fbpx
Stories
[ May 12, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă, cu bune și cu rele

Salutare!

Toată situaţia aceasta m-a luat puţin pe nepregătite, dar a trebuit să mă adaptez din mers şi am reuşit să gestionez online cam toate task-urile ce le aveam de rezolvat urgent în primăvara aceasta. Restul proiectelor şi propunerilor au fost amânate sau anulate, după caz.

Cea mai complexă parte de rezolvat până acum a fost cea de contabilitate a firmei, dar am întâlnit oameni receptivi la capătul celălalt al mail-ului sau al telefonului.

Ce-i drept, de aproape o lună de zile de când m-am izolat la domiciliu, task-urile şi volumul de lucru au fluctuat destul de mult: la începutul perioadei, au fost destule lucruri de rezolvat (multe rămase din urmă) coroborate cu o nelinişte generală. Apoi s-a aşternut un mic haos, deoarece situaţia din ţară se agrava pe zi ce trecea, iar lumea nu ştia cum să procedeze, cum să acţioneze, ce paşi să urmeze. După care s-a făcut puţină lumină, au început să se aşeze uşor-uşor toate şi să capete o logică, un sens, să exise un fir logic şi o coerenţă.

Cert este că calmul este cheia în astfel de momente, indiferent de domeniul în care ai lucra. Trebuie să încerci să fii lucid, să judeci limpede, să acţionezi în concordanţă, să nu te pierzi.

Sunt un caz “norocos” întrucât biroul meu de lucru a fost (până acum) şi este (şi în perioada aceasta) în living room. Eu am lucrat în ultimii ani de acasă, în mare parte, prin natura job-ului. În restul timpului mergeam pe la întâlniri şi şedinţe în oraş. De asemenea, purtam foarte multe conversaţii telefonice în interes de muncă în timpul zilei. Acum, s-a schimbat dinamica lucrurilor. Stau câteva ore pe zi la birou la laptop şi lucrez. Fac pauze mult mai des, ce-i drept. Iar la telefon nu mai vorbesc aproape deloc.

Cum arată programul meu de zi cu zi?

Dimineaţa, primul lucru pe care îl fac este să verific ştirile la TV (iar pe parcursul zilei îl las pornit tot pe programele de ştiri ca să fiu la curent cu ultimele noutăţi din perioada aceasta).

Seara, e momentul de relaxare ce aduce cu sine un film, un serial ori vorbit la telefon cu cei dragi.

Vremurile acestea au adus cu sine şi anumite părţi bune, dar şi anumite părţi mai puţin bune.

Mă bucur că am reuşit să îmi revin la capitolul odihnă, asta pentru că reuşesc să dorm câte 9-10 ore pe noapte. Am învăţat să gătesc şi progresez săptămânal la capitolul ăsta. 🙂

Încerc să îi susţin cum pot în mediul online pe cei pe care îi promovam şi cu care lucram. În momentele acestea, expresia “sharing is caring” este mai puternică ca niciodată.

Dacă la începutul stării de urgenţă, ieşeam mai des din casă pentru cumpărături la magazinele din împrejurimi, iată că de mai bine de o săptămână nu am mai ieşit din casă absolut deloc şi aleg varianta comenzilor online cu livrare la domiciliu (fără contact fizic). La început părea ciudat să vorbesc cu curierii prin uşa apartamentului, dar cu timpul a devenit o obişnuinţă şi îmi dau seama ce tristă este situaţia.

Am ajuns să mă bucur când merg să duc gunoiul pentru că este unicul moment când ies din casă…

Îmi este dor să merg pe afară, să mă plimb pe străzi, să merg într-un parc, să ies cu bicicleta prin oraş, să stau pe o terasă la soare şi să beau o bere, să merg la concerte, la film sau la teatru. Îmi e dor de prieteni, de familie. Îmi doresc doar să revenim cât mai rapid la normal. Ştiu că trebuie multă răbdare. Ideea e că deja am intrat într-o rutină şi zilele parcă trec din ce în ce mai repede. Simt că finalul este aproape. Perioada aceasta este o încărcare pentru fiecare dintre noi, trebuie doar să avem puterea să trecem peste.

Bogdan este PR și curator de oameni faini și creativi, artiști, trupe, localuri, concepte inovative, evenimente ce au loc în București iar recomandările lui sunt aici.

Stories
[ May 12, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă, cu Apocalipse, soluții și pregătiri

Visez Apocalipse de când mă știu. Vin de unde mă aștept mai puțin și lovesc cumplit, uimindu-mă până și pe mine, creatoarea lor, cu bogăția senzațiilor oferite. Cataclisme, războaie, extratereștri, zombies, bombe nucleare și multe alte dubioșenii, uneori poetice și superbe vizual, alteori înfricoșătoare de-a dreptul. Sunt finalurile pe care, în subconștient, le dau lumilor din capul meu și, invariabil, mă agit în vis pentru a-i avertiza pe cei dragi că vine nenorocirea. Uneori îi râd Apocalipsei în față și-i spun că nu mi-e frică de ea, știu eu erupția aia concomitentă de vulcani, am mai văzut-o și am fentat-o luându-mi zborul spre Marte cu nava lui Elon Musk, alături de familie și prieteni, ia-o p-asta, făi Apocalipso! Alteori sfârșesc oribil, suprinsă de propria capcană în care mă vâr, csf, nu sunt mereu pe fază?!

Acum câteva luni, la finalul anului trecut, plecând de la Apocalipsele din capul meu, mi-am alcătuit o listă de lucruri pe care aș fi vrut să le fac, astfel încât să nu fiu surprinsă de scenarii nasoale: cursuri de prim-ajutor, cursuri de supraviețuire în sălbăticie, cursuri de condus în condiții extreme, kituri de supraviețuire și multe alte chestii care mi se păreau mai probabile să se întâmple. Pentru pandemie, însă, nu m-am pregătit deloc. Nici nu știu ce fel de cursuri m-ar fi pregătit pentru o situație ca aceasta, una dintre cele mai plictisitoare posibile și în același timp atât de dramatice. Probabil un atelier de răbdare ar fi fost oportun.

Sunt în a 25-a zi de #StauAcasa. În timpul ăsta, am ieșit afară de 4 ori, scurt, pentru cumpărături în proximitatea casei. În prima incursiune m-am aventurat, ca o nebună, cu nasul într-o magnolie de lângă un Mega Image. De partea cealaltă a copacului, un bătrânel romantic, care adulmeca și el primăvara, mi-a strigat puțin contrariat: “Nu miroase, doamnă!”. Ne-am speriat unul de altul, deși ne despărțeau cel puțin 5 metri și trunchiul copacului. M-am tot gândit la omul ăsta și mirosul inexistent al magnoliei în fiecare zi în care am dizolvat pastile de clor pentru a șterge urmele incursiunilor în afara apartamentului. Nu-mi place clorul. Miroase a spital. Miroase a tot ce e mai rău.

Sunt PR freelancer cu acte în regulă de un an. Ce zic eu aici, sunt antreprenor cu IMM. Mă rog, probabil că eram, că acum deja nu mai contează, important este să știu ce o să fiu când ieșim din izolare. Am o super experiență, de aproximativ 13 ani, în lucratul de acasă. Am făcut asta aproape toată viața, chiar și atunci când lucram în presa glossy. Știu cum să nu mă plictisesc cu mine, cum să îmi organizez programul, cum să nu mă las distrasă, cum să fiu eficientă, pe scurt. Dar acum, toate acestea nu îmi folosesc la mare lucru.

Lucrez alături de colega mea Anca Maco în zona culturală, cu precădere în industria cinematografică. În acest moment, toate proiectele în care suntem implicate sunt amânate, înghețate sau cu un mare semn de întrebare la status. Așa că îmi ocup zilele căutând alături de Maco soluții pentru furnizarea de conținut pentru aceste proiecte, abâtându-ne de la planurile de comunicare realizate la începutul anului, gândidu-ne la soluții pentru ca aceste evenimente să se întâmple în condiții de maximă siguranță atunci când o parte din restricții se vor ridica, documentându-ne asupra a ceea ce fac alte evenimente similare și încercând să ne dăm seama cum vom funcționa de acum încolo.

V-aș minți dacă v-aș spune că mi-e bine, că viața merge mai departe, dandy, super relaxată și sunt eficientă în continuare, fac magii cu bagheta pe care scrie PR. Îmi dau seama că, indiferent când se va termina, viețile noastre, personale și profesionale nu vor mai fi la fel ca acum câteva săptămâni. Dar mi-am găsit un scop în toată nebunia asta: acela de a mă pregăti pentru un nou restart. E, pe undeva, mai bine decât să mă pregătesc pentru Apocalipse. Tot ce am de făcut e să rămân sănătoasă, să îmi păstrez energia pentru lucruri cu adevărat relevante, să nu mă deprim făcând ture între știrile TV și internet, să țin legătura cu oamenii importanți din viața mea, să îmi iau doza de soare atât de necesară, să fac suficientă mișcare încât nu mă anchilozez în apartamentul ăsta de 72 de mp, fără balcon, și să mă bucur de fiecare zi așa cum vine, câteodată cu tristețe, furie sau plâns, alteori cu energie și optimism.

Întotdeauna am fost de părere că trăim într-o perioadă importantă din evoluția omenirii. Iar acum, mai mult ca oricând, sunt convinsă că așa este. Depinde de fiecare dintre noi cu ce contribuim la lumea nouă care deja se conturează. Ca oameni de comunicare, cred că fiecare dintre noi putem schimba mici lucruri în bulele în care trăim prin intermediul proiectelor în care suntem angrenați. Este datoria noastră să aducem în discursul public valori precum responsabilitate și solidaritate, să ne facem utili în cauze ce contribuie la diminuarea dezastrului în care trăim acum și să fim parte din lumea la care visăm de atâția ani. Și, desigur, la final, vom fi toți experți în răbdare.

Simona este PR cultural, mai ales în industria cinematografică și, alături de colega ei, Anca Maco, este responsabilă de comunicarea pentru Gala Premiilor Gopo, Film +, Anonimul, Bucharest International Dance Film Festival dar și pentru filmele Parasite, Todos Los Saben și It must be heaven, din portofoliul Independența Film.

Stories
[ May 8, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de acasă: Breaking news: ziua are 24 de ore, în sfârșit!

Dear diary, sunt Iulia (Gulia, ca să fie clar cu cine stai de vorbă) și sunt în sevraj! N-am mai fost la Mega de fix 2 săptămâni și ultima oară când am călcat într-un hypermaket a fost acum 7 zile. Bălesc zilnic cu gândul la gogoșile alea a căror ciocolată ajungea doar în proporție de 60% în stomăcelul meu, restul… eh, pe vremea aia se găseau oricum și destule soluții de curățat haine și mobilă…

Dar să trecem peste pauza publicitară.

Când totul se întâmplă în viteză și maaare, mare viteză, am nevoie și de un moment de respiro. Nu știu cum sunteți voi, dar eu mă bucur la maxim de perioada asta! Și n-aș vrea să fiu înțeleasă greșit, e tragic ce se întâmplă în întreaga lume, but it’s beyond my control – pot să mă panichez și să răspândesc scenarii sumbre sau pot să dau maxim de ignore și scot o ploșniță la plimbare până la mare și înapoi (bine, de fapt aș rămâne la mare), dar eu am învățat să mă țin cu picioarele pe pământ, să mă adaptez și, poate cel mai important, să mă bucur de fiecare clipă din viețișoara asta.

Așa că de două săptămâni de când m-am întors la #WorkFromHome mă bucur că în sfârșit timpul nu mai aleargă pe lângă mine și simt că în sfârșit îmi ajung toate orele din zi să realizez ce mi-am propus. Bine, încă n-am făcut curățenie! Așa că dacă ai făcut deja casa lună, consider yourself lucky!

Și până la urmă asta și e… e o chestiune de percepție!
Se dă următorul exercițiu: take a step back, e începutul lunii ianuarie… ce-ți doreai cel mai tare în ianuarie? Să stai acasă, să mai dormi puțin și să apuci să ți le faci și tu p-ale tale, chestiile alea pe care le tot pui pe locul o mie și ceva… right? Eu așa visam 😊
Am ieșit noi în ger și viscol în fiecare seară și nu putem acum să stăm în casă…

Cât despre the actual work from home… numa’ de bine (ptiu-ptiu! Să și rămână totul bine). Sunt mult mai odihnită pentru că înainte eram maxim de disperată că trebuie să mă trezesc devreme și mă stresam aiurea la gândul că nu voi auzi alarma, drept urmare dormeam super întrerupt. Și oricum trezitul la 7 pentru mine e tortură…

Cu productivitatea stau bine, eu acasă simt că pot să fac tot ce mi-am propus. Poate și pentru că așa m-am obișnuit sau poate pentru că mi-am dedicat un spațiu special pentru birou. Iar când e de stors creierii pentru idei faine, bag un video call cu colegii și acolo dă join și inspirația.

Nu am rețete și nici nu cred în rețete care să-mi crească motivația. E și asta tot o chestie care ține de psihicul fiecăruia și de felul în care funcționăm.

Eu, de exemplu, nu pot funcționa la program. Și nici nu știu vreun creativ care să poată da ON inspirației la 9 și OFF la 18. Așa că acum mă „scald” în ocazia de a putea să-mi aștern ideile oricând. Nu abuzez de această libertate, dar nici nu mă stresez că trebuie să termin ceva până la 18. Iar dacă îmi încolțește ideea de a face nu știu ce chestie prin casă (acum câteva zile îmi „stăteau” niște plante pe creier), îmi acord acel timp să mă ocup de treaba respectivă (normal, m-am dus și le-am plantat în grădină) pentru că știu că mă voi întoarce la laptop cu forțe proaspete.

Dacă tu știi că funcționezi foarte bine în cadre delimitate clar, do it! Fă-ți programul pe ore, stabilește-ți pauzele, calculează tot și ține-te de ce ți-ai propus!

Nu știi cum să muncești în afara biroului? Sunt o mulțime de teorii legate de munca de acasă, ia-le la rând și vezi care ți se potrivește.

Cea mai delicată problemă work wise cred că este ieșitul din ritm. Cumva trebuie să înțelegem că asta nu e o vacanță și că de noi depinde ca rotițele să continue să se miște.

Sunt conștientă că este o perioadă foarte complicată pentru întreaga populație a globului, am mulți prieteni care încep să aibă dificultăți mari și să privească spre viitor printre multe semne de întrebare. Nimeni nu e într-o situație prea roz. Daaaaaar, eu cred că acum avem marea ocazie să ne întoarcem la ce este cu adevărat important pentru noi. E un pic de luptă interioară acolo, nu e ușor, trebuie luate niște decizii și schimbată puțin perspectiva asupra vieții. Dar sunt convinsă că vom ieși mai buni din treaba asta! E musai!

P.S. Da, mi-e dor de multe chestii! Fac ca maimuța turbată la gratii (cum zice reclama) că nu pot să mă plimb și să fac poze. Au înflorit copacii, s-au umplut de culoare parcurile, orașele, câmpurile și dealurile și noi nu știm ce parfum frumos au pregătit anul ăsta… Dar cumva cred că și natura avea nevoie de-o pauza de la noi… Și, v-ați prins, mi-e cam dor și să mă întind la vorbă. 😊

Iulia este Gulie cu frunze în diferite nuanţe de verde: verde-PR, verde-fotograf, verde-blogger, verde-sociolog.

Stories
[ May 7, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: Mă bucur că am oameni faini în suflet și la un click distanță

„Într-o viață anterioară ai fost general, filosof, stareță, profet, mecena sau… robot”, mi-au spus, în diverse contexte, colegi, amici, rude și teste online. M-au distrat mereu asocierile astea, mai ales când le remarcam unele atribute conștient, glumind, în puținul timp pe care mi-l acordam distinct pentru autoanaliză. Mi-am populat mereu mintea și zilele încercând să cuprind cunoștințe din toate domeniile, mereu asociate contextelor care le-au generat, pentru a-mi hrăni nu doar curiozitatea, ci și posibilitatea de înțelegere și adaptare, fiindcă nu am alte abilități de supraviețuire în afara acceptării începutului, parcursului volatil și finalului care delimitează percepția timpului fizic al existenței. Iar felul în care se manifestă instinctul de supraviețuire ține și de viziunea despre lume și viață a fiecăruia, de puterea și capacitatea de a învăța, nu doar de listele și resursele de prepping din cărți și de pe net. Așa că, indiferent de puținele bucățile care se văd, separat sau împreună, am un întreg magazin de resurse pentru accesarea cărora e important să las ușa deschisă sau să îmi amintesc unde pun cheia… și destulă imaginație cât să le inventez. Iar în perioada asta, încerc să completez rafturile pe care le-am tot golit din magazinul ăsta încă dinainte de instalarea crizei în țara și în viața mea. Și sunt zilnic recunoscătoare că am o parteneră de muncă la distanță, un partener de viață, prieteni buni și doi părinți onești și cu picioarele pe pământ care-mi amintesc pe unde să caut cheia aia când dau semn că o rătăcesc. 

Azi împlinesc opt luni de când lucrez de acasă. Cochetasem cu ideea timp de șase ani, mă antrenasem în tot felul de proiecte pe lângă jobul de bază vreo 13 ani, mă simțeam pregătită să îmi folosesc toate resursele, instrumentele și cunoștințele dobândite până atunci într-o nouă etapă, oficializând colaborarea pe care o aveam cu colega mea Simona Rădoi de ceva vreme. Fiecare zi din astea 8 luni a fost o provocare, așa cum va fi și de acum încolo, indiferent de tipul de criză și de context. Pentru că munca de freelancer vine cu presiuni mai mari cărora nu le poți face față doar cu obiceiuri sănătoase de muncă, time management, planificare și monitorizare de business, cunoștințe, informații, experiențe, oameni speciali și proiecte plăcute.

Modul în care îți desfășori activitatea trebuie să fie circumscris stilului tău de viață și mai ales acceptării tuturor limitelor, regreselor, piedicilor, frustrărilor, fricilor, cunoscutelor și necunoscutelor, percepțiilor, dezamăgirilor personale și profesionale, pentru a fi cu adevărat aproape de tine însuți.

Așadar, încerc să-mi ascult corpul și mintea, îmi stabilesc lista cu „lucruri de făcut” cu o zi înainte, o revizuiesc mental la fiecare sunet al alarmei de dimineață și stabilesc dacă și ce tip de modificări suportă, într-un dashboard căruia îi fac rezumatul zilnic pe un caiet studențesc, pentru că asociez agendele cu o perioadă de „normalitate” și caietul ăsta cu un instrument utile perioadelor de învățare, exercițiu și muncă suplimentară, urmate de examinări, ceea ce e mai aproape de felul în care percep sau internalizez situația actuală. Chiar dacă proiectele la care lucrez sunt, în mare parte, evenimente amânate.

  • Încerc să acord timpul potrivit pentru muncă în funcție de priorități, volum, deadline-uri (cel mai des autoimpuse), capacitatea de concentrare în anumite intervale de timp, dar și pentru escapism, informare corectă, cunoaștere, curiozitate, socializare etc în funcție de starea de spirit și forma fizică.
  • Nu încep nicio altă activitate până nu-mi termin rutina de igienă și curățenie și nu mă așez la laptop în pijamale. Lecturile de la cafeaua de dimineață și de după cină includ, în egală măsură, informarea din surse oficiale, site-urile de calitate, feed-urile setate în prealabil pe cuvinte cheie și publicații, urmărirea anchetelor și a statisticilor, verificarea site-urilor Factual și Rubrika,  consultarea noutăților din tehnologie, marketing, PR, finanțe, social media, cultură, divertisment, mediu, antreprenoriat, CSR, newsletterele din străinătate sau din țară (iar de la noi recomand cu căldură Misreport, Monday Memo, Cristian China Birta, Republica), lăsând scanarea newsfeed-urilor și hashtagurilor de pe Facebook, Twitter și Instagram pentru 3 pauze de 5-15 minute la fiecare două ore de lucru, alternate cu pauzele de 5-10 minute pentru mișcare prin casă sub orice formă (chiar și genuflexiuni cu sticla de apă pe jumate plină în mâini).
  • Ascult muzică sau las televizorul pe un canal de știri în funcție de starea de spirit și tipul de activitate pe care-l desfășor în anumite zile sau momente, îmi întrerup munca atunci când simt că îmi pierd energia și concentrarea și mă duc să-mi iau în brațe timp de câteva minute pisica și vorbesc cu ea atunci când sunt singură acasă sau fac karaoke 5 minute pe o piesă sare îmi place sau o parodie nouă – ultima pe care am executat această detensionare este Hello (from the Inside) An Adele Parody by Chris Mann https://www.youtube.com/watch?v=M5azNpTwVk8).
  • Chiar dacă sar deseori peste prânz, mă asigur că micul dejun și cina sunt momente de care mă bucur pe îndelete. Mai ales în perioada asta când „ce mâncăm azi” e întrebare, răspuns și practică pentru a aduce și un strop de plăcere, nu doar combustibil.
  • Cele 4 ieșiri din ultimele 20 de zile (cu măști și mănuși achiziționate de alertele internaționale din februarie, că după aia oricum n-am găsit nimic nicăieri) au fost planificate cu liste pe care s-au adăugat ori s-au înlocuit produse în funcție de nevoi, mici plăceri și ofertele de la fața locului, și urmate de o rutină de dezinfectare compulsivă, inclusă și aia printre taskurile zilei, să nu-mi dau panici că nu-s disponibilă dacă e nevoie de mine pentru vreo treabă urgentă.
  • Conversațiile telefonice cu părinții s-au înmulțit, iar dorul de întâlnirile cu prietenii se mai ostoiește cu câte un call săptămânal în care stăm la povești. Ce-i drept, n-am mai jucat mimă până acum în fața laptopului și nici nu mă pricep la mimă, în general, dar începe să-mi placă.
  • Serile includ, pe lângă buletinele de știri din țară și de pe-afară, conversații cu partenerul despre descoperirile și bookmark-urile zilei puse deoparte (știri, opinii, meme-uri, piese noi bune sau despre coronavirus din toată lumea – da, le adun într-un playlist de sezon https://www.youtube.com/playlist?list=PLYoI9ZPmB7bRg82jNCHyyknvn_aIKCcb7, vloguri, postări interesante sau haioase, vești de la prieteni, conspirații și fake news, tot feluri de linkuri – ferestre spre realități din toate bulele și lumile, mici prostioare – inclusiv cititul de bârfe sau previziuni astrologice de coronavirus) asezonate cu plâns și râs compulsiv, și vizionări din cel puțin 3 formate, dacă nu apuc să citesc nimic din vreo carte sau să fac exerciții fizice (yoga, pedalat pe bicicleta-suport de poșetă): un reality/ game/ talent show (în ultimele două luni m-au acompaniat Survivor All Stars Australia, Survivor: Winners at War (USA), American Idol, Next In Fashion, The Circle)  un serial de comedie sau un stand-up special și un film sau un serial dintr-un alt gen pentru care am chef sau curiozitate la acel moment de pe platformele de streaming la care am acces.

Desigur, îmi propun mai multe, cel puțin în materie de scris sau făcut lucruri pentru mine, mă întristez deseori că las pe ultimul loc sau amân împlinirea celor mai dragi dorințe (lecțiile de limbi străine, deprinderea unor skill-uri noi și furnizarea de conținut original într-o formulă pe care am tot pritocit-o ani de zile, scrisul proiectelor rămase la stadiul de idei explorabile), dar cum ăsta e un obicei prost cu care mă lupt de peste 10 ani, încerc să mă bucur de fiecare reușită mai mult decât mă consum pentru lipsă. Da, mi-e dor să merg la film, să mă facă Cristina Grama de la Fason Salon om cu culori mai faine în păr decât am eu în cap, să mă plimb, să mă văd la un vin cu prietenii, să călătoresc etc dar pe cât posibil încerc să suplinesc acasă și online toate lipsurile astea (magia Cristinei, însă, cred că va fi una din primele bucurii pe care sper să mi le fac în „libertatea” realității post-izolare când o binevoi ea să vină).

Îmi răsplătesc fiecare task sau acțiune nu doar cu un marker galben sau un check într-un Excel, ci cu un gând sau cuvânt pe care îl notez la final de caiet într-o pauză de cafea, ceai sau privit pe fereastră.
Însă, primele cuvinte: pandemie, carantină, criză, responsabilitate, distanțare socială și empatie rămân în capul listei și nu sunt sinonime cu freelancing-ul, altfel l-am fi găsit pe lista Merriam Webster adaptată în martie 2020 – https://www.merriam-webster.com/words-at-play/new-dictionary-words-coronavirus-covid-19

Cuvintele au parcursul și rostul lor.  Primele trei conțin într-un sens sau altul ideea de moarte, celelalte trei elementele esențiale ale supraviețuirii în această perioadă. Iar a fi freelancer, indiferent de domeniu, înseamnă a internaliza și a adapta mereu un model de lucru care se circumscrie într-un univers în care nu domnește un sens sau altul, ci un context care le înglobează pe toate. Iar pentru asta, ai nevoie de exercițiul zilnic al celei mai potrivite selecții pentru anduranță, nu de presiunea unei rutine fixe împrumutate, pentru încălcarea căreia ajungi să te învinovățești. Și uneori, ai nevoie să te distrezi, chiar și dacă asta înseamnă, preț de câteva minute să-ți imaginezi dacă într-o viață anterioară sau paralelă (în care nu crezi) ai fost general, filosof, stareță, profet, mecena, robot sau orice altceva și să te imaginezi combinând atributele care-ți plac și ți se potrivesc pentru a te remonta pentru viața reală.

„Orice s-ar întâmpla, să nu ne pierdem cumpătul”, spune Profesorul la începutului primului episod din sezonul 4 al serialului Casa del Papel care va avea premiera pe Netlix în 3 aprilie și care e plin de situații, decizii și replici pe care e greu să le vezi doar în convenția ficțiunii, când fiecare sunet de sirenă de ambulanță ce-ți perforează geamurile are deja altă semnificație. Și escapismul are provocările lui.

Azi se împlinesc doar opt luni de când sunt doar freelancer și vreo trei săptămâni de când #StauAcasă care fac tot ce-am trăit înainte, în 39 de ani, să pară „altă viață”. Locurile și oamenii copilăriei mele sunt în carantină totală, dar nu imposibilitatea vizitei pascale mă bântuie, ci teama că prima ocazie de vizitare o să fie marcată doar de noi morminte. Asta pe lângă incapacitatea de a ajuta, odată cu orizontul lipsei veniturilor și imposibilitatea legală de accesa orice tip de indemnizație și ajutor financiar, lipsa asigurării de sănătate, ceea ce nu e doar cazul meu, ci al multor colegi de breaslă.

Am făcut doar 1200 de pași prin cei 48mp, proprietate-pe-numele-meu-dar-cu-rate-toată-viața-la-banca de-la-care-nu-primesc-răspuns-de-amânare, iar după toate lucrurile care mi-au umplut ziua, cu câteva bune și cu multe rele, mă bucur că am, pe lângă conexiune la internet, apă, săpun, hrană și medicamente, exercițiul statului cu mine fără de plictis sau panică prelungită, cărți și muzici care mă așteaptă, amintiri bogate din locuri, contexte și experiențe diferite, oameni faini în suflet și la un click distanță, curiozitate, speranță și timida împăcare și acceptare a cunoscutelor și necunoscutelor trecutului, prezentului, posibilului…

Anca Macoviciuc (Maco) este specialist în comunicare și marketing digital, cu 15 ani de experiență în online (project & content management, online marketing strategy), 9 ani în radio (Radio 21, Tanănana) și fost jurnalist de divertisment. Pe lângă campaniile de promovare ale unor filme românești, printre proiectele culturale la care a lucrat se numără Festivalul Internațional de Film Transilvania, Divan Film Festival, Bucharest International Dance Film Festival. Unul dintre filmele pe care speră să le vedeți în cinematografe anul acesta este documentarul „Acasă/ My Home”, regizat de Radu Ciorniciuc, distins la Sundance Film Festival 2020 cu premiul juriului competiției World Documentary Cinema pentru „cea mai bună imagine”.

Stories
[ May 6, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: Muzica te motivează să te miști

Play! Te-ai gândit vreodată la cuvântul ăsta? P-L-A-Y. Poate să te ducă cu gândul la joacă, la muzică și la tine într-un fel sau altul. De ce la tine? Pentru că te implică pe tine. Cuvințelul ăsta din EN, dar al naibii de bine integrat în RO, face referire la o stare, apoi la o mișcare și în final la dans.

Fie că e un dans în mintea ta ori că e mimat doar din șoldurile tale îmbrăcate în pijama, play-ul ăsta îți schimbă starea. Citești cuvintele astea de pe ecranul tău și habar nu ai de ce o faci, pentru că omul care a stat să scrie articolul ăsta e o persoană necunoscută de tine, corect? True that!

Eu sunt Andrei. Izolat ca și tine de tot ceea ce înseamnă societate. Revenind la acel PLAY și încercând să shiftuiesc ideea textului. Ce încerc să-ți spun aici: muzica este ceea ce-ți trebuie acum! But why? Păi, am să îți spun din perspectiva mea de ce muzica e bună acum.

1. Muzica te tratează de toate, frate!

Te trezești dis de dimineață la 8.00 pentru că acum te-ai reglat cu somnul. Faci cafeaua, ești buimac(ă) și abia reușești să îți pui gândurile în ordine.

Ce zici dacă dai un PLAY la piesa asta?

CLICK ME https://www.youtube.com/watch?v=SqdWTeXWvOg

Deși sunt convins ca ai mai auzit asta până acum, muzica te schimbă. Are puterea să-ți rupă starea și să-ți contorsioneze gândurile în sens pozitiv sau negativ.

Tu alegi!

2. Muzica îți joacă și cartea depresivă, dar doar dacă o lași

Uite, cel mai bine e să recunoaștem. Noi toți avem piese care ne fac să ne simțim bine sau rău, sau pur și simplu ne influențează starea. E drept că în perioada asta cel mai indicat este să nu cazi în ,,dispozitivul” de depresie, așa cum îl numesc eu.

Vrei un clișeu? Totul va fi ok în următoarea perioadă. Da, e posibil să vină și niște vremuri mai grele, iar asta mai ales pentru noi, freelancerii.

Dar dear, uite, ai de ales: fie stai și-ți plângi de milă de cât de rău va fi sau dai PLAY la ceva simpatic și conștientizezi că lucrurile vor fi ok, dar în timp. Nimic nu se face peste noapte, Rome was not built in a day, încetul cu încetul se fabrică oțetul etc.

Vrei un PLAY? Încearcă asta:

CLICK ME https://www.youtube.com/watch?v=TGwZ7MNtBFU

3. Cu muzică parcă și munca merge mai bine

Tu poți să lucrezi cu muzică? Dar poți să lucrezi și fără? Personal prefer munca împreună cu muzica. Într-un fel muzica mă face să mă concentrez mai bine, poate-mi relaxează ideile, nu știu exact. Ești fan căști? Poate că lucrezi cu muzica dată în blană în căști. Acum cu lucratul de acasa prefer sincer muzica în boxe. Pare mai natural, căștile le voi păstra doar pentru pedalat.

Mai vrei una? Ok, încearcă asta:

CLICK ME playlist https://soundcloud.com/user-650099228/sets/waste-them-all  De data asta ți-am dat un playlist de al meu de pe SoundCloud. Try it!

4. Muzica, un catalizator universal, nu?

Ghici care-i partea cea mai mișto la muzică. E universal valabilă. Toată lumea ascultă muzică. În timp ce scriu vorbele astea ascult ceva live performance de la Anderson Paak. În timp citești cuvintele astea poate asculți și tu Mac Miller. Cu muzica la înaintare îți poți face ziua mai bună și poți face și altcuiva ziua și mai bună. Ce zici dacă la următorul schimb de mail-uri cu clienții tăi le inserezi și un strop de PLAY în discuție. Poate le aduci zâmbetul pe buze, poate primești și tu ceva drăguț muzical la schimb.

CLICK ME playlist https://soundcloud.com/user-650099228/sets/call-away-my-young-years

5. Muzica e pentru tine, e pentru mine, e pentru toți

S-ar putea să trișez un pic la punctul ăsta și să vorbesc aproximativ despre același lucru ca la punctul 4. Watch me! Imaginează-ți că de mâine n-ai mai avea muzică de ascultat. Cum ți-ar fi? Greu, nu? E important să apreciem muzica pentru ceea ne oferă, pentru că ne unește, pentru că ne ridică, dar ne și coboară atunci când avem nevoie.

Am încercat tot textul să nu fac prea mare referire la perioada prin care trecem. De ce? Pentru că presiune deja există pe tema asta, eu n-aș vrea să o intensific, dar uite cum văd eu ,,problema”.

Da, e un moment greu, pentru tine, pentru mine, pentru absolut oricine, dar mai ales pentru freelanceri. O panică de ordin colectiv nu va ajuta la nimic. Da, e posibil să pierzi clienți, eu deja am făcut-o, dar nu e capăt de lume.

Ba, mai mult decât atât, ai putea să privești perioada asta fix ca pe un restart. Fiindcă, într-un fel sau altul, cam asta și este. E doar un restart pentru piață, pentru clienți, pentru planetă, pentru societate, pentru absolut toată lumea. Indubitabil ne-ar putea fi greu în următoarele luni, dar ai de ales?

Eu am gândit pentru mine că… nu. Clar nu am de ce să mă împotrivesc și nici nu aș avea puterea să fac asta. Lucrurile se vor mișca în ritmul lor, totul se va repune pe șine, dar în ritmul necesar pieței. Stay safe și dacă mai ai nevoie de muzică am să las aici link spre playlisturile mele de pe SoundCloud. Capul sus!

Playlisting de SoundCloud:

Andrei este jurnalist, copywriter, scriitor, muzician și imperios împătimit de biciclit.

Stories
[ March 31, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: îmi prețuiesc mai mult decât orice libertatea

Sunt Andreea, artist ceramist și (ucenic) bijutier și mă învârt prea mult în propriul cap dintotdeauna. De când eram un copil extra-timid care credea că ceilalți îl ignoră nu pentru că stă prea cuminte într-un colț, ci pentru că e urât. Eu cu mine suntem prieteni de atunci. De când mă tundea tata scurt-ciocănel. Mă uit în poze. Nu te-ai fi prins că sunt fată nici într-o mie de ani. Nu mă ajutau trăsăturile. Nu mă ajuta tunsoarea. Nu mă ajuta atitudinea. Eu știam să cațăr copaci, nu să fac frumos la oameni. Și așa am rămas. Oamenii și socializarea, chiar și în contexte pozitive, mă obosesc teribil. Era, bănuiesc, inevitabil ca mai devreme sau mai târziu să ajung freelancer.

(more…)

Stories
[ March 24, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: plâng mai des, mă culc mai devreme

Ceasul sună de  la 5.30 de când au apărut primii bolnavi de coronavirus. Nici snooze nu mai există de atunci. Îl opresc repede ca sa nu trezesc toată casa. Mă strecor din pat cu ochii lipiți în timp ce îmi doresc cu ardoare să nu mă lovesc și de data asta în colțul ascuțit al patului. Nici pisica, mereu dornică de mângâieri, nu schițează vreun gest. Primul reflex e să mă uit pe ultimele știri. Internaționale, nu naționale că aici vine bilanțul doar o dată la prânz. Iau micul dejun citind știri îngrozitoare despre Italia. Termin rapid pentru că orice apetit pălește în fața fotografiilor care îți dau de înțeles că e extrem de grav și incontrolabil ce se întâmplă în țara în care toți ne-am făcut cel puțin o vacanță și abia așteptăm să revenim. Pragmatic ar fi să vorbesc la trecut. Nu știu cine se mai gândește la o vacanță acum în însorita Italie sau la o vacanță în general.

