fbpx
xr:d:DAFZPFahm5Q:16,j:3973655310,t:23050409
Startup
[ May 4, 2023 by iunieta 0 Comments ]

Bogdan Bodo Codreanu: Mindset de digital nomad. Cum ajungi să fii antreprenor liber sau freepreneur?

Bogdan Codreanu este creatorul și fondatorul Startupers Club, ceea ce se dorește a fi cea mai mare unitate de antreprenori faini. Prin business-ul lui, ajută oamenii care își doresc să fie sau pe cei care sunt deja antreprenori, freelanceri să se dezvolte: de la zero până la primii clienți / primii angajați / primele investiții. Obiectivul este de a putea ajunge antreprenori liberi.

Startupers Club este manageriat 100% remote – că tot vorbim de nomazi digitali –, iar relația cu clienții și colaboratorii noștri se desfășoară complet online. 

“Acum mă aflu în Grecia, undeva la sud de Atena, chiar pe malul mării, pentru că sunt într-o autorulotă – o casă pe roți. Sunt aici de 2 săptămâni, aproape singur – împreună cu un cățel – și am ajuns aici printr-un concurs de împrejurări: prin niște prieteni dragi mie, digital nomazi și ei, și plănuiesc să stau 1 lună jumătate.”

Q: Spuneai că ai o comunitate și că ajuți oameni să-și înființeze afaceri de la zero ca să devină antreprenori liberi. După cum știi, NO.MAD Talks este tot o comunitate similară – doar că este comunitatea freelancerilor. Dacă un freelancer din comunitatea mea NO.MAD Talks vine la tine cum îl poți ajuta? Cum arată procesul?

Bogdan: Partea de freelancing poate reprezenta un prim pas spre a deveni antreprenor liber, concept pe care eu l-aș defini în două stadii: 

1 – antreprenor liber operațional (businessul lui nu mai depinde deloc de persoană și implicarea ei, poate doar ocazional, pentru a stabili direcții) 

și 2 – antreprenor liber financiar (ai deja mai multe active investiționale în așa fel încât îți produc deja mai mult venit pasiv sau rezidual încât nu mai e nevoie să fii prezent, totul merge de la sine și riscul este foarte scăzut – dacă nu mai merge o latură a afacerii, un activ, lucrurile nu se dărâmă cu totul, ci te poți reechilibra rapid). 

Cele două stadii sunt de fapt pașii 3 și 4 din Piramida Libertății pe care o predăm noi la Startupers Club:

Pasul 1: Ești angajat, depinzi de altcineva pentru veniturile tale

Pasul 2: Devii freelancer sau soloprenor (veniturile tale încă depind de tine)

Pasul 3: Antreprenor liber operațional 

Pasul 4: Antreprenor liber financiar sau freepreneur

Și tocmai pentru că sunt acești pași, procesul e oarecum clar. Prima dată trebuie să treci de la angajat la freelancer – să găsești clienți pentru serviciile sau produsele tale. Apoi vorbim despre schimbarea mindset-ului și acel shift în care zici “Okay, am ajuns freelancer, am clienți, dar nu mă pot bucura de timp sau de bani pentru că lucrez non-stop. Ce mă fac?”. 

Începi să te gândești la tine ca la un business care poate fi scalat. Ce înseamnă asta? Să-ți transformi business-ul în așa fel încât să nu mai depindă de tine. 

Și aici urmează un întreg proces în care trebuie să identifici ce modificări poți aduce activităților tale pentru a crește: cum le poți împărți, cum le poți delega către colaboratori, angajați, boți, sisteme și tehnologii. 

De aici, începi să construiești un business durabil, dar pentru asta trebuie să intervină acea schimbare de mindset. 

Noi am fost învățați că trebuie să muncim ca să câștigăm bani, că trebuie să merităm să primim banii, ca rezultat al muncii noastre. Și în freelancing sau antreprenoriat intrăm tot cu această mentalitate de a munci pentru bani, chiar dacă deja intervine o schimbare de mindset de la “muncesc pentru un singur angajator” la “muncesc pentru mai mulți angajatori / clienți”. 

Încă rămâne această nevoie de schimbare a mentalității, să facem următorul pas: trecem de la “trebuie să merit banii și să muncesc din greu pentru ei” la “am dreptul și merit să fac bani și fără să muncesc”

E foarte dificil, după ce zeci de ani subconștientul nostru a fost hrănit cu recompense pe bază de merit. Aici e punctul cel mai dificil de depășit. 

[Iunieta: Mult timp, și eu am crezut că libertatea înseamnă spațiul în care mă aflu și posibilitatea de a pleca oricând de la birou, din România. Motivul pentru care eu am început acest drum este pentru că voiam să știu ce se petrece în lume la prânz, pentru că nu aveam libertatea să explorez străzile la orice oră, fiind tot timpul blocată într-un spațiu. 

Pentru mine, libertatea a fost foarte mult ancorată în spațiul fizic în primii mei ani de freelancing, dar apoi, călătorind și explorând mai mult, dezvoltându-mi business-ul, libertatea a început să însemne mai mult mindset și mentalitate: modul în care mă uit la mine, modul în care îmi privesc trecutul și modul în care îmi privesc business-ul.  

O bună parte din timp nu am putut să cresc, să-mi cresc business-ul, pentru că eram atașată de munca mea, voiam să apară numele meu în muncă, voiam ca eu să fiu acolo: eu în mailuri, eu să scriu, clienții să discute cu mine, să mă vadă pe mine, eu să fiu elementul central. Și aveam și această teamă: dacă nu mai livrez eu, o să-mi pierd toți clienții, pentru că clienții mei sunt atașați de mine. 

Abia apoi mi-am dat seama că având colaboratori, eu pot să-mi dublez veniturile, le pot explica clienților că munca va trece prin mine, eu voi avea ultimul cuvânt de spus, doar că nu sunt eu cea care implementează, care mă ajută. Și niciun client nu a avut nimic de spus niciodată: “Foarte bine, dacă asta funcționează pentru tine, noi suntem deschiși.”

E adevărat că nu am trecut prin acest proces într-o lună. Au fost ani de zile în care munceam 10 ore pe zi, 12 ore pe zi, ajungând de 2 ori în burnout, doar pentru că nu aveam minsetul corect: nu eram antreprenor liber, cum spui tu.]

Q: Tu acum ești în vârful piramidei? Ai ajuns la treapta de libertate financiară?

Bogdan: Încă nu am ajuns acolo. Am fost foarte aproape să ajung acum aproximativ 12 ani, după prima mea experiență antreprenorială mai hard, însă nu aveam mentalitatea de acum, am făcut foarte multe greșeli și am ajuns la un faliment în care am pierdut aproape 1 milion de euro, am și rămas dator. 

A durat câțiva ani să mă refac și să-mi revin din acel stadiu, dar m-a întărit experiența. 

Atunci nu știam că vreau să ajung în vârful piramidei libertății, doar că am avut șansa, în mijlocul perioadei probabil că depresive, să citesc cărți din zona financiară, dezvoltare personală, de unde mi-am luat foarte multe informații și curaj. 

Acolo am înțeles ce înseamnă libertatea financiară, de fapt. Am înțeles mai multe despre mindsetul abundenței și ideea că da, merit să fac bani și fără să duc eu toată munca în spate. 

Este un proces de creștere, l-am urmat și eu, sunt în drum spre vârful piramidei. Dar nu țin cu dinții să ajung acolo, ci mă bucur de schimbarea de mindset și de tot drumul. 

Nu vreau să ajung acolo pentru bani, nici pentru a fi neapărat antreprenor liber – deși poate suna ciudat – ci îmi doresc să ajung în vârful piramidei pentru omul, pentru ființa care devin în tot acest proces care mă modelează accelerat.  

Q: Aș vrea să ne gândim la oamenii care sunt deja freelanceri, și-au dat demisia, deci au făcut primul pas, dar mindsetul lor nu este încă de antreprenor liber și sunt blocați. Ce schimbăm prima oară la mindset ca să putem să trecem de blocaje?

Bogdan: Cred că primul pas este să înveți arta detașării: de lucruri, poate de oameni, dar în mod special de business. Nu înseamnă că nu-ți mai pasă; îți pasă cu un soi de iubire necondiționată, astfel încât nu mai ești legat de outcome, de rezultat. 

Și poate chiar mai importante sunt acceptarea și iubirea a ceea ce ești, compasiunea de sine. 

De aici poți construi și poți construi foarte accelerat. Însă trebuie să ai niște obiective clare, o viziune clară despre ce vrei să obții. Ce înseamnă pentru tine libertate? Care sunt lucrurile importante pentru tine? Cât timp vrei să le aloci? 

Deci 3 concepte: arta detașării, autocompasiune și obiective clare. 

Q: Hai să facem o diferență: Ce înseamnă să fii freelancer versus digital nomad?

Bogdan: Sunt diferențe foarte mari, să fii digital nomad te solicită, te transformă. 

Eu și în țară sunt destul de activ, merg în cafenele, în parcuri, simt nevoia de schimbare, merg în zone creative să lucrez, să am sesiuni cu clienții. Cumva, am valorizat libertatea de mișcare încă din 2017, mergând din oraș în oraș prin țară și fiind foarte flexibil în ceea ce privește biroul. 

Ca digital nomad, ești într-un continuu proces de transformare, este solicitant, te dezvoltă, te surprinde. Ai parte de provocări în fiecare zi, începi să te cunoști mai bine, să stai cu tine și cu unele părți ale tale despre care poate nu știai că există.

Ca freelancer, dacă stai doar acasă, 12 ore, doar la birou în fața laptopului, nu văd cum e diferit de a fi angajat. E vorba și de echilibru aici. 

Q: Spune-mi un lucru care a ieșit la suprafață în aceste două săptămâni de când te plimbi cu autorulota, o emoție, o provocare și cum ai gestionat situația.

Bogdan: Cea mai importantă a fost acomodarea la zgomot – rulota e mai degrabă de vară, se aud toate zgomotele din jurul ei – și asta a fost provocarea cea mai mare: să-mi adaptez somnul indiferent de zgomotele din jur. Este o temă la care lucrez, nu e ușoară adaptarea. 

Q: Crezi că digital nomazii sunt un tip aparte de oameni sau nu? 

Bogdan: Eu zic că oricine poate să fie antreprenor și atunci oricine are dreptul și poate să fie digital nomad. Nu este o specie diferită, sunt doar experiențe diferite dintre care poți să alegi. 

Întreaga discuție conține povești faine despre business, freelancing și experiențele de digital nomad. O poți asculta pe Instagram, pe pagina no.madtalks

Pe Bogdan îl poți găsi pe Facebook sau pe Instagram.

Startup
[ April 24, 2023 by iunieta 0 Comments ]

Desirée Halaseh: Cum să-ți aliniezi business-ul cu misiunea ta pentru a trăi your dream life

Desirée Halaseh este nomad digital de 10 ani. Face freelancing de 10 ani, a scris articole de travel, a organizat evenimente culturale la Iași. A plecat în India și a scris o carte despre călătoriile sale în India, publicată la editura Polirom în 2016. Și-a dorit să integreze călătoriile cu misiunea ei, așa că și-a înființat un start-up pentru a organiza retreaturi de wellness în toată lumea. 

Cu Desirée m-am întâlnit în Bali, unde mi-am petrecut ultima lună și unde Desirée locuiește deja de peste 3 ani, așa că am invitat-o să discutăm într-un live pe Facebook, cadou pentru comunitate. Poți urmări întreaga discuție aici. Iată câteva extrase pe care eu le-am considerat importante, în caz că preferi conținutul scris.

Desirée: Am ajuns în Bali în urmă cu 3 ani și am putut să observ un progres personal și profesional dincolo de limite, ceva la care nu m-aș fi așteptat. 

“Exact în perioada când mi-am deschis compania, lumea a încetat să călătorească, așa că am decis să rămân în Bali și să-mi digitalizez afacerea 100%. Astăzi fac programe de yoga și mindfulness online, retreat-uri de feminitate, abundență și reprogramarea subconștientului pentru a trăi Your Dream Life din Bali, unde plănuiesc să mai stau și în următorii ani.”

Q: Crezi că te-ai dus către wellness pentru că acolo aveai tu mai mult de oferit sau pentru că acolo aveai și tu mai mult de experimentat și de învățat?

Această călătorie în domeniul wellness-ului coincide foarte mult cu călătoria mea de acum 8 ani, când am primit un diagnostic. Aveam 30 de ani și mi s-a descoperit o afecțiune la tiroidă, care m-a făcut să mă gândesc la alegerile mele și dacă chiar vreau să merg în direcția pe care mi-o propusesem. Deja călătoream de 5 ani în toată lumea, urma să public primul meu articol în National Geographic Romania, dar nu simțeam că misiunea vieții mele este să fiu backpacker și să călătoresc ca turist la nesfârșit. 

Și atunci am început o călătorie pentru a afla cauza afecțiunii mele, aparent fizice, călătorie care s-a dovedit una în care m-am descoperit mai mult pe mine. 

Mi-am dat seama că cel mai important pentru mine este să duc o viață fără stres; asta înseamnă o viață fără un șef, fără deadline-uri, fără un birou la care să fiu obligată să mă duc non-stop și care să mă streseze foarte mult. Însemna o viață sustenabilă financiar, dar care în același timp, să nu mă streseze. 

Și atunci am pornit de la ideea că vreau să am un business care să mă ajute să mă vindec pe mine, care, în același timp, să-mi dea prosperitate financiară și emoțională și să reinvestesc profitul în starea mea de bine. 

Q: Ai avut sindromul impostorului că n-ai făcut o școală de psihoterapie sau alte școli care să-ți ofere certificate sau validare?

Desirée: La început de drum, absolut nimeni nu-ți va oferi validare și atunci cea mai importantă validare pe care o poți obține este cea proprie.

Atunci când a început pandemia, abia terminasem cursul de 200 de ore de Yoga Teacher făcut aici în Bali, la o școală foarte bună, cu instructori excelenți din Statele Unite. Deci faptul că am investit într-o școală foarte bună pentru educația mea, pentru a deveni yoga teacher, îmi dădea o încredere foarte mare. 

Dacă aș fi făcut un curs oarecare de pe internet, cu siguranță aș fi avut mai multe semne de întrebare: Este locul meu aici? Știu să ofer îndeajuns de multe cursanților? 

Au apărut și semne de întrebare, bineînțeles: Dar oare am destulă experiență să predau?

E normal să ai puțină experiență când începi, dar ceea ce găsesc eu valoros este să vorbim despre lucrurile pe care le știm foarte bine, oricât de puține sunt ele, și să creștem de acolo. 

Q: Îmi place foarte mult că tu ți-ai aliniat business-ul cu misiunea ta în viață și este un lucru la care aspir și către care depun și eu destul de mult efort și intenție. Ai vreun sfat pentru freelancerii care își doresc și ei să-și alinieze misiunea cu business-ul? Unde să-și caute misiunea?

Desirée: I-aș pune să se uite în copilărie, la perioada aia în care încă mai aveau inocență în acțiunile lor și să se gândească la ce făceau ei cu plăcere. Ce-ți făcea plăcere să faci atunci când erai mic? Și o întrebare interesantă la care să te uiți este: pentru ce erai certat atunci când erai mic?

Poate că vorbeai prea mult, sau erai bossy; poate că mutai mobila prin casă, făceai hăinuțe la păpuși sau te jucai în grădină. 

Ideea fiind să te gândești la ce făceai atunci când pierdeai noțiunea timpului, lucrul care-ți făcea plăcere și să observi dacă găsești vreo urmă în viața ta prezentă. 

Aș spune că în momentul în care faci ceva ce iubești, deja ești mai aproape de misiunea ta personală; misiune care nu vine dintr-o dată, nu spui deodată “gata, vreau să fiu yoga teacher”. Ea vine prin explorare, prin încercare, prin expunerea la multe experiențe și a observa ce-ți place și ce NU îți place, ce îți dă energie și ce te scurge de energie. 

După ce observi ce-ți place în profunzime să faci, ce-ți dă energie, abia atunci poți să-ți pui întrebarea: cum ajung în acel punct, mai aproape de misiunea mea?

Q: Ce faci când descoperi că-ți plac prea multe? Uite, mie îmi place și comunicarea, și dezvoltarea personală, aș face și retreat-uri, aș organiza și evenimente online, aș face și un podcast. Aș face tot, dar pentru că sunt atât de multe, trebuie să-ți dozezi energia, să o îndrepți către lucrurile importante. Cum faci asta? Cum le alegi?

Desirée: Îmi aduc aminte de ce spunea Robin Sharma:

“All change is hard at first, messy in the middle and gorgeous at the end.”

Aș spune că da, la început te lovești de astfel de situații; îți plac prea multe lucruri, e greu să alegi și încerci să faci totul, într-un proces haotic. Dar la un moment dat, toate lucrurile care par să-ți placă trec printr-o sită personală și ca input și partea ta, dar și din feedback-ul audienței tale. 

Și dacă eu fac ceva și nu primesc răspuns din partea audienței mele, e semn că e timpul să devin inovativ, să îmbin elemente care poate nu merg bine împreună la prima vedere și să creez ceva nou. Și, în final, vei ajunge la ceva congruent. 

Dar nu aș spune nu la nimic. Eu am încercat foarte multe lucruri, le-am amestecat, le-am mixat. Spre exemplu, anul trecut m-am trezit că am o linie de kimonouri din mătase făcute de mine în Bali, pe lângă atelierele de yoga online, programe de mindfulness, de meditație, de eliberare a furiei, a credințelor limitative – și toate astea m-au ghidat oarecum organic către a vorbi despre abundență în toate aspectele vieții noastre. 

Așa că eu sunt a work in progress întotdeauna și pe parcurs rămân cu ceea ce este esențial. 

Dar este important să încercăm tot ce vine spre noi, pentru că nu știm ce se lipește de noi și unde putem ajunge. 

Q: Crezi că dificultatea de a spune da acelor oportunități care pot veni spre tine are legătură cu căsuța în care tu te-ai băgat, cu lucrurile cu care te identifici? Spui că ești om de comunicare, așa că nu merită să spui da oportunităților de dezvoltare personală, spre exemplu?

Desirée: Bineînțeles, e greu să renunțăm la lucrurile care ne fac să ne simțim în siguranță, dar eu văd lucrurile în continuă dezvoltare, ca o transformare. În fiecare zi, noi ne transformăm. Și asta nu înseamnă că amputăm părți din noi, că renunțăm la ele, ci că din acele părți mai răsare un vlăstar și apoi încă unul, până ajungem la esența noastră.  

E adevărat că în această transformare noi lăsăm în urmă cercuri sociale, clienți, relații, orașe, case și obiecte. Sunt repetate “morți” prin care noi trecem pentru a ajunge la ceea ce este esențial pentru noi. Este un proces greu și avem întotdeauna nevoie de compasiune față de noi și de alții, dar e parte naturală din transformare.

Cu cât noi suntem mai autentici pe drumul nostru, cu atât în jurul nostru se vor strânge oameni, contexte și situații care ne vor hrăni această nouă identitate în viața noastră.

Q: Povestește-mi despre conceptul tău de soul clients în business-ul tău și strategia ta de vânzări. 

Desirée: De când am început să fac freelancing, mi-am dat seama că nu trebuie să vând – uram foarte tare conceptul de vânzări – ci pot doar să vorbesc despre produsul meu, business-ul meu și beneficiile lui, pentru că mă entuziasmează cu adevărat.

Și-atunci strategia mea de vânzări este una organică, în care eu vorbesc despre lucrurile care mă entuziasmează foarte mult și care au impact direct asupra vieții mele, atrăgând oameni care au nevoie de aceleași lucruri.

Asta înseamnă că lucrez exclusiv pe principiul rezonanței – dacă tu te identifici cu lucrurile despre care povestesc și ai spus “da, și eu”, atunci you’re my soulmate client. Prefer să evit clienții care au nevoie de din ce în ce mai multe argumente care să-i convingă, pentru că mă usucă de energia pe care o pot canaliza acolo unde simt. 

Ceea ce fac este să vorbesc sincer și autentic despre drumul meu, fără să forțez actul vânzării – și atunci lumea nu se simte obligată sau manipulată să cumpere de la mine, ci o face din iubire, din faptul că rezonează și că vrea să ajungă pe același drum pe care am pășit și eu. 

Q: Dacă ar fi să alegi 3 cuvinte care să descrie modul în care comunici tu pe rețelele sociale, care ar fi cele 3? Cum aduci valoare în comunicarea ta?

Desirée: Nu știu dacă pot să ofer 3 cuvinte, dar știu că valoarea este ceva ce avem intrinsec și atunci fiecare om care vine cu un serviciu în față, are deja o valoare a sa. 

Cred că e mult vorba despre cât de mult crezi tu în ceea ce faci și despre cât de sincer ești când vorbești despre povestea ta. 

Discuția integrală conține mai multe informații de valoare, pe care te invit să le asculți în acest live pe Facebook

Dacă vrei și tu să-ți începi călătoria ca digital nomad, citește e-book-ul nostru despre cum să faci primii pași, atât ca mindset, cât și ca organizare. E-book-ul este disponibil aici.

Pe Desiree o găsești pe Facebook sau pe Instagram.

Startup
[ April 19, 2023 by iunieta 0 Comments ]

PFA în 2023: ce trebuie să știi?

Hai să facem un exercițiu. Scenariul este următorul: te afli în momentul în care ai de luat o decizie în legătură cu viața ta profesională și tinzi să acorzi mai multă atenție opțiunii de a face freelancing. Te-ai blocat însă la primul pas: ce formă juridică alegi pentru parcursul tău în freelancing, PFA sau SRL?

De ce e important să am o formă juridică?

În astfel de momente, forma juridică poate părea un detaliu ușor de stabilit, mai ales când ai lucruri mai importante la care să te gândești: cum atragi clienți, cum menții un cashflow constant, cum setezi tarife, cum îți împarți zilele de muncă astfel încât să respecți deadline-urile.

Cu toate acestea, forma juridică are o importanță semnificativă pentru freelanceri, fiind în cele din urmă un factor care va influența venitul tău net lunar, oportunitățile de colaborare cu potențiali clienți sau posibilitățile de scalare a business-ului în viitor. 

Și tocmai pentru că forma juridică este atât de importantă, în special la început de drum, suntem aici să oferim claritate și informații despre PFA-uri, cum se compară ele cu un SRL, ce nevoi contabile are un PFA, ce impozite plătești și în ce domenii poți activa dacă ai un PFA.

În România, existau 430.073 de PFA-uri active, la finalul anului 2022. 

Statisticile ONRC arată că doar anul trecut au fost înființate 31.862 de PFA-uri la nivel național (o creștere cu 11% față de 2021), cele mai multe fiind în București (6.439 înființate în 2022). 

PFA versus SRL: care sunt diferențele principale dintre cele două forme juridice?

Pentru o comparație cât mai clară, urmărim criterii precum: ușurința cu care pot fi înființate, răspunderea juridică, modalitatea de acces la bani, contabilitate, impozite și modificări fiscale pentru anul 2023. 

Factori de comparațiePFASRL
Înființare Simplă, fără taxe; îți poți înființa singur propriul PFAMai dificilă, taxe de aprox. 120 RON; ai nevoie de ghidaj.
Răspundere Răspundere proprie, cu proprietate personală.Răspundere limitată, patrimoniu separat.
Acces la baniAcces nelimitat la venituri nete, fără justificări.Acces prin plata salariilor sau dividende.
ContabilitateContabilitate în partidă simplă; nu ești obligat să ai contabil.Obligat prin lege să angajezi un contabil.
Impozite și taxeImpozit 10% din venit net, plus contribuții de sănătate și pensii dacă depășești plafoanele stabilite prin lege.Impozit influențat de existența angajaților, impozit pe dividende, plus contribuții sociale și de sănătate.
Modificări fiscale 2023Se adaugă un plafon mai mic pentru contribuțiile la sănătate (CASS).Este majorat impozitul pe dividende: 8%. Impozit pe profit de 16% (zero angajați) sau impozit pe venit net de 1% (1 sau mai mulți angajați). 

Înființare 

În ceea ce privește ușurința cu care poți înființa un PFA versus un SRL, lucrurile sunt clare: pentru PFA vei avea mai puțină bătaie de cap și mai puțin de plată. 

Atât pentru înființarea unui PFA, cât și pentru a unui SRL, poți alege să lucrezi singur sau să contractezi o firmă de înființări. Cu ajutorul unei firme, vei scăpa de stres și de comunicarea cu autoritățile statului, însă va trebui să plătești aproximativ 300-500 RON pentru un PFA sau 1000 RON pentru un SRL. 

În sine, înființarea unui PFA este gratuită, în situația în care te ocupi singur de depunerea actelor și relația cu autoritățile, în timp ce pentru înființarea unui SRL, va trebui să plătești o taxă de înființare de aprox. 150 RON. 

Răspundere juridică

Un PFA răspunde cu patrimoniul propriu (imobil, autoturisme etc.), în timp ce răspunderea unui SRL este limitată (Societate cu Răspundere Limitată), iar patrimoniul societății este separat de cel privat.

Modalitatea de acces la bani

În cazul unui PFA, titularul va avea acces necondiționat la încasările sale, fără a fi nevoie de justificări pentru cheltuielile nedeductibile. 

Pe de altă parte, titularul unui SRL nu va avea acces direct la banii încasați, ci vor fi accesați fie sub formă de salariu (pentru care vor fi datorate taxe), fie sub formă de dividende anuale sau trimestriale, unde există de asemenea o taxă. 

Contabilitate 

În timp ce un PFA își poate ține singur contabilitatea în partidă simplă, legea impune SRL-urilor să angajeze un contabil. 

De asemenea, un PFA poate folosi diverse aplicații de contabilitate primară, ușor de utilizat și gândite pentru freelanceri. O opțiune este și SOLO, care face asta pentru doar 89 RON pe lună (plată deductibilă de la impozite 🙂).


Impozite și taxe

Am ajuns și la partea sensibilă: ce taxe plătim la stat pentru un PFA versus un SRL?

Discuția este destul de lungă și neprietenoasă dacă nu ai măcar câteva cunoștințe de contabilitate primară. Însă regulile sunt oarecum simple:

Pentru un PFA vei plăti anual:

Pentru sănătate:

  • 6 salarii minime –  Contribuția se calculează raportat la plafonul de 6 salarii (18.000 lei) și este de 150 de lei pe lună.
  • 12 salarii minime –  Contribuția se calculează raportat la plafonul de 12 salarii (36.000 lei) și este de 300 lei pe lună.
  • 24 salarii minime –  Contribuția se calculează raportat la plafonul de 24 salarii (72.000 lei) și este de 600 lei pe lună.

Pentru pensie:

  • 12 salarii minime –  Contribuția se calculează raportat la plafonul de 12 salarii (36.000 lei) și este de 750 de lei pe lună.
  • 24 salarii minime –  Contribuția se calculează raportat la plafonul de 24 salarii (72.000 lei) și este de 1.500 lei pe lună.

Pentru un SRL, vei plăti anual:

  • 1% din venit, dacă ai minim 1 angajat SAU 16% din profit dacă nu ai angajați;
  • Impozit pe dividende de 8%;
  • Contribuții pentru sănătate (CASS) atunci când veniturile din dividende depășesc plafonul de 6 / 12 / 24 salarii minime 

În 2023, salariul minim brut cu ajutorul căruia se calculează plafoanele pentru contribuții este de 3.000 RON pe lună (18.000 RON / 6 luni și 36.000 RON / an).

Ce s-a schimbat în 2023 față de anii anteriori?

Pentru PFA:

Impozitul pe venitul net rămâne neschimbat, la 10% din venitul net (încasări minus cheltuieli deductibile). 

Din 2023 obligația contribuției la sănătate (CASS) apare începând de la un plafon de 6 salarii minime brute, și nu de la 12 salarii minime brute, așa cum era în anii anteriori. 

În cazul pensiilor (CAS), a fost adăugat un plafon de 24 de salarii minime brute, de la care se va calcula contribuția la pensie pentru cei care au venituri nete peste 72.000 de lei.

IMPORTANT! Toate modificările au intrat în vigoare din ianuarie 2023, ceea ce înseamnă că pentru veniturile realizate în 2022 se plătesc până pe 25 mai 2023 aceleași taxe conform legislației existente în 2022.

Pentru SRL:

Dispare cota de 3%: Până acum, SRL-urile încadrate ca microîntreprinderi plăteau un impozit de 1% din venit cu un angajat cu normă întreagă și 3% fără salariați. 

Începând cu 1 ianuarie 2023, un SRL fără angajați va plăti impozit 16% din profit, și 1% din venit cu minim 1 angajat (plus contribuțiile pentru angajat). 

