fbpx

Jurnal de freelancer acasă: ce e aia să te plictisești în secolul 21?

Cumva, zilnic se face ora 22:00 și nu apuc să mă plictisesc. Cumva, până acum, am găsit ceva de făcut: mai pun câteva piese la puzzle-ul cu pisici, mai plantez o floare, mă uit la minim un documentar pe zi, îmi fac exercițiile de yoga la saltea, gătesc ceva nou, stau pe balcon și-mi savurez cafeaua (și câte o țigară din păcate????), mai fac ordine prin sertare, șterg praful, mai citesc o pagină din cele 20 de cărți pe care mi-am propus să le citesc anul ăsta, mai văd ce postează lumea pe Facebook sau mai postez eu ceva și uite-așa trece ziua. Și fac toate astea după ce vorbesc cu familia mea care e împrăștiată prin Europa. Și nu oriunde! O soră la Milano, o soră la Stuttgart, doi nepoți în UK și părinții 65+ la Sibiu.

A, și îmi fac și partea de job în timpul ăsta. 🙂

Acum lucrez la o campanie pentru tv cu persoane publice care să transmită mesaje de genul #StamAcasa. Asta înseamnă: telefoane, mailuri, mesaje pe WhatsApp. Cam același lucru pe care l-aș fi făcut și dacă trebuia să mă deplasez la birou. Ce făceam în plus dacă mergeam la birou? Aveam câteva întâlniri pe săptămână pe care acum le fac prin video call și beam muuult mai multă cafea. ???? Poate sună aiurea, dar nu credeam să ajung să-mi doresc să fiu iar cu nervii întinși la maxim prin trafic, stresată să nu întârzii la vreo întâlnire, nu din acest motiv. Există doar o mică parte bună pentru mine la capitolul ăsta. Am scăpat de calvarul din fiecare dimineață când stăteam minute în șir în fața șifonierului cu privirea tâmpă:  CU CE MĂ ÎMBRAC AZI???

Despre evoluția pandemiei? Încerc pe cât posibil să mă informez și să fac o selecție a informațiilor cu care suntem bombardați astfel încât să nu ma panichez. Nu reușesc să fiu zen tot timpul, am avut câteva momente în care moralul meu era pe la subsol și probabil o să mai am dar, când simt asta, fac o donație pentru cei care se chinuie să gasească soluții să ieșim cât mai repede din situația asta și pe care eu îi admir maxim, o sun pe mama, sau vorbesc cu cineva din lista mea care are simțul umorului foarte dezvoltat. Și sunt norocoasă la capitolul ăsta, că am o listă lungă.???? 

Iar dacă în primele zile de stat acasă îmi doream ca această perioadă să treacă cât mai repede ca să nu ne stricăm vacanțele, să nu pierdem prea multe concerte, festivaluri, răsărituri în Vama Veche, acum îmi doresc doar ca toată lumea să fie bine. Să ne reîntâlnim și să ne povestim prin viu grai cum am trait această experiență, cum ne-a schimbat, ce am învățat din această izolare socială, cum ne-a făcut mai buni.

Și, vorba lui John:

”Imagine there’s no countries,

It isn’t hard to do.

Nothing to kill or die for

and religion too.

Imagine all the people

living life in peace….????

Deci cumva, nu am timp să mă plictisesc. De fapt, ce e aia să te plictisești în secolul 21? 

Ana-Maria este freelancer în marketing și comunicare, voluntar și pasionată de muzică, de căței și de campanii cu sens.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *