Jurnal de freelancer acasă: am început să mă trezesc înaintea alarmei
După lucrul de acasă, recunosc public, nu prea mă dau în vânt. Mersul la birou m-a organizat altfel, mi-am permis să mai trag câte o fugă cu colegii la o cafea, la o gură de aer și poate, câteodată, să mâncăm împreună (chiar dacă, de cele mai multe ori, nu m-am desprins de laptop în pauzele de prânz). Îmi încep zilele, de când mă știu, la cafea, unde stau maxim jumătate de oră, cât să verific cancanurile zilei sau cât schimb niște vorbe cu o prietenă. Și apoi îmi încep ziua de lucru.
Dar de două săptămâni s-a schimbat totul. De două săptămâni m-am întors la biroul care a fost martorul tuturor dramoletelor din liceu, a tuturor conversațiilor de pe mirc, yahoo messenger. Și pe cât mi-am dorit să petrec niște timp acasă la mama, pe atât mi-aș dori să nu se fi produs acest fenomen. Sunt ok să vin în concediu sau la două săptămâni, de bună voie și nesilită de nimeni sau de vreo ordonanță.
Am lăsat motanii în grija unor prietene (mulțumiri <3 ) și am ales să lucrez de la adevărata mea casă, la ZN. Îmi beau cafeaua la 6.30, trezită fără alarmă, săraca începe pe la 7.30, și-mi zic în fiecare zi că deschid laptopul la 8. Dar nu reușesc, sunt lucruri de făcut, agenda mă așteaptă, am de studiat industria în care activez, ce au mai făcut alții, cu ce restanțe am rămas din ziua precendentă și apoi încep să-mi sune telefoanele. Mai trag o fugă după o cafea, două, trei, mai fac refill la sticla de apă. Mai urmează vreo întâlnire cu echipa, mai caut vreo melodie pentru că fără muzică nu pot lucra (la birou am mereu căști :D)
Nu citesc știri, adică fac tot posibilul să nu am această activitate. Da, mă interesează ce se întâmplă în Neamț, dar asta e deprindere emoțională; mai caut ce se face pe responsabilitate socială, ce lucruri pot să dau mai departe prietenilor, pe pozitiv și cam asta este.
Nu stau doar 8 ore pe zi la calculator, cel puțin nu când lucrez de acasă, lucrez compulsiv, aș fi în stare să iau task-urile tututor colegilor de echipă, doar să nu am timpi morți.
Iar la orele 22.30 sunt în pat. Jumătate de oră caut ce e nou în lume în materie de cafea sau ce mai e pe inovație (apelez la Flipboard sau la prietena Diana Stafie, o recomand pentru toate noutățile, e specialist foresights).
Sper să nu mai țină mult această perioadă, să ne facem bine, să merg la birou (îmi doresc mult asta), să pun la ora 8 AM poze cu cafele pe internetul mare.
Să ne facem bine! Spor la treabă!
Roxana Bursuc este specialist comunicare, pasionată de cafea, colegă de apartament a lui Pod & Hummus
