fbpx
Stories
[ January 7, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Work-life balance în freelancing. 10 sfaturi utile

S-ar putea ca work-life balance să fie unul dintre motivele pentru care ne-am dorit să fim freelanceri, în încercarea de a deține controlul asupra timpului și pentru a ne bucura de activitățile after-work.

La prima vedere, freelancingul pare că înglobează, fără dar și poate, strategia perfectă pentru work-life balance. În realitate, e foarte ușor să cădem pradă burnout-ului și să nu ținem balanța în echilibru.

Burnout-ul constă în dezechilibrul dintre “profesional” și “personal”. Tocmai echilibrul dintre cele două ne asigură sănătate pe toate planurile și ne ajută să ne împărțim în mod eficient timpul, astfel încât să avem “timp de toate”. Balanța funcționează în favoarea noastră atunci când avem un program de lucru cât de cât stabil, care ne permite să alocăm timp și familiei, hobby-urilor sau activităților care ne fac plăcere și ne încarcă bateriile. 

În cei doi ani de freelancing, am trecut prin câteva burnout-uri inconfortabile. Mi-a fost greu, voiam să abandonez totul și să mă angajez. Nu aveam timp pentru altceva în afară de muncă, perioadă în care m-am trezit foarte des că sunt epuizată și de-a dreptul slăbită. Acum lucrez zilnic pentru a-mi forma obiceiuri benefice, care să îmi ofere echilibru, timp liber, liniște; long story short, fac tot ce-mi stă în putință pentru a menține balanța în echilibru. 

E demonstrat științific că fenomenul “always on” implică numai dezavantaje, care se reflectă pe toate planurile. În cele din urmă, a jonga printre task-uri de dimineață până seara nu e deloc eficient. Și pentru că nu vrem ca asta să se întâmple, îți propun o listă de tips&tricks care să te ajute să previi dezastrul și burnout-ul. 

1. Studiază-ți obiceiurile.

Ia-ți timp pentru tine și analizează-ți atent obiceiurile. Îți sunt utile? Te ajută să fii persoana care ai vrea să fii? Îți aduc vreun beneficiu? Dacă nu, e cazul să le înlocuiești sau chiar să le elimini din rutina ta. (Legat de acest subiect îți foarte recomand să citești cartea Atomic Habits scrisă de James Clear)

2. Fii selectiv.

“Nu semna mai multe contracte decât poți duce”, ar putea fi considerată regulă de bază în freelancing. De ce? Răspunsul e simplu: te aglomerezi, nu ai timp liber, ești stresat la tot pasul, nu mai ai energie pentru a genera noi idei și implicit productivitatea dispare. Încearcă, dacă poți, să delegi task-urile care nu sunt importante pentru tine și să îți stabilești o listă cu cele importante. Poți folosi matricea Eisenhower pentru mai multă claritate. 

3. Impune-ți limite.

De ce să fugi de cuvântul “nu”, dacă el îți oferă libertate? Refuzând un lucru, eliberezi spațiu pentru altul care s-ar putea să îți aducă mai multe beneficii. 

Când îți iei un angajament, încearcă să consideri și implicațiile pe care acesta le presupune. Ești dispus să scazi jumătatea de oră alocată pentru sport, pentru încă un task / proiect? Pune-ți tot felul de întrebări care să te ajute să iei decizii asumate, pe care să nu le regreți mai târziu. 

4. Monitorizează-ți timpul și ține o agendă la îndemână pentru planificare.

Acestea te vor ajuta să ai mai mult control asupra timpului tău. Dacă tu nu ai grijă de el, sigur se va găsi cineva care să o facă în locul tău. 

Încearcă să îți monitorizezi task-urile în mod individual pentru o mai bună aproximare. Spre exemplu: pornești cronometrul și vezi câte minute/ore ai alocat research-ului. În timp, vei știi câte task-uri îți poți trece în agendă pentru o zi de lucru (știi aproximativ cât timp aloci fiecăruia dintre ele), astfel încât să îți rămână și timp liber. E o strategie foarte bună, care te va ajuta pe termen lung.

5. Stabilește-ți working hours și un loc dedicat pentru asta. Și nu uita de pauze.

Unul din avantajele unui freelancer constă tocmai în programul flexibil și în “munca de oriunde” (sau aproape de oriunde). 

Chiar dacă ești liber profesionist, încearcă să lucrezi disciplinat și să îți stabilești un program clar de lucru, pe care să îl comunici și clienților. În acest mod îți va fi mult mai ușor să te deconectezi de la muncă. 

Și orice ai face, nu uita de pauze. Ieși pe balcon să admiri priveliștea, mănâncă un măr sau fă yoga pentru 10 minute. Orice ar fi, alege o activitate care nu are deloc legătură cu munca pentru a o numi într-adevăr “pauză”. 

6. Acceptă faptul că nu le poți face pe toate.

Poate părea imposibil, mai ales dacă ești genul de freelancer-perfecționist, ca mine. Nu trebuie să uiți că ești om, nu robot, și că e perfect normal să nu le poți face pe toate bine și în timp util. Te vei simți mai puțin stresat dacă recunoști că un anumit proiect te depășește și eventual poți recomanda mai departe un freelancer sau, de ce nu, poți să optezi pentru lucrul în echipă. 

7. Creează white space

Deși e un termen folosit în industriile creative, mai cu seamă în design, îl putem aplica și în viața de zi cu zi pentru îmbunătățirea productivității. 

Avem nevoie de timp liber în adevăratul sens al cuvântului, iar crearea unui white space presupune eliminarea zgomotelor exogene și activarea modului de zoom-out. Eliberează-ți timp pentru reflectare, pentru relaxare și pentru reîncărcarea bateriilor. 

8. Nu uita să incluzi în agendă și câte un digital detox.

Într-o lume în care verificarea mail-urilor a devenit un automatism, e foarte important să ne stabilim limite clare în ceea ce privește tehnologia, pentru sănătatea noastră mentală. Nu pare mult, însă o oră/ zi de Social Media înseamnă 7 ore/ săptămână; e ca și cum ți-ai adăuga în program încă o zi de lucru. Există foarte multe resurse și studii realizate în această perspectivă care te pot face mai conștient de pericolele și capcanele tehnologice. 

9. Ai grijă de sănătatea ta. 

Ține cont atât de cea fizică, cât și de cea mentală. Nu uita să îți faci analize periodice, să bei destulă apă, să faci sport regulat și să ai grijă la ce consumi – fie că e vorba de mâncare sau de informații.

Poate pauza de masă include și o plimbare în jurul blocului sau în parcul de lângă? Cât timp respecți regulile de distanțare și ești în siguranță, de ce nu?

10. Elimină multi-taskingul

Acest obicei îți poate oferi iluzia productivității, când de fapt tot ce facem e să aruncăm pe geam timpul de care oricum nu dispunem (legat de acest subiect sunt extrem de multe studii, dacă vrei să aprofundezi subiectul). Eu funcționez cel mai bine atunci când îmi stabilesc realist ordinea și numărul task-urilor, las telefonul deoparte și nu mă abat de la acest program. 

Ținând cont de cele 10 sfaturi de mai sus, simt nevoia să clarific un lucru: consider că work-life balance nu ar trebui să fie o competiție. Nu presupune KPIs, reguli, program și monitorizare la tot pasul. Cu toate acestea, dezechilibrul și auto-sabotarea (prin multitasking, prin neglijarea timpului petrecut în familie) nu ne aduc satisfacție pe termen lung și nu ne permit să ne bucurăm cu adevărat de ce se află în jurul nostru.

Freelancingul nu are integrată funcția de work-life balance, dar ne oferă un context prielnic pentru a trăi în echilibru. De fapt, auto-disciplina, auto-controlul și obiectivele personale sunt cele care dictează poziția acestei balanțe. 

Tu ce ai făcut azi pentru a ține balanța în echilibru? 

Articol realizat de Bogdana Todoruțiu, freelancer în marketing și comunicare, iubitoare de cărți, căței și mâncare.

Stories
[ July 14, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Guest Post Delia Silaghi: Kind Market, incubatorul de idei creative

24 februarie 2020. De câteva zile televiziunile vorbesc despre un virus. E ȋn China. Mă calmez. Trăiesc ȋn România. Cu toate acestea, un nestâmpăr venit de nicăieri mă tot ȋnghionteşte pe dinăuntru. În următoarele zile trebuie să mă deplasez la vreo 200 de kilometri distanţă. Renunţ.

26 februarie. România e cuprinsă de nevroză generală: virus, panică, tuse, febră. Isteria generală ȋşi face simţită prezenţa si pe Facebook. În tot haosul de prognoze apocaliptice, ȋmi atrage atenţia o postare a Iunietei Sandu. Kind Market, o platformă pe care poţi să te ȋnscrii pentru a ȋncheia colaborări şi proiecte. Totul ȋntr-un schimb echitabil cu alţi antreprenori şi freelanceri. Mă calmez. Parcă şi junghiul mai slăbeşte din intensitate. Îmi spun ȋn gând că vreau să fiu parte din tribul NO.MAD. Conştientizez subit că aceasta ar putea fi portiţa de evadare din nebunia planetară.

5 mai 2020. Kind Market a dat o semnificaţie aparte vieţii mele în zilele respective şi a transformat pandemia ȋn oportunitatea de a cunoaşte şi colabora cu alţi freelanceri cu mentalitate şi atitudine proactivă. Am ȋnţeles ȋncă o dată că depinde de noi cum gestionăm situaţia ȋn care ne aflăm. În ciuda pandemiei, Kind Market a redefinit conceptul de libertate. Datorită Ancăi Spiridon, care rămâne pentru mine cel mai creativ Cupidon, am creat parteneriate kind cu doi freelanceri de succes, webdeveloper-ul Adi Coscai si copywriter-ul Raluca Bercea.

7 iulie 2020. Prin intermediul parteneriatelor ȋncheiate prin NO.MAD Kind Market, site-ul Top Language Academy vede pentru prima dată lumina zilei, un website de prezentare conceput şi realizat integral de www.adicoscai.com. Un vis s-a transformat ȋn realitate. Împreună cu Adi Coscai şi Raluca Bercea am depăşit barierele distanţelor fizice şi am ȋncheiat cele mai frumoase colaborări. Talmeş-balmeşul iniţial a căpătat un sens şi mai mult decât atât am creat conexiuni uimitoare cu oameni pe care altfel nu i-aş fi ȋntâlnit.

14 iulie 2020. Mulţumesc Iunieta Sandu, Anca Spiridon şi echipei NO.MAD Kind Market pentru iniţiativă şi felul ȋn care aţi reuşit să inversaţi polii energetici transformând pandemia ȋntr-o reală oportunitate de interconectare a unui număr foarte mare de freelanceri şi antreprenori.

Stories
[ June 25, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Poveşti din Kind Market: Ca freelancer e important să lucrezi constant, ca să nu-ți ieși din mână

Pe Mirela ați văzut-o mai des la tv în ultimele zile și în presă unde susține cauza persoanelor transgender din poziția de mamă a lui Alex. Când merge la birou face marketing și comunicare și îi plac campaniile inovative și ideile trăznite. Are un ONG prin care derulează campanii sociale atipice și acum a început, din pură pasiune, să fac un curs de design interior.

Fost jurnalist, Mirela a lucrat până acum 13 ani în media. A acoperit o plajă largă de la radio și presă scrisă până la film și televiziune. Evoluția spre PR a fost naturală. Îi plac start up-urile pentru ca îi permit un plus de libertate și creativitate, iar provocările sunt pe lista ei de priorități.

S-a înscris în Kind Market pentru că…

Mi se pare fain să interacționezi cu oameni care au nevoie de tine și să vii cu soluții utile, într-un mod liber și necondiționat. Și-mi place să ajut.

One woman show

Fac marketing și comunicare. Creez campanii pentru companii, de la identificarea diferențiatorilor până la vizual sau evenimente. Mă ocup de conturi de social media și maximizez șansele de vânzare a produselor. Mă ocup de conținut, de cum se prezintă un brand în fața consumatorilor, a influencerilor, a jurnaliștilor, precum și a concurenței.

Îmi plac campaniile out of box, inovative… și ideile trăznite. Derulez campanii sociale atipice prin ONG-ul pe care îl am: Raise2Race, Road2NYU. Partea vizuală am descoperit-o în ultimii ani și-mi place să-mi bag nasul pentru a crea logo-uri, bannere sau machete de orice fel. În plus, tot din pasiune, fac design interior cu diplomă. Acum sunt deja la al doilea curs de design interior, iar în curând voi începe și partea de fashion design [vreau să-mi fac propria colecție de haine].

Cel mai și cel mai mișto proiect a fost și cel mai solicitant

Academia Titi Aur a fost proiectul care m-a solicitat foarte mult, dar și care mi-a plăcut foarte mult. Pentru că lucram numai cu bărbați [și pot fi tare încăpățânați câteodată], pentru că eram într-un domeniu [auto] căruia nu îi dădeam prea multă importanță, dar și pentru că a trebuit să o iau de la zero cu site-ul [care era tare slab la vremea aia și fără informații], cu vânzarea către persoane fizice, produsele pentru persoanele fizice, flyere, prezentări, conferințe de presă, crearea de știri pentru jurnaliști, evenimente, social media, parteneriate etc.

Am derulat împreună cu ATA campania socială “ViAȚA e a ta” pentru a diminua la nivel național numărul accidentelor rutiere în rândul tinerilor șoferi. A fost o muncă titanică, dar faptul că în câteva luni am ținut traininguri în 8 orașe din țară unde a instruit 488 de instructori auto, astfel încât ei mai departe să învețe tinerii să conducă într-un mod defensiv, m-a făcut să fiu tare mândra de mine.

It’s getting hard when…

Cel mai complicat moment este cel în care nu am activitate și-mi vine s-o iau razna. Am avut momente când aveam 14 clienți simultan… iar ca freelancer e important să lucrezi constant, ca să nu-ți ieși din mână.

Clientul ideal există și ar trebui să aibă simțul umorului

Am avut noroc că nu m-au călcat mulți pe coadă, dar tocmai asta este motivul pentru care am ales să fiu freelancer. Ca să pot spune NU în fața clientului, și, bazându-mă pe argumente, să nu stau cu frica-n sân că mă vor da afară. Clientul ideal ar trebui să înțeleagă că nu este specialist în comunicare și marketing, iar întregul lui proiect trebuie să fie ca un puzzle. Fiecare piesă e importantă și fiecare piesă trebuie să aibă un rol în imaginea de ansamblu. Dacă decizia omului de marketing nu îi este pe plac, clientul ar trebui să se bucure, pentru că este o părere avizată, venită din exterior, care îl poate ajuta să-și înțeleagă și clientul final, dar și produsul.

Nu știu prea multe bancuri, că nu le rețin, însă cu siguranță clientul râde mult când discutăm, pentru că sunt un om vesel și fac des haz de necaz. De aici îmi dau seama că, de fapt, clientul ideal ar trebui să aibă simțul umorului. 🙂

Stories
[ June 15, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Freelancer Focus: Cristina Ursu – energia este cheia

În timpul pandemiei când începusem deja să organizăm Online Meetups cu freelancerii din comunitate, am primit un mesaj pe Facebook de la Cristina, ne spunea că și-ar dori să aibă o intervenție live în care să le povestească freelancerilor despre relaxare. Zis și făcut. O săptămână mai târziu descopeream vocea blândă a Cristinei și talentul ei în a ne relaxa.

(more…)

Stories
[ June 12, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Freelancer Focus – Daniel Botea: Trebuie să ai o chimie cu afacerea pe care o promovezi

Daniel Botea e blogger sau, cum îi place să-şi zică, blogoltean. Statutul de freelancer e un cadou involuntar făcut de ANAF, iar după 5 ani de proiecte şi colaborări e mai aşezat şi mai mulţumit ca oricând. De la a fi declarat cel mai mare fan brânză de către Delaco a ajuns să devină degustător de brânzeturi cu acte în regulă, iar cu proiectul său Brânzeturi cum se cuVin e deja la a 35-a ediție de degustări.

Kind Market a fost pentru el un pas firesc, o oportunitate de a cunoaşte noi oameni pasionaţi de ceea ce fac şi de a găsi colaborări cu „chimie”.

De cât timp eşti freelancer şi cum ai luat decizia?

Ai să râzi, dar ANAF-ul m-a convins. 🙂 În 2015, puneam bazele Asociatiei Bloggerilor Olteni şi, în calitate de membru fondator, aveam nevoie de cazier fiscal. La ANAF mi-a spus un nene de la ghişeu, foarte candid: “Aveţi fapte în cazier!”

Eu să leşin, abia am reuşit să întreb cu jumătate de voce: Ce fel de fapte…
M-am liniştit când mi-a zis că am o firmă suspendată, care rămăsese “atârnată”. N-avea datorii sau probleme, doar situaţia era neclară. Făcusem o firmă în 2005, o microintreprindere împreună cu un văr, pe care mai emiteam de 3-4 ori pe an câte o factură. Când Pogea a pus-o de impozit forfetar, am suspendat activitatea. Perioada de suspendare era de 3 ani, iar la finalul perioadei m-am dus la Registrul Comerţului şi am întrebat ce să fac.

Doamna a zis că pot s-o lichidez, pot s-o activez sau pot s-o las aşa cum este. De lichidat nu puteam, că era maşina pe firmă. De activat nu prea aveam motive.  Aşa că am lasat-o “cum era” până m-a găsit nenea de la ANAF cu “fapte în cazier”.

Am revenit la situaţia cu 3 posibilităţi, doar că m-am hotărât s-o activez. Am schimbat sediul şi mai ales domeniul de activitate. Înainte era consultanţă, acum domeniul a devenit Activităţi ale agenţiilor de publicitate, cu focus pe online. La început au fost colaborări în legătură cu promovarea pe blog, pe urma cu blogul şi promovări în Social Media şi încet-încet am început să am clienţi cu care colaborez de mai mulţi ani.

Ca să concluzionez, sunt freelancer din 2015, iar decizia am luat-o pe motive blogosferice şi impulsionat de ANAF.

Cum ai aflat de Kind Market şi cum te-ai decis sã te înscrii?

Vă văzusem pe voi pe diverse canale media cu imagini de la NO.MAD, dar nu prea ştiam despre ce-i vorba. Nu mai ştiu cum am dat de Kind Market, dar ţin minte că am văzut ceva la Chinezu şi de acolo a pornit curiozitatea. Mi s-a părut un concept uşor de înţeles şi mai ales folositor pe timp de pandemie. V-am scris imediat, pentru că aveam deja astfel de experienţe şi au fost foarte pozitive.

Ca să explic “pozitivismul”, trebuie să revin tot în 2015. Atunci am câştigat Spring SuperBlog şi nu mai aveam voie să particip în competiţie. Câştigasem mai înainte greutatea mea în brânzeturi Delaco, aşa că, în calitate de “cel mai mare fan brânză”, le-am propus un concept de degustări de vinuri şi brânzeturi, sub denumirea Brânzeturi cum se cuVin. Nu singur, ci împreună cu prietenul Alin Sîntimbrean, de la DictionarCulinar.ro

Ideea era “simplă”, un fel de Kind Market cu mai multe părţi implicate. 🙂 Delaco furnizează brânzeturile, cramele furnizează vinurile, restaurantele furnizează locaţia, iar bloggerii participanţi la degustare promovează brânza, vinul şi locaţia, cu link-uri pe cuvinte cheie, cu imagini pe Facebook, Instagram etc. Articolele bloggerilor sunt jurizate de Delaco şi de crame, iar cele mai bune articole sunt premiate cu vin şi brânză. Deci, pe lângă experienţa participării la degustare, mai sunt şi premii.

Am ajuns la 35 de degustări Brânzeturi cum se cuVin, cea mai recenta în februarie, înainte de restricţiile cauzate de pandemie.

Nu mai spun că de la degustări a pornit pasiunea pentru vin şi brânză. Acum, după 2 ani de master la Expertizare Viti-Vinicolă şi o specializare de Degustător autorizat de brânzeturi la Federaţia Naţională a Degustatorilor Autorizaţi (FNDA.ro), mă pregătesc să susţin lucrarea de disertaţie cu tema “Evaluarea senzorială a asocierii vinului cu brânzeturile”.

Ca să trag linie, sunt conştient că dacă este pasiune, poţi ajunge la colaborări interesante şi benefice pentru toţi participanţii.

Cum a fost colaborarea din Kind Market?

Am început cu un match, care teoretic era foarte natural, dar practic a fost greu de realizat. Eu sunt pasionat de nutriţie sănătoasă, la fel şi producătorul de la Măcelaria Ghiţă, însă produsele lor erau atât de naturale, încât nu rezistau transportului până la Craiova. Am înţeles situaţia şi chiar l-am apreciat pe Costin, apoi i-am transmis Ancăi noile informaţii, astfel încat să găsească un blogger mai apropiat de producător.

După aceea, am primit două contacte “dulci şi untoase”, Dulceaţa Veronica şi Sunday. Le-am scris ce pot să fac pentru afacerile lor, dar în afară de propunerea de articole pe blog şi content writing le-am făcut şi o analiză SEO a site-ului. Și cum pot ajuta în acest sens.

Cu dulceţurile am început mai întâi cu articole la Miercurea fără carne, apoi cu şi mai multe articole alături de blogoltenii mei. Povestesc mai jos. Cu Sunday am început tot cu articole la Miercurea fără carne, dar acum optimizam SEO şi articolele de pe site.

Ce i-ai spune unui antreprenor care nu este încã decis sã lucreze cu un freelancer?

I-aş spune să încerce, pentru că practic n-are nimic de pierdut. Și apoi i-aş arăta nişte statistici crescătoare după 3 săptămâni de colaborare.

Trei lucruri pe care le-ai învãţat din freelancing!

Primul lucru pe care l-am învăţat este că nu toata lumea răspunde la email-uri atât de rapid precum suntem noi obişnuiţi. Și să am răbdare.

Al doilea lucru învăţat: să oferi mai mult decât promiţi. De exemplu, am promis articole săptămânale la Miercurea fără carne, însă bonusul este că le promovez şi-n grupurile culinare. Iar gesturile astea se întorc natural. Alina ne-a promis dulceţuri cu căpşuni pentru articole, dar ne-a adus bonus dulceaţă de cireşe galbene şi trandafiri.

Nu în ultimul rând, trebuie să ai o chimie cu afacerea pe care o promovezi şi să te înţelegi cu producătorul local. Dacă nu înţelege despre ce-i vorba, colaborarea va fi greoaie. De-asta încerc să vorbesc fără să fiu foarte tehnic şi mereu îi îndemn să mă întrebe dacă este ceva neclar.

Ca să închei în termeni de pairing, un match reuşit este atunci când niciunul dintre parteneri nu-l domină pe celălalt, iar împreună sunt mai buni decât componentele match-ului luate separat.

O experienţã sau o poveste notabilă dintr-o colaborare cu un client.

Când m-a întrebat Alina ce produse din-camara.ro să-mi trimită pentru testare, am zis să-mi dea ceea ce vrea sa promoveze mai mult. Apoi, din ceea ce mi-a trimis, m-am gândit cu care să încep. M-am uitat pe Google Trends cum sunt căutările pentru acele produse şi am văzut ca în mai e creştere masivă pentru “dulceaţa de căpşuni”. Nu doar acum, ci în fiecare an.

I-am spus Alinei cu ce încep şi care sunt motivele, iar ea m-a întrebat cum poate să beneficieze de trendul căutarilor din mai. Cu mai multe articole.

Aşa că Alina a făcut un drum la Craiova şi a adus dulceaţa de căpşuni pentru încă 20 de blogolteni care scriseseră despre minunăţiile ei. Păi când a întrebat dom’ preşedinte de asociaţie blogosferică dacă vrea cineva să ajute o teleolteancă producator local de dulceţuri, imediat s-a activat comunitatea locală. Până să ajungă la Craiova, ne-am dat seama că nu prea avea imagini cu produsele. Urmarea a fost că a adus şi produse pentru o sedinţă foto. Aşa, ca să avem material pentru articolele următoare.

Iar după ce a venit, mi-am dat seama că sunt vecin de cartier cu rudele soţului ei, care este craiovean. Cum ar veni, un match natural, perfect şi simplu.

Unde te găsim pentru viitoare colaborãri?

Offline în Craiova, dar mai vin şi-n Bucureşti când se va da voie de la stăpânire. Online sunt danielbotea.ro pe blog şi @danielbotea pe Facebook, Instagram, Pinterest, Twitter etc.

Stories
[ May 12, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă, cu bune și cu rele

Salutare!

Toată situaţia aceasta m-a luat puţin pe nepregătite, dar a trebuit să mă adaptez din mers şi am reuşit să gestionez online cam toate task-urile ce le aveam de rezolvat urgent în primăvara aceasta. Restul proiectelor şi propunerilor au fost amânate sau anulate, după caz.

Cea mai complexă parte de rezolvat până acum a fost cea de contabilitate a firmei, dar am întâlnit oameni receptivi la capătul celălalt al mail-ului sau al telefonului.

Ce-i drept, de aproape o lună de zile de când m-am izolat la domiciliu, task-urile şi volumul de lucru au fluctuat destul de mult: la începutul perioadei, au fost destule lucruri de rezolvat (multe rămase din urmă) coroborate cu o nelinişte generală. Apoi s-a aşternut un mic haos, deoarece situaţia din ţară se agrava pe zi ce trecea, iar lumea nu ştia cum să procedeze, cum să acţioneze, ce paşi să urmeze. După care s-a făcut puţină lumină, au început să se aşeze uşor-uşor toate şi să capete o logică, un sens, să exise un fir logic şi o coerenţă.

Cert este că calmul este cheia în astfel de momente, indiferent de domeniul în care ai lucra. Trebuie să încerci să fii lucid, să judeci limpede, să acţionezi în concordanţă, să nu te pierzi.

Sunt un caz “norocos” întrucât biroul meu de lucru a fost (până acum) şi este (şi în perioada aceasta) în living room. Eu am lucrat în ultimii ani de acasă, în mare parte, prin natura job-ului. În restul timpului mergeam pe la întâlniri şi şedinţe în oraş. De asemenea, purtam foarte multe conversaţii telefonice în interes de muncă în timpul zilei. Acum, s-a schimbat dinamica lucrurilor. Stau câteva ore pe zi la birou la laptop şi lucrez. Fac pauze mult mai des, ce-i drept. Iar la telefon nu mai vorbesc aproape deloc.

Cum arată programul meu de zi cu zi?

Dimineaţa, primul lucru pe care îl fac este să verific ştirile la TV (iar pe parcursul zilei îl las pornit tot pe programele de ştiri ca să fiu la curent cu ultimele noutăţi din perioada aceasta).

Seara, e momentul de relaxare ce aduce cu sine un film, un serial ori vorbit la telefon cu cei dragi.

Vremurile acestea au adus cu sine şi anumite părţi bune, dar şi anumite părţi mai puţin bune.

Mă bucur că am reuşit să îmi revin la capitolul odihnă, asta pentru că reuşesc să dorm câte 9-10 ore pe noapte. Am învăţat să gătesc şi progresez săptămânal la capitolul ăsta. 🙂

Încerc să îi susţin cum pot în mediul online pe cei pe care îi promovam şi cu care lucram. În momentele acestea, expresia “sharing is caring” este mai puternică ca niciodată.

Dacă la începutul stării de urgenţă, ieşeam mai des din casă pentru cumpărături la magazinele din împrejurimi, iată că de mai bine de o săptămână nu am mai ieşit din casă absolut deloc şi aleg varianta comenzilor online cu livrare la domiciliu (fără contact fizic). La început părea ciudat să vorbesc cu curierii prin uşa apartamentului, dar cu timpul a devenit o obişnuinţă şi îmi dau seama ce tristă este situaţia.

Am ajuns să mă bucur când merg să duc gunoiul pentru că este unicul moment când ies din casă…

Îmi este dor să merg pe afară, să mă plimb pe străzi, să merg într-un parc, să ies cu bicicleta prin oraş, să stau pe o terasă la soare şi să beau o bere, să merg la concerte, la film sau la teatru. Îmi e dor de prieteni, de familie. Îmi doresc doar să revenim cât mai rapid la normal. Ştiu că trebuie multă răbdare. Ideea e că deja am intrat într-o rutină şi zilele parcă trec din ce în ce mai repede. Simt că finalul este aproape. Perioada aceasta este o încărcare pentru fiecare dintre noi, trebuie doar să avem puterea să trecem peste.

Bogdan este PR și curator de oameni faini și creativi, artiști, trupe, localuri, concepte inovative, evenimente ce au loc în București iar recomandările lui sunt aici.

Stories
[ May 12, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă, cu Apocalipse, soluții și pregătiri

Visez Apocalipse de când mă știu. Vin de unde mă aștept mai puțin și lovesc cumplit, uimindu-mă până și pe mine, creatoarea lor, cu bogăția senzațiilor oferite. Cataclisme, războaie, extratereștri, zombies, bombe nucleare și multe alte dubioșenii, uneori poetice și superbe vizual, alteori înfricoșătoare de-a dreptul. Sunt finalurile pe care, în subconștient, le dau lumilor din capul meu și, invariabil, mă agit în vis pentru a-i avertiza pe cei dragi că vine nenorocirea. Uneori îi râd Apocalipsei în față și-i spun că nu mi-e frică de ea, știu eu erupția aia concomitentă de vulcani, am mai văzut-o și am fentat-o luându-mi zborul spre Marte cu nava lui Elon Musk, alături de familie și prieteni, ia-o p-asta, făi Apocalipso! Alteori sfârșesc oribil, suprinsă de propria capcană în care mă vâr, csf, nu sunt mereu pe fază?!

Acum câteva luni, la finalul anului trecut, plecând de la Apocalipsele din capul meu, mi-am alcătuit o listă de lucruri pe care aș fi vrut să le fac, astfel încât să nu fiu surprinsă de scenarii nasoale: cursuri de prim-ajutor, cursuri de supraviețuire în sălbăticie, cursuri de condus în condiții extreme, kituri de supraviețuire și multe alte chestii care mi se păreau mai probabile să se întâmple. Pentru pandemie, însă, nu m-am pregătit deloc. Nici nu știu ce fel de cursuri m-ar fi pregătit pentru o situație ca aceasta, una dintre cele mai plictisitoare posibile și în același timp atât de dramatice. Probabil un atelier de răbdare ar fi fost oportun.

Sunt în a 25-a zi de #StauAcasa. În timpul ăsta, am ieșit afară de 4 ori, scurt, pentru cumpărături în proximitatea casei. În prima incursiune m-am aventurat, ca o nebună, cu nasul într-o magnolie de lângă un Mega Image. De partea cealaltă a copacului, un bătrânel romantic, care adulmeca și el primăvara, mi-a strigat puțin contrariat: “Nu miroase, doamnă!”. Ne-am speriat unul de altul, deși ne despărțeau cel puțin 5 metri și trunchiul copacului. M-am tot gândit la omul ăsta și mirosul inexistent al magnoliei în fiecare zi în care am dizolvat pastile de clor pentru a șterge urmele incursiunilor în afara apartamentului. Nu-mi place clorul. Miroase a spital. Miroase a tot ce e mai rău.

Sunt PR freelancer cu acte în regulă de un an. Ce zic eu aici, sunt antreprenor cu IMM. Mă rog, probabil că eram, că acum deja nu mai contează, important este să știu ce o să fiu când ieșim din izolare. Am o super experiență, de aproximativ 13 ani, în lucratul de acasă. Am făcut asta aproape toată viața, chiar și atunci când lucram în presa glossy. Știu cum să nu mă plictisesc cu mine, cum să îmi organizez programul, cum să nu mă las distrasă, cum să fiu eficientă, pe scurt. Dar acum, toate acestea nu îmi folosesc la mare lucru.

Lucrez alături de colega mea Anca Maco în zona culturală, cu precădere în industria cinematografică. În acest moment, toate proiectele în care suntem implicate sunt amânate, înghețate sau cu un mare semn de întrebare la status. Așa că îmi ocup zilele căutând alături de Maco soluții pentru furnizarea de conținut pentru aceste proiecte, abâtându-ne de la planurile de comunicare realizate la începutul anului, gândidu-ne la soluții pentru ca aceste evenimente să se întâmple în condiții de maximă siguranță atunci când o parte din restricții se vor ridica, documentându-ne asupra a ceea ce fac alte evenimente similare și încercând să ne dăm seama cum vom funcționa de acum încolo.

V-aș minți dacă v-aș spune că mi-e bine, că viața merge mai departe, dandy, super relaxată și sunt eficientă în continuare, fac magii cu bagheta pe care scrie PR. Îmi dau seama că, indiferent când se va termina, viețile noastre, personale și profesionale nu vor mai fi la fel ca acum câteva săptămâni. Dar mi-am găsit un scop în toată nebunia asta: acela de a mă pregăti pentru un nou restart. E, pe undeva, mai bine decât să mă pregătesc pentru Apocalipse. Tot ce am de făcut e să rămân sănătoasă, să îmi păstrez energia pentru lucruri cu adevărat relevante, să nu mă deprim făcând ture între știrile TV și internet, să țin legătura cu oamenii importanți din viața mea, să îmi iau doza de soare atât de necesară, să fac suficientă mișcare încât nu mă anchilozez în apartamentul ăsta de 72 de mp, fără balcon, și să mă bucur de fiecare zi așa cum vine, câteodată cu tristețe, furie sau plâns, alteori cu energie și optimism.

Întotdeauna am fost de părere că trăim într-o perioadă importantă din evoluția omenirii. Iar acum, mai mult ca oricând, sunt convinsă că așa este. Depinde de fiecare dintre noi cu ce contribuim la lumea nouă care deja se conturează. Ca oameni de comunicare, cred că fiecare dintre noi putem schimba mici lucruri în bulele în care trăim prin intermediul proiectelor în care suntem angrenați. Este datoria noastră să aducem în discursul public valori precum responsabilitate și solidaritate, să ne facem utili în cauze ce contribuie la diminuarea dezastrului în care trăim acum și să fim parte din lumea la care visăm de atâția ani. Și, desigur, la final, vom fi toți experți în răbdare.

Simona este PR cultural, mai ales în industria cinematografică și, alături de colega ei, Anca Maco, este responsabilă de comunicarea pentru Gala Premiilor Gopo, Film +, Anonimul, Bucharest International Dance Film Festival dar și pentru filmele Parasite, Todos Los Saben și It must be heaven, din portofoliul Independența Film.

Stories
[ May 8, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de acasă: Breaking news: ziua are 24 de ore, în sfârșit!

Dear diary, sunt Iulia (Gulia, ca să fie clar cu cine stai de vorbă) și sunt în sevraj! N-am mai fost la Mega de fix 2 săptămâni și ultima oară când am călcat într-un hypermaket a fost acum 7 zile. Bălesc zilnic cu gândul la gogoșile alea a căror ciocolată ajungea doar în proporție de 60% în stomăcelul meu, restul… eh, pe vremea aia se găseau oricum și destule soluții de curățat haine și mobilă…

Dar să trecem peste pauza publicitară.

Când totul se întâmplă în viteză și maaare, mare viteză, am nevoie și de un moment de respiro. Nu știu cum sunteți voi, dar eu mă bucur la maxim de perioada asta! Și n-aș vrea să fiu înțeleasă greșit, e tragic ce se întâmplă în întreaga lume, but it’s beyond my control – pot să mă panichez și să răspândesc scenarii sumbre sau pot să dau maxim de ignore și scot o ploșniță la plimbare până la mare și înapoi (bine, de fapt aș rămâne la mare), dar eu am învățat să mă țin cu picioarele pe pământ, să mă adaptez și, poate cel mai important, să mă bucur de fiecare clipă din viețișoara asta.

Așa că de două săptămâni de când m-am întors la #WorkFromHome mă bucur că în sfârșit timpul nu mai aleargă pe lângă mine și simt că în sfârșit îmi ajung toate orele din zi să realizez ce mi-am propus. Bine, încă n-am făcut curățenie! Așa că dacă ai făcut deja casa lună, consider yourself lucky!

Și până la urmă asta și e… e o chestiune de percepție!
Se dă următorul exercițiu: take a step back, e începutul lunii ianuarie… ce-ți doreai cel mai tare în ianuarie? Să stai acasă, să mai dormi puțin și să apuci să ți le faci și tu p-ale tale, chestiile alea pe care le tot pui pe locul o mie și ceva… right? Eu așa visam 😊
Am ieșit noi în ger și viscol în fiecare seară și nu putem acum să stăm în casă…

Cât despre the actual work from home… numa’ de bine (ptiu-ptiu! Să și rămână totul bine). Sunt mult mai odihnită pentru că înainte eram maxim de disperată că trebuie să mă trezesc devreme și mă stresam aiurea la gândul că nu voi auzi alarma, drept urmare dormeam super întrerupt. Și oricum trezitul la 7 pentru mine e tortură…

Cu productivitatea stau bine, eu acasă simt că pot să fac tot ce mi-am propus. Poate și pentru că așa m-am obișnuit sau poate pentru că mi-am dedicat un spațiu special pentru birou. Iar când e de stors creierii pentru idei faine, bag un video call cu colegii și acolo dă join și inspirația.

Nu am rețete și nici nu cred în rețete care să-mi crească motivația. E și asta tot o chestie care ține de psihicul fiecăruia și de felul în care funcționăm.

Eu, de exemplu, nu pot funcționa la program. Și nici nu știu vreun creativ care să poată da ON inspirației la 9 și OFF la 18. Așa că acum mă „scald” în ocazia de a putea să-mi aștern ideile oricând. Nu abuzez de această libertate, dar nici nu mă stresez că trebuie să termin ceva până la 18. Iar dacă îmi încolțește ideea de a face nu știu ce chestie prin casă (acum câteva zile îmi „stăteau” niște plante pe creier), îmi acord acel timp să mă ocup de treaba respectivă (normal, m-am dus și le-am plantat în grădină) pentru că știu că mă voi întoarce la laptop cu forțe proaspete.

Dacă tu știi că funcționezi foarte bine în cadre delimitate clar, do it! Fă-ți programul pe ore, stabilește-ți pauzele, calculează tot și ține-te de ce ți-ai propus!

Nu știi cum să muncești în afara biroului? Sunt o mulțime de teorii legate de munca de acasă, ia-le la rând și vezi care ți se potrivește.

Cea mai delicată problemă work wise cred că este ieșitul din ritm. Cumva trebuie să înțelegem că asta nu e o vacanță și că de noi depinde ca rotițele să continue să se miște.

Sunt conștientă că este o perioadă foarte complicată pentru întreaga populație a globului, am mulți prieteni care încep să aibă dificultăți mari și să privească spre viitor printre multe semne de întrebare. Nimeni nu e într-o situație prea roz. Daaaaaar, eu cred că acum avem marea ocazie să ne întoarcem la ce este cu adevărat important pentru noi. E un pic de luptă interioară acolo, nu e ușor, trebuie luate niște decizii și schimbată puțin perspectiva asupra vieții. Dar sunt convinsă că vom ieși mai buni din treaba asta! E musai!

P.S. Da, mi-e dor de multe chestii! Fac ca maimuța turbată la gratii (cum zice reclama) că nu pot să mă plimb și să fac poze. Au înflorit copacii, s-au umplut de culoare parcurile, orașele, câmpurile și dealurile și noi nu știm ce parfum frumos au pregătit anul ăsta… Dar cumva cred că și natura avea nevoie de-o pauza de la noi… Și, v-ați prins, mi-e cam dor și să mă întind la vorbă. 😊

Iulia este Gulie cu frunze în diferite nuanţe de verde: verde-PR, verde-fotograf, verde-blogger, verde-sociolog.

Stories
[ May 7, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: Mă bucur că am oameni faini în suflet și la un click distanță

„Într-o viață anterioară ai fost general, filosof, stareță, profet, mecena sau… robot”, mi-au spus, în diverse contexte, colegi, amici, rude și teste online. M-au distrat mereu asocierile astea, mai ales când le remarcam unele atribute conștient, glumind, în puținul timp pe care mi-l acordam distinct pentru autoanaliză. Mi-am populat mereu mintea și zilele încercând să cuprind cunoștințe din toate domeniile, mereu asociate contextelor care le-au generat, pentru a-mi hrăni nu doar curiozitatea, ci și posibilitatea de înțelegere și adaptare, fiindcă nu am alte abilități de supraviețuire în afara acceptării începutului, parcursului volatil și finalului care delimitează percepția timpului fizic al existenței. Iar felul în care se manifestă instinctul de supraviețuire ține și de viziunea despre lume și viață a fiecăruia, de puterea și capacitatea de a învăța, nu doar de listele și resursele de prepping din cărți și de pe net. Așa că, indiferent de puținele bucățile care se văd, separat sau împreună, am un întreg magazin de resurse pentru accesarea cărora e important să las ușa deschisă sau să îmi amintesc unde pun cheia… și destulă imaginație cât să le inventez. Iar în perioada asta, încerc să completez rafturile pe care le-am tot golit din magazinul ăsta încă dinainte de instalarea crizei în țara și în viața mea. Și sunt zilnic recunoscătoare că am o parteneră de muncă la distanță, un partener de viață, prieteni buni și doi părinți onești și cu picioarele pe pământ care-mi amintesc pe unde să caut cheia aia când dau semn că o rătăcesc. 

Azi împlinesc opt luni de când lucrez de acasă. Cochetasem cu ideea timp de șase ani, mă antrenasem în tot felul de proiecte pe lângă jobul de bază vreo 13 ani, mă simțeam pregătită să îmi folosesc toate resursele, instrumentele și cunoștințele dobândite până atunci într-o nouă etapă, oficializând colaborarea pe care o aveam cu colega mea Simona Rădoi de ceva vreme. Fiecare zi din astea 8 luni a fost o provocare, așa cum va fi și de acum încolo, indiferent de tipul de criză și de context. Pentru că munca de freelancer vine cu presiuni mai mari cărora nu le poți face față doar cu obiceiuri sănătoase de muncă, time management, planificare și monitorizare de business, cunoștințe, informații, experiențe, oameni speciali și proiecte plăcute.

Modul în care îți desfășori activitatea trebuie să fie circumscris stilului tău de viață și mai ales acceptării tuturor limitelor, regreselor, piedicilor, frustrărilor, fricilor, cunoscutelor și necunoscutelor, percepțiilor, dezamăgirilor personale și profesionale, pentru a fi cu adevărat aproape de tine însuți.

Așadar, încerc să-mi ascult corpul și mintea, îmi stabilesc lista cu „lucruri de făcut” cu o zi înainte, o revizuiesc mental la fiecare sunet al alarmei de dimineață și stabilesc dacă și ce tip de modificări suportă, într-un dashboard căruia îi fac rezumatul zilnic pe un caiet studențesc, pentru că asociez agendele cu o perioadă de „normalitate” și caietul ăsta cu un instrument utile perioadelor de învățare, exercițiu și muncă suplimentară, urmate de examinări, ceea ce e mai aproape de felul în care percep sau internalizez situația actuală. Chiar dacă proiectele la care lucrez sunt, în mare parte, evenimente amânate.

  • Încerc să acord timpul potrivit pentru muncă în funcție de priorități, volum, deadline-uri (cel mai des autoimpuse), capacitatea de concentrare în anumite intervale de timp, dar și pentru escapism, informare corectă, cunoaștere, curiozitate, socializare etc în funcție de starea de spirit și forma fizică.
  • Nu încep nicio altă activitate până nu-mi termin rutina de igienă și curățenie și nu mă așez la laptop în pijamale. Lecturile de la cafeaua de dimineață și de după cină includ, în egală măsură, informarea din surse oficiale, site-urile de calitate, feed-urile setate în prealabil pe cuvinte cheie și publicații, urmărirea anchetelor și a statisticilor, verificarea site-urilor Factual și Rubrika,  consultarea noutăților din tehnologie, marketing, PR, finanțe, social media, cultură, divertisment, mediu, antreprenoriat, CSR, newsletterele din străinătate sau din țară (iar de la noi recomand cu căldură Misreport, Monday Memo, Cristian China Birta, Republica), lăsând scanarea newsfeed-urilor și hashtagurilor de pe Facebook, Twitter și Instagram pentru 3 pauze de 5-15 minute la fiecare două ore de lucru, alternate cu pauzele de 5-10 minute pentru mișcare prin casă sub orice formă (chiar și genuflexiuni cu sticla de apă pe jumate plină în mâini).
  • Ascult muzică sau las televizorul pe un canal de știri în funcție de starea de spirit și tipul de activitate pe care-l desfășor în anumite zile sau momente, îmi întrerup munca atunci când simt că îmi pierd energia și concentrarea și mă duc să-mi iau în brațe timp de câteva minute pisica și vorbesc cu ea atunci când sunt singură acasă sau fac karaoke 5 minute pe o piesă sare îmi place sau o parodie nouă – ultima pe care am executat această detensionare este Hello (from the Inside) An Adele Parody by Chris Mann https://www.youtube.com/watch?v=M5azNpTwVk8).
  • Chiar dacă sar deseori peste prânz, mă asigur că micul dejun și cina sunt momente de care mă bucur pe îndelete. Mai ales în perioada asta când „ce mâncăm azi” e întrebare, răspuns și practică pentru a aduce și un strop de plăcere, nu doar combustibil.
  • Cele 4 ieșiri din ultimele 20 de zile (cu măști și mănuși achiziționate de alertele internaționale din februarie, că după aia oricum n-am găsit nimic nicăieri) au fost planificate cu liste pe care s-au adăugat ori s-au înlocuit produse în funcție de nevoi, mici plăceri și ofertele de la fața locului, și urmate de o rutină de dezinfectare compulsivă, inclusă și aia printre taskurile zilei, să nu-mi dau panici că nu-s disponibilă dacă e nevoie de mine pentru vreo treabă urgentă.
  • Conversațiile telefonice cu părinții s-au înmulțit, iar dorul de întâlnirile cu prietenii se mai ostoiește cu câte un call săptămânal în care stăm la povești. Ce-i drept, n-am mai jucat mimă până acum în fața laptopului și nici nu mă pricep la mimă, în general, dar începe să-mi placă.
  • Serile includ, pe lângă buletinele de știri din țară și de pe-afară, conversații cu partenerul despre descoperirile și bookmark-urile zilei puse deoparte (știri, opinii, meme-uri, piese noi bune sau despre coronavirus din toată lumea – da, le adun într-un playlist de sezon https://www.youtube.com/playlist?list=PLYoI9ZPmB7bRg82jNCHyyknvn_aIKCcb7, vloguri, postări interesante sau haioase, vești de la prieteni, conspirații și fake news, tot feluri de linkuri – ferestre spre realități din toate bulele și lumile, mici prostioare – inclusiv cititul de bârfe sau previziuni astrologice de coronavirus) asezonate cu plâns și râs compulsiv, și vizionări din cel puțin 3 formate, dacă nu apuc să citesc nimic din vreo carte sau să fac exerciții fizice (yoga, pedalat pe bicicleta-suport de poșetă): un reality/ game/ talent show (în ultimele două luni m-au acompaniat Survivor All Stars Australia, Survivor: Winners at War (USA), American Idol, Next In Fashion, The Circle)  un serial de comedie sau un stand-up special și un film sau un serial dintr-un alt gen pentru care am chef sau curiozitate la acel moment de pe platformele de streaming la care am acces.

Desigur, îmi propun mai multe, cel puțin în materie de scris sau făcut lucruri pentru mine, mă întristez deseori că las pe ultimul loc sau amân împlinirea celor mai dragi dorințe (lecțiile de limbi străine, deprinderea unor skill-uri noi și furnizarea de conținut original într-o formulă pe care am tot pritocit-o ani de zile, scrisul proiectelor rămase la stadiul de idei explorabile), dar cum ăsta e un obicei prost cu care mă lupt de peste 10 ani, încerc să mă bucur de fiecare reușită mai mult decât mă consum pentru lipsă. Da, mi-e dor să merg la film, să mă facă Cristina Grama de la Fason Salon om cu culori mai faine în păr decât am eu în cap, să mă plimb, să mă văd la un vin cu prietenii, să călătoresc etc dar pe cât posibil încerc să suplinesc acasă și online toate lipsurile astea (magia Cristinei, însă, cred că va fi una din primele bucurii pe care sper să mi le fac în „libertatea” realității post-izolare când o binevoi ea să vină).

Îmi răsplătesc fiecare task sau acțiune nu doar cu un marker galben sau un check într-un Excel, ci cu un gând sau cuvânt pe care îl notez la final de caiet într-o pauză de cafea, ceai sau privit pe fereastră.
Însă, primele cuvinte: pandemie, carantină, criză, responsabilitate, distanțare socială și empatie rămân în capul listei și nu sunt sinonime cu freelancing-ul, altfel l-am fi găsit pe lista Merriam Webster adaptată în martie 2020 – https://www.merriam-webster.com/words-at-play/new-dictionary-words-coronavirus-covid-19

Cuvintele au parcursul și rostul lor.  Primele trei conțin într-un sens sau altul ideea de moarte, celelalte trei elementele esențiale ale supraviețuirii în această perioadă. Iar a fi freelancer, indiferent de domeniu, înseamnă a internaliza și a adapta mereu un model de lucru care se circumscrie într-un univers în care nu domnește un sens sau altul, ci un context care le înglobează pe toate. Iar pentru asta, ai nevoie de exercițiul zilnic al celei mai potrivite selecții pentru anduranță, nu de presiunea unei rutine fixe împrumutate, pentru încălcarea căreia ajungi să te învinovățești. Și uneori, ai nevoie să te distrezi, chiar și dacă asta înseamnă, preț de câteva minute să-ți imaginezi dacă într-o viață anterioară sau paralelă (în care nu crezi) ai fost general, filosof, stareță, profet, mecena, robot sau orice altceva și să te imaginezi combinând atributele care-ți plac și ți se potrivesc pentru a te remonta pentru viața reală.

„Orice s-ar întâmpla, să nu ne pierdem cumpătul”, spune Profesorul la începutului primului episod din sezonul 4 al serialului Casa del Papel care va avea premiera pe Netlix în 3 aprilie și care e plin de situații, decizii și replici pe care e greu să le vezi doar în convenția ficțiunii, când fiecare sunet de sirenă de ambulanță ce-ți perforează geamurile are deja altă semnificație. Și escapismul are provocările lui.

Azi se împlinesc doar opt luni de când sunt doar freelancer și vreo trei săptămâni de când #StauAcasă care fac tot ce-am trăit înainte, în 39 de ani, să pară „altă viață”. Locurile și oamenii copilăriei mele sunt în carantină totală, dar nu imposibilitatea vizitei pascale mă bântuie, ci teama că prima ocazie de vizitare o să fie marcată doar de noi morminte. Asta pe lângă incapacitatea de a ajuta, odată cu orizontul lipsei veniturilor și imposibilitatea legală de accesa orice tip de indemnizație și ajutor financiar, lipsa asigurării de sănătate, ceea ce nu e doar cazul meu, ci al multor colegi de breaslă.

