fbpx
Stories
[ May 27, 2020 by iunieta 0 Comments ]

De ce să intri in Kind Market ca freelancer? 5 avantaje când lucrezi pe barter

Tot vorbim de câțiva ani despre nevoia omenirii de a-și schimba felul de a gândi. Circulau chiar teze legate de eșecul modelului capitalist. Din ce în ce mai mulți oameni din generațiile tinere alegeau stiluri profesionale diferite de modelul clasic, din ce în ce mai mulți lucrau din autorulote răspândite prin lume, din ce în ce mai mulți începeau să experimenteze cu producția, în funcție de pasiunile fiecăruia, de la bere și până la jucării pentru copii. Apăruse o nouă clasă de producători locali care proveneau din medii urbane care priveau produsul muncii lor ca pe ceva mai mult decât un mijloc de subzistență, un motiv de mândrie personală.

(more…)

Stories
[ May 21, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Povești din Kind Market. Zeroweb: Nu știu bancuri cu clienți, clientul are întotdeauna dreptate :)

Codruț a început să construiască site-uri de prin 2000, când a intrat la facultatea la actorie. Știm, cei mai mulți dintre noi abia terminam liceul atunci. Să trecem peste, vă rog. 🙂

Pe primul l-a făcut pentru prieteni și bine că nu a acceptat omul să îl primească gratis, că ar fi ajuns ca mulți dintre freelancerii de acum care lucrează mai mult pe prietenie. Cine se simte, like-ul sus!

A aflat despre Kind Market de la Corina Băcanu și a fost “hooked” din primul moment. Ultimul job de art director l-a avut la iLeo – Leo Burnett de unde a fugit în 2011. S-a urcat pe motor și i-a dat talpă prin Europa vreo 8 luni pentru că avea nevoie de contact cu “lumea reala” în care nu “moneda” e răsplata timpului oferit.

Poate și pentru că face voluntariat de 9 ani, Codruț are o filosofie de viață care l-a făcut să rezoneze cu noi din start.

Codruț & Kind Market: O lume fără bani” e posibilă, așa că acest proiect e fix pe placul meu

Faptul că evităm pașii în plus în a transforma “timpul” în bani –  “fă ceva – cere bani – cumpăra ceva – reia procesul”, ei bine, cu asta m-ați agățat :).

De la actor la webdesigner

Lui Codruț îi place să fie nomad așa că după ce a realizat că nu e treabă cu facultatea de actorie, a ajuns să facă webdesign prin agenții de publicitate. Tot acolo a tras și concluzia după care se ghidează și în prezent: E nevoie de o echipă pentru un proiect de succes.

S-a ocupat cu furatul de meserie o vreme și a gratinat totul cu puțină programare pe care a învațat-o din nevoia de a livra un proiect singur pornind de la zero.

Nu lucrează cu draft-uri

Codruț încearcă să înțeleagă business-ul și nevoile clientului înainte de a-i oferi acces la website. “Fiecare proiect e interesant și challenging prin faptul că trebuie să înțelegi și industria în care activează owner-ul. Nu lucrez cu draft-uri și întotdeauna finisările le fac direct pe “live”.

Pentru că am rămas în relații de prietenie și afaceri cu toți clienții, oferind și mentenanță ulterior lansării, îmi place să vad cum afacerile lor cresc și site-ul îi ajută să își vândă produsele și serviciile. Asta înseamnă că site-ul le era necesar și le aduce plus valoare.

Cam 30% din clienti își doresc un site mâine, dar nu au nimic pe partea de conținut

Singura problemă pe care nu o pot depăși este cea a antreprenorului care nu știe exact ce vrea și nu e pregătit pentru a avea un website, deși îl vrea cât mai rapid. Clienții care nu au încă un branding pus la punct, care nu înțeleg nevoia acestuia și care nu au pregătit niciun material pentru site – copy – imagini – content. Aici nu pot să înving și momentul lansării este întârziat cu câteva luni.

Clienții dificili sunt cei care nu știu ce vor și cei care nu își onorează obligațiile contractuale. Dar după atâția ani în branșă am început să îi cunosc din primul e-mail, așa că pot să îi evit elegant.

Dacă v-a convins Codruț, poți vizita taraba lui din Kind Market aici.

Codruț e de găsit pe ZeroWeb , Facebook și pe LinkedIn.

Stories
[ May 12, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă, cu Apocalipse, soluții și pregătiri

Visez Apocalipse de când mă știu. Vin de unde mă aștept mai puțin și lovesc cumplit, uimindu-mă până și pe mine, creatoarea lor, cu bogăția senzațiilor oferite. Cataclisme, războaie, extratereștri, zombies, bombe nucleare și multe alte dubioșenii, uneori poetice și superbe vizual, alteori înfricoșătoare de-a dreptul. Sunt finalurile pe care, în subconștient, le dau lumilor din capul meu și, invariabil, mă agit în vis pentru a-i avertiza pe cei dragi că vine nenorocirea. Uneori îi râd Apocalipsei în față și-i spun că nu mi-e frică de ea, știu eu erupția aia concomitentă de vulcani, am mai văzut-o și am fentat-o luându-mi zborul spre Marte cu nava lui Elon Musk, alături de familie și prieteni, ia-o p-asta, făi Apocalipso! Alteori sfârșesc oribil, suprinsă de propria capcană în care mă vâr, csf, nu sunt mereu pe fază?!

Acum câteva luni, la finalul anului trecut, plecând de la Apocalipsele din capul meu, mi-am alcătuit o listă de lucruri pe care aș fi vrut să le fac, astfel încât să nu fiu surprinsă de scenarii nasoale: cursuri de prim-ajutor, cursuri de supraviețuire în sălbăticie, cursuri de condus în condiții extreme, kituri de supraviețuire și multe alte chestii care mi se păreau mai probabile să se întâmple. Pentru pandemie, însă, nu m-am pregătit deloc. Nici nu știu ce fel de cursuri m-ar fi pregătit pentru o situație ca aceasta, una dintre cele mai plictisitoare posibile și în același timp atât de dramatice. Probabil un atelier de răbdare ar fi fost oportun.

Sunt în a 25-a zi de #StauAcasa. În timpul ăsta, am ieșit afară de 4 ori, scurt, pentru cumpărături în proximitatea casei. În prima incursiune m-am aventurat, ca o nebună, cu nasul într-o magnolie de lângă un Mega Image. De partea cealaltă a copacului, un bătrânel romantic, care adulmeca și el primăvara, mi-a strigat puțin contrariat: “Nu miroase, doamnă!”. Ne-am speriat unul de altul, deși ne despărțeau cel puțin 5 metri și trunchiul copacului. M-am tot gândit la omul ăsta și mirosul inexistent al magnoliei în fiecare zi în care am dizolvat pastile de clor pentru a șterge urmele incursiunilor în afara apartamentului. Nu-mi place clorul. Miroase a spital. Miroase a tot ce e mai rău.

Sunt PR freelancer cu acte în regulă de un an. Ce zic eu aici, sunt antreprenor cu IMM. Mă rog, probabil că eram, că acum deja nu mai contează, important este să știu ce o să fiu când ieșim din izolare. Am o super experiență, de aproximativ 13 ani, în lucratul de acasă. Am făcut asta aproape toată viața, chiar și atunci când lucram în presa glossy. Știu cum să nu mă plictisesc cu mine, cum să îmi organizez programul, cum să nu mă las distrasă, cum să fiu eficientă, pe scurt. Dar acum, toate acestea nu îmi folosesc la mare lucru.

Lucrez alături de colega mea Anca Maco în zona culturală, cu precădere în industria cinematografică. În acest moment, toate proiectele în care suntem implicate sunt amânate, înghețate sau cu un mare semn de întrebare la status. Așa că îmi ocup zilele căutând alături de Maco soluții pentru furnizarea de conținut pentru aceste proiecte, abâtându-ne de la planurile de comunicare realizate la începutul anului, gândidu-ne la soluții pentru ca aceste evenimente să se întâmple în condiții de maximă siguranță atunci când o parte din restricții se vor ridica, documentându-ne asupra a ceea ce fac alte evenimente similare și încercând să ne dăm seama cum vom funcționa de acum încolo.

V-aș minți dacă v-aș spune că mi-e bine, că viața merge mai departe, dandy, super relaxată și sunt eficientă în continuare, fac magii cu bagheta pe care scrie PR. Îmi dau seama că, indiferent când se va termina, viețile noastre, personale și profesionale nu vor mai fi la fel ca acum câteva săptămâni. Dar mi-am găsit un scop în toată nebunia asta: acela de a mă pregăti pentru un nou restart. E, pe undeva, mai bine decât să mă pregătesc pentru Apocalipse. Tot ce am de făcut e să rămân sănătoasă, să îmi păstrez energia pentru lucruri cu adevărat relevante, să nu mă deprim făcând ture între știrile TV și internet, să țin legătura cu oamenii importanți din viața mea, să îmi iau doza de soare atât de necesară, să fac suficientă mișcare încât nu mă anchilozez în apartamentul ăsta de 72 de mp, fără balcon, și să mă bucur de fiecare zi așa cum vine, câteodată cu tristețe, furie sau plâns, alteori cu energie și optimism.

Întotdeauna am fost de părere că trăim într-o perioadă importantă din evoluția omenirii. Iar acum, mai mult ca oricând, sunt convinsă că așa este. Depinde de fiecare dintre noi cu ce contribuim la lumea nouă care deja se conturează. Ca oameni de comunicare, cred că fiecare dintre noi putem schimba mici lucruri în bulele în care trăim prin intermediul proiectelor în care suntem angrenați. Este datoria noastră să aducem în discursul public valori precum responsabilitate și solidaritate, să ne facem utili în cauze ce contribuie la diminuarea dezastrului în care trăim acum și să fim parte din lumea la care visăm de atâția ani. Și, desigur, la final, vom fi toți experți în răbdare.

Simona este PR cultural, mai ales în industria cinematografică și, alături de colega ei, Anca Maco, este responsabilă de comunicarea pentru Gala Premiilor Gopo, Film +, Anonimul, Bucharest International Dance Film Festival dar și pentru filmele Parasite, Todos Los Saben și It must be heaven, din portofoliul Independența Film.

Stories
[ May 8, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: Rutine pentru echilibrul personal și pentru organizarea muncii

Mi-e bine acasă. Nu mă gândesc cât va mai dura toată treaba asta și mă concentrez pe fiecare zi în parte. Este un exercițiu extrem de util, mai ales în această perioadă și mai ales pentru o minte anxioasă.

Sunt foarte atentă la mine, la ceea ce simt, la ce gândesc, la ceea ce fac pentru mine, pentru sănătatea mea mintală. Iar ăsta e un prilej bun să accesez toate mecanismele pe care le-am învățat. Încerc să mă ridic repede atunci când cad, fac tot posibilul să îmi mențin productivitatea la un nivel bun când lucrez. Și să echilibrez momentele de lucru și știri despre pandemie cu citit, scris, meditație, somn, yoga, dans, filme și teatru online.

Am început cu semi-izolarea pe la mijloc de februarie, după ce m-am întors dintr-o vacanță în Scoția. Deși la noi autoritățile încă spuneau că nu există un pericol real sau că este ”doar o simplă gripă”, am citit multe știri internaționale și am văzut niște filmări din China, care m-au cam speriat. Așa că am decis să merg doar la teatru și în rest să stau acasă, sau să ies pe străzi lăturalnice la o plimbare. De pe 7 martie nu am mai ieșit nicăieri social.

