Jurnal de acasă: Cum să trecem prin (ne)liniște dezvoltându-ne creativitatea și noi obiceiuri sănătoase
Sunt Laura, artist vizual, jurnalist și manager cultural. În ultimii ani am lucrat mult de acasă și remote, în diferite cafenele, ceainării și restaurante faine din București și chiar și din țară, atunci când am avut proiecte acolo. În mod normal, ai spune că ar fi trebuit să fiu obișnuită cu lucrul de acasă/ remote fără alți colegi prin preajmă și totuși mărturisesc că începutul acestei perioade de izolare l-am simțit greu, apăsător, poate tocmai pentru că era total neașteptat. Da, și înainte lucram de acasă, îmi făceam singură programul și aveam grijă de productivitate și respectarea termenelor limită, a punctelor din to-do-list. Da, și înainte singură încercam să armonizez lucrul cu îngrijirea și dezvoltarea personală, cu un stil de viață sănătos – alimentație, mișcare, învățare, lectură, întâlniri/ discuții cu prieteni, colegi, colaboratori și timp cu familia. Dar acum era altceva. Așa că da, a fost surprinzător să constat că am trecut aproape prin toate etapele descrise de psihologi ca fiind caracteristice perioadei și contextului în care ne aflăm: diminuare a riscului – negare – neînțelegere – tristețe – nervozitate/furie – gândul neputinței, că nu știm cum și când se va termina și încă niște faze intermediare, totul până când, cu ajutorul familiei, am conștientizat că de fapt trebuie să privim pozitiv izolarea și lucrul acasă, pentru că alți oameni nu sunt așa norocoși și trebuie să meargă zilnic la lucru, să fie zilnic pe drumuri etc, deci e o șansă să pot să nu fiu expusă și să pot lucra online de acasă, să pot continua activitatea fără mari dificultăți (comparativ cu cei care lucrau în domenii care au fost mai dificil de trecut online).
Cum spuneam, după perioada de negare și de enervare, după seria de gânduri “Dar cât să stăm doar în casă? Și când oare vom mai putea să ne revedem cu oamenii? Dar să mergem în parc? Vom mai călători ca până acum?“ și altele din aceeași serie, mi-am dat seama că asta era auto-sabotare și nu făcea bine. În plus, observasem o scădere a productivității, o stare care mă făcea să nu vreau să fac nici măcar lucrurile care mă bucură mult. Mi-am spus după câteva zile că nu se poate să o țin așa și că trebuie să fac ceva, nu doar pentru a-mi asigura productivitatea, pentru a termina proiectele în curs, ci și pentru starea de bine.
Ce am făcut? Mi-am reevaluat planurile și proiectele în curs și cele pentru viitorul apropiat, dar și atitudinea și obiceiurile. Mi-am dat seama că ține doar de mine să duc lucrurile la capăt și să am o stare bună, iar pentru asta am nevoie să fac cât mai multe lucruri pentru mine care-mi aduc fericire și mulțumire.
Am început să mă țin strict, zilnic (aproape!) de obiceiurile mele bune: trezitul devreme (ora 7!), după care mă bucur de soare, lumină, verde, privind pe geam și gândindu-mă că trebuie să fim recunoscători pentru viață, sănătate și toate lucrurile bune pe care încă le avem în viață și în familie. Apoi continui cu morning pages, care sunt extrem de utile, prin ele îmi înțeleg mai bine gândurile, emoțiile, uneori chiar și visele, iar asta mă ajută să pot veni cu noi idei. În multe dimineți (dar recunosc, nu în toate!, uneori am multă treabă și nu fac asta!) fac și exerciții de respirație și meditație ghidată și asta mă face să mă simt foarte bine.
Uneori fac exerciții de stretching/ gimnastică de înviorare sau dau drumul la muzică/ radio și dansez. Dansul e unul din puținele lucruri care mă face să fiu fericită no matter what și cred sincer putem fi mai fericiți cu cât dansăm mai mult. Dimineața și seara îmi rezerv bucăți de timp pentru a citi presa, a asculta radio, a mă informa. De multe ori simt nevoia să-mi încep ziua cu articole sau podcasturi din care să învăț sau care mă motivează, ele sunt o experiență de învățare fantastică. Sunt atentă să am un timp aparte măcar dimineața și seara pentru a mă conecta cu partenerul, a povesti de ale noastre, a glumi, a ne îmbrățișa, a lua masa împreună etc.
