fbpx
Stories
[ April 2, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: ce e aia să te plictisești în secolul 21?

Cumva, zilnic se face ora 22:00 și nu apuc să mă plictisesc. Cumva, până acum, am găsit ceva de făcut: mai pun câteva piese la puzzle-ul cu pisici, mai plantez o floare, mă uit la minim un documentar pe zi, îmi fac exercițiile de yoga la saltea, gătesc ceva nou, stau pe balcon și-mi savurez cafeaua (și câte o țigară din păcate????), mai fac ordine prin sertare, șterg praful, mai citesc o pagină din cele 20 de cărți pe care mi-am propus să le citesc anul ăsta, mai văd ce postează lumea pe Facebook sau mai postez eu ceva și uite-așa trece ziua. Și fac toate astea după ce vorbesc cu familia mea care e împrăștiată prin Europa. Și nu oriunde! O soră la Milano, o soră la Stuttgart, doi nepoți în UK și părinții 65+ la Sibiu.

(more…)

Stories
[ March 26, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: în absolut orice există o parte bună

Eu sunt Simona Taudor. Eu sunt freelancer. Adică muncesc de acasă. Ce mi se pare mie fantastic în a fi freelancer este că… ești free. Adică free să faci ce vrei tu, când vrei tu. Adică pot fi și arhitect de peisaj pentru că am studii de specialitate, și lifecoach pentru că, din nou, am studii de specialitate și experiență personală vastă, sunt și pictor, tricotez și creez diverse obiecte de vestimentație și decor, pot să tatuez. Cine a zis că trebuie să faci un singur lucru? E ușor pentru oameni să te pună într-o cutie. Câtă vreme te știu ”om la locul tău” oamenii sunt în zona lor de confort. Un freelancer are libertatea să facă ce vrea el, dacă își dă voie. Și mai poate să facă și ce îi place, când îi place. Pe mine personal mă mai coafează lucrul de acasă pentru că pot fi alături de fiii mei – Ștefan de aproape 10 ani și Andrei de 6 ani ș-un pic.

(more…)

Stories
[ March 26, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: am început să mă trezesc înaintea alarmei

După lucrul de acasă, recunosc public, nu prea mă dau în vânt. Mersul la birou m-a organizat altfel, mi-am permis să mai trag câte o fugă cu colegii la o cafea, la o gură de aer și poate, câteodată, să mâncăm împreună (chiar dacă, de cele mai multe ori, nu m-am desprins de laptop în pauzele de prânz). Îmi încep zilele, de când mă știu, la cafea, unde stau maxim jumătate de oră, cât să verific cancanurile zilei sau cât schimb niște vorbe cu o prietenă. Și apoi îmi încep ziua de lucru.

(more…)