Astăzi, când scriu, sunt 3 săptămâni de distanțare socială. 3 săptămâni de când vorbesc mai des cu prietenii mei din afara Bucureștiului și a țării, 3 săptămâni de când nu am băut o cafea sau prosecco într-unul dintre locurile care îmi plac, 3 săptămâni de când nu am mai simțit mirosul unei săli de teatru, 3 săptămâni de când nu am mai hălăduit liber pe străzile vreunui oraș. Dar știu că vor veni și timpuri mai bune. Noi cu totul, dar mai bune.

Treaba asta cu izolarea poate fi provocatoare, chiar dacă ești introvertit, iubești solitudinea și nu te plictisești niciodată cu tine. Vorbesc aici despre cei singuri în casă. J Pentru că una este ca distanțarea socială să reprezinte o alegere proprie, dar să știi că ești liber să zburzi pe străzi când ai chef, alta este să fie o măsură autoimpusă de un context sau, mai rău, dictată de lege.

La nivel de rutină în lucrul de acasă, eu am aceleași mecanisme și tool-uri de care mă folosesc de când am început pe cont propriu. Nu am foarte mare experiență în treaba cu freelancingul, dar ce mă ajută foarte mult este combinația de planificare și disciplina, pe care le-am învățat în corporație, și practicile mele cu mine de multă vreme încoace.

Amintesc doar câteva dintre ele pentru că sunt sigură că mulți dintre cei care lucrăm de acasă le știm și le folosim. Dar poate citește cineva care, dintr-o viață activă de birou cu mulți oameni, s-a trezit singur în living doar cu pisica și laptopul. Sau fără pisică.

Pentru echilibrul personal din care vin creativitatea și productivitatea la lucru

La începerea zilei am o rutină de igienă mentală: respir câteva momente conștient, pe liniște, imediat după trezire. Apoi fac o meditație de început de zi pe care o ascult în căștile telefonului.

În timp ce beau prima cafea scriu în jurnal motive de recunoștință, emoții, gânduri.Scrisul este un instrument terapeutic pentru mine de mai bine de o decadă.

Și, în final, dacă nu trebuie să lucrez atunci imediat și am timp dimineața, citesc câteva pagini sau fac un pic de stretching/yoga. Dacă nu e vreme, le las pentru după amiaza sau seara.

Peste zi dansez, îmi place să dansez liber, fac piruete prin casă, ridic picioarele în aer ca balerinele. Mă rog, cât pot eu. Apoi o dau pe hip-hop sau dans din buric. J În orice stil, dansul este o formă de eliberare a emoțiilor negative afară din noi și a endorfinelor în creierul nostru.

Pentru organizarea muncii

Un plan săptămânal. Am întotdeauna unul, cu acțiuni împărțite pe proiecte: blog, clienți, proiecte editoriale în care sunt colaborator. Fiecare acțiune are un deadline, iar dacă nu am termene limită clare, le prioritizez eu cu 1,2,3. Unde 3 înseamnă că o pot amâna pe săptămâna viitoare, 2 că trebuie făcută până la final de săptămână în curs, iar 1 că arde.

Împărțirea zilei în funcție de orele în care știu că sunt mai productivă. Există un ciclu în productivitatea fiecăruia, cu curbe în sus și în jos. De exemplu eu funcționez la capacitate maximă în intervalul 9 – 14, apoi am o cădere în care pot să mă relaxez, să citesc, să vorbesc la telefon. Sau să trimit mailuri netrimise până atunci. Apoi, între 16 – 18 am iar un boost de energie productivă și mă folosesc de el.

Ce mă ajută în momentele în care nu am chef să lucrez sau inspirația pare să fi fugit până la colțul blocului și nu mai vrea să vină acasă? În niciun caz să pun presiune pe mine și să mă forțez, mai ales că stresul există din plin zilele acestea.

Mă ajută muzica. La mine în casă se aude muzică non-stop. Folosesc Spotify din telefon cu sunet din sistemul audio surround. Ascult multă muzică clasică și playlisturi cu muzică tibetană, balineză, indiană.

