fbpx

Jurnal de freelancer acasă: plâng mai des, mă culc mai devreme

Ceasul sună de  la 5.30 de când au apărut primii bolnavi de coronavirus. Nici snooze nu mai există de atunci. Îl opresc repede ca sa nu trezesc toată casa. Mă strecor din pat cu ochii lipiți în timp ce îmi doresc cu ardoare să nu mă lovesc și de data asta în colțul ascuțit al patului. Nici pisica, mereu dornică de mângâieri, nu schițează vreun gest. Primul reflex e să mă uit pe ultimele știri. Internaționale, nu naționale că aici vine bilanțul doar o dată la prânz. Iau micul dejun citind știri îngrozitoare despre Italia. Termin rapid pentru că orice apetit pălește în fața fotografiilor care îți dau de înțeles că e extrem de grav și incontrolabil ce se întâmplă în țara în care toți ne-am făcut cel puțin o vacanță și abia așteptăm să revenim. Pragmatic ar fi să vorbesc la trecut. Nu știu cine se mai gândește la o vacanță acum în însorita Italie sau la o vacanță în general.

Încă mai găsesc taxi-uri sau curse de ride share care să mă ducă la redacție. Spun asta pentru că toți cei cu care am vorbit săptămâna trecută se plângeau de numărul redus de curse. În Pipera e ca-n Wuhan mi-a spus un șofer de Uber care era fericit că primise bacșiș două măști de la un client. Dacă făceam 15 minute până la radio, acum ajung chiar și în 9 minute dacă nu ne stă în cale un semafor. Străzile sunt aproape pustii. Știu că vă imaginați că la o oră matinală cum a fi 6, străzile sunt în condiții normale pustii. Vă înșelați. De-abia acum sunt. Mă dezinfectez pe mâini, șterg și triada birou-tastatura-mouse cu dezinfectant, trag aer în piept și deschid agențiile de știri. E ca la bursă doar că în fața ochilor se schimbă rapid bilațuri de persoane testate pozitiv, de morți cauzate de coronavirus, români care se întorc cu miile în țară și așteaptă la granițe și, preferatul meu, bilanțul persoanelor vindecate de coronavirus. Sâmbătă la ora prânzului avem peste 11.500 de persoane ucise de coronavirus, peste 272.000 sunt bolnave și în România avem 308 testați pozitiv.

Am jurnale din oră în oră de la 7 până la 12 și nici 30 de secunde timp să beau apă. Asta din cauză că știrile curg încontinuu și mai trebuie să le și verific. Și da. Mi s-a întâmplat într-o joi la ora 8.37 să mă cuprindă o tristețe imensă care a ieșit prin ochi într-o mare de lacrimi. Mari și înnodate ca în desenele japoneze. Mi-am permis să mă descarc 2 minute pentru că nu aș fi vrut să vă invadez timpanele cu vocea mea plânsă.

Informează-te corect pe timp de criză

Îmi dau seama că e extrem de ușor într-un moment de panică, atunci când sunteți , să vă alarmeze orice. Fake-news-urile curg gârlă. Informații panicarde care vă stresează și mai mult și nu vă ajută să aveți o imagine corectă de ansablu. Cele mai corecte informații sunt cele care vin de la autorități. Sigur, e informație brută, dar e cea mai corectă. Când ai nevoie de știri curate ascultă radio-ul: RFI România sau Europa FM și uită-te la Digi24. Sunt și suntem cei mai onești. Pentru informație brută aruncați un ochi pe site-ul făcut de Code4Romania – stirioficiale.ro. Iar pentru știri externe, CNN face un lucru extrem de util cu un live text permanent updatat. Dacă vreți mai mult insight despre italia și știți limba, vă invit să vă informați direct din presa locală.

Jumătate de zi s-a dus, what next?

Îmi dau seama că față de colegii mei care muncesc de acasă – da, poți să faci radio și de acasă, de ce credeți că se aud puțin distorsionate interviurile pe care le ascultați acum la radio? .) – eu am privilegiul de a schimba aerul. Vremea mi-a permis în ultima săptămână să merg acasă pe jos. Durează cam 1 oră jumătate drumul ăsta, timp în care mă pot bucura de primăvara asta care ne scapă printre degete. Probabil că nu aș fi avut vreme să observ cum sparg frunzele verzi mugurii care încarcă crengile. Sau nu aș fi fost conștientă de aromele pe care le răspândesc copacii înfloriți din Herăstrău. Acum îi văd. Acum simt toată natura care își continuă ciclul natural în lipsa noastră. Și pare că nu o deranjează deloc.

Am un contract full time și mai am timp și pentru clienți pe care îi ajut fie cu organizare de evenimente, fie cu comunicarea. Acum însă partea asta s-a dus. 0 clienți înseamnă mai mult timp pentru griji. Încerc să mă focusez însă pe cei pe care îi mai pot destinde puțin. Am sesiuni de telefoane programate cu prieteni care locuiesc singuri, deci suportă mai greu toată autoizolarea asta. Îi sun, îi distrez, ne trimitem poze de pe vremea în care mergeam prin oraș. Sunt sigură că lucrurile se vor rezolva într-un fel sau altul. Faptul că în China e a treia zi în care nu sunt raportate cazuri noi de îmbolnăvire mă face să fiu încrezătoare. Ce mă îngrijorează însă e că știu că acolo au ajuns la performața asta după o carantină severă, iar la noi numărul oamenilor din parc crește pe zi ce trece.

Dacă până acum trăiam viața altora uitându-ne la pozele pe care le postau pe net, acum ajungem să ne-o retrăim pe a noastră pentru că postăm ca să ne reamintim că va fi bine.

Visele cum vă sunt? Ale mele sunt întortocheate, grele și pline de dileme. Uneori am vise parcă scrise de scenariști specializați în filme horror, alteori sunt pur și simplu suprarealiste. Notați-le. Discutați-le la terapie și dacă nu aveți un terapeut, apelați cu încredere la NO.MAD Talks Online Meetups. Ajută.

Andreea Pietroșel este jurnalist la RFI și freelancer specialist în comunicare și evenimente.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *