Jurnal de freelancer acasă: cum stai cu stima de sine?
Ziua 1. E dimineață. 8.15 a.m. mai exact. Prima zi a Stării Naționale de Urgență… hmmm care stare de urgență și de ce tocmai azi, când țara asta e în stare de urgență de vreo 30 de ani, cel puțin? Hai, e prea de dimineață, îmi spun și chiar nu facem politică, remember?
Așa a început încă o zi de muncă, pentru mine. Lucrez ca freelancer din 2008 și, în toți acești 12 ani am avut doar 2 joburi de birou, fiecare de 3-4 luni, maximum. Undeva, în sinea mea, după 10 ani de presă în București, în 2008 am hotărât că îmi ajunge. Viața ne surprinde la fiecare pas. 2020 ar fi trebuit să fie un an fabulos, după toate statisticele, previziunile astrale și numerologie… NOT! A început prost, se desfășoară la fel, pentru multă lume. Dar în tot haosul acesta suntem datori fiecare să facem lumină!
În acești 12 ani de când sunt freelancer am învățat un lucru: fiecare om este atât de diferit, cum nu seamănă o zi cu alta! De aceea cred că fiecare ar trebui să își găsească propria rețetă și liniște în lucrul de acasă! Câteva aspecte de bază aș putea aminti, însă, deoarece ele pot fi implementate de către oricine:
Îți trebuie, în primul rând, o ordine interioară, o disciplină a sinelui, pentru a lucra de acasă! Eu am obișnuit să îmi fac un ritual, dimineața: fie că meditez 10 minute, fie că fac gimnastică, fie că citesc niște mantre sau ascult conferințe/sfaturi motivaționale, dimineața încerc, pe cât posibil să nu sar din prima clipă când deschid ochii, pe știri sau rețele de socializare. E important ce se întâmplă în lume, mai ales acum, însă e mai important cu ce îți hrănești creierul încă de la primele minute ale zilei, ca să te poată ajuta o zi întreagă!
Apoi, să nu înțelegeți că mă trezesc odată cu primul cântat al cocoșilor! Ferească… în acele câteva luni despre care vă spuneam că am avut job cu program impus în cei 12 ani, plângeam, efectiv zi de zi, când trebuia să mă trezesc la 6 și la 8 deja să semnez condica. Funcționez foarte bine când îmi încep programul la ora 9-10, cu condiția ca pentru asta să nu mă trezesc cu noaptea în cap.
Vorbeam de o disciplină interioară…asta presupune să fii mereu conștient și responsabil asupra faptului că de munca ta depind și alții, că munca ta poate ajuta și schimba vieți, principii, atitudini. Iar când mentalul tău procesează asta, programul zilnic nu mai reprezintă deloc o provocare. Evident ședințele, telefoanele urgente, emailurile, toate le trimit în prima parte a zilei, când cei cu care interacționez funcționează și lucrează de la birou, însă taskurile care nu sunt vitale le pot face liniștită și odată ce programul altora s-a încheiat. De multe ori e chiar mai indicat așa, mai ales dacă ai o muncă ce presupune creativitate sporită. Nu prea poți fi creativ când stai în conferințe sau îți sună telefoanele non stop, așa-i?
Pentru mine seara, noaptea uneori, reprezintă maximum de creativitate. De multe ori proiectele pe care le-am implementat au fost create noaptea. Cei de la birou sunt demult acasă. Curierii nu mai sună la ușă. Zgomotul citadin se mai domolește. Și, să nu uităm că sunt femeie, adică posed toată energia creatoare de care am nevoie. Și cum știm bine deja că femeile, de mii de ani și-au reglat ciclurile evolutive naturale și după fazele lunii, ei bine, în cazul meu, seara/noaptea mi se potrivesc de minune când am nevoie să fiu creativă, pentru că sunt susținută și de energia cosmică. J Și dacă mai punem la socoteală faptul că și conduc un ONG dedicat pacientelor cu endometrioză și interacționez cu sute de femei, această energie feminină cultivată și apreciată cum se cuvine te poate ajuta să muți munții din loc și să faci, de multe ori într-o oră, ce fac alții într-o zi întreagă de program.
Nu beau cafea. Nu fumez. Dar printre raliul tastelor laptopului și tasta verde a telefonului îmi amintesc că, atât creierul, cât și inima și întreg organismul au nevoie de hidratare (ce-i drept, încă învăț asta…) dar și de hrană, ca să mă poată ajuta și susține. Mănânc când mi se face foame, nu neapărat regulat, ce-i drept, dar încerc pe cât posibil. Am învățat să fac asta, în primii ani de freelancing, după niște ani în televiziune, unde numai program de mâncare nu ai. Greu, tare greu a fost la început, dar ulterior, am observat că nu poți funcționa nici măcar optim, cu atât mai puțin la capacitatea pe care ți-ai dori-o, dacă nu ai grijă de tine. Și asta tot din disciplina interioară face parte.
La nivel exterior, această disciplină se traduce simplu: niciodată nu mă așez la birou dacă în jurul meu e haos. Nu pot crea ceva fantastic, lucrând printre maldăre de rufe trântite pe fotoliu după ce le-am strâns de pe sârmă în urmă cu două zile, nu pot lucra în praf, cu cănile de ceai lăsate pe birou de cu seara sau făcându-mi loc printre hârtii. Nu spune nimeni să ai toate așezate la linie, însă ordinea în idei este dată și de ordinea spațiului în care lucrezi, iar vizualul are un mare impact asupra creierului. Așadar, disciplina spațiului poate fi esențială când lucrezi de acasă. În plus, te ajută să te organizezi mental foarte bine și nu numai: de ce ar trebui să cauți câte 30 de minute o notiță pe o hârtiuță rătăcită printre alte sute pe care le trântești pe birou? Nu e deloc eficient iar managementul timpului este esențial, mai ales când lucrezi de acasă.
Dacă munca ta presupune să stai mult pe rețelele de socializare, atunci te-ai scos: scapi repede de frustrarea și dependența (pentru cine o are) de a-ți verifica non stop notificările. Iar dacă ai taskuri care presupun concentrare maximă, atunci amintește-ți că tot parte din disciplina ta interioară este și să îi ții pe alții la distanță, afară din capul și gândurile tale, cât lucrezi! Desigur, ia-ți pauze de mișcare, nu te lipi de scaun până seara. În pauze poți verifica și notificările miilor de oameni cu care interacționezi pe rețelele de socializare, dar în rest, ține-i departe de mintea și atenția tale.
NU te mai machia! După ani întregi în care trebuia să am o față acceptabilă cu care să ies din casă, acum cât lucrez de acasă am ocazia să îi dai tenului meu șansa să respire. Nu sunt adepta machiatului chiar dacă lucrezi de acasă, doar pentru a-ți păcăli creierul cu o rutină cu care era obișnuit. Tu îți conduci mintea, nu ea pe tine! În plus consider că este necesar să ne prețuim, acceptăm așa cum suntem, cu zile în care strălucim, cu altele în care părem banale, dar înțelegând că sunt toate parte a acceptării de sine. Unde mai pui că tenul îți va fi profund recunoscător… 😉
Să nu uit: folosesc uleiurile esențiale! Pe lângă faptul că mă ajută să mă focalizez, atmosfera mea de lucru poate mirosi în fiecare zi, altfel! Știți senzația aia de pădure tropicală după ploaie? Sau cum ți se înviorează simțurile când simți mirosul citricelor? Ori delicioasele arome care te transpun în vârf de munte sau te duc cu gandul la o vară nu prea îndepărtată, cu miros de sare de mare și țipăt leneș de pescăruși? Ei bine toate acestea eu le trăiesc zilnic prin aromaterapie! J
În fiecare zi, programul meu de muncă presupune un minimum de zgomot pe care îl tolerez: de multe ori se numește radio (3 în 1, ascult și muzică, mă relaxez și sunt și la curent cu știrile, prin atenția periferică), alteori se numește muzică relaxantă de pe youtube.
Spun toate acestea pentru că, fiecare acțiune pe care am relatat-o aici are un singur substrat: stima de sine!
Cum eu nu am fost niciodată adepta rețetelor, iar provocarea NO.MAD Talks de a scrie un jurnal de carantină presupunea, cumva, să ofer altora o idee despre cum să lucreze de acasă, am decis să vă dau o singură rețetă, general valabilă, în care cred cu toată ființa mea: indiferent dacă lucrați pentru voi de acasă, sau pentru un angajator, tot de acasă, faceți lucrurile ca și cum le-ați face pentru voi, din pasiune! Cu prețuire, responsabilitate, angajament și mai ales, dragoste! Pentru că, într-o lume a consumatorismului, tocmai aceste lucruri făcute responsabil și cu dragoste fac diferența! Și da…există viață și în starea de urgență și după ea! Arată exact aşa cum alegi să ţi-o construieşti
Clarisa Iordache este jurnalist, specialist PR și fondatorul Asociației Eu și Endometrioza. A lucrat în presa de travel, a scris cărți de versuri și a fost co-autor al unor ghiduri turistice, dar poate cel mai important proiect al ei de până acum este primul film documentar despre edometrioză, din România pe care tocmai l-a realizat, ENDODYSSEY, a cărei premieră a fost pusă în hold tocmai de starea de urgență de acum.