Cred că este foarte important zilele acestea să ne căutăm ancore sănătoase prin care să rămânem întregi la minte. Falsa pozitivitate și #totulvafibine nu ajută neapărat pe toată lumea, iar negativul și scenarita dezlănțuite pot crea grave repercusiuni pe termen lung.

Ce trăim noi reprezintă unul dintre momentele acelea pentru care te antrenezi mental și emoțional ani buni, ca să poți lucra, să fii sănătos și liniștit în vremuri grele. Îmi imaginez că, pentru mulți, aceste zile sunt complicate și aici aș vrea să amintesc ceva ce îmi zic când este greu: ”Și asta va trece, nimic nu ține o veșnicie.”. Căci așa este, să știți.

Ileana Andrei este specialist în comunicare și conținut de brand, editor online.

Stories
[ May 6, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: Ce gătești în izolare cu chestii de prin frigider

Rețeta după care m-am inspirat pentru această pumped banana bread (pe care cred că deja o știe oricum tot internetul) e de la Mazilique, cu câteva modificări după cum urmează. Eu am pus 5 banane coapte și congelate din Cretacic, totul din dorința de a mai salva din mâncarea îndesată acolo. Dar știm că e aproape o lege a universului, ai scos un pachet de ceva din congelator și o să-i suplinească locul alte 3 produse. Aceeași lege imuabilă se aplică și hainelor sau pantofilor. Revenind la rețetă, apropo excelentă pentru micul dejun sau doar așa ca un dulce (pentru că meriți), am pus în loc de 200g zahăr – 157g (nu o să mint, doar din cauză că atâta zahăr mai era în borcan, nu dintr-o neliniște legată de zahăr, adică nu de data asta).

Așadar, ingredientele sunt următoarele:

Unt – 120 g

Zahăr – 200g sau 150 (mai puțin de atât și ești pe cont propriu!)

2 ouă

Faină – 250g

Un strop de sare (se știe că stropul de sare este rudă cu “făina cât cuprinde”)

1 linguriță bicarbonat de sodiu

3 – 5 banane pasate

Opționale, pe care nu le-am pus de data asta pentru că aveam îndoieli (tu să ai încredere!) legate de cantitatea de banană pusă despre care credeam că o să-mi strice checul, că o să fie un eșec crud la interior dar făcut la exterior. Așa că nu am vrut să ma implic emoțional cu nuci și altele pentru ca mai apoi să le zic pa-pa către gunoi, no sir! Revenind la opționale – nuci, fructe uscate sau o banană pentru pus pe deasupra.

Așadar se bate untul cu zahărul, apoi se adaugă cele 2 ouă, firește se bat și ele (să sară gălbenușul!). În alt bol amestecă făina cu lingurița de bicarbonat și stropul legendar de sare. Încorporează-le cu gașca lui unt, zahăr, ouă apoi adaugă bananele pasate. Acum este momentul pentru opționale, dacă e. Amestecă și cam asta a fost. Tapetează o tavă de chec cu hârtie de copt, dă-o la cuptor preț de 1 ora la 180 de grade et voila!

Ionela este geniul care gândește conceptele, trage în poze, ocazional gătește și spală vasele pentru Pupile Gustative.  Această rețetă este prima din seria care va folosi la maximum cămara, frigiderul și congelatorul pe durata izolării.

Stories
[ March 26, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: în izolarea mea e atât de frumos încât v-aș invita în vizită

În izolarea mea e atât de frumos încât v-aș invita în vizită. Dar nu chiar în perioada asta.

Nu mai știu în a câta zi de izolare mă aflu, cred c-am depășit două săptămâni dar deja nu mai țin cont de asta. Și încerc, pe cât posibil, nici să nu mă gândesc câte vor mai fi.

Locuiesc singură și nici pisică nu mai am de mai bine de jumătate de an. Am mai avut perioade de lucrat de-acasă deci asta nu m-a speriat prea tare, iar însingurarea am luat-o mereu ca pe un cadou, nu ca pe o pedeapsă. Nu știu cum va funcționa pe termen lung, dar deocamdată perioada asta pentru mine e mai degrabă una pozitivă.

(more…)

Stories
[ March 16, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: izolare pe pâine cu zacuscă

Pentru că eu practicam #socialdistancing și înainte, parcă cu prea mult entuziasm, am zis să mai împărtășesc cum să-ți gătești ceva rapid care să nu te distragă de la alte sarcini. Eu am fost prevăzătoare și de când m-am măritat gravitez în jurul mamei pe o rază de maxim 2 km. La fel m-am gândit și astă-vară când ea a propus să “coacem” vinete… m-am asigurat că le pune bine la congelator pentru situații de urgență. Deci, astăzi avem – the making and eating of zacuscă, acest ratatouille românesc, acest tocăniț’ cu de toate.

(more…)

Uncategorized
[ March 15, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: cum fac să nu mă urc pe pereți de plictiseală

Salut! Eu sunt Yoyo şi de mai bine de 6 ani lucrez de-acasă. Ok, recunosc că din când în când mai ieşeam prin cafenele cu laptopul dar, având în vedere că vrem să fim responsabili în perioada asta, nu o să vorbesc despre escapadele mele de freelancer cafegiu cu dor de ducă, ci despre cum lucrez de acasă fără să mă urc pe pereţi de plictiseală, fără să mă panichez şi fără să pierd timpul.

(more…)

Stories
[ March 13, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă- Despre tristețe și cum totul va fi bine

M-am trezit ieri încurajându-mi prietena din Milano și spunându-i că “totul va fi bine”. În secunda următoare mi-a fost maxim de rușine dar prea târziu – mail-ul fusese deja trimis. Am revăzut imaginea aceea cu ea, stând în carantină deja de 2 zile, într-o țară în care efectiv se moare pe capete, încercând să facă față momentelor ăstora așa cum știe ea, o femeie de 45 de ani,  cu temerile ei, cu îndoielile ei, cu toată viața pusă pe hold de câteva săptămâni bune.  De partea cealaltă a calculatorului – eu, asigurând-o că, într-un fel sau altul, totul va fi bine. Păi se pare că pentru 800 de italieni nu va mai fi niciodată bine. Și cine poate ști pentru câți de acum încolo acel “va fi bine” va fi venit prea târziu? Mă asiguram pe mine de fapt că “va fi bine”, că nimic rău nu se poate întâmpla, de parcă eu aș fi putut decide asta. Iar încurajările de genul acesta au devenit dintr-o dată nule,  chiar și pentru mine, cea care le rostea cu atâta lejeritate. Ca și cum nu ar fi fost suficient (dar vezi, karma întotdeauna îți aduce în față ceea ce faci tu altora), astăzi îi spun prietenului meu că mă simt puțin tristă. “Dar nu ai de ce!”, îmi spune, dorind să mă îmbărbăteze, așa cum știe el mai bine.  M-am înfuriat! M-am înfuriat pentru că, așa cum făcusem eu cu o zi înainte, cineva îmi invalidase emoțiile, starea, trăirile.  Cineva îmi spunea că nu e bine felul în care simt eu. Cu ce drept? Mai ales acum, în timpul acesta, facem asta mai mult ca oricând. Ca un fost anxios, pot spune clar că nu ajută pe nimeni indicațiile astea de pe margine. Pe nimeni! 

(more…)

Uncategorized
[ January 28, 2020 by iunieta 0 Comments ]

De unde lucrează freelancerii – studiu realizat în comunitatea NO.MAD Talks!

La invitația Mydesks.ro, aplicația care transformă cafenelele în spații de co-working, am întrebat freelancerii din comunitatea NO.MAD Talks de unde preferă să lucreze: cafenele, hub-uri, de acasă sau de pe canapeaua prietenilor, i-am întrebat și ce buget au pentru fiecare ieșire în parte și de câte ori ies din casă. În două săptămâni, cât a fost deschis chestionarul, au răspuns 100 de freelanceri, mai jos te invităm să descoperi preferințele lor când vine vorba de modul de lucru.

(more…)