăzi, acum 3 ani, pe 7 iunie 2018, organizam prima întâlnire pentru freelanceri din București. Mă plimbasem tip de patru luni cu o fițuică A4 în buzunarul de la spate al blugilor și speram că într-o zi o să știu de ce fac asta. Când mi-am făcut suficient curaj să iau o decizie, am scos foaia din buzunar și am încercuit cu un pix numele NO.MAD Talks, vine de la un freelancer călător și fericit cu drumul pe care și l-a ales, vine de la ceea ce mi-ar plăcea mie să devin, mi-am spus. Pe 7 iunie 2018 am avut toată ziua un nod în stomac, o stare de nerăbdare combinată cu entuziasm, spaimă, teamă. Ce fac eu cu dacă nu vine nimeni la eveniment, ce fac eu dacă vin oameni la eveniment? Eram în primul an de freelancing și știam prea puține lucruri despre mine, business și despre drumul pe care tocmai îl începusem. 

12 evenimente în primul an și 2 petreceri

După primul eveniment, restul a venit de la sine. În fiecare lună ne adunam într-o cafenea sau hub și învățam lucruri împreună, despre branding, contabilitate, scris, social media, emoții, dezvoltare personală. Fiecare eveniment era creat dintr-o nevoie de a-mi completa informațiile, de deveni mai bună profesional și de a cunoaște oameni. Acum, când mă întorc în timp și privesc detașat ce mi s-a întâmplat, îmi dau seama că dezvoltarea mea nu a venit neapărat datorită informațiilor pe care le-am aflat, ci mai ales pașilor pe care i-am făcut spre necunoscut. În exterior se vedeau niște evenimente reușite, în interior însă eu învățam să pun limite, să spun nu, să lupt pentru ideea mea, să negociez, să-mi susțin ideile în fața partenerilor care urmăreau mai mult cifrele decât scopul proiectului în sine. 
Am început așadar pe 7 iunie 2018 cu o idee de eveniment și o pagină de Facebook. Nu prea știam ce să scriu pe pagina de Facebook, așa că am început să fac Meme auto-ironice, despre lucrurile pe care le observam că mi se întâmplă mie ca freelancer. 

12 evenimente, 2 petreceri, 2 ebook-uri și primul meu workshop de storytelling
În al doilea an de NO.MAD Talks sălile de evenimente au început să fie mai pline, țin minte că oboseam de la așezat scaune și cărat apă înainte măcar să înceapă seara. De la 30 de scaune, aranjam 80. Prima investiție pe care am făcut-o atunci pentru NO.MAD, au fost pahare de vin, tânjeam după atmosfera care se creează între prieteni la un pahar cu vin, sinceră, relaxată, atmosfera de acasă. Iar asta știu sigur că am reușit să creez. Din Iunieta – freelancer, mă transformasem în Iunieta – gazdă și, la început când nu știam ce să fac, îi imitam perfect gesturile tatălui meu, cel mai bun exemplu de ospitalitate pe care-l avem în minte. Vorbeam cu fiecare om pe rând și îl întrebam cu ce se ocupă, ce greutăți are, ce i-ar plăcea să afle mai departe. Tot inputul pe care l-am primit peste paharele cu vin m-a ajutat să creez mai departe un context în care oamenii să revină, să se simtă bine într-un cadru relaxat. 

În 2019 am plecat cu autorulota în Europa și când m-am întors am lansat un ebook despre ce înseamnă să călătorești și să lucrezi de pe drum, încă poate fi citit aici. Apoi mi s-a deschis apetitul pentru e-book-uri și am creat Freelance Drama, primul ebook din România despre problemele emoționale ale freelancerilor. Am adunat 10 povești ale freelancerilor din comunitate despre singurătate, depresie, anxietate, frică, necunoscut și totul s-a transformat într-un eveniment care ne-a unit pe toți cei prezenți cu un fir roșu învizibil, în sală s-a simțit o emoție care a rămas cu noi la luni bune după. Încă îmi este amintit acest proiect de freelancerii cu care mă întâlnesc, semn că a contat.  Tot în 2019 mi-am făcut curaj să țin primul meu curs de storytelling într-un muzeu și odată cu el să lansez conceptul de Seratele NO.MAD, workshop-uri interactive în clădiri interbelice. 2019 a culminat cu o petrecere de pomină și cu mult mai mulți prieteni din comunitate. 

30 de evenimente online, 3 offline, o tabără, un podcast, o platformă de barter, un newsletter, un târg pentru freelanceri, o echipă sudată 

În 2020 lucrurile au început să devină serioase. Când Anca și Lăcrămioara au venit în echipa NO.MAD Talks am simțit, în sfârșit, că pot să mă sprijin, să respir, să duc lucrurile la un nivel mai înalt și așa a fost. Fetele au crezut în misiunea NO.MAD de a aduce freelancerii împreună și de a inspira oamenii să creadă mai mult în visurile lor și au pus pe masă nu doar timpul lor prețios, ci și pasiunea, sufletul, creativitatea lor. Fetele m-au învățat ce înseamnă să lucrezi cu adevărat în echipă, mi-au arătat puterea pe care o au oamenii împreună și cum orice eveniment mic poate aveam un impact răsunător când sunt mai multe mâini la un loc. În primele luni mi-au repetat aproape zilnic “Iuni, nu mai ești singură, suntem aici cu tine”, iar eu de fiecare dată mă blocam, era pentru prima dată când primeam ajutor sincer fără să mi se ceară ceva la schimb. Tot ele m-au învățat ce înseamnă grija pentru echipă, comunicarea, prietenia. În 2020 NO.MAD Talks mi-a adus ceea ce am căutat în 2018, oameni buni lângă care să cresc și să mă simt ca în familie. 

Iar pentru că forța s-a multiplicat, în ultimul an NO.MAD Talks s-a transformat în Harap Alb și a crescut în 12 luni cât alții în zece. În 2020 am lansat NO.MAD Kind Market, platforma de barter între freelanceri și antreprenori, așa am ajutat multe business-uri să treacă peste pandemie, iar freelancerilor le-am făcut cunoscut conceptul de barter. Am avut 2000 de înscrieri în platformă și peste 500 de match-uri, adică proiecte care s-au realizat prin noi. Am continuat apoi cu o tabără de perfecționare în comunicare la munte, evenimente online de sprijin în pandemie, mai mult sprijin emoțional să nu o luăm toți razna în case, am dezvoltat grupul de Facebook. În decembrie 2020 am lansat și primul Târg Online al Freelancerilor, un loc în care freelancerii din comunitate și-au putut vinde și promova serviciile, încă este activ târgul și avem oameni pe site. În februarie 2021 am lansat EROARE 404, un podcast cu greșeli în freelancing de tot râsul, episoadele le poți asculta aici. În ianuarie 2021 am creat un nou concept pentru newsletter, l-am denumit NO.MAD Newsroom, iar în fiecare vineri Lăcrămioara trimite cel mai aplicat newsletter pentru freelanceri din internetul mare, episoadele pot fi răsfoite aici. 

Pe 7 iunie 2018 NO.MAD Talks mi-a făcut cunoștință cu forța mea creatoare. Mi-a arătat ce se poate întâmpla când încercuiești un nume de eveniment pe foaie, apoi îl scoți și creezi cercul în realitate. Înainte de NO.MAD Talks trăiam mult în imaginație pentru că acolo se întâmplau lucrurile mai ușor, acum mă trezesc zilnic cu o poftă de viață, cu pofta de a-mi scoate ideile din minte și de a vedea în realitate. Poate că nu degeaba mi se spune mama freelancerilor, de trei ani nasc idei, cresc concepte și învăț freelancerii să facă primii pași spre drumul lor. La mulți ani, NO.MAD Talks și mulțumesc pentru drum!

Dacă ar fi să facem un profil de freelancer NO.MAD am ajunge să avem vreo 3.3k + portrete – câte unul pentru fiecare membru din grupul de Facebook unde suntem adunați. Asta pentru că fiecare dintre profesioniștii de acolo e o combinație unică de skill-uri, talente și specializări. Treaba asta se reflectă și în Târgul Permanent al freelancerilor. Acolo am adunat o mână de profesioniști care, deși se regăsesc sub câteva umbrele comune (Marketing și promovare, Pentru corp minte și suflet și Servicii pentru antreprenori), sunt de fapt un mix unic și, deci, răspunsul foarte aplicat la o serie de nevoi specifice.

Răzvan Ropotan e întruchiparea exactă a ceea ce tocmai am descris. E formator acreditat, pedagog cu diplomă și actor absolvent al programelor de licență și masterat din cadrul Facultății de Teatru din cadrul UNATC și a adunat o experiență de peste 1000 de ore de training și coaching în aria vorbitului în public, oratoriei și storytelling-ului.

El a inițiat alături de echipa Imagine People programul de coaching Vorbește de Bine – Coaching intensiv de public speaking 1 la 1 . L-a înscris și în Târgul freelancerilor și e un cadou potrivit pentru oricine își dorește să poată comunica mai eficient căci e bazat pe o structură de noțiuni și tips&tricks, dar se adaptează pe nevoile specifice cursantului. Despre pachet și călătoria lui în lumea freelancing-ului ne-a povestit Răzvan în câteva răspunsuri:

Spune-ne povestea ta profesională în câteva cuvinte! De cât timp ești pe cont propriu și cum ai ajuns la decizia asta?

Întotdeauna am făcut parte dintr-o „gașcă” mare de prieteni, încă din familie sau din școala generală. Indiferent unde și cum am fost: angajat, freelancer, colaborator, fondator – cu oricine am lucrat și oricât de mult – nu m-am simțit niciodată pe cont propriu. Trebuie să recunosc că această „dependență” de oameni mi-a făcut bine și întotdeauna m-a atras către a fi o fire sociabilă (uneori din cale afară), dar și de a înțelege diferite mecanisme ale comunicării. Gândul la un proiect care să se axeze pe soft skills și disponibilitatea de comunicare mi-a venit acum mult timp, chiar din timpul facultății de teatru (UNATC), dar a apucat să se concretizeze abia când, la chemarea celor de la Asociația Incubator107, am propus un atelier de dezvoltare personală și public speaking cu titlul „Vorbitorium”. Review-urile au fost entuziaste, așa că m-au făcut să merg mai departe. Proiectul a prins contur și a fost propus pentru compania Orange, studenții ASE, Biblioteca Metropolitană București, Roaba de Cultură, British Council (cu programul „Say it Loud!”) și nu numai.

Începând cu 2018 am început să realizez sesiuni de coaching 1 la 1 și am ajutat antreprenori să realizeze pitch-uri care să dea rezultate în fața investitorilor sau am ajutat freelanceri să se prezinte pe ei într-o manieră nouă, unică. În tot acest timp, prin descoperiri, revelații și mult studiu, am pus bazele unui program propriu, bazat pe experiențele a peste 1000 de ore de training livrate de mine. Acest program se numește „Vorbește de Bine” și cristalizează întreaga mea practică în domeniu de până acum.

Ce poți să oferi antreprenorilor din Târg, care sunt serviciile tale? 

Prin programul „Vorbește de Bine” ofer posibilitatea unei dezvoltări de lungă durată. Cei cu care am lucrat în acest program au avut curajul de a începe un nou drum antreprenorial, au ajuns în poziții de conducere sau și-au deschis oportunități de dezvoltare. Programul de coaching conține 10 ședințe și este adaptat celor cu care lucrez: dicție, construirea de discursuri, realizarea unui pitch de la 0, lucru cu emoțiile din timpul unui discurs, body-language, storytelling și ieșirea din zona de confort.

O experiență / colaborare notabilă, în care chiar ai simțit că ai făcut o schimbare pentru un client? 

Am lucrat cu un client pe discursul cu care a aplicat pentru candidatura la președinția unei federații de sport din România. Acum este președintele acelei federații și îl felicit. Există, însă, și călătorii cu rezultate mai subtile, în care clientul cu care lucrez trece peste niște obstacole personale legate de lipsa de încredere, „sindromul impostorului” sau diferite blocaje proprii. Faptul că o persoană „și-a dat voie să strălucească” (vorba autoarei Brene Brown) în fața unui auditoriu, poate fi pentru mine semnul unei bătălii câștigate și uneori chiar semnul unui început pentru un nou drum în viață, fie el profesional sau personal.

Cum ai aflat de Târgul permanent al freelancerilor și de ce ai decis să faci parte din proiect?

Urmăresc de mult comunitatea NO.MAD și mă bucur să fiu părtaș la creșterea voastră. Am cunoscut astfel oameni faini care fac lucruri mărețe. Și mi-a plăcut mereu să fac parte dintr-o „gașcă” de oameni care aduc o schimbare pozitivă în societatea din care fac parte.

Trei trucuri pe care le-ai învățat în activitatea ta și pe care le-ai da mai departe.

Aș avea chiar 7 🙂 Alături de Cristina de la Imagine People am pus la cale un e-book stufos pe care îl oferim gratuit tuturor celor care vor mai mult de la ei înșiși. Se descarcă gratuit de aici.

Are 36 de pagini, 7 capitole, exerciții, studii de caz și o serie de 14 frământări de limbă, o grafică frumoasă și un gând bun că cei care vor să „vorbească de bine” și să aducă o creștere în calitatea vieții din jur, o pot face începând cu felul în care comunică.

Ce i-ai spune cuiva care ar vrea să (își) facă un cadou din Târgul permanent al freelancerilor dar nu e decis 100%?

Le-aș spune că oamenii din comunitatea NO.MAD sunt serioși – și că în spatele acestui entuziasm tineresc se află, de fapt, multe ore de muncă, pasiune, emoții și generozitate. Adică, mai simplu, aș spune că cei care cumpără de aici să aibă așteptarea că vor primi mult mai mult decât au comandat. Și le-aș spune că, achiziționând din Târgul Freelancerilor, contribuie, de fapt, la păstrarea acestui entuziasm care poate să îi molipsească și pe ei.

Pentru a achiziționa pachetul Vorbește de Bine – Coaching intensiv de public speaking 1 la 1, îl poți contacta pe Răzvan la: razvan@vorbestedebine.ro.

Și mai multe experiențe în hârtie de cadou găsești aici în Târg.