(more…)

Uncategorized
[ January 28, 2020 by iunieta 0 Comments ]

De unde lucrează freelancerii – studiu realizat în comunitatea NO.MAD Talks!

La invitația Mydesks.ro, aplicația care transformă cafenelele în spații de co-working, am întrebat freelancerii din comunitatea NO.MAD Talks de unde preferă să lucreze: cafenele, hub-uri, de acasă sau de pe canapeaua prietenilor, i-am întrebat și ce buget au pentru fiecare ieșire în parte și de câte ori ies din casă. În două săptămâni, cât a fost deschis chestionarul, au răspuns 100 de freelanceri, mai jos te invităm să descoperi preferințele lor când vine vorba de modul de lucru.

(more…)

Stories
[ April 9, 2019 by iunieta 0 Comments ]

Birou de freelancer cu Andreea Burlacu, a înlocuit scaunul cu un leagăn și muzica cu știri

Iată că este gata și al doilea interviu #biroudefreelancer (primul este aici), de data aceasta am intrat în casa Andreei Burlacu.
Andreea este freelancer de patru ani, scrie pe blogul andreeaburlacu.ro și face digital pentru clienți. Eu am cunoscut-o în decembrie anul trecut fiindcă a făcut parte din echipa de organizare SO.MAD Party. Ce petrecere mișto a ieșit, mai țineți minte? Asta și datorită Andreei care are o energie cât zece. Am intrat și în casa ei și am întrebat-o de unde lucrează și cum este. Așa am aflat că are un leagăn în casă și că, în timp ce lucrează, ascultă știrile. Asta da atenție distributivă.

1. De unde lucrezi cel mai des?

De acasa. Unul dintre motivele pentru care am renuntat la a fi angajata si a merge zilnic la birou este cel al timpului pierdut pe drumuri. E drept ca uneori apucam sa mai citesc, insa comparativ, sunt de 10 ori mai eficienta lucrand de acasa. Pot sa incep lejer lucrul de ora 8 pentru ca nu am de facut decat o cafea si de mers pana in living. Altfel pierdeam minimum 2 ore pe zi pe transport.
Tot pentru eficienta imi programez majoritatea intalnirilor in aceeasi zi/aceleasi zile, cat sa stau in trafic aiurea in tramvai zilnic, iar intre meeting-uri mai stau prin cafenele sa lucrez.

2. Cum arată biroul tău ideal?

Mansarda unei case vechi, imperiale, cu multa lumina si carti care sa captuseasca toti peretii de sus pana jos.
Leagănul din casa Andreei

3. Cum ți-ai ales scaunul/ biroul, de unde?

Am niste probleme cu spatele, discopatie grd 2  si scolioza, adica a mea coloana e plecata de la locul ei si am vertebre tasate bine. Poate din cauza biroului. Asa ca incerc sa fiu mult mai atenta si sa stau tot mai mult la masa/birou, pe scaun, cu picioarele la 90 grd. Insa din pacate ma mai surprind scriind cu patos pe canapea sau pe jos. Inca lucrez la a fi atenta mai mult la sanatate.

4. Ce nu lipsește niciodată de pe biroul tău?

In afara laptopului si a telefonului, nu? O agenda si un pix. Sunt om de digital, dar old school, imi place mult sa scriu de mana si-mi notez multe ganduri in agenda. Apoi flori, fie ca vorbim de ghivece sau flori in vaza, nu cred ca exista ceva care sa ma binedispuna mai mult decat florile. 🙂

5. Ce îți place cel mai mult la lucratul de acasă?

Linistea si eficienta. Nu pot sa aleg doar unul pentru ca se leaga mult cele doua. Pot lucra mai mult, mai bine si responsabil cand sunt doar eu si cana de cafea. Sunt mai inspirata cand imi pot crea singura programul, cand pot sta pe terasa la soare in timp ce creez un excel.
Terasa de unde lucrează din primăvară până în toamnă

6. Melodiile pe care le asculți când lucrezi?

Ascult multa muzica, dar de obicei in pauze, pe drum, seara la culcare. Cand lucrez imi place sa fie liniste sau sa am stiri pe fundal, un obicei dobandit in timpul facultatii (SNSPA – Stiinte Politice), cand eram certati daca nu suntem la curent cu tot ce se intampla. Apoi a venit meseria in comunicare digitala si iata cum a trebuit din nou sa fiu foarte bine informata.

7. Un gând pentru oamenii care vor să devină freelanceri!

Gandeste-te bine ce-ti place si ce-ti doresti in viata. Apoi documenteaza-te sa intelegi ce inseamna ceea ce-ti place. Nu de alta, dar viata de freelancer implica multa munca, o si mai buna organizare fata de atunci cand esti angajat, o mai buna alocarea a resurselor, mai mult curaj, mai multe anxietati. E o viata frumoasa, libera, dar trebuie sa ti se potriveasca, e important sa fii un bun autodidact, sa fii responsabil si sa ai rabdare.
Pe Andreea o puteți găsi pe Facebook sau blog.