Tot începând cu anul 2023, impozitarea dividendelor va fi majorată de la 5% la 8%. Impozitul se aplică pentru veniturile din dividende distribuite după data de 1 ianuarie 2023. 

În ce domenii pot activa dacă îmi înființez un PFA?
Ca PFA, poți activa în aproape orice domeniu, dacă faci dovada unei calificări profesionale (cu câteva excepții aici). Cu toate acestea, vei fi limitat la 5 coduri CAEN de activitate. 

În cazul SRL-urilor, nu există limită pentru codurile CAEN, iar administratorii firmei nu sunt obligați să aibă calificare în domeniul de activitate.

Ce presupune să-ți ții singur contabilitatea pentru un PFA? 

Conform legislației în vigoare, PFA-urile în sistem real țin contabilitatea în partidă simplă. Acest lucru presupune o evidență a tuturor operațiunilor din activitatea PFA-ului, dovedită prin registre contabile obligatorii și documente financiar-contabile, precum facturi, bonuri fiscale etc. 

Pentru a ține o evidență contabilă în partidă simplă, ai nevoie de următoarele registre contabile și documente:

  • Registrul – Jurnal de Încasări și Plăți
  • Registrul – Inventar
  • Registrul de Evidență Fiscală – obligatoriu
  • Facturi
  • Chitanțe

La final de an fiscal, aceste registre te vor ajuta să completezi Declarația Unică, document obligatoriu care trebuie transmis către ANAF (prin SPV). 

În teorie, poți gestiona singur toate aceste registre și obligații contabile, însă ai și opțiunea de a apela la ajutor profesionist sau de a căuta instrumente care să te ajute să ai o evidență mai clară, precum platforme online de contabilitate. 

Notă: toate informațiile despre PFA-uri cuprinse în acest articol se aplică PFA-urilor în sistem real, și nu neapărat PFA-urilor cu normă de venit

Dacă te-ai decis să-ți înființezi un PFA, te poate ajuta SOLO. De la înființare PFA, facturare, contabilitate și depunerea declarațiilor. În plus, dacă apelezi la serviciile SOLO, înființarea este gratuită, iar administarea PFA-ului te costă doar 89 lei / lună. Noi spunem că este o afacere bună pentru tine.

Ca să te ajutăm să înțelegi mai bine dacă ți se potrivește serviciul, am rugat-o pe Annemarie Fabian, cofondator SOLO să ne răspundă la câteva întrebări: 

1. Care este diferența principală dintre a lucra cu SOLO pentru PFA și un contabil?

SOLO a pornit de la experiența personală de a fi frustrat și a nu înțelege ce trebuie să faci pentru business-ul tău din punct de vedere administrativ. Ne-am propus să construim un serviciu digital prietenos, care se ocupă de TOT pentru tine (înființare, conta, toate declarațiile). Unul din punctele principale de diferențiere cu un contabil este ca ne asumăm și financiar eventualele greșeli pe care le putem face.

2. Care sunt costurile lunare pentru un PFA care folosește SOLO?

 Prețul abonamentului SOLO este 89 de lei pe lună și include înființarea, contabilitatea completă și depunerea tuturor declarațiilor.

3. Ce domenii de activitate de PFA sunt pretabile pentru SOLO și care nu sunt?

Astăzi gestionăm aproape 5.000 de PFA-uri: ITști, Marketeri, Designeri Grafici, Creatori de conținut, Consultanți de management, sau gig workers (șoferi de ride sharing sau livratori). Nu lucrăm cu PFA-uri care au angajați, care au stocuri sau casă de marcat.

4. Care sunt greșelile cele mai dese pe care le fac freelancerii când au un PFA la început de drum?

Cred că nu este nimeni care la început de drum să nu fi completat măcar o singură dată o factură greșit. Desigur, lista este lungă și se adaugă o declarație unică eronată sau o cheltuială fără CUI.

5. De ce să alegi un PFA la început de drum și nu un SRL?

Aceasta este o întrebare pe care o primesc foarte des. Aș zice că alegerea depinde de mulți factori, dar avantajele PFA-ului sunt următoarele: e mai ușor să te apuci de treabă, ai acces instant la banii pe care îi faci și poți accesa mai ușor un credit bancar.

6. Un lucru preferat al freelancerilor la SOLO?

Cred că cel mai valoros lucru pentru clienții SOLO e că își iau de pe cap administrarea PFA-ului. Ne-am dat seama în timp că la fel de important este să găsească un răspuns prietenos la întrebările pe care le au.

Mai multe detalii despre SOLO sunt disponibile direct pe site-ul lor solo.ro.

Uncategorized
[ January 31, 2023 by iunieta 0 Comments ]

Promovează-ți serviciile în comunitatea NO.MAD

Oferi servicii care sunt destinate freelancerilor, antreprenorilor sau oamenilor creativi? Atunci te invităm să-ți spui povestea în comunitatea NO.MAD. Îți punem la dispoziție blogul NO.MAD, grupul de Facebook și, dacă ai planuri mari, ne organizăm să facem un live pe pagina de Facebook sau Instagram despre serviciile pe care le oferi. 

Știm că este greu să te simți văzut sau auzit într-o lume în continuă alergare.

Știm că este complicat să o scoți la capăt cu ad-urile și, mai ales, să ajungi cu mesajul la cine îți dorești.

Dar, de asta suntem noi aici, să spunem povestea proiectului tău. Fie că ai lansat un curs, o aplicație, o platformă, un podcast sau vrei să spui lumii că ești disponibil să scrii pentru clienți, să faci fotografii sau să desenezi, poți spune aici. Blogul nomad poate funcționa și ca un portofoliu dacă încă nu ai site sau, bineînțeles, te poate ajuta la un SEO mai bun. 
Cum funcționează? 
Alegi unde și cum vrei să te promovezi, plătești o taxă și apoi stabilim împreună data când vor apărea materialele tale. Lucrăm cu cei mai talentați freelanceri în realizarea materialelor, ca tu să comunici premium.

Intră aici și completează-ți formularul.

Stories
[ December 1, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Erika Popliceanu: “Nu am timp este o poveste pe care ne-o spunem automat”

Duminică, 5 decembrie, organizez împreună cu Erika un workshop despre mindset și claritate pentru freelancerii și antreprenorii care simt că nu știu ce să facă în 2022, care nu au încă un plan clar și o direcție cu obiectivele lor. Începem de la identificarea valorilor, apoi în funcție de asta facem un vision board împreună și un plan clar. Mă bucur că am invitat-o alături de mine pe Erika, are o blândețe care mă inspiră și un mod strategic de a privi lucrurile. Pe Erika am întâlnit-o anul trecut în decembrie când am fost colege la un curs de setare a obiectivelor, finalul de an ne-a adus iar împreună, fiind iar colege la un curs mai complex despre care o să vă povestesc curând. Erika a crescut enorm în 2021 și mi-a făcut plăcere să-i urmăresc evoluția pe Instagram, unde a reușit în câteva luni să strângă o comunitate de peste 3000 de oameni pasionați de planificare. În articolul de față o să afli cum se raportează Erika la timp, care este problema pe care o întâlnește cel mai des la creativi când se apucă de planificare și ce recomandă oamenilor care se apucă acum pentru prima dată de planificare.

  1. Cum arăta viața ta înainte să descoperi planificarea? 

Eu mi-am organizat dintotdeauna timpul și pașii, dar felul în care am făcut asta s-a schimbat în timp, pe măsură ce rolurile mele se schimbau.

Uitându-mă în urmă, au fost perioade în care plănuiam doar câte o chestie mare pe an (sau chiar mai mulți ani) și aveam liste de to-do zilnice plecând de la acel lucru mare. Provocarea era să găsesc timp pentru el printre toate celelate lucruri ce veneau din exterior, stabilite de alții. Asta se întâmpla, de exemplu, în anii de studenție și, mai apoi, în primii mei ani de catedră la Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion MIncu”.

Când a apărut familia, am făcut planuri în doi, iar când a venit fiul meu cel mare am spus că voi sta cu el primii 2 ani și totul a fost pus pe hold, însă cu asumare.

Cu toate astea, mereu au existat perioade când simțeam că nu am timp pentru tot ce vreau să fac și veneau multă frustrare și încrâncenare. Intensitatea frustrării a scăzut în timp, pentru că acum 9 ani jumate, trecând printr-un moment foarte greu, am simțit și am văzut că poți face tot ce vrei, chiar și în cele mai negre zile, dacă îți dorești asta cu adevărat. Și că nu am timp este o poveste pe care ne-o spunem automat și că totul ține de priorități. Știu că sună a clișeu, dar când simți asta pe pielea și timpul tău, abia atunci capătă sens, iar sensul e diferit pentru fiecare.

2. Timpul este cea mai importantă resursă pe care o avem. Și cu toate astea nu prea se întâmplă să-l folosim cu prezență, care crezi că este motivul pentru care simțim că niciodată nu ne ajunge timpul? 

Un prim răspuns ar fi acela că vrem să facem prea multe chestii acum. Dar cine sunt eu să judec ce înseamnă mult și prea mult pentru altcineva?

Așa că aș spune că senzația că nu ne ajunge timpul vine din faptul că, într-o lume în super viteză și permanentă competiție, vrem să ținem pasul cu toate și să dovedim constant ce și cât știm și putem să facem. Și facem lucruri, de dimineață până seara, adesea simțind că nici nu am făcut mare lucru. Iar asta eu cred că vine din faptul că neglijăm cea mai importantă resursă pe care o avem, dar care nu e timpul, ci noi înșine.

Când încetinești puțin ritmul, când îți iei un răgaz să te gândești cât din ce faci zilnic te susține, atunci începi să vezi lucrurile mai clar: Unde alerg? După ce alerg? Ce e important pentru mine? Pentru ce mă dau dimineața jos din pat? Cum mă pot susține să fac ce e important pentru mine? Care e lista priorităților și eu unde sunt în lista asta?

3. Cum ai reușit tu să ajungi la planning artist?

The planning artist e ce am scris în bio-ul de instagram că sunt eu, Erika de la plan.clar, și e o expersie care simt că face punte între cele două laturi ale mele: cea creativă, artistică și cea organizată.

Am ales să-mi spun așa din două motive: e un mesaj către creativi că e posibil să fii creativ și să-ți planifici pașii, dar e și o distanțare pe care mi-o doresc față de cuvinte precum expert sau consilier. Nu rezonez cu niciunul dintre ele pentru că le asociez cu perioada în care am lucrat într-un minister și pentru că ambele sunt încărcate de așteptări; așteptări că răspunsurile și soluțiile pe care le cauți le pot obține de la un expert. Eu nu am și nici nu vreau să am toate răspunsurile și soluțiile, pentru că cele mai valoroase răspunsuri și soluții vin din interiorul fiecăruia. Și atunci ce pot și vreau să îmi asum că fac e să ghidez oamenii spre propriile răspunsuri și soluții care să îi ajute să-și pună claritate în planuri, prin intenție și organizare.

4. Cu ce le-ai recomanda freelancerilor să înceapă dacă și-ar dori mai multă planificare în viața lor? 

Să înceapă cu un răgaz de gândire: de ce vor mai multă planificare în viața lor? Care e nevoia din spatele acestei dorințe de schimbare? E ceva ce vine din ei sau vine ca o presiune (chiar și subtilă) din exterior?

Apoi să dea puțin timp și spațiu mental acestei schimbări, în termeni de dezvățare și învățare: trebuie să te dezveți de a face lucrurile ca până acum pentru a putea face loc învățării de moduri noi de a face lcrurile de acum încolo.

5. Există mituri care spun că o viață planificată înseamnă mai puțină creativitate, ce părere ai despre asta? 

Pentru mine planificarea înseamnă strategie și rezolvare de probleme, pe care nu le văd posibile fără creativitate. Însă, dacă pici în capcana blocării fiecări ore din zi cu chestii de făcut din nevoia de eficiență și productivitate, atunci acolo nu prea mai e loc de creativitate și e o discuție separată.

Primesc adesea întrebarea asta și răspund printr-o invitație la un exercițiu de imaginație: Gândiți-vă la un perete de cățărare, plin de prize. Ideea e ca pornind de jos să ajungi sus, dar ești liber să alegi prizele de care te folosești. E ca un plan, nu? E rigid? Eu văd creativitate și libertate de alegere și de mișcare. Voi ce și cum vedeți?

6. Cum arată ritualul tău de planificare? Planifici lunar, săptămânal, zilnic? Ai metode diferite pentru viața personală și cea profesională?

Stabilesc pentru fiecare an maxim 3 obiective, dar nu le văd și nu le tratez ca de sine stătătoare, ci în relație unele cu altele pentru că eu sunt actorul și resursa principală pentru toate. Și nu e mereu la fel, au fost ani când a existat un singur focus.

Și pentru chestiile personale, la fel ca pentru cele profesioanale, planific venind dinspre an (sau ani, dacă e cazul) spre lună, săptămână și zi.

Am mai multe momente de conectare cu ceea ce se întâmplă din ceea ce mi-am propus, trecând practic, la final de săptămână și lună prin același set de întrebări: Care au fost pașii (zilnici sau nu) propuși / stabiliți? Ce a mers? Ce nu a mers?  Ce urmează? Aici e cu multă introspecție și în funcție de răspunsuri pot estima cum arată săptămâna ce urmează sau pot chiar schimba termenul dat anterior pentru ceva anume.

7. Un gând pentru cei care încă nu sunt convinși că vor să înceapă planificarea. 

Dacă nu sunt convinși încă să înceapă planificarea, poate că nu e încă momentul să facă asta și atunci singurul gând e să nu se lase presați din exterior de ideea că planificarea e soluția tuturor problemelor sau provocărilor.

Însă dacă sunt printre ei din aceia care ar vrea, dar ceva îi ține în loc să facă un prim pas, atunci pentru ei las ca și gând ce am răspuns puțin mai înainte:

Să înceapă cu un răgaz de gândire: de ce vor mai multă planificare în viața lor? Care e nevoia din spatele acestei dorințe de schimbare? E ceva ce vine din ei sau vine ca o presiune (chiar și subtilă) din exterior?

Apoi să dea puțin timp și spațiu mental acestei schimbări, în termeni de dezvățare și învățare: trebuie să te dezveți de a face lucrurile ca până acum pentru a putea face loc învățării de moduri noi de a face lcrurile de acum încolo.

Cu Erika ne vedem pe 5 decembrie la workshop-ul intensiv de mindset și claritate pe care-l ținem împreună.

Stories
[ November 3, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Ionela Stoica, food photographer: făceam prea puțină mișcare, rezultatul fiind un creier obosit într-un corp odihnit

Am ajuns la ultimul articol din seria pe care am pregătit-o despre obiceiurile freelancerilor din comunitate. Timp de o lună i-am cunoscut pe Paul, Mihaela, Camelia, Dima și povestea mea, astăzi în lumina reflectoarelor este Ionela, un om pe care-l admir enorm pentru perseverență, creativitate și sinceritatea cu care își trăiește viața. Vara aceasta, Ionela și-a împărțit pasiunea pentru sărit coarda cu noi, iar multe dintre serile de vară ni le-am petrecut în parcurile din București învățând să sărim. M-a surprins să-i văd seriozitatea cu care abordează un sport pe care noi toți din jur îl consideram copilăresc, am învățat atunci de la ea că, prin perseverență, poți duce și un simplu obicei la rang de artă. Săritul de coardă nu doar a disciplinat-o, dar i-a schimbat corpul, energia și starea de spirit.

  1. Spune-mi câteva lucruri despre tine. Cu ce te ocupi și ce îți place cel mai mult din ceea ce faci? 

Sunt Ionela sau Pupile Gustative, food photographer de 6 ani cu valențe și către partea de food styling. Cel mai mult îmi place senzația, thrillul ala de la începutul unui nou proiect când toată lumea este entuziasmată și curg ideile, iar oamenii sunt receptivi, ceva ce am observat că se schimba spre final. Și-mi mai place când mi se dă mână liberă să experimentez, nu zic că nu apreciez un brief bine scris în care mi se comunică clar cu subiect și predicat ce așteptări există de la ședința foto, dar este ceva înalțător când cineva îți spune: “Merg pe mâna ta!”

2. Ai o rutină de dimineață? 

Am, firește, căci în ce haos am fi dacă nu am avea rutina la care să ne întoarcem pentru liniște și siguranță. Așadar rutina mea de dimineață arată așa: trezit în jur de 7:30 – 8:00 (fără snooze, da, sunt unul din oamenii aia!:)), cafea, citit niste știri, mâncat un mic dejun bogat și făcut planul pe ziua respectiva.

3. Cum te motivezi în zilele în care nu te simți productivă sau nu ai chef? 

În funcție de cât de mult arde ce am de făcut, decid dacă fac o sforțare sau o amânare. Cred că nu trebuie să intru în detaliu când vine vorba despre amânare, dar când trebuie să fac lucruri, pentru că ce să vezi în viață mai trebuie să facem și lucruri care nu ne fac plăcere. Încerc o schimbare de narativă, în loc de : “Azi trebuie să pregătesc ședința asta foto și nu am chef.” îmi spun: “Am ales să fac acest job, acum 5 ani aș fi fost foarte bucuroasă de ocazia care mi se da, vreau să fac o treabă bună în condițiile astea (nu am chef) și am parte de o provocare“. Practic, schimb narativa din: “Nu am chef, nu îmi place…” în “ok, o să o iau ca pe o provocare.”

Și regula doi, cea mai simplă și preferata mea” “the 5 minutes rule”, fac ce nu am chef să fac timp de 5 minute, dacă după 5 minute eu sunt tot acolo, e ok, o las pe mâine, dar în majoritatea cazurilor pofta vine mâncând.

4. Ne-ai povestit că anul trecut, în pademie, ai introdus obiceiul de a sări coarda. Cum ai ales acest sport, de câte ori îl practici și ce schimbări a produs în viața ta? 

Da, de la începutul anului am început să sar coarda, dar cred că interesul pentru sport mi s-a accentuat de acum doi ani, datorită traseelor pe care le făceam pe munte. Așa am făcut cunoștință cu stare de bine pe care o am după sport. Despre sport am mai învățat și din creșterea câineului meu, Bruno. La el am observat că un câine liniștit este un câine care are îndeplinite nevoile psihice (adică să-l pui să-și folosească creierul) și nevoile fizice – mișcare. Am făcut această paralelă cu viața mea și mi-am dat seama că am niște lacune pe parte de îndeplinit nevoile fizice, făceam prea puțină mișcare, rezultatul fiind un creier obosit într-un corp odihnit, nu iese bine nici inversul. Este nevoie de echilibru între cele două. Așadar ăsta a fost primul pas. Apoi din scroll în scroll am dat peste acest sport – săritul de coarda, care m-a prins de la primul video. Adică imaginea mea despre acest sport se reducea la ce faceam în copilarie, doar că este mult mai mult de atat, ca și stiluri de sărit, trick-uri sau combinații de trick-uri. De la începutul anului și până acum am învățat câteva lucruri importante din sărit:

  • Asculta-ți corpul când spune că-l doare, nu forța, creșterea nu este liniară (niciodată) – pauzele și momentele de respiro fac parte și sunt esențiale în procesul de învățare.
  • Procesul fără doar și poate va fi mereu asta: ești prost la ceva – exersezi – devii mai bun, o iei de capat.
  • Master and be comfortable with your basics – înainte de orice altceva.

5. Ai alte obiceiuri pe care le-ai mai introdus sau ai în plan să le introduci? 

Da, am început de curând să merg la sală pentru antrenamente cu greutăți – dar asta este o poveste despre feminism pe care o spunem altadată.:))

6. Un gând pe care îl ai atunci când spui “motivație”.

Când crezi că nu mai poți, mai poți puțin.

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.

Stories
[ October 25, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Limitele: prima oprire în drumul spre self love

“Mă iubește, nu mă iubește, mă iubește, nu mă iubește”. Oare câte petale de flori rupte au căzut pe asfalt și au răspândit ecoul inimilor frânte, oare câte fete au ținut în palmele lor fine flori de tot felul și au sperat că vor afla răspunsul pe care-l căutau. Printre toate, mai adăugăm una la socoteală, pentru că și eu am făcut asta. În grădina bunicilor, pe munte, în casa părinților, cu flori de la ei, cu flori de la mine, cu flori necunoscute. O bună perioadă din viața am așteptat ca iubirea să-mi rezolve toate problemele, acea iubire romanțată care vine din exterior și, cu puterea unei baghete magice, rezolvă toate problemele. Începe cu cele emoționale, de atașament, de încredere în sine, de motivație, apoi le ia în ordine alfabetică și le rezolvă pe toate. Iar, la finalul vieții, vasul se golește de probleme și se umple de bine. Încă mai cred că iubirea are puterea să facă asta, doar că altfel de iubire, iubirea de sine. 

A trebuit ca 29 de ani să fiu absentă și să nu știu cu adevărat să mă bucur de iubire, iar un an să mă pierd, că să înțeleg că am nevoie să dau un restart la tot ce știam până acum și să încep să mă iubesc pe mine. Prin februarie anul aceasta, în parcul Izvor, în țarcul de câini unde ieșisem cu câteva prietene să lăsăm câini să fie liberi și să ne bucurăm de ei, sunt întrebată pe nepusă masă ce înseamnă pentru mine iubirea de sine. Și mă bâjbâi, mă blochez, mă șochez că nu știu ce să răspund. Îmi vin în minte câteva lucruri puerile, parcă mai bine nu le spun. În mintea mea începe o conversație alertă cu care abia țin pasul: să știi să te bucuri de lucruri mici îi răspund. Nu este mulțumită de răspunsul meu și întrebările continuă. Cum adică lucruri mici, eu le fac și nu simt că mă iubesc, îmi răspunde dilatandu-și pupilele de parcă ar vrea să vadă direct în mintea mea. Am mai înșirat câteva cuvinte care aveau greutatea unui puf în vânt. Cel puțin așa mi s-a părut atunci. Acum însă, mă simt pregătită să mă întorc imaginar în țarcul de câini și să răspund la întrebare. 

