fbpx

No products in the cart.

No products in the cart.

Ne-am reconectat și ne-am umplut goluri la Povești NO.MADe

Sunt emoții ce dau dependență și pe care abia așteptăm să le mai simțim, am da timpul înapoi doar să mai înviem fluturii din stomac de la primele întâlniri, am da timpul înainte doar să ne vedem proiectele finalizate, textul sus pe afișe, evenimentul pe scenă, melodia la radio sau spotul la TV. Sunt aceste emoții care țâșnesc din corp asemenea unei fântâni arteziene, care ne scot de pe pilot automat și ne fac să simțim o fericire așa de mare că dă pe afară.

Aseară a avut loc Povești NO.MADe – Pandemie Made Me Do It, primul nostru eveniment pe care l-am pregătit în două săptămâni și care a fost deschis comunității. Toată ziua am încercat să-mi calmez emoțiile, mi-au transpirat palmele încontinuu, mi-au tremurat picioarele. Parcă nu mai organizasem un eveniment în viața mea (fun fact – am trecut 200 de evenimente organizate). Și nu doar eu m-am simțit așa, știu că și Anca și Lăcră au venit la mine și mi-au spus că au un mare gol în stomac.

Am vândut aproximativ 25 de bilete și am avut peste 70 de oameni care au participat, prieteni, colaboratori, antreprenori care așteptau să ne revadă și să stea la un pahar cu noi. Ușa a fost deschisă pentru toată lumea, ne doream să ne revedem și să ne încărcăm cu vibe-ul lor.

Am început evenimentul la 18.30 și am terminat la 23.00, la ora aia a coborât Nuami Dinescu de pe scenă după ce vorbise 43 de minute. Timpul pentru fiecare speaker a fost de 10 minute, dar cum să o oprești pe Nuami când are atâtea povești desprinse din filme și teatru. Nu doar că ne-a motivat pe fiecare, dar sunt convinsă că în sală erau mulți ochi în lacrimi. Nu doar povestea ei a fost inspirațională și m-a făcut o ascult aproape cu gura căscată, ci fiecare poveste în parte. Oamenii s-au urcat pe scenă și s-au destăinuit, și-au pus sufletul pe tavă de parcă erau la o bere cu cei mai apropiați prieteni care nu ar râde niciodată de secretele lor. După primele povești am cerut o pauză de cinci minute, simțeam cum fiecare persoană îmi vorbește mine, iar fiecare poveste cumva devine și a mea. Să rămân imparțială îmi spuneam în gând, să rămân imparțială. Am coborât de pe scenă, m-am dus la baie, m-am spălat pe mâini și pe față, am respirat, am întrebat oamenii cum se simt și m-am întors la rolul de moderator.

Am vorbit despre depresii, despre lipsa banilor, despre gândul că freelancerii o să moară de foame, despre introspecție, despărțiri, ajutor, dor, gătit, întoarcerea la noi, sport, scris, iubire, timp, știri, singurătate, mămăligă, vin, curățenie, FOMO, reușită.

Mi-am dat seama că, aseară am retrăit împreună cu cei 13 speakeri emoțiile lor din pandemie, de parcă fiecare ne-ar fi deschis ușa și ne-ar fi invitat să luăm loc pe canapea și să privim. Iar noi n-am mai plecat, ne-am fixat pe canapea și i-am ascultat până la miezul nopții. După ce am coborât de pe scenă, goloul din stomac pe care l-am simțit la începutul evenimentului era plin, plin cu emoția reușitei, cu emoția că NO.MAD Talks a adus oameni așa de frumoși, sinceri și buni la eveniment, că ideile capătă contur, că NO.MAD Talks este mare și independent de mine și acum are propria lui putere să facă bine.

Seara mea s-a încheiat cu întrebarea Anei, care m-a oprit și m-a întrebat – TU VEZI CE AI FĂCUT?. Am înghițit în sec, am privit-o și eu fix și i-am văzut lacrimile din ochi și stânjeneala cu care ar fi vrut să-mi spună lucruri, dar nu știa cu ce să înceapă. Eu am tăcut, iar ea continua cu aceeași întrebare – TU VEZI CE AI FĂCUT?. Am scos oamenii din casă, i-am răspuns într-un final. M-a luat în brațe și a zâmbit, știam amândouă că am făcut mult mai mult de atât.

Participanții au venit la eveniment prinși în gândurile lor și au plecat cu 14 povești și emoții pe care să le dea mai departe, cu vocea Mădălinei Pavăl care ne-a cântat un refren, cu momentul de stand-up al minunatei Nuami Dinescu, cu gustul gogoșilor preparate de Băcănia cu Povești și poate cu un zâmbet sau două smulse de o glumă sau de o persoană. A fost o seară magică alături de comunitate!

Mulțumim Băcănia cu Povești pentru gogoși, Happy Friday pentru salopete, vouă pentru participare.

Articol scris de Iunieta Sandu, freelancer communication specialist și fondator NO.MAD Talks

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *