Reacțiile oamenilor când aud că sunt freelancer? (7)
Când m-am decis să devin freelancer, nu știam la ce să mă aștept. Nici din partea clienților și, mai ales, din partea familiei sau a prietenilor, nu-mi puteam imagina cum este privit un freelancer în România. Tata m-a întrebat de o sută de ori de ce am investit atâta timp în educația mea, dacă am ales să stau degeaba. Mama a început să economisească bani ca să-mi poată plăti chiria. În doi ani de zile mi-am dat seama că nu doar părinții considerau despre freelanceri că sunt săraci, că fac și ei niște proiecțele din care reușesc, cu greu, să-și plătească chiria și, în rest, economisesc. Nu mai pleacă în călătorii și, în timpul zilei, mănâncă pate sau zacuscă.
În 2017, primul meu an de freelancing, am fost în zece călătorii, mi-am plătit singură chiria, am investit în cursuri, cărți, tool-uri online. Bine, recunosc că la finalul anului 2017 nu mai aveam suficienți bani să-mi plătesc taxele la ANAF, dar cu această ocazia am învățat și puțină educație financiară și o lecție importantă.
Dacă în 2017 mă deranjau reacțiile oamenilor când le spuneam că sunt freelancer, acum mă amuză așa de tare, încât abia aștept să mă întâlnesc cu o persoană nouă să-i surprind reacția. Iată mai jos o parte dintre răspunsurile pe care le-am primit de la oameni de marketing, amici, necunoscuți, taximetriști, prieteni vechi:
La o conferință
Om de marketing: Și tu cu ce te ocupi, mai lucrezi acolo?
Eu: Nu, sunt freelancer!
El: Ei, lasă, mai aplică, o să-ți găsești job!
O prietenă veche
Ea: Ce fain de tine, te invidiez că ai atât de mult timp liber!
Eu: Am același timp ca și tine, doar că îl gestionez diferit!
În taxi
El: Și ce lucrați?
Eu: Sunt freelancer.
El: Ce mai e și asta?
În metrou
Ea: Nu te-am mai văzut demult, tot în PR lucrezi?
Eu: Sunt freelancer acum, dar tot în PR!
Ea: O, Doamne!!! Și ești ok, ai bani?
La un eveniment:
Ea: Și la ce companie mai ești acum?
Eu: La niciuna, sunt freelancer!
Ea: Scuză-mă, am văzut pe cineva…
Cineva din online:
El: Am văzut ceva pe Facebook, dar n-am înțeles, deci ce faci acum?
Eu: Sunt freelancer?
El: Și, e bine să stai degeaba?
Un amic:
El: Eu îți respect decizia, important este să îți placă ce faci.
Eu: Da, îmi place foarte mult!
El: Oricând ai nevoie scrie-mi și te împrumut eu!
Înțeleg că freelancing-ul nu este pentru toată lumea, poate fi înfricoșător să petreci atât de mult timp cu tine, să nu mai ai colegi, să ai zile în care nu ieși din casă, pare complicat să-ți găsești singur clienți, să înveți contabilitate, să faci PR sau branding. Este de înțeles. Ce nu înțeleg este de ce freelancingul în România este privit atât de rău, de parcă cei care lucrează pe cont propriu primesc doar proiecte pe bani puțini și alea o dată pe an.
Un freelancer începe să lucreze pe cont propriu doar atunci când simte că este stăpân pe ceea ce face, după ce are peste cinci – zece ani de experiență în domeniu. Iar clienții de cele mai multe ori știu asta, și atunci aleg să lucreze cu un freelancer nu pentru că este mai ieftin, ci pentru că este un profesionist în care are încredere, care are timp să-l susțină și nu își închide telefonul la ora 18.00.
Mi-ar plăcea ca freelancerii să fie priviți așa cum sunt cu adevărat, profesioniști care au avut curajul să învețe mai multe decât propria meseria, au avut curajul să-și facă timp pentru ei, să-și descopere fricile, pasiunile și calitățile.