fbpx
Stories
[ June 15, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Freelancer Focus: Cristina Ursu – energia este cheia

În timpul pandemiei când începusem deja să organizăm Online Meetups cu freelancerii din comunitate, am primit un mesaj pe Facebook de la Cristina, ne spunea că și-ar dori să aibă o intervenție live în care să le povestească freelancerilor despre relaxare. Zis și făcut. O săptămână mai târziu descopeream vocea blândă a Cristinei și talentul ei în a ne relaxa.

(more…)

Stories
[ May 27, 2020 by iunieta 1 Comment ]

De ce să intri in Kind Market ca freelancer? 5 avantaje când lucrezi pe barter

Tot vorbim de câțiva ani despre nevoia omenirii de a-și schimba felul de a gândi. Circulau chiar teze legate de eșecul modelului capitalist. Din ce în ce mai mulți oameni din generațiile tinere alegeau stiluri profesionale diferite de modelul clasic, din ce în ce mai mulți lucrau din autorulote răspândite prin lume, din ce în ce mai mulți începeau să experimenteze cu producția, în funcție de pasiunile fiecăruia, de la bere și până la jucării pentru copii. Apăruse o nouă clasă de producători locali care proveneau din medii urbane care priveau produsul muncii lor ca pe ceva mai mult decât un mijloc de subzistență, un motiv de mândrie personală.

(more…)

Stories
[ May 12, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Măcelăria Ghiță – unul dintre producătorii listați in Kind Market

Sunt 17 magazine în țară, iar dacă stai în capitală și adulmeci atent, mirosul de cârnați proaspeți te apucă de nări și îți ghidează pașii către 3 galantare pline pe care le găsești în București la Timpuri Noi, în Titan și Pantelimon.

Povestea a început de la sine cu 20 de ani în urmă, când Costel s-a regăsit într-un peisaj feeric din județul Călărași, unde trona o fermă de porci uitată de toată lumea după perioada comunistă.

A avut curaj să cumpere terenul și, cu ajutorul soției, a pus bazele unei ferme în care și-au dorit ca animalele să crească sănătos și frumos. Multă muncă, birocrație și investiții i-au ajutat să se poată lăuda acum cu 10.000 de porci și, pentru că au vrut să împărtășească și orășenilor savoarea produselor tradiționale, au deschis un lanț de măcelării.

O familie întreagă lucrează la Măcelăria Ghiță

Fiecare și-a urmat pasiunea. Unul dintre fii lui Costel e medic veterinar la ferma lor, iar celălalt, Costin, este manager. Au adus alături prieteni vechi cu mâini pricepute care să prepare produsele și prieteni la fel de vechi care se pricep de minune să îngrijească animalele. Familia extinsă a ajuns acum la 200 de oameni și doar împreună au putut să se extindă în sud-estul țării.

De la furcă la furculiță nu e doar un pas

Traseul cărnii e mai mult decât controlat. Cei de la Măcelăria Ghiță cunosc și au grijă nu doar de animale, ci și de tot arborele lor genealogic. Se asigură că le hrănesc sănătos și le cresc într-un mediu fără stres. Familia Marinache muncește de zeci de ani pentru un singur țel – să aducă pe mesele oamenilor gustul de odinioară al preparatelor din carne.

Delicatese pentru gurmanzi 100% naturale

Când ajungi în fața galantarelor, ai grijă să îți stăpânești pofta pentru că nu ai nicio șansă să nu salivezi în fața unei delicatese special gândită de gurmanzi pentru gurmanzi. Nominalizăm aici renumiții cârnați măcelărești în care slănina moale și cimbrul joacă roluri cheie, dând o savoare specială cărnii proaspete de porc, adusă direct de la fermă. Să vă mai spunem că slănina din cârnați se coace la fum rece ?

Perfect Match la Kind Market

Costin Marinache este unul dintre primii antreprenori care au cerut ajutor la Kind Market și l-au primit cu succes după cum spune chiar el:

“Match-ul a fost perfect și sunt super bucuros că am intrat în acest proiect. Aici regăsești interviul: http://www.presainblugi.com/macelaria-ghita-gustul-autentic-de-carne-de-la-tara-ca-la-bunici/

Pe taraba Kind Market oferta de la Măcelăria Ghiță e încă valabilă. Ei pun la bătaie un coș de bunătățuri sănătoase și gustoase în schimbul unui articol pe blog-ul pasionaților de artă culinară.

Stories
[ May 8, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de acasă: Breaking news: ziua are 24 de ore, în sfârșit!

Dear diary, sunt Iulia (Gulia, ca să fie clar cu cine stai de vorbă) și sunt în sevraj! N-am mai fost la Mega de fix 2 săptămâni și ultima oară când am călcat într-un hypermaket a fost acum 7 zile. Bălesc zilnic cu gândul la gogoșile alea a căror ciocolată ajungea doar în proporție de 60% în stomăcelul meu, restul… eh, pe vremea aia se găseau oricum și destule soluții de curățat haine și mobilă…

Dar să trecem peste pauza publicitară.

Când totul se întâmplă în viteză și maaare, mare viteză, am nevoie și de un moment de respiro. Nu știu cum sunteți voi, dar eu mă bucur la maxim de perioada asta! Și n-aș vrea să fiu înțeleasă greșit, e tragic ce se întâmplă în întreaga lume, but it’s beyond my control – pot să mă panichez și să răspândesc scenarii sumbre sau pot să dau maxim de ignore și scot o ploșniță la plimbare până la mare și înapoi (bine, de fapt aș rămâne la mare), dar eu am învățat să mă țin cu picioarele pe pământ, să mă adaptez și, poate cel mai important, să mă bucur de fiecare clipă din viețișoara asta.

Așa că de două săptămâni de când m-am întors la #WorkFromHome mă bucur că în sfârșit timpul nu mai aleargă pe lângă mine și simt că în sfârșit îmi ajung toate orele din zi să realizez ce mi-am propus. Bine, încă n-am făcut curățenie! Așa că dacă ai făcut deja casa lună, consider yourself lucky!

Și până la urmă asta și e… e o chestiune de percepție!
Se dă următorul exercițiu: take a step back, e începutul lunii ianuarie… ce-ți doreai cel mai tare în ianuarie? Să stai acasă, să mai dormi puțin și să apuci să ți le faci și tu p-ale tale, chestiile alea pe care le tot pui pe locul o mie și ceva… right? Eu așa visam 😊
Am ieșit noi în ger și viscol în fiecare seară și nu putem acum să stăm în casă…

Cât despre the actual work from home… numa’ de bine (ptiu-ptiu! Să și rămână totul bine). Sunt mult mai odihnită pentru că înainte eram maxim de disperată că trebuie să mă trezesc devreme și mă stresam aiurea la gândul că nu voi auzi alarma, drept urmare dormeam super întrerupt. Și oricum trezitul la 7 pentru mine e tortură…

Cu productivitatea stau bine, eu acasă simt că pot să fac tot ce mi-am propus. Poate și pentru că așa m-am obișnuit sau poate pentru că mi-am dedicat un spațiu special pentru birou. Iar când e de stors creierii pentru idei faine, bag un video call cu colegii și acolo dă join și inspirația.

Nu am rețete și nici nu cred în rețete care să-mi crească motivația. E și asta tot o chestie care ține de psihicul fiecăruia și de felul în care funcționăm.

Eu, de exemplu, nu pot funcționa la program. Și nici nu știu vreun creativ care să poată da ON inspirației la 9 și OFF la 18. Așa că acum mă „scald” în ocazia de a putea să-mi aștern ideile oricând. Nu abuzez de această libertate, dar nici nu mă stresez că trebuie să termin ceva până la 18. Iar dacă îmi încolțește ideea de a face nu știu ce chestie prin casă (acum câteva zile îmi „stăteau” niște plante pe creier), îmi acord acel timp să mă ocup de treaba respectivă (normal, m-am dus și le-am plantat în grădină) pentru că știu că mă voi întoarce la laptop cu forțe proaspete.

Dacă tu știi că funcționezi foarte bine în cadre delimitate clar, do it! Fă-ți programul pe ore, stabilește-ți pauzele, calculează tot și ține-te de ce ți-ai propus!

Nu știi cum să muncești în afara biroului? Sunt o mulțime de teorii legate de munca de acasă, ia-le la rând și vezi care ți se potrivește.

Cea mai delicată problemă work wise cred că este ieșitul din ritm. Cumva trebuie să înțelegem că asta nu e o vacanță și că de noi depinde ca rotițele să continue să se miște.

Sunt conștientă că este o perioadă foarte complicată pentru întreaga populație a globului, am mulți prieteni care încep să aibă dificultăți mari și să privească spre viitor printre multe semne de întrebare. Nimeni nu e într-o situație prea roz. Daaaaaar, eu cred că acum avem marea ocazie să ne întoarcem la ce este cu adevărat important pentru noi. E un pic de luptă interioară acolo, nu e ușor, trebuie luate niște decizii și schimbată puțin perspectiva asupra vieții. Dar sunt convinsă că vom ieși mai buni din treaba asta! E musai!

P.S. Da, mi-e dor de multe chestii! Fac ca maimuța turbată la gratii (cum zice reclama) că nu pot să mă plimb și să fac poze. Au înflorit copacii, s-au umplut de culoare parcurile, orașele, câmpurile și dealurile și noi nu știm ce parfum frumos au pregătit anul ăsta… Dar cumva cred că și natura avea nevoie de-o pauza de la noi… Și, v-ați prins, mi-e cam dor și să mă întind la vorbă. 😊

Iulia este Gulie cu frunze în diferite nuanţe de verde: verde-PR, verde-fotograf, verde-blogger, verde-sociolog.

Stories
[ May 7, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: Mă bucur că am oameni faini în suflet și la un click distanță

„Într-o viață anterioară ai fost general, filosof, stareță, profet, mecena sau… robot”, mi-au spus, în diverse contexte, colegi, amici, rude și teste online. M-au distrat mereu asocierile astea, mai ales când le remarcam unele atribute conștient, glumind, în puținul timp pe care mi-l acordam distinct pentru autoanaliză. Mi-am populat mereu mintea și zilele încercând să cuprind cunoștințe din toate domeniile, mereu asociate contextelor care le-au generat, pentru a-mi hrăni nu doar curiozitatea, ci și posibilitatea de înțelegere și adaptare, fiindcă nu am alte abilități de supraviețuire în afara acceptării începutului, parcursului volatil și finalului care delimitează percepția timpului fizic al existenței. Iar felul în care se manifestă instinctul de supraviețuire ține și de viziunea despre lume și viață a fiecăruia, de puterea și capacitatea de a învăța, nu doar de listele și resursele de prepping din cărți și de pe net. Așa că, indiferent de puținele bucățile care se văd, separat sau împreună, am un întreg magazin de resurse pentru accesarea cărora e important să las ușa deschisă sau să îmi amintesc unde pun cheia… și destulă imaginație cât să le inventez. Iar în perioada asta, încerc să completez rafturile pe care le-am tot golit din magazinul ăsta încă dinainte de instalarea crizei în țara și în viața mea. Și sunt zilnic recunoscătoare că am o parteneră de muncă la distanță, un partener de viață, prieteni buni și doi părinți onești și cu picioarele pe pământ care-mi amintesc pe unde să caut cheia aia când dau semn că o rătăcesc. 

Azi împlinesc opt luni de când lucrez de acasă. Cochetasem cu ideea timp de șase ani, mă antrenasem în tot felul de proiecte pe lângă jobul de bază vreo 13 ani, mă simțeam pregătită să îmi folosesc toate resursele, instrumentele și cunoștințele dobândite până atunci într-o nouă etapă, oficializând colaborarea pe care o aveam cu colega mea Simona Rădoi de ceva vreme. Fiecare zi din astea 8 luni a fost o provocare, așa cum va fi și de acum încolo, indiferent de tipul de criză și de context. Pentru că munca de freelancer vine cu presiuni mai mari cărora nu le poți face față doar cu obiceiuri sănătoase de muncă, time management, planificare și monitorizare de business, cunoștințe, informații, experiențe, oameni speciali și proiecte plăcute.

Modul în care îți desfășori activitatea trebuie să fie circumscris stilului tău de viață și mai ales acceptării tuturor limitelor, regreselor, piedicilor, frustrărilor, fricilor, cunoscutelor și necunoscutelor, percepțiilor, dezamăgirilor personale și profesionale, pentru a fi cu adevărat aproape de tine însuți.

Așadar, încerc să-mi ascult corpul și mintea, îmi stabilesc lista cu „lucruri de făcut” cu o zi înainte, o revizuiesc mental la fiecare sunet al alarmei de dimineață și stabilesc dacă și ce tip de modificări suportă, într-un dashboard căruia îi fac rezumatul zilnic pe un caiet studențesc, pentru că asociez agendele cu o perioadă de „normalitate” și caietul ăsta cu un instrument utile perioadelor de învățare, exercițiu și muncă suplimentară, urmate de examinări, ceea ce e mai aproape de felul în care percep sau internalizez situația actuală. Chiar dacă proiectele la care lucrez sunt, în mare parte, evenimente amânate.

  • Încerc să acord timpul potrivit pentru muncă în funcție de priorități, volum, deadline-uri (cel mai des autoimpuse), capacitatea de concentrare în anumite intervale de timp, dar și pentru escapism, informare corectă, cunoaștere, curiozitate, socializare etc în funcție de starea de spirit și forma fizică.
  • Nu încep nicio altă activitate până nu-mi termin rutina de igienă și curățenie și nu mă așez la laptop în pijamale. Lecturile de la cafeaua de dimineață și de după cină includ, în egală măsură, informarea din surse oficiale, site-urile de calitate, feed-urile setate în prealabil pe cuvinte cheie și publicații, urmărirea anchetelor și a statisticilor, verificarea site-urilor Factual și Rubrika,  consultarea noutăților din tehnologie, marketing, PR, finanțe, social media, cultură, divertisment, mediu, antreprenoriat, CSR, newsletterele din străinătate sau din țară (iar de la noi recomand cu căldură Misreport, Monday Memo, Cristian China Birta, Republica), lăsând scanarea newsfeed-urilor și hashtagurilor de pe Facebook, Twitter și Instagram pentru 3 pauze de 5-15 minute la fiecare două ore de lucru, alternate cu pauzele de 5-10 minute pentru mișcare prin casă sub orice formă (chiar și genuflexiuni cu sticla de apă pe jumate plină în mâini).
  • Ascult muzică sau las televizorul pe un canal de știri în funcție de starea de spirit și tipul de activitate pe care-l desfășor în anumite zile sau momente, îmi întrerup munca atunci când simt că îmi pierd energia și concentrarea și mă duc să-mi iau în brațe timp de câteva minute pisica și vorbesc cu ea atunci când sunt singură acasă sau fac karaoke 5 minute pe o piesă sare îmi place sau o parodie nouă – ultima pe care am executat această detensionare este Hello (from the Inside) An Adele Parody by Chris Mann https://www.youtube.com/watch?v=M5azNpTwVk8).
  • Chiar dacă sar deseori peste prânz, mă asigur că micul dejun și cina sunt momente de care mă bucur pe îndelete. Mai ales în perioada asta când „ce mâncăm azi” e întrebare, răspuns și practică pentru a aduce și un strop de plăcere, nu doar combustibil.
  • Cele 4 ieșiri din ultimele 20 de zile (cu măști și mănuși achiziționate de alertele internaționale din februarie, că după aia oricum n-am găsit nimic nicăieri) au fost planificate cu liste pe care s-au adăugat ori s-au înlocuit produse în funcție de nevoi, mici plăceri și ofertele de la fața locului, și urmate de o rutină de dezinfectare compulsivă, inclusă și aia printre taskurile zilei, să nu-mi dau panici că nu-s disponibilă dacă e nevoie de mine pentru vreo treabă urgentă.
  • Conversațiile telefonice cu părinții s-au înmulțit, iar dorul de întâlnirile cu prietenii se mai ostoiește cu câte un call săptămânal în care stăm la povești. Ce-i drept, n-am mai jucat mimă până acum în fața laptopului și nici nu mă pricep la mimă, în general, dar începe să-mi placă.
  • Serile includ, pe lângă buletinele de știri din țară și de pe-afară, conversații cu partenerul despre descoperirile și bookmark-urile zilei puse deoparte (știri, opinii, meme-uri, piese noi bune sau despre coronavirus din toată lumea – da, le adun într-un playlist de sezon https://www.youtube.com/playlist?list=PLYoI9ZPmB7bRg82jNCHyyknvn_aIKCcb7, vloguri, postări interesante sau haioase, vești de la prieteni, conspirații și fake news, tot feluri de linkuri – ferestre spre realități din toate bulele și lumile, mici prostioare – inclusiv cititul de bârfe sau previziuni astrologice de coronavirus) asezonate cu plâns și râs compulsiv, și vizionări din cel puțin 3 formate, dacă nu apuc să citesc nimic din vreo carte sau să fac exerciții fizice (yoga, pedalat pe bicicleta-suport de poșetă): un reality/ game/ talent show (în ultimele două luni m-au acompaniat Survivor All Stars Australia, Survivor: Winners at War (USA), American Idol, Next In Fashion, The Circle)  un serial de comedie sau un stand-up special și un film sau un serial dintr-un alt gen pentru care am chef sau curiozitate la acel moment de pe platformele de streaming la care am acces.

Desigur, îmi propun mai multe, cel puțin în materie de scris sau făcut lucruri pentru mine, mă întristez deseori că las pe ultimul loc sau amân împlinirea celor mai dragi dorințe (lecțiile de limbi străine, deprinderea unor skill-uri noi și furnizarea de conținut original într-o formulă pe care am tot pritocit-o ani de zile, scrisul proiectelor rămase la stadiul de idei explorabile), dar cum ăsta e un obicei prost cu care mă lupt de peste 10 ani, încerc să mă bucur de fiecare reușită mai mult decât mă consum pentru lipsă. Da, mi-e dor să merg la film, să mă facă Cristina Grama de la Fason Salon om cu culori mai faine în păr decât am eu în cap, să mă plimb, să mă văd la un vin cu prietenii, să călătoresc etc dar pe cât posibil încerc să suplinesc acasă și online toate lipsurile astea (magia Cristinei, însă, cred că va fi una din primele bucurii pe care sper să mi le fac în „libertatea” realității post-izolare când o binevoi ea să vină).

Îmi răsplătesc fiecare task sau acțiune nu doar cu un marker galben sau un check într-un Excel, ci cu un gând sau cuvânt pe care îl notez la final de caiet într-o pauză de cafea, ceai sau privit pe fereastră.
Însă, primele cuvinte: pandemie, carantină, criză, responsabilitate, distanțare socială și empatie rămân în capul listei și nu sunt sinonime cu freelancing-ul, altfel l-am fi găsit pe lista Merriam Webster adaptată în martie 2020 – https://www.merriam-webster.com/words-at-play/new-dictionary-words-coronavirus-covid-19

Cuvintele au parcursul și rostul lor.  Primele trei conțin într-un sens sau altul ideea de moarte, celelalte trei elementele esențiale ale supraviețuirii în această perioadă. Iar a fi freelancer, indiferent de domeniu, înseamnă a internaliza și a adapta mereu un model de lucru care se circumscrie într-un univers în care nu domnește un sens sau altul, ci un context care le înglobează pe toate. Iar pentru asta, ai nevoie de exercițiul zilnic al celei mai potrivite selecții pentru anduranță, nu de presiunea unei rutine fixe împrumutate, pentru încălcarea căreia ajungi să te învinovățești. Și uneori, ai nevoie să te distrezi, chiar și dacă asta înseamnă, preț de câteva minute să-ți imaginezi dacă într-o viață anterioară sau paralelă (în care nu crezi) ai fost general, filosof, stareță, profet, mecena, robot sau orice altceva și să te imaginezi combinând atributele care-ți plac și ți se potrivesc pentru a te remonta pentru viața reală.

„Orice s-ar întâmpla, să nu ne pierdem cumpătul”, spune Profesorul la începutului primului episod din sezonul 4 al serialului Casa del Papel care va avea premiera pe Netlix în 3 aprilie și care e plin de situații, decizii și replici pe care e greu să le vezi doar în convenția ficțiunii, când fiecare sunet de sirenă de ambulanță ce-ți perforează geamurile are deja altă semnificație. Și escapismul are provocările lui.

Azi se împlinesc doar opt luni de când sunt doar freelancer și vreo trei săptămâni de când #StauAcasă care fac tot ce-am trăit înainte, în 39 de ani, să pară „altă viață”. Locurile și oamenii copilăriei mele sunt în carantină totală, dar nu imposibilitatea vizitei pascale mă bântuie, ci teama că prima ocazie de vizitare o să fie marcată doar de noi morminte. Asta pe lângă incapacitatea de a ajuta, odată cu orizontul lipsei veniturilor și imposibilitatea legală de accesa orice tip de indemnizație și ajutor financiar, lipsa asigurării de sănătate, ceea ce nu e doar cazul meu, ci al multor colegi de breaslă.

Am făcut doar 1200 de pași prin cei 48mp, proprietate-pe-numele-meu-dar-cu-rate-toată-viața-la-banca de-la-care-nu-primesc-răspuns-de-amânare, iar după toate lucrurile care mi-au umplut ziua, cu câteva bune și cu multe rele, mă bucur că am, pe lângă conexiune la internet, apă, săpun, hrană și medicamente, exercițiul statului cu mine fără de plictis sau panică prelungită, cărți și muzici care mă așteaptă, amintiri bogate din locuri, contexte și experiențe diferite, oameni faini în suflet și la un click distanță, curiozitate, speranță și timida împăcare și acceptare a cunoscutelor și necunoscutelor trecutului, prezentului, posibilului…

Anca Macoviciuc (Maco) este specialist în comunicare și marketing digital, cu 15 ani de experiență în online (project & content management, online marketing strategy), 9 ani în radio (Radio 21, Tanănana) și fost jurnalist de divertisment. Pe lângă campaniile de promovare ale unor filme românești, printre proiectele culturale la care a lucrat se numără Festivalul Internațional de Film Transilvania, Divan Film Festival, Bucharest International Dance Film Festival. Unul dintre filmele pe care speră să le vedeți în cinematografe anul acesta este documentarul „Acasă/ My Home”, regizat de Radu Ciorniciuc, distins la Sundance Film Festival 2020 cu premiul juriului competiției World Documentary Cinema pentru „cea mai bună imagine”.

Stories
[ May 6, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: Muzica te motivează să te miști

Play! Te-ai gândit vreodată la cuvântul ăsta? P-L-A-Y. Poate să te ducă cu gândul la joacă, la muzică și la tine într-un fel sau altul. De ce la tine? Pentru că te implică pe tine. Cuvințelul ăsta din EN, dar al naibii de bine integrat în RO, face referire la o stare, apoi la o mișcare și în final la dans.

Fie că e un dans în mintea ta ori că e mimat doar din șoldurile tale îmbrăcate în pijama, play-ul ăsta îți schimbă starea. Citești cuvintele astea de pe ecranul tău și habar nu ai de ce o faci, pentru că omul care a stat să scrie articolul ăsta e o persoană necunoscută de tine, corect? True that!

Eu sunt Andrei. Izolat ca și tine de tot ceea ce înseamnă societate. Revenind la acel PLAY și încercând să shiftuiesc ideea textului. Ce încerc să-ți spun aici: muzica este ceea ce-ți trebuie acum! But why? Păi, am să îți spun din perspectiva mea de ce muzica e bună acum.

1. Muzica te tratează de toate, frate!

Te trezești dis de dimineață la 8.00 pentru că acum te-ai reglat cu somnul. Faci cafeaua, ești buimac(ă) și abia reușești să îți pui gândurile în ordine.

Ce zici dacă dai un PLAY la piesa asta?

CLICK ME https://www.youtube.com/watch?v=SqdWTeXWvOg

Deși sunt convins ca ai mai auzit asta până acum, muzica te schimbă. Are puterea să-ți rupă starea și să-ți contorsioneze gândurile în sens pozitiv sau negativ.

Tu alegi!

2. Muzica îți joacă și cartea depresivă, dar doar dacă o lași

Uite, cel mai bine e să recunoaștem. Noi toți avem piese care ne fac să ne simțim bine sau rău, sau pur și simplu ne influențează starea. E drept că în perioada asta cel mai indicat este să nu cazi în ,,dispozitivul” de depresie, așa cum îl numesc eu.

Vrei un clișeu? Totul va fi ok în următoarea perioadă. Da, e posibil să vină și niște vremuri mai grele, iar asta mai ales pentru noi, freelancerii.

Dar dear, uite, ai de ales: fie stai și-ți plângi de milă de cât de rău va fi sau dai PLAY la ceva simpatic și conștientizezi că lucrurile vor fi ok, dar în timp. Nimic nu se face peste noapte, Rome was not built in a day, încetul cu încetul se fabrică oțetul etc.

Vrei un PLAY? Încearcă asta:

CLICK ME https://www.youtube.com/watch?v=TGwZ7MNtBFU

3. Cu muzică parcă și munca merge mai bine

Tu poți să lucrezi cu muzică? Dar poți să lucrezi și fără? Personal prefer munca împreună cu muzica. Într-un fel muzica mă face să mă concentrez mai bine, poate-mi relaxează ideile, nu știu exact. Ești fan căști? Poate că lucrezi cu muzica dată în blană în căști. Acum cu lucratul de acasa prefer sincer muzica în boxe. Pare mai natural, căștile le voi păstra doar pentru pedalat.

Mai vrei una? Ok, încearcă asta:

CLICK ME playlist https://soundcloud.com/user-650099228/sets/waste-them-all  De data asta ți-am dat un playlist de al meu de pe SoundCloud. Try it!

4. Muzica, un catalizator universal, nu?

Ghici care-i partea cea mai mișto la muzică. E universal valabilă. Toată lumea ascultă muzică. În timp ce scriu vorbele astea ascult ceva live performance de la Anderson Paak. În timp citești cuvintele astea poate asculți și tu Mac Miller. Cu muzica la înaintare îți poți face ziua mai bună și poți face și altcuiva ziua și mai bună. Ce zici dacă la următorul schimb de mail-uri cu clienții tăi le inserezi și un strop de PLAY în discuție. Poate le aduci zâmbetul pe buze, poate primești și tu ceva drăguț muzical la schimb.

CLICK ME playlist https://soundcloud.com/user-650099228/sets/call-away-my-young-years

5. Muzica e pentru tine, e pentru mine, e pentru toți

S-ar putea să trișez un pic la punctul ăsta și să vorbesc aproximativ despre același lucru ca la punctul 4. Watch me! Imaginează-ți că de mâine n-ai mai avea muzică de ascultat. Cum ți-ar fi? Greu, nu? E important să apreciem muzica pentru ceea ne oferă, pentru că ne unește, pentru că ne ridică, dar ne și coboară atunci când avem nevoie.

Am încercat tot textul să nu fac prea mare referire la perioada prin care trecem. De ce? Pentru că presiune deja există pe tema asta, eu n-aș vrea să o intensific, dar uite cum văd eu ,,problema”.

Da, e un moment greu, pentru tine, pentru mine, pentru absolut oricine, dar mai ales pentru freelanceri. O panică de ordin colectiv nu va ajuta la nimic. Da, e posibil să pierzi clienți, eu deja am făcut-o, dar nu e capăt de lume.

Ba, mai mult decât atât, ai putea să privești perioada asta fix ca pe un restart. Fiindcă, într-un fel sau altul, cam asta și este. E doar un restart pentru piață, pentru clienți, pentru planetă, pentru societate, pentru absolut toată lumea. Indubitabil ne-ar putea fi greu în următoarele luni, dar ai de ales?

Eu am gândit pentru mine că… nu. Clar nu am de ce să mă împotrivesc și nici nu aș avea puterea să fac asta. Lucrurile se vor mișca în ritmul lor, totul se va repune pe șine, dar în ritmul necesar pieței. Stay safe și dacă mai ai nevoie de muzică am să las aici link spre playlisturile mele de pe SoundCloud. Capul sus!

Playlisting de SoundCloud:

Andrei este jurnalist, copywriter, scriitor, muzician și imperios împătimit de biciclit.

Stories
[ April 22, 2020 by iunieta 0 Comments ]

NO.MAD Talks lansează Kind Market – platforma de schimb de servicii între freelancerii și antreprenorii locali

Pe măsură ce starea de urgență se prelungește iar perspectiva de a ieși din izolare și de a ne relua viața așa cum o știam se îndepărtează, devine tot mai clar că e nevoie să ne gestionăm cu atenție resursele și că e posibil să renunțăm la unele lucruri care ne mai țineau ancorați în normalitatea de dinainte de pandemie.

În contextul în care, deși banii sunt mai puțini, nevoile se mențin iar păstrarea obiceiurile rămâne obligatorie, pentru buna noastră stare mintală, poate e necesar să ne îndepărtăm cu doi pași de situația curentă și să schimbăm puțin paradigma. Dacă ne-am imagina că am ajuns într-un viitor paralel, în care nici pandemia, dar nici banii nu mai există, oare cum am face să ne asigurăm și cele necesare, și cele dorite? Simplu – prin troc sau, în limbaj de zilele noastre, barter. Practica de a face schimb de produse și / sau de servicii s-ar împământeni iar puținii bani rămași ar fi tratați ca obiecte de colecție.

(more…)

Stories
[ March 26, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: în absolut orice există o parte bună

Eu sunt Simona Taudor. Eu sunt freelancer. Adică muncesc de acasă. Ce mi se pare mie fantastic în a fi freelancer este că… ești free. Adică free să faci ce vrei tu, când vrei tu. Adică pot fi și arhitect de peisaj pentru că am studii de specialitate, și lifecoach pentru că, din nou, am studii de specialitate și experiență personală vastă, sunt și pictor, tricotez și creez diverse obiecte de vestimentație și decor, pot să tatuez. Cine a zis că trebuie să faci un singur lucru? E ușor pentru oameni să te pună într-o cutie. Câtă vreme te știu ”om la locul tău” oamenii sunt în zona lor de confort. Un freelancer are libertatea să facă ce vrea el, dacă își dă voie. Și mai poate să facă și ce îi place, când îi place. Pe mine personal mă mai coafează lucrul de acasă pentru că pot fi alături de fiii mei – Ștefan de aproape 10 ani și Andrei de 6 ani ș-un pic.

(more…)

Stories
[ March 26, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: am început să mă trezesc înaintea alarmei

După lucrul de acasă, recunosc public, nu prea mă dau în vânt. Mersul la birou m-a organizat altfel, mi-am permis să mai trag câte o fugă cu colegii la o cafea, la o gură de aer și poate, câteodată, să mâncăm împreună (chiar dacă, de cele mai multe ori, nu m-am desprins de laptop în pauzele de prânz). Îmi încep zilele, de când mă știu, la cafea, unde stau maxim jumătate de oră, cât să verific cancanurile zilei sau cât schimb niște vorbe cu o prietenă. Și apoi îmi încep ziua de lucru.

(more…)

Stories
[ March 25, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Jurnal de freelancer acasă: cum stai cu stima de sine?

Ziua 1. E dimineață. 8.15 a.m. mai exact. Prima zi a Stării Naționale de Urgență… hmmm care stare de urgență și de ce tocmai azi, când țara asta e în stare de urgență de vreo 30 de ani, cel puțin? Hai, e prea de dimineață, îmi spun și chiar nu facem politică, remember?

Așa a început încă o zi de muncă, pentru mine. Lucrez ca freelancer din 2008 și, în toți acești 12 ani am avut doar 2 joburi de birou, fiecare de 3-4 luni, maximum. Undeva, în sinea mea, după 10 ani de presă în București, în 2008 am hotărât că îmi ajunge. Viața ne surprinde la fiecare pas. 2020 ar fi trebuit să fie un an fabulos, după toate statisticele, previziunile astrale și numerologie… NOT! A început prost, se desfășoară la fel, pentru multă lume. Dar în tot haosul acesta suntem datori fiecare să facem lumină!

(more…)