fbpx

No products in the cart.

No products in the cart.

Jurnal de freelancer acasă: în absolut orice există o parte bună

Eu sunt Simona Taudor. Eu sunt freelancer. Adică muncesc de acasă. Ce mi se pare mie fantastic în a fi freelancer este că… ești free. Adică free să faci ce vrei tu, când vrei tu. Adică pot fi și arhitect de peisaj pentru că am studii de specialitate, și lifecoach pentru că, din nou, am studii de specialitate și experiență personală vastă, sunt și pictor, tricotez și creez diverse obiecte de vestimentație și decor, pot să tatuez. Cine a zis că trebuie să faci un singur lucru? E ușor pentru oameni să te pună într-o cutie. Câtă vreme te știu ”om la locul tău” oamenii sunt în zona lor de confort. Un freelancer are libertatea să facă ce vrea el, dacă își dă voie. Și mai poate să facă și ce îi place, când îi place. Pe mine personal mă mai coafează lucrul de acasă pentru că pot fi alături de fiii mei – Ștefan de aproape 10 ani și Andrei de 6 ani ș-un pic.

Apropos de zona de confort, trecem acum prin primăvara aceasta capricioasă, prin episodul pandemic de COVID19 și lucrurile nu mai sunt așa cum le știam noi. Pentru sănătatea noastră și a comunității este bine să #stămacasă. Eu vă scriu din Breaza, de unde nu părăsim gospodăria decât pentru cumpărături de strictă necesitate. Inițial am trimis copiii aici, la bunici cu tot cu PlayStation și cu ce bagaj și-au făcut ei singuri, imediat ce s-a anunțat închiderea școlilor. Am zis „Whoaaaaa, avem toți vacanță, ei la bunici, eu îmi fac de cap singură acasă, mănânc chips-uri la prânz și mă uit la Netflix.” La vreo două zile am făcut rapid bagajele și eu și tatăl lor – fostul meu soț, Gabriel – am pus monitoare, laptopuri și cutii cu acuarele în portbagaj, ghiozdanul lui Ștefan ”uitat” intenționat acasă, pisica Fify și ne-am dus cu toții acolo. Da, avem noroc să putem sta la casa de vacanță. Ajută mult și cuvântul „vacanță„ din denumire. Pentru lucrul acesta sunt recunoscătoare.

Despre recunoștință vreau să vă povestesc acum când pe fundal fiul meu mare bombăne calitatea internetului din vârf de munte, internet care îi dă lag la Fortnite. 😛 Vorbim altă dată despre copii și ecrane versus statul acasă. Recunoștința este ca un mușchi. Ea se antrenează. În absolut orice există o parte bună, important este unde vrei să te poziționezi. Acum muncim de acasă – adică avem o activitate care ne aduce venit și satisfacție, uneori doar satisfacție și asta este fooooooarte important. Putem munci, deci suntem sănătoși.  Avem o casă. A-vem o casă. Pentru că este a noastră, este amenajată așa cum ne place nouă. Câtă vreme nu e gulag sau camera secretă în care Anne Frank a stat ascunsă doi ani de frica naziștilor, totul e foarte bine. Presupun că până în momentul în care scriu eu acest articol toată lumea a făcut curat. De mai multe ori. Și prin dulapuri. Iată câte motive de recunoștință avem. Știu că multe proiecte s-au anulat, că multe joburi vor înceta să existe și este firesc ca aceste situații să creeze anxietate. Ce spuneți? E un moment bun să începeți proiecte personale pe care le tot amânați, care nu vi se păreau productive până acum? Ce mai avem de pierdut? Vă provoc ca în fiecare dimineață după ce vă treziți să vă gândiți la 3 motive pentru care sunteți recunoscători. Facem antrenament, de acasă. În astfel de momente ajută mult rutina. Unele obiceiuri zilnice pe care le am mă ajută să îmi mențin ridicată starea de spirit. Ce frumos îi spune: stare de spirit. Vi le spun și vouă, poate vă inspiră. Îmi spun cele trei motive de recunoștință imediat ce mă trezesc. Nu amân alarma deșteptătorului, acum dormim mai mult și sunt bucuroasă că am scăpat de lupta cu dragonii din fiecare dimineață de școală/grădiniță. Fac obligatoriu patul ca să îi semnalizez creierului că am terminat de dormit, că m-am trezit. Beau o cană cu apă pentru că este foarte important primul lucru pe care îl oferim corpului dimineața. Seara îmi rezerv o oră special pentru mine în care fac yoga – nimic fancy, ce îmi face cu ochiul pe youtube. Am plecat fără salteaua specială și am constat că un covor de lână cu pisică este la fel de bun.

Mda, azi am scris mai mult ca un lifecoach. Promit povești și de la arhitectul de peisaj Simona care plantează bulbi cu copiii, de la Simona care pictează și tricotează, de la Simona în calitate de mamă a doi băieți care stau acasă, au rivalități și foarte multă energie.

Simona este Intuitive Life Coach, pe scurt, un om care a înțeles cum funcționează mintea noastră, care sunt tiparele care ne produc blocaje și știe ce putem face pentru a obține un nou mindset sănătos. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *