Jurnal de acasă: Breaking news: ziua are 24 de ore, în sfârșit!
Dear diary, sunt Iulia (Gulia, ca să fie clar cu cine stai de vorbă) și sunt în sevraj! N-am mai fost la Mega de fix 2 săptămâni și ultima oară când am călcat într-un hypermaket a fost acum 7 zile. Bălesc zilnic cu gândul la gogoșile alea a căror ciocolată ajungea doar în proporție de 60% în stomăcelul meu, restul… eh, pe vremea aia se găseau oricum și destule soluții de curățat haine și mobilă…
Dar să trecem peste pauza publicitară.
Când totul se întâmplă în viteză și maaare, mare viteză, am nevoie și de un moment de respiro. Nu știu cum sunteți voi, dar eu mă bucur la maxim de perioada asta! Și n-aș vrea să fiu înțeleasă greșit, e tragic ce se întâmplă în întreaga lume, but it’s beyond my control – pot să mă panichez și să răspândesc scenarii sumbre sau pot să dau maxim de ignore și scot o ploșniță la plimbare până la mare și înapoi (bine, de fapt aș rămâne la mare), dar eu am învățat să mă țin cu picioarele pe pământ, să mă adaptez și, poate cel mai important, să mă bucur de fiecare clipă din viețișoara asta.
Așa că de două săptămâni de când m-am întors la #WorkFromHome mă bucur că în sfârșit timpul nu mai aleargă pe lângă mine și simt că în sfârșit îmi ajung toate orele din zi să realizez ce mi-am propus. Bine, încă n-am făcut curățenie! Așa că dacă ai făcut deja casa lună, consider yourself lucky!
Și până la urmă asta și e… e o chestiune de percepție!
Se dă următorul exercițiu: take a step back, e începutul lunii ianuarie… ce-ți doreai cel mai tare în ianuarie? Să stai acasă, să mai dormi puțin și să apuci să ți le faci și tu p-ale tale, chestiile alea pe care le tot pui pe locul o mie și ceva… right? Eu așa visam ????
Am ieșit noi în ger și viscol în fiecare seară și nu putem acum să stăm în casă…
Cât despre the actual work from home… numa’ de bine (ptiu-ptiu! Să și rămână totul bine). Sunt mult mai odihnită pentru că înainte eram maxim de disperată că trebuie să mă trezesc devreme și mă stresam aiurea la gândul că nu voi auzi alarma, drept urmare dormeam super întrerupt. Și oricum trezitul la 7 pentru mine e tortură…
Cu productivitatea stau bine, eu acasă simt că pot să fac tot ce mi-am propus. Poate și pentru că așa m-am obișnuit sau poate pentru că mi-am dedicat un spațiu special pentru birou. Iar când e de stors creierii pentru idei faine, bag un video call cu colegii și acolo dă join și inspirația.
Nu am rețete și nici nu cred în rețete care să-mi crească motivația. E și asta tot o chestie care ține de psihicul fiecăruia și de felul în care funcționăm.
Eu, de exemplu, nu pot funcționa la program. Și nici nu știu vreun creativ care să poată da ON inspirației la 9 și OFF la 18. Așa că acum mă „scald” în ocazia de a putea să-mi aștern ideile oricând. Nu abuzez de această libertate, dar nici nu mă stresez că trebuie să termin ceva până la 18. Iar dacă îmi încolțește ideea de a face nu știu ce chestie prin casă (acum câteva zile îmi „stăteau” niște plante pe creier), îmi acord acel timp să mă ocup de treaba respectivă (normal, m-am dus și le-am plantat în grădină) pentru că știu că mă voi întoarce la laptop cu forțe proaspete.
Dacă tu știi că funcționezi foarte bine în cadre delimitate clar, do it! Fă-ți programul pe ore, stabilește-ți pauzele, calculează tot și ține-te de ce ți-ai propus!
Nu știi cum să muncești în afara biroului? Sunt o mulțime de teorii legate de munca de acasă, ia-le la rând și vezi care ți se potrivește.
Cea mai delicată problemă work wise cred că este ieșitul din ritm. Cumva trebuie să înțelegem că asta nu e o vacanță și că de noi depinde ca rotițele să continue să se miște.
Sunt conștientă că este o perioadă foarte complicată pentru întreaga populație a globului, am mulți prieteni care încep să aibă dificultăți mari și să privească spre viitor printre multe semne de întrebare. Nimeni nu e într-o situație prea roz. Daaaaaar, eu cred că acum avem marea ocazie să ne întoarcem la ce este cu adevărat important pentru noi. E un pic de luptă interioară acolo, nu e ușor, trebuie luate niște decizii și schimbată puțin perspectiva asupra vieții. Dar sunt convinsă că vom ieși mai buni din treaba asta! E musai!
P.S. Da, mi-e dor de multe chestii! Fac ca maimuța turbată la gratii (cum zice reclama) că nu pot să mă plimb și să fac poze. Au înflorit copacii, s-au umplut de culoare parcurile, orașele, câmpurile și dealurile și noi nu știm ce parfum frumos au pregătit anul ăsta… Dar cumva cred că și natura avea nevoie de-o pauza de la noi… Și, v-ați prins, mi-e cam dor și să mă întind la vorbă. ????
Iulia este Gulie cu frunze în diferite nuanţe de verde: verde-PR, verde-fotograf, verde-blogger, verde-sociolog.
