fbpx
Stories
[ June 25, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Poveşti din Kind Market: Ca freelancer e important să lucrezi constant, ca să nu-ți ieși din mână

Pe Mirela ați văzut-o mai des la tv în ultimele zile și în presă unde susține cauza persoanelor transgender din poziția de mamă a lui Alex. Când merge la birou face marketing și comunicare și îi plac campaniile inovative și ideile trăznite. Are un ONG prin care derulează campanii sociale atipice și acum a început, din pură pasiune, să fac un curs de design interior.

Fost jurnalist, Mirela a lucrat până acum 13 ani în media. A acoperit o plajă largă de la radio și presă scrisă până la film și televiziune. Evoluția spre PR a fost naturală. Îi plac start up-urile pentru ca îi permit un plus de libertate și creativitate, iar provocările sunt pe lista ei de priorități.

S-a înscris în Kind Market pentru că…

Mi se pare fain să interacționezi cu oameni care au nevoie de tine și să vii cu soluții utile, într-un mod liber și necondiționat. Și-mi place să ajut.

One woman show

Fac marketing și comunicare. Creez campanii pentru companii, de la identificarea diferențiatorilor până la vizual sau evenimente. Mă ocup de conturi de social media și maximizez șansele de vânzare a produselor. Mă ocup de conținut, de cum se prezintă un brand în fața consumatorilor, a influencerilor, a jurnaliștilor, precum și a concurenței.

Îmi plac campaniile out of box, inovative… și ideile trăznite. Derulez campanii sociale atipice prin ONG-ul pe care îl am: Raise2Race, Road2NYU. Partea vizuală am descoperit-o în ultimii ani și-mi place să-mi bag nasul pentru a crea logo-uri, bannere sau machete de orice fel. În plus, tot din pasiune, fac design interior cu diplomă. Acum sunt deja la al doilea curs de design interior, iar în curând voi începe și partea de fashion design [vreau să-mi fac propria colecție de haine].

Cel mai și cel mai mișto proiect a fost și cel mai solicitant

Academia Titi Aur a fost proiectul care m-a solicitat foarte mult, dar și care mi-a plăcut foarte mult. Pentru că lucram numai cu bărbați [și pot fi tare încăpățânați câteodată], pentru că eram într-un domeniu [auto] căruia nu îi dădeam prea multă importanță, dar și pentru că a trebuit să o iau de la zero cu site-ul [care era tare slab la vremea aia și fără informații], cu vânzarea către persoane fizice, produsele pentru persoanele fizice, flyere, prezentări, conferințe de presă, crearea de știri pentru jurnaliști, evenimente, social media, parteneriate etc.

Am derulat împreună cu ATA campania socială “ViAȚA e a ta” pentru a diminua la nivel național numărul accidentelor rutiere în rândul tinerilor șoferi. A fost o muncă titanică, dar faptul că în câteva luni am ținut traininguri în 8 orașe din țară unde a instruit 488 de instructori auto, astfel încât ei mai departe să învețe tinerii să conducă într-un mod defensiv, m-a făcut să fiu tare mândra de mine.

It’s getting hard when…

Cel mai complicat moment este cel în care nu am activitate și-mi vine s-o iau razna. Am avut momente când aveam 14 clienți simultan… iar ca freelancer e important să lucrezi constant, ca să nu-ți ieși din mână.

Clientul ideal există și ar trebui să aibă simțul umorului

Am avut noroc că nu m-au călcat mulți pe coadă, dar tocmai asta este motivul pentru care am ales să fiu freelancer. Ca să pot spune NU în fața clientului, și, bazându-mă pe argumente, să nu stau cu frica-n sân că mă vor da afară. Clientul ideal ar trebui să înțeleagă că nu este specialist în comunicare și marketing, iar întregul lui proiect trebuie să fie ca un puzzle. Fiecare piesă e importantă și fiecare piesă trebuie să aibă un rol în imaginea de ansamblu. Dacă decizia omului de marketing nu îi este pe plac, clientul ar trebui să se bucure, pentru că este o părere avizată, venită din exterior, care îl poate ajuta să-și înțeleagă și clientul final, dar și produsul.

Nu știu prea multe bancuri, că nu le rețin, însă cu siguranță clientul râde mult când discutăm, pentru că sunt un om vesel și fac des haz de necaz. De aici îmi dau seama că, de fapt, clientul ideal ar trebui să aibă simțul umorului. 🙂

Stories
[ June 15, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Freelancer Focus: Cristina Ursu – energia este cheia

În timpul pandemiei când începusem deja să organizăm Online Meetups cu freelancerii din comunitate, am primit un mesaj pe Facebook de la Cristina, ne spunea că și-ar dori să aibă o intervenție live în care să le povestească freelancerilor despre relaxare. Zis și făcut. O săptămână mai târziu descopeream vocea blândă a Cristinei și talentul ei în a ne relaxa.

(more…)

Stories
[ June 15, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Freelancer Focus, Iulia Dromereschi: Flexibilitatea este regina scopurilor atinse

Freelancer cu ştate vechi, Iulia Dromereschi lucrează din pat în cele mai comode haine pe care le are la îndemână de vreo 16 ani. Este traducător şi un om solitar declarat şi pe deplin asumat. Deşi a testat la un moment dat şi viaţa de la 9 la 5, freelancingul s-a dovedit a fi singurul stil de viaţă profesională care îi aduce ceea ce are nevoie.

În Kind Market, se simte ca peştele în apă, pentru că îi oferă un cadru cu care este familiarizată. Se află deja la a 3-a negociere de matching made in heaven şi crede despre proiect că este cea mai cea dintre iniţiative, o idee în care crede şi de care se simte legată.

De cât timp ești freelancer și cum ai luat decizia? 

Sunt freelancer de când mă știu – mai precis din 2006. Am început să lucrez în anul II de facultate, când au ajuns la mine primele oferte de traduceri via o prietenă traducătoare, care locuia în Franța și îmi trimitea ocazional din job-urile ei. Când am absolvit, am adoptat PFA ca formă de organizare fără să analizez nici o secundă alte posibilități; știam că personalitatea mea și mai ales stilul haotic de lucru nu m-ar face funcțională într-o structură în care să depind de alții și alții de mine.

Am avut și contracte „de birou”, de atunci. Am lucrat într-o școală particulară, unde am rezistat doar câteva luni, iar când m-am mutat în București am fost aproape un an manager de proiect la o agenție de traduceri. Acolo mi-a prins tare bine să mă aflu de cealaltă parte a baricadei și să înțeleg și oamenii care trebuie să contacteze și gestioneze traducătorii, însă nu m-am adaptat la ritmul de lucru rațional și la socializarea de la birou. Sunt un om solitar, cu boost-uri sociale, și în 90% din timp prefer să stau pe pat, cu laptopul în brațe, în haine comode.

Cum ai aflat de KindMarket și cum te-ai decis să te înscrii? 

Urmăresc comunitatea NO.MAD și toate evenimentele sale de aproape trei ani. Este inițiativa mea favorită, pentru că rezonează cu niște idei pe care visez să le pun cândva în practică și pentru că muncesc în regim de barter de mulți ani, cu prieteni și cunoscuți.

Cum a fost colaborarea din Kind Market? 

Dintre toate potrivirile, am rămas cu două și o negociez pe a treia. Sunt colaborări ongoing (comunicare în online și organizare evenimente) cu trei domenii foarte diferite, și fiecare este o provocare în sine. Mai întrebați-mă după o lună, două, când sper eu să înceapă să se vadă rezultatele.

Ce i-ai spune unui antreprenor care nu este încă decis să lucreze cu un freelancer?

Îmi este greu să înțeleg de ce nu s-ar lucra cu freelanceri, dar pot să mă pun în papucii antreprenorului și îmi dau seama că, la fel ca majoritatea băncilor din România, ar considera ideea de self-employment drept un risc. Din păcate, avem prea puțin cultura freelancing-ului și cred că mai este nevoie de ani buni de practică să înțelegem că este sigur să lucrezi cu un om care nu face parte dintr-o firmă și nu muncește neapărat de la un birou. Firește, sunt și exemple negative (cred), însă mie mi-ar plăcea mai degrabă să lucrez cu un profesionist îndeaproape și să știu că îl plătesc pentru servicii personalizate, nemaivorbind că implică și costuri mai puține, de ambele părți.

Trei lucruri pe care le-ai învățat din freelancing!

1. Totul este relativ – ai zile bune și zile mai puțin bune ca productivitate, un client mișto azi poate fi nesuferit mâine, nu există noțiunea de weekend/program/zi liberă (deși legenda spune că sunt și freelanceri care au atins aceste El Dorado-uri!)

2. Flexibilitatea este regina scopurilor atinse.

3. Procrastinarea și sedentarismul nu sunt doar niște cuvinte prețioase.

O experiență / poveste notabilă dintr-o colaborare cu un client. 

Hai că vă povestesc și vouă cum am înregistrat lectura unei cărți în limba engleză între orele 23:00 și 3:00, în toaletă, pentru că pisoiul mai mic avea o perioadă foarte agitată, locuiam încă în garsonieră, era în plină stare de urgență — așa că partenerul meu a stat cu copiii blănoși în singura cameră, distrăgându-le atenția, cât a citit mami povești detective de pe closet. Avea capacul pus și recomand baia tuturor celor care vor să înregistreze lucruri, are o acustică de vis.

Unde te găsim pentru viitoare colaborări? 

Am profil de LinkedIn, însă nu i-am înțeles încă rostul în România (nu pentru liniile mele de lucru). Mă găsiți pe Facebook sau pe e-mail (iulia.dromereschi@gmail.com). Sunt „mama” Asociaței Informale a Vocilor pentru Incluziune, deci dacă aceea este direcția de interes, pot fi contactată pe paginile noastre. Plănuiesc și un site de ceva vreme, însă până acum am reușit doar să plătesc domeniul vreo patru ani, fără să urc nimic pe el. 

Stories
[ June 12, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Freelancer Focus – Daniel Botea: Trebuie să ai o chimie cu afacerea pe care o promovezi

Daniel Botea e blogger sau, cum îi place să-şi zică, blogoltean. Statutul de freelancer e un cadou involuntar făcut de ANAF, iar după 5 ani de proiecte şi colaborări e mai aşezat şi mai mulţumit ca oricând. De la a fi declarat cel mai mare fan brânză de către Delaco a ajuns să devină degustător de brânzeturi cu acte în regulă, iar cu proiectul său Brânzeturi cum se cuVin e deja la a 35-a ediție de degustări.

Kind Market a fost pentru el un pas firesc, o oportunitate de a cunoaşte noi oameni pasionaţi de ceea ce fac şi de a găsi colaborări cu „chimie”.

De cât timp eşti freelancer şi cum ai luat decizia?

Ai să râzi, dar ANAF-ul m-a convins. 🙂 În 2015, puneam bazele Asociatiei Bloggerilor Olteni şi, în calitate de membru fondator, aveam nevoie de cazier fiscal. La ANAF mi-a spus un nene de la ghişeu, foarte candid: “Aveţi fapte în cazier!”

Eu să leşin, abia am reuşit să întreb cu jumătate de voce: Ce fel de fapte…
M-am liniştit când mi-a zis că am o firmă suspendată, care rămăsese “atârnată”. N-avea datorii sau probleme, doar situaţia era neclară. Făcusem o firmă în 2005, o microintreprindere împreună cu un văr, pe care mai emiteam de 3-4 ori pe an câte o factură. Când Pogea a pus-o de impozit forfetar, am suspendat activitatea. Perioada de suspendare era de 3 ani, iar la finalul perioadei m-am dus la Registrul Comerţului şi am întrebat ce să fac.

Doamna a zis că pot s-o lichidez, pot s-o activez sau pot s-o las aşa cum este. De lichidat nu puteam, că era maşina pe firmă. De activat nu prea aveam motive.  Aşa că am lasat-o “cum era” până m-a găsit nenea de la ANAF cu “fapte în cazier”.

Am revenit la situaţia cu 3 posibilităţi, doar că m-am hotărât s-o activez. Am schimbat sediul şi mai ales domeniul de activitate. Înainte era consultanţă, acum domeniul a devenit Activităţi ale agenţiilor de publicitate, cu focus pe online. La început au fost colaborări în legătură cu promovarea pe blog, pe urma cu blogul şi promovări în Social Media şi încet-încet am început să am clienţi cu care colaborez de mai mulţi ani.

Ca să concluzionez, sunt freelancer din 2015, iar decizia am luat-o pe motive blogosferice şi impulsionat de ANAF.

Cum ai aflat de Kind Market şi cum te-ai decis sã te înscrii?

Vă văzusem pe voi pe diverse canale media cu imagini de la NO.MAD, dar nu prea ştiam despre ce-i vorba. Nu mai ştiu cum am dat de Kind Market, dar ţin minte că am văzut ceva la Chinezu şi de acolo a pornit curiozitatea. Mi s-a părut un concept uşor de înţeles şi mai ales folositor pe timp de pandemie. V-am scris imediat, pentru că aveam deja astfel de experienţe şi au fost foarte pozitive.

Ca să explic “pozitivismul”, trebuie să revin tot în 2015. Atunci am câştigat Spring SuperBlog şi nu mai aveam voie să particip în competiţie. Câştigasem mai înainte greutatea mea în brânzeturi Delaco, aşa că, în calitate de “cel mai mare fan brânză”, le-am propus un concept de degustări de vinuri şi brânzeturi, sub denumirea Brânzeturi cum se cuVin. Nu singur, ci împreună cu prietenul Alin Sîntimbrean, de la DictionarCulinar.ro

Ideea era “simplă”, un fel de Kind Market cu mai multe părţi implicate. 🙂 Delaco furnizează brânzeturile, cramele furnizează vinurile, restaurantele furnizează locaţia, iar bloggerii participanţi la degustare promovează brânza, vinul şi locaţia, cu link-uri pe cuvinte cheie, cu imagini pe Facebook, Instagram etc. Articolele bloggerilor sunt jurizate de Delaco şi de crame, iar cele mai bune articole sunt premiate cu vin şi brânză. Deci, pe lângă experienţa participării la degustare, mai sunt şi premii.

Am ajuns la 35 de degustări Brânzeturi cum se cuVin, cea mai recenta în februarie, înainte de restricţiile cauzate de pandemie.

Nu mai spun că de la degustări a pornit pasiunea pentru vin şi brânză. Acum, după 2 ani de master la Expertizare Viti-Vinicolă şi o specializare de Degustător autorizat de brânzeturi la Federaţia Naţională a Degustatorilor Autorizaţi (FNDA.ro), mă pregătesc să susţin lucrarea de disertaţie cu tema “Evaluarea senzorială a asocierii vinului cu brânzeturile”.

Ca să trag linie, sunt conştient că dacă este pasiune, poţi ajunge la colaborări interesante şi benefice pentru toţi participanţii.

Cum a fost colaborarea din Kind Market?

Am început cu un match, care teoretic era foarte natural, dar practic a fost greu de realizat. Eu sunt pasionat de nutriţie sănătoasă, la fel şi producătorul de la Măcelaria Ghiţă, însă produsele lor erau atât de naturale, încât nu rezistau transportului până la Craiova. Am înţeles situaţia şi chiar l-am apreciat pe Costin, apoi i-am transmis Ancăi noile informaţii, astfel încat să găsească un blogger mai apropiat de producător.

După aceea, am primit două contacte “dulci şi untoase”, Dulceaţa Veronica şi Sunday. Le-am scris ce pot să fac pentru afacerile lor, dar în afară de propunerea de articole pe blog şi content writing le-am făcut şi o analiză SEO a site-ului. Și cum pot ajuta în acest sens.

Cu dulceţurile am început mai întâi cu articole la Miercurea fără carne, apoi cu şi mai multe articole alături de blogoltenii mei. Povestesc mai jos. Cu Sunday am început tot cu articole la Miercurea fără carne, dar acum optimizam SEO şi articolele de pe site.

Ce i-ai spune unui antreprenor care nu este încã decis sã lucreze cu un freelancer?

I-aş spune să încerce, pentru că practic n-are nimic de pierdut. Și apoi i-aş arăta nişte statistici crescătoare după 3 săptămâni de colaborare.

Trei lucruri pe care le-ai învãţat din freelancing!

Primul lucru pe care l-am învăţat este că nu toata lumea răspunde la email-uri atât de rapid precum suntem noi obişnuiţi. Și să am răbdare.

Al doilea lucru învăţat: să oferi mai mult decât promiţi. De exemplu, am promis articole săptămânale la Miercurea fără carne, însă bonusul este că le promovez şi-n grupurile culinare. Iar gesturile astea se întorc natural. Alina ne-a promis dulceţuri cu căpşuni pentru articole, dar ne-a adus bonus dulceaţă de cireşe galbene şi trandafiri.

Nu în ultimul rând, trebuie să ai o chimie cu afacerea pe care o promovezi şi să te înţelegi cu producătorul local. Dacă nu înţelege despre ce-i vorba, colaborarea va fi greoaie. De-asta încerc să vorbesc fără să fiu foarte tehnic şi mereu îi îndemn să mă întrebe dacă este ceva neclar.

Ca să închei în termeni de pairing, un match reuşit este atunci când niciunul dintre parteneri nu-l domină pe celălalt, iar împreună sunt mai buni decât componentele match-ului luate separat.

O experienţã sau o poveste notabilă dintr-o colaborare cu un client.

Când m-a întrebat Alina ce produse din-camara.ro să-mi trimită pentru testare, am zis să-mi dea ceea ce vrea sa promoveze mai mult. Apoi, din ceea ce mi-a trimis, m-am gândit cu care să încep. M-am uitat pe Google Trends cum sunt căutările pentru acele produse şi am văzut ca în mai e creştere masivă pentru “dulceaţa de căpşuni”. Nu doar acum, ci în fiecare an.

I-am spus Alinei cu ce încep şi care sunt motivele, iar ea m-a întrebat cum poate să beneficieze de trendul căutarilor din mai. Cu mai multe articole.

Aşa că Alina a făcut un drum la Craiova şi a adus dulceaţa de căpşuni pentru încă 20 de blogolteni care scriseseră despre minunăţiile ei. Păi când a întrebat dom’ preşedinte de asociaţie blogosferică dacă vrea cineva să ajute o teleolteancă producator local de dulceţuri, imediat s-a activat comunitatea locală. Până să ajungă la Craiova, ne-am dat seama că nu prea avea imagini cu produsele. Urmarea a fost că a adus şi produse pentru o sedinţă foto. Aşa, ca să avem material pentru articolele următoare.

Iar după ce a venit, mi-am dat seama că sunt vecin de cartier cu rudele soţului ei, care este craiovean. Cum ar veni, un match natural, perfect şi simplu.

Unde te găsim pentru viitoare colaborãri?

Offline în Craiova, dar mai vin şi-n Bucureşti când se va da voie de la stăpânire. Online sunt danielbotea.ro pe blog şi @danielbotea pe Facebook, Instagram, Pinterest, Twitter etc.

Stories
[ May 27, 2020 by iunieta 1 Comment ]

De ce să intri in Kind Market ca freelancer? 5 avantaje când lucrezi pe barter

Tot vorbim de câțiva ani despre nevoia omenirii de a-și schimba felul de a gândi. Circulau chiar teze legate de eșecul modelului capitalist. Din ce în ce mai mulți oameni din generațiile tinere alegeau stiluri profesionale diferite de modelul clasic, din ce în ce mai mulți lucrau din autorulote răspândite prin lume, din ce în ce mai mulți începeau să experimenteze cu producția, în funcție de pasiunile fiecăruia, de la bere și până la jucării pentru copii. Apăruse o nouă clasă de producători locali care proveneau din medii urbane care priveau produsul muncii lor ca pe ceva mai mult decât un mijloc de subzistență, un motiv de mândrie personală.

(more…)

Stories
[ May 21, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Povești din Kind Market. Zeroweb: Nu știu bancuri cu clienți, clientul are întotdeauna dreptate :)

Codruț a început să construiască site-uri de prin 2000, când a intrat la facultatea la actorie. Știm, cei mai mulți dintre noi abia terminam liceul atunci. Să trecem peste, vă rog. 🙂

Pe primul l-a făcut pentru prieteni și bine că nu a acceptat omul să îl primească gratis, că ar fi ajuns ca mulți dintre freelancerii de acum care lucrează mai mult pe prietenie. Cine se simte, like-ul sus!

A aflat despre Kind Market de la Corina Băcanu și a fost “hooked” din primul moment. Ultimul job de art director l-a avut la iLeo – Leo Burnett de unde a fugit în 2011. S-a urcat pe motor și i-a dat talpă prin Europa vreo 8 luni pentru că avea nevoie de contact cu “lumea reala” în care nu “moneda” e răsplata timpului oferit.

Poate și pentru că face voluntariat de 9 ani, Codruț are o filosofie de viață care l-a făcut să rezoneze cu noi din start.

Codruț & Kind Market: O lume fără bani” e posibilă, așa că acest proiect e fix pe placul meu

Faptul că evităm pașii în plus în a transforma “timpul” în bani –  “fă ceva – cere bani – cumpăra ceva – reia procesul”, ei bine, cu asta m-ați agățat :).

De la actor la webdesigner

Lui Codruț îi place să fie nomad așa că după ce a realizat că nu e treabă cu facultatea de actorie, a ajuns să facă webdesign prin agenții de publicitate. Tot acolo a tras și concluzia după care se ghidează și în prezent: E nevoie de o echipă pentru un proiect de succes.

S-a ocupat cu furatul de meserie o vreme și a gratinat totul cu puțină programare pe care a învațat-o din nevoia de a livra un proiect singur pornind de la zero.

Nu lucrează cu draft-uri

Codruț încearcă să înțeleagă business-ul și nevoile clientului înainte de a-i oferi acces la website. “Fiecare proiect e interesant și challenging prin faptul că trebuie să înțelegi și industria în care activează owner-ul. Nu lucrez cu draft-uri și întotdeauna finisările le fac direct pe “live”.

Pentru că am rămas în relații de prietenie și afaceri cu toți clienții, oferind și mentenanță ulterior lansării, îmi place să vad cum afacerile lor cresc și site-ul îi ajută să își vândă produsele și serviciile. Asta înseamnă că site-ul le era necesar și le aduce plus valoare.

Cam 30% din clienti își doresc un site mâine, dar nu au nimic pe partea de conținut

Singura problemă pe care nu o pot depăși este cea a antreprenorului care nu știe exact ce vrea și nu e pregătit pentru a avea un website, deși îl vrea cât mai rapid. Clienții care nu au încă un branding pus la punct, care nu înțeleg nevoia acestuia și care nu au pregătit niciun material pentru site – copy – imagini – content. Aici nu pot să înving și momentul lansării este întârziat cu câteva luni.

Clienții dificili sunt cei care nu știu ce vor și cei care nu își onorează obligațiile contractuale. Dar după atâția ani în branșă am început să îi cunosc din primul e-mail, așa că pot să îi evit elegant.

Dacă v-a convins Codruț, poți vizita taraba lui din Kind Market aici.

Codruț e de găsit pe ZeroWeb , Facebook și pe LinkedIn.

Stories
[ May 12, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă, cu Apocalipse, soluții și pregătiri

Visez Apocalipse de când mă știu. Vin de unde mă aștept mai puțin și lovesc cumplit, uimindu-mă până și pe mine, creatoarea lor, cu bogăția senzațiilor oferite. Cataclisme, războaie, extratereștri, zombies, bombe nucleare și multe alte dubioșenii, uneori poetice și superbe vizual, alteori înfricoșătoare de-a dreptul. Sunt finalurile pe care, în subconștient, le dau lumilor din capul meu și, invariabil, mă agit în vis pentru a-i avertiza pe cei dragi că vine nenorocirea. Uneori îi râd Apocalipsei în față și-i spun că nu mi-e frică de ea, știu eu erupția aia concomitentă de vulcani, am mai văzut-o și am fentat-o luându-mi zborul spre Marte cu nava lui Elon Musk, alături de familie și prieteni, ia-o p-asta, făi Apocalipso! Alteori sfârșesc oribil, suprinsă de propria capcană în care mă vâr, csf, nu sunt mereu pe fază?!

Acum câteva luni, la finalul anului trecut, plecând de la Apocalipsele din capul meu, mi-am alcătuit o listă de lucruri pe care aș fi vrut să le fac, astfel încât să nu fiu surprinsă de scenarii nasoale: cursuri de prim-ajutor, cursuri de supraviețuire în sălbăticie, cursuri de condus în condiții extreme, kituri de supraviețuire și multe alte chestii care mi se păreau mai probabile să se întâmple. Pentru pandemie, însă, nu m-am pregătit deloc. Nici nu știu ce fel de cursuri m-ar fi pregătit pentru o situație ca aceasta, una dintre cele mai plictisitoare posibile și în același timp atât de dramatice. Probabil un atelier de răbdare ar fi fost oportun.

Sunt în a 25-a zi de #StauAcasa. În timpul ăsta, am ieșit afară de 4 ori, scurt, pentru cumpărături în proximitatea casei. În prima incursiune m-am aventurat, ca o nebună, cu nasul într-o magnolie de lângă un Mega Image. De partea cealaltă a copacului, un bătrânel romantic, care adulmeca și el primăvara, mi-a strigat puțin contrariat: “Nu miroase, doamnă!”. Ne-am speriat unul de altul, deși ne despărțeau cel puțin 5 metri și trunchiul copacului. M-am tot gândit la omul ăsta și mirosul inexistent al magnoliei în fiecare zi în care am dizolvat pastile de clor pentru a șterge urmele incursiunilor în afara apartamentului. Nu-mi place clorul. Miroase a spital. Miroase a tot ce e mai rău.

Sunt PR freelancer cu acte în regulă de un an. Ce zic eu aici, sunt antreprenor cu IMM. Mă rog, probabil că eram, că acum deja nu mai contează, important este să știu ce o să fiu când ieșim din izolare. Am o super experiență, de aproximativ 13 ani, în lucratul de acasă. Am făcut asta aproape toată viața, chiar și atunci când lucram în presa glossy. Știu cum să nu mă plictisesc cu mine, cum să îmi organizez programul, cum să nu mă las distrasă, cum să fiu eficientă, pe scurt. Dar acum, toate acestea nu îmi folosesc la mare lucru.

Lucrez alături de colega mea Anca Maco în zona culturală, cu precădere în industria cinematografică. În acest moment, toate proiectele în care suntem implicate sunt amânate, înghețate sau cu un mare semn de întrebare la status. Așa că îmi ocup zilele căutând alături de Maco soluții pentru furnizarea de conținut pentru aceste proiecte, abâtându-ne de la planurile de comunicare realizate la începutul anului, gândidu-ne la soluții pentru ca aceste evenimente să se întâmple în condiții de maximă siguranță atunci când o parte din restricții se vor ridica, documentându-ne asupra a ceea ce fac alte evenimente similare și încercând să ne dăm seama cum vom funcționa de acum încolo.

V-aș minți dacă v-aș spune că mi-e bine, că viața merge mai departe, dandy, super relaxată și sunt eficientă în continuare, fac magii cu bagheta pe care scrie PR. Îmi dau seama că, indiferent când se va termina, viețile noastre, personale și profesionale nu vor mai fi la fel ca acum câteva săptămâni. Dar mi-am găsit un scop în toată nebunia asta: acela de a mă pregăti pentru un nou restart. E, pe undeva, mai bine decât să mă pregătesc pentru Apocalipse. Tot ce am de făcut e să rămân sănătoasă, să îmi păstrez energia pentru lucruri cu adevărat relevante, să nu mă deprim făcând ture între știrile TV și internet, să țin legătura cu oamenii importanți din viața mea, să îmi iau doza de soare atât de necesară, să fac suficientă mișcare încât nu mă anchilozez în apartamentul ăsta de 72 de mp, fără balcon, și să mă bucur de fiecare zi așa cum vine, câteodată cu tristețe, furie sau plâns, alteori cu energie și optimism.

Întotdeauna am fost de părere că trăim într-o perioadă importantă din evoluția omenirii. Iar acum, mai mult ca oricând, sunt convinsă că așa este. Depinde de fiecare dintre noi cu ce contribuim la lumea nouă care deja se conturează. Ca oameni de comunicare, cred că fiecare dintre noi putem schimba mici lucruri în bulele în care trăim prin intermediul proiectelor în care suntem angrenați. Este datoria noastră să aducem în discursul public valori precum responsabilitate și solidaritate, să ne facem utili în cauze ce contribuie la diminuarea dezastrului în care trăim acum și să fim parte din lumea la care visăm de atâția ani. Și, desigur, la final, vom fi toți experți în răbdare.

Simona este PR cultural, mai ales în industria cinematografică și, alături de colega ei, Anca Maco, este responsabilă de comunicarea pentru Gala Premiilor Gopo, Film +, Anonimul, Bucharest International Dance Film Festival dar și pentru filmele Parasite, Todos Los Saben și It must be heaven, din portofoliul Independența Film.

Stories
[ May 8, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: Rutine pentru echilibrul personal și pentru organizarea muncii

Mi-e bine acasă. Nu mă gândesc cât va mai dura toată treaba asta și mă concentrez pe fiecare zi în parte. Este un exercițiu extrem de util, mai ales în această perioadă și mai ales pentru o minte anxioasă.

Sunt foarte atentă la mine, la ceea ce simt, la ce gândesc, la ceea ce fac pentru mine, pentru sănătatea mea mintală. Iar ăsta e un prilej bun să accesez toate mecanismele pe care le-am învățat. Încerc să mă ridic repede atunci când cad, fac tot posibilul să îmi mențin productivitatea la un nivel bun când lucrez. Și să echilibrez momentele de lucru și știri despre pandemie cu citit, scris, meditație, somn, yoga, dans, filme și teatru online.

Am început cu semi-izolarea pe la mijloc de februarie, după ce m-am întors dintr-o vacanță în Scoția. Deși la noi autoritățile încă spuneau că nu există un pericol real sau că este ”doar o simplă gripă”, am citit multe știri internaționale și am văzut niște filmări din China, care m-au cam speriat. Așa că am decis să merg doar la teatru și în rest să stau acasă, sau să ies pe străzi lăturalnice la o plimbare. De pe 7 martie nu am mai ieșit nicăieri social.

Astăzi, când scriu, sunt 3 săptămâni de distanțare socială. 3 săptămâni de când vorbesc mai des cu prietenii mei din afara Bucureștiului și a țării, 3 săptămâni de când nu am băut o cafea sau prosecco într-unul dintre locurile care îmi plac, 3 săptămâni de când nu am mai simțit mirosul unei săli de teatru, 3 săptămâni de când nu am mai hălăduit liber pe străzile vreunui oraș. Dar știu că vor veni și timpuri mai bune. Noi cu totul, dar mai bune.

Treaba asta cu izolarea poate fi provocatoare, chiar dacă ești introvertit, iubești solitudinea și nu te plictisești niciodată cu tine. Vorbesc aici despre cei singuri în casă. J Pentru că una este ca distanțarea socială să reprezinte o alegere proprie, dar să știi că ești liber să zburzi pe străzi când ai chef, alta este să fie o măsură autoimpusă de un context sau, mai rău, dictată de lege.

La nivel de rutină în lucrul de acasă, eu am aceleași mecanisme și tool-uri de care mă folosesc de când am început pe cont propriu. Nu am foarte mare experiență în treaba cu freelancingul, dar ce mă ajută foarte mult este combinația de planificare și disciplina, pe care le-am învățat în corporație, și practicile mele cu mine de multă vreme încoace.

Amintesc doar câteva dintre ele pentru că sunt sigură că mulți dintre cei care lucrăm de acasă le știm și le folosim. Dar poate citește cineva care, dintr-o viață activă de birou cu mulți oameni, s-a trezit singur în living doar cu pisica și laptopul. Sau fără pisică.

Pentru echilibrul personal din care vin creativitatea și productivitatea la lucru

La începerea zilei am o rutină de igienă mentală: respir câteva momente conștient, pe liniște, imediat după trezire. Apoi fac o meditație de început de zi pe care o ascult în căștile telefonului.

În timp ce beau prima cafea scriu în jurnal motive de recunoștință, emoții, gânduri.Scrisul este un instrument terapeutic pentru mine de mai bine de o decadă.

Și, în final, dacă nu trebuie să lucrez atunci imediat și am timp dimineața, citesc câteva pagini sau fac un pic de stretching/yoga. Dacă nu e vreme, le las pentru după amiaza sau seara.

Peste zi dansez, îmi place să dansez liber, fac piruete prin casă, ridic picioarele în aer ca balerinele. Mă rog, cât pot eu. Apoi o dau pe hip-hop sau dans din buric. J În orice stil, dansul este o formă de eliberare a emoțiilor negative afară din noi și a endorfinelor în creierul nostru.

Pentru organizarea muncii

Un plan săptămânal. Am întotdeauna unul, cu acțiuni împărțite pe proiecte: blog, clienți, proiecte editoriale în care sunt colaborator. Fiecare acțiune are un deadline, iar dacă nu am termene limită clare, le prioritizez eu cu 1,2,3. Unde 3 înseamnă că o pot amâna pe săptămâna viitoare, 2 că trebuie făcută până la final de săptămână în curs, iar 1 că arde.

