Era ora șapte dimineața când mi-a scris un prieten că a început războiul. Mă așteptam să deschid știrile și să văd mai degrabă amenințări, decât flăcări. Dar, după cum știți deja, nu a fost așa. Mi-am lipit ochii de monitor și nu mi-a venit să cred că în anul 2022, când există TikTok și Instagram Reels, noi asistăm la un război la o aruncătură de băț. Și pentru că am tendința să las să se lipsească de mine evenimentele din exterior și să rămân blocată, am stat de vorbă cu Ligia Moise, psiholog clinician, și am întrebat-o cum să ne comportăm în astfel de situații.

1. Cum facem să ne calmăm stările de anxietate și panică când se întâmplă un război atât de aproape de noi? Cum facem diferența între un pericol real și scenarită? 
O stare de anxietate dusă până la paroxism într-un atac de panica este răspunsul la ceea ce se întâmplă în jurul nostru și, de cele mai multe ori, datorită fricii, supradimensionăm evenimentele și încep să ni se pară greu de dus.  Singurul lucru pe care putem să-l facem în asemenea situații este ancorarea în realitate și anume că astăzi, 25 februarie, 2022 nu se întâmplă nimic în România. Este pace și soare, și la realitatea asta ar trebui să mă raportez, nu la altceva. Dacă ne este frică că Rusia va ataca România este nerealist, riscul ar putea fi pentru țările baltice, nu pentru noi.  Da, există o situație nefavorabilă unei vieți normale. Dar asta nu înseamnă că noi acum trăim într-o situație periculoasă.

2. Ce să le spunem prietenilor sau celor apropiați care sunt mai catastrofici? 
Nu, nu suntem într-o situație normală, nu mai suntem de doi ani. A trebuit să ne adaptăm cu totul. Nu mai putem să definim realitatea în aceeași termeni. Dar putem să ne raportăm și la acele puține lucruri bune, cum este o discuție cu un prieten care vrea să mă ajute să am o stare mai echilibrată. 
O minte plină de niște gânduri care nu au legătură cu realitatea, nu va fi prea de ajutor. Și hard-ul nostru oricând de dezvoltat ar fi, nu funcționează cu atâtea ferestre deschise, ar trebui să mai închidem din ferestre.

3. Ce să facem ca să ne încurajăm? Și că nu intrăm într-o zonă de viitor trist și macabru. 
Tot ce avem de făcut în situații speciale este să ne concentrăm pe fiecare pas și astăzi, pentru că dacă trăim terifiați înainte să ni se întâmple lucruri grele, nu facem altceva decât să ne epuizăm înainte să se întâmple. Iar, dacă doamne ferește, se întâmplă ceva rău, ne găsește cu o minte plină, încărcată, nefiind pregătiți să luăm decizii. Încercați să vă deconectați de la știri, trebuie să învățăm să facem lucruri care să fie niște pauze de la aceste evenimente la care suntem martori.  Copiii ar trebui feriți de știri și ar trebui să le fie amintit că sunt în siguranță, chiar să folosim expresia: “Dragul meu, cât timp ești lângă mama și tatăl tău, noi vom face tot ce putem ca să fii în siguranță”
Da, realist există o problemă într-o țară apropiată. Dar o să ne adaptăm, văzând și făcând. 

4. Tu cum ești de când a început războiul, ce ai făcut?
Eu personal nu sunt speriată, ci tristă, că nu am înțeles încă că nu este necesar să ne facem rău. De când am văzut știrile, am început să-mi aduc puțină bucurie, mi-am cumpărat flori, am continuat să scriu la cartea mea, am continuat să scriu pe blog. Continui să trăiesc ca și până acum, având undeva tristețea că nu am încetat să ne facem rău.

Știți de ce trebuie să ne vedem de viață? Pentru că având grijă de lucrurile bune și frumoase, ne ajută să nu uităm de ce trebuie să luptăm împotriva răului. Trebuie să ne punem flori în casă, să-i înconjurăm pe cei dragi cu iubire. Trebuie să facem tot ce este bun și frumos, pentru ca nu cumva vreodată să uităm motivele pentru care trebuie să luptăm împotriva răului.

Pe Ligia o găsiți aici. Mulțumim!