Am făcut doar 1200 de pași prin cei 48mp, proprietate-pe-numele-meu-dar-cu-rate-toată-viața-la-banca de-la-care-nu-primesc-răspuns-de-amânare, iar după toate lucrurile care mi-au umplut ziua, cu câteva bune și cu multe rele, mă bucur că am, pe lângă conexiune la internet, apă, săpun, hrană și medicamente, exercițiul statului cu mine fără de plictis sau panică prelungită, cărți și muzici care mă așteaptă, amintiri bogate din locuri, contexte și experiențe diferite, oameni faini în suflet și la un click distanță, curiozitate, speranță și timida împăcare și acceptare a cunoscutelor și necunoscutelor trecutului, prezentului, posibilului…

Anca Macoviciuc (Maco) este specialist în comunicare și marketing digital, cu 15 ani de experiență în online (project & content management, online marketing strategy), 9 ani în radio (Radio 21, Tanănana) și fost jurnalist de divertisment. Pe lângă campaniile de promovare ale unor filme românești, printre proiectele culturale la care a lucrat se numără Festivalul Internațional de Film Transilvania, Divan Film Festival, Bucharest International Dance Film Festival. Unul dintre filmele pe care speră să le vedeți în cinematografe anul acesta este documentarul „Acasă/ My Home”, regizat de Radu Ciorniciuc, distins la Sundance Film Festival 2020 cu premiul juriului competiției World Documentary Cinema pentru „cea mai bună imagine”.

Stories
[ May 6, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: Muzica te motivează să te miști

Play! Te-ai gândit vreodată la cuvântul ăsta? P-L-A-Y. Poate să te ducă cu gândul la joacă, la muzică și la tine într-un fel sau altul. De ce la tine? Pentru că te implică pe tine. Cuvințelul ăsta din EN, dar al naibii de bine integrat în RO, face referire la o stare, apoi la o mișcare și în final la dans.

Fie că e un dans în mintea ta ori că e mimat doar din șoldurile tale îmbrăcate în pijama, play-ul ăsta îți schimbă starea. Citești cuvintele astea de pe ecranul tău și habar nu ai de ce o faci, pentru că omul care a stat să scrie articolul ăsta e o persoană necunoscută de tine, corect? True that!

Eu sunt Andrei. Izolat ca și tine de tot ceea ce înseamnă societate. Revenind la acel PLAY și încercând să shiftuiesc ideea textului. Ce încerc să-ți spun aici: muzica este ceea ce-ți trebuie acum! But why? Păi, am să îți spun din perspectiva mea de ce muzica e bună acum.

1. Muzica te tratează de toate, frate!

Te trezești dis de dimineață la 8.00 pentru că acum te-ai reglat cu somnul. Faci cafeaua, ești buimac(ă) și abia reușești să îți pui gândurile în ordine.

Ce zici dacă dai un PLAY la piesa asta?

CLICK ME https://www.youtube.com/watch?v=SqdWTeXWvOg

Deși sunt convins ca ai mai auzit asta până acum, muzica te schimbă. Are puterea să-ți rupă starea și să-ți contorsioneze gândurile în sens pozitiv sau negativ.

Tu alegi!

2. Muzica îți joacă și cartea depresivă, dar doar dacă o lași

Uite, cel mai bine e să recunoaștem. Noi toți avem piese care ne fac să ne simțim bine sau rău, sau pur și simplu ne influențează starea. E drept că în perioada asta cel mai indicat este să nu cazi în ,,dispozitivul” de depresie, așa cum îl numesc eu.

Vrei un clișeu? Totul va fi ok în următoarea perioadă. Da, e posibil să vină și niște vremuri mai grele, iar asta mai ales pentru noi, freelancerii.

Dar dear, uite, ai de ales: fie stai și-ți plângi de milă de cât de rău va fi sau dai PLAY la ceva simpatic și conștientizezi că lucrurile vor fi ok, dar în timp. Nimic nu se face peste noapte, Rome was not built in a day, încetul cu încetul se fabrică oțetul etc.

Vrei un PLAY? Încearcă asta:

CLICK ME https://www.youtube.com/watch?v=TGwZ7MNtBFU

3. Cu muzică parcă și munca merge mai bine

Tu poți să lucrezi cu muzică? Dar poți să lucrezi și fără? Personal prefer munca împreună cu muzica. Într-un fel muzica mă face să mă concentrez mai bine, poate-mi relaxează ideile, nu știu exact. Ești fan căști? Poate că lucrezi cu muzica dată în blană în căști. Acum cu lucratul de acasa prefer sincer muzica în boxe. Pare mai natural, căștile le voi păstra doar pentru pedalat.

Mai vrei una? Ok, încearcă asta:

CLICK ME playlist https://soundcloud.com/user-650099228/sets/waste-them-all  De data asta ți-am dat un playlist de al meu de pe SoundCloud. Try it!

4. Muzica, un catalizator universal, nu?

Ghici care-i partea cea mai mișto la muzică. E universal valabilă. Toată lumea ascultă muzică. În timp ce scriu vorbele astea ascult ceva live performance de la Anderson Paak. În timp citești cuvintele astea poate asculți și tu Mac Miller. Cu muzica la înaintare îți poți face ziua mai bună și poți face și altcuiva ziua și mai bună. Ce zici dacă la următorul schimb de mail-uri cu clienții tăi le inserezi și un strop de PLAY în discuție. Poate le aduci zâmbetul pe buze, poate primești și tu ceva drăguț muzical la schimb.

CLICK ME playlist https://soundcloud.com/user-650099228/sets/call-away-my-young-years

5. Muzica e pentru tine, e pentru mine, e pentru toți

S-ar putea să trișez un pic la punctul ăsta și să vorbesc aproximativ despre același lucru ca la punctul 4. Watch me! Imaginează-ți că de mâine n-ai mai avea muzică de ascultat. Cum ți-ar fi? Greu, nu? E important să apreciem muzica pentru ceea ne oferă, pentru că ne unește, pentru că ne ridică, dar ne și coboară atunci când avem nevoie.

Am încercat tot textul să nu fac prea mare referire la perioada prin care trecem. De ce? Pentru că presiune deja există pe tema asta, eu n-aș vrea să o intensific, dar uite cum văd eu ,,problema”.

Da, e un moment greu, pentru tine, pentru mine, pentru absolut oricine, dar mai ales pentru freelanceri. O panică de ordin colectiv nu va ajuta la nimic. Da, e posibil să pierzi clienți, eu deja am făcut-o, dar nu e capăt de lume.

Ba, mai mult decât atât, ai putea să privești perioada asta fix ca pe un restart. Fiindcă, într-un fel sau altul, cam asta și este. E doar un restart pentru piață, pentru clienți, pentru planetă, pentru societate, pentru absolut toată lumea. Indubitabil ne-ar putea fi greu în următoarele luni, dar ai de ales?

Eu am gândit pentru mine că… nu. Clar nu am de ce să mă împotrivesc și nici nu aș avea puterea să fac asta. Lucrurile se vor mișca în ritmul lor, totul se va repune pe șine, dar în ritmul necesar pieței. Stay safe și dacă mai ai nevoie de muzică am să las aici link spre playlisturile mele de pe SoundCloud. Capul sus!

Playlisting de SoundCloud:

Andrei este jurnalist, copywriter, scriitor, muzician și imperios împătimit de biciclit.