Ziua mă prinde cu lucru intens. Și cum lucrez ce-mi place, sunt de multe ori captivată acolo, la scris, în conferințe online, în citit, în lucrat documente etc. Partenerul a dezvoltat în perioada asta de izolare un obicei tare fain și, din când în când de-a lungul zilei, mă invită la un dans. E extraordinar să iei pauze de la lucru cu dans, asta te reconectează instant cu partenerul și da, contribuie direct la creșterea serotoninei.
Seara, după lucru, e timp iar de conectare cu partenerul sau familia (la telefon cu ei). E de regulă momentul în care aleg să dansez mai mult sau să pictez. Sau să colorez în cărțile de colorat pentru adulți care acum mi se par atât de valoroase, pentru că aduc liniște – ele au fost un cadou inspirat de la sora mea. Seara e de regulă și timpul pentru un film bun. Apoi e momentul de citit beletristică. Încerc mai nou înainte de culcare să pun tehnologia deoparte cu măcar 30-60 minute înainte de somn.
Și cum sunt însărcinată în luna a cincea, fiecare dimineață și seară aduce și momentul de conectare cu bebele (prin masaj, gânduri cu voce tare, povestit/ cântat sau momente când partenerul se joacă cu burtica și ne spunem reciproc cât de mult ne iubim toți trei).
Nu e așa complicat cum pare. Totul e să începem de undeva. Pentru mine, desenul înseamnă perseverență, atenție, concentrare și analiză. Pictura înseamnă joc, experimentare, liniște și un timp de introspecție, scrisul e alt tip de introspecție. Dansul înseamnă bucurie pură și extrovertire, exprimare către exterior, poate nu întâmplător simt nevoia atât de des în perioada aceasta a izolării. Conectarea cu oamenii, online sau offline e o altă resursă de bine. Filmele sau tot ce privim online/ live sunt o poartă fie către a gândi și imagina noi lucruri și contexte, fie pentru a uita de ceea ce trăim deja. Muzica ne inspiră și ne dă energie.
Nu putem face totul într-o singură zi și da, sunt de acord, sunt și zile în care fie nu avem chef de nimic, fie avem mult de lucru și e greu să luăm pauze și să găsim timp pentru noi. Dar cred că suntem direct responsabili de starea noastră, de cum suntem și mai ales cum vrem să fim. Asta înseamnă că stă în puterea noastră să schimbăm ceva și că poate cel mai indicat e să începem cu lucruri mici și cu fiecare obicei bun de care ne ținem, pe care-l păstrăm, vom vedea rezultate și vom avea o stare de bine mai de durată. Dacă este ceva ce chiar putem face pentru noi în această perioadă, aceasta e să ne dezvoltăm creativitatea și expresivitatea și fiecare poate face asta cum simte că e mai potrivit pentru sine – scris, citit, dans, desen/ pictură, exerciții de scriere creativă sau de teatru de improvizație, sport, gătit ceva altfel, activități și interese noi, orice simțiți că ajută. Având creativitatea (re)activată, vom putea găsi mai ușor soluții pentru provocările personale și profesionale, vom putea veni rapid cu idei noi și vom fi cu un pas mai aproape de a fi ce, unde și cum ne dorim.
În final, las câteva recomandări care sper să vă placă și să vă fie de folos:
- Carte – Cum să reușești când ar fi trebuit să eșuezi – Rom Brafman, proaspăt terminată
– Muzică – ceva ce poate aduce liniște: Sona Jobarteh – Jarabi
- Film – The Two Popes
- Podcast – ReMind, ep. 40, Life design cu Cristina Oțel, despre freelancing în perioada asta.
Laura-Lucia Găvan este artist vizual, jurnalist și co-fondator al Asociației Art Out. În toată activitatea sa, este interesată de dezvoltarea creativității, cât și de noi oportunități de dezvoltare și învățare, lucruri la care își provoacă și cursanții, fie ei adulți sau copii. Este implicată în proiecte sociale și crede că fericirea vine atunci când poate să îi ajute pe ceilalți prin ceea ce face.