Împărțirea zilei în funcție de orele în care știu că sunt mai productivă. Există un ciclu în productivitatea fiecăruia, cu curbe în sus și în jos. De exemplu eu funcționez la capacitate maximă în intervalul 9 – 14, apoi am o cădere în care pot să mă relaxez, să citesc, să vorbesc la telefon. Sau să trimit mailuri netrimise până atunci. Apoi, între 16 – 18 am iar un boost de energie productivă și mă folosesc de el.

Ce mă ajută în momentele în care nu am chef să lucrez sau inspirația pare să fi fugit până la colțul blocului și nu mai vrea să vină acasă? În niciun caz să pun presiune pe mine și să mă forțez, mai ales că stresul există din plin zilele acestea.

Mă ajută muzica. La mine în casă se aude muzică non-stop. Folosesc Spotify din telefon cu sunet din sistemul audio surround. Ascult multă muzică clasică și playlisturi cu muzică tibetană, balineză, indiană.

Cred că este foarte important zilele acestea să ne căutăm ancore sănătoase prin care să rămânem întregi la minte. Falsa pozitivitate și #totulvafibine nu ajută neapărat pe toată lumea, iar negativul și scenarita dezlănțuite pot crea grave repercusiuni pe termen lung.

Ce trăim noi reprezintă unul dintre momentele acelea pentru care te antrenezi mental și emoțional ani buni, ca să poți lucra, să fii sănătos și liniștit în vremuri grele. Îmi imaginez că, pentru mulți, aceste zile sunt complicate și aici aș vrea să amintesc ceva ce îmi zic când este greu: ”Și asta va trece, nimic nu ține o veșnicie.”. Căci așa este, să știți.

Ileana Andrei este specialist în comunicare și conținut de brand, editor online.

Stories
[ May 6, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: Ce gătești în izolare cu chestii de prin frigider

Rețeta după care m-am inspirat pentru această pumped banana bread (pe care cred că deja o știe oricum tot internetul) e de la Mazilique, cu câteva modificări după cum urmează. Eu am pus 5 banane coapte și congelate din Cretacic, totul din dorința de a mai salva din mâncarea îndesată acolo. Dar știm că e aproape o lege a universului, ai scos un pachet de ceva din congelator și o să-i suplinească locul alte 3 produse. Aceeași lege imuabilă se aplică și hainelor sau pantofilor. Revenind la rețetă, apropo excelentă pentru micul dejun sau doar așa ca un dulce (pentru că meriți), am pus în loc de 200g zahăr – 157g (nu o să mint, doar din cauză că atâta zahăr mai era în borcan, nu dintr-o neliniște legată de zahăr, adică nu de data asta).

Așadar, ingredientele sunt următoarele:

Unt – 120 g

Zahăr – 200g sau 150 (mai puțin de atât și ești pe cont propriu!)

2 ouă

Faină – 250g

Un strop de sare (se știe că stropul de sare este rudă cu “făina cât cuprinde”)

1 linguriță bicarbonat de sodiu

3 – 5 banane pasate

Opționale, pe care nu le-am pus de data asta pentru că aveam îndoieli (tu să ai încredere!) legate de cantitatea de banană pusă despre care credeam că o să-mi strice checul, că o să fie un eșec crud la interior dar făcut la exterior. Așa că nu am vrut să ma implic emoțional cu nuci și altele pentru ca mai apoi să le zic pa-pa către gunoi, no sir! Revenind la opționale – nuci, fructe uscate sau o banană pentru pus pe deasupra.

Așadar se bate untul cu zahărul, apoi se adaugă cele 2 ouă, firește se bat și ele (să sară gălbenușul!). În alt bol amestecă făina cu lingurița de bicarbonat și stropul legendar de sare. Încorporează-le cu gașca lui unt, zahăr, ouă apoi adaugă bananele pasate. Acum este momentul pentru opționale, dacă e. Amestecă și cam asta a fost. Tapetează o tavă de chec cu hârtie de copt, dă-o la cuptor preț de 1 ora la 180 de grade et voila!

Ionela este geniul care gândește conceptele, trage în poze, ocazional gătește și spală vasele pentru Pupile Gustative.  Această rețetă este prima din seria care va folosi la maximum cămara, frigiderul și congelatorul pe durata izolării.

Stories
[ March 26, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: în izolarea mea e atât de frumos încât v-aș invita în vizită

În izolarea mea e atât de frumos încât v-aș invita în vizită. Dar nu chiar în perioada asta.

Nu mai știu în a câta zi de izolare mă aflu, cred c-am depășit două săptămâni dar deja nu mai țin cont de asta. Și încerc, pe cât posibil, nici să nu mă gândesc câte vor mai fi.

Locuiesc singură și nici pisică nu mai am de mai bine de jumătate de an. Am mai avut perioade de lucrat de-acasă deci asta nu m-a speriat prea tare, iar însingurarea am luat-o mereu ca pe un cadou, nu ca pe o pedeapsă. Nu știu cum va funcționa pe termen lung, dar deocamdată perioada asta pentru mine e mai degrabă una pozitivă.

(more…)