Pentru mine iubirea de sine înseamnă:

  • Să-ți stabilești limite și să te ții de ele 

Pășesc cu emoții într-un salon de tatuaj și o caut pe Aria. O tipă pe care o consider suficient de talentată și creativă să-mi deseneze și tatueze pe brațul stâng ceva ce va rămâne veșnic cu mine. Vreau să am ferigi cu rădăcina, îi spun, să-mi aduc aminte că în viața personală am nevoie să mă comport ca ele să fiu fericită. Am nevoie să pun limite clare și să le comunic, în orice relație din viața mea. Ferigile sunt unele dintre cele mai sensibile plante de apartament, au nevoie de o cantitate exactă de lumină și de apă ca să reziste, altfel mor imediat. Asta se întâmplă când nu sunt lăsate libere, acolo unde îmbogățesc orice pădure sau poieniță. Ferigile stau acum pe brațul meu stâng și îmi amintesc zilnic că drumul spre iubirea de sine și spre fericire începe cu limite clare. Timpul meu nu este și timpul lui, creativitea mea nu este și creativitea lor, spațiul meu, nu este și spațiul lor. Credeam că dacă o să le spun oamenilor din jurul meu “Nu”, “nu pot”, “nu sunt pregătită”, “nu mă interesează”, “nu te pot ajuta acum”, “nu îmi mai scrie”, o să-i rănesc, o să-i dezamăgesc, dar spre surprinderea mea nu s-a întâmplat așa. Cred că 2021 a fost anul în care am spus cel mai des Nu sau Stop, Nu mai vreau asta și anul în care am avut cel mai mult timp pentru mine, să mă gândesc la planurile de viitor, să-mi aleg mai bine clienții, să mă apuc de o școală de coaching. Limitele m-au ajutat să mă conectez cu cel mai important om din viața mea, cu mine. 

  • Să iei decizii ferme și să ți le asumi 

Am avut de multe ori coșmaruri cu deciziile. Cel mai des mi se repetă în minte momentul din școala generală, când profesoara de matematică mă scosese la tablă și mi-a dat să rezolv o împărțire mai dificilă. Acolo, în fața tablei negre și plină de praf de cretă, am petrecut mai bine de treizeci de minute. Scriam rezultatul exercițiului, îl ștergeam, scriam din nou, ștergem. Colegii din clasă îmi șopteau tot felul de răspunsuri care păreau mult mai bune decât ceea ce gândisem eu. Ora se încheiase, iar după cele zece minute de pauză,  eu eram încă acolo. Ațintită în fața tablei, scriam și ștergeam, de parcă mâna avea propriul creier care funcționa pe pilot automat. Când profesoara a intrat în clasă, s-a uitat cu blândețe la mine și m-a întrebat: Haide, ai luat o decizie? Aveam peste zece opțiuni de răspunsuri primite de la colegii mei, așa nu mai știam ce să fac. Am recalculat, am scris prima variantă și m-am dus înapoi în bancă. Bravo, mi-a spus ea, răspunsul este corect. Am trecut atunci prin cel mai mare calvar al meu, calvarul neîncrederii în propriile decizii. Poate că e mai simplu să ia alții decizii pentru noi, dacă ceva nu merge bine, ei sunt responsabili, iar noi scăpăm ca prin urechile acului, neatinși de vină. Ce am învățat însă este că deciziile asumate îți dau putere, mai pun o cărămidă la forul interior. O decizie asumată înseamnă o nouă cărămidă pusă cu mâinile tale, înseamnă o fundație mai puternică. 

  • Să te ții de promisiune față de tine 

Era la Cluj, la TIFF, într-un cadru extrem de relaxat și creativ, iar eu nu puteam să dorm. Prietenii apropiați știu că somnul nu a fost niciodată o problemă pentru mine, ci din contră. Fac power naps de la 20 de ani și încă este o rutină de care mă țin și acum. În una dintre dimineți mă ridic din pat și abia îmi târăsc picioarele, ochii mă dor și am impresia că simt fiecare nerv, iar corpul îmi atârnă ca o rufă întinsă pe sârmă. Fetele din echipa NO.MAD mă observă și mă trag de limbă să afle ce s-a întâmplat cu mine. Două ore mai târziu îmi dau seama că de fapt sunt într-un burnout emoțional și ar trebui să îmi iau o pauză să mă recaliberz. Două luni mai târziu (adică final de septembrie) renunț la toți clienții, mă înscriu la o școală de coaching și plec la munte cu #nomadhub. Mi-am promis atunci că analizez ce îmi doresc cu adevărat și voi face asta, voi ține cont de ce simt. Cu fiecare promisiune ținută față de mine, cu atât simt mai mult iubire și înțelegere în jur.

  • Să îți asculți corpul 

Obișnuiam să am dureri de spate, de gât, să mă simt încordată și tensionată. Nu făceam prea mult sport pentru că aveam impresia să nu sunt rezistentă la efort, că nu am mușchi, că nu am anduranță sau că nu sunt flexibilă. Nici nu știu de unde adunasem atâtea păreri despre corpul meu. La final de 2020 mi-am pus pe vision board o tipă în costum de baie roz cu brațe ferme și abdomen plat. Mi-am spus că până în vara lui 2021 vreau să simt că am forță în corp, vreau să simt că mă pot baza pe el. Am început să fac pilates zilnic, să alerg, să merg pe bicicletă, să sar coarda. Un an mai târziu corpul meu este într-o formă pe care nu am avut-o nici măcar la 20 de ani. Acum are forță, acum are anduranță, acum are brațe puternice și abdomen puternic. L-am ascultat, l-am îngrijit cu sport și în schimb m-a susținut în cele mai provocatoare momente. 

  • Să îți alegi bine oamenii cu care-ți petreci timpul 

Iubesc să petrec timpul cu oamenii, mă inspiră să-i observ, analizez, să le descoper provocările și să încerc să-i înțeleg. Fiind însă o fire empatică le preiau stările și rămân cu ele, de multe ori dublându-mi îngrijorările. Pentru că am vrut să-mi ofer mai multă protecție, într-o zi am făcut o analiză a relațiilor mele de prietenie. Ce îmi aduce fiecare, cum îmi petrec timpul și cum mă simt după întâlnirea respectivă. Așa am ajuns să mă văd mai des cu anumiți oameni, mai rar cu alții și deloc cu unii. Cred că oamenii din jur  pot fi comparați cu mesele pe care le avem. Câteodată ne tentează să mâncăm la fast food și apoi regretăm și ne simțim rău, altădată, când alegem mese sănătoase și delicioase, suntem bucuroși pentru decizia noastră și corpul ne răsplătește pentru cum se simte. 

  • Să alegi mai bine cum îți petreci timpul 

Mi se întâmplă des ca oamenii să se mire când află ce vârstă am. Paradoxul apare atunci când se uită cum arăt, le spun ce varsta am și ce am făcut până acum. Aud des “Doamne câte ai făcut până la 31 de ani”, “Arăți de maxim 25, dar ești mult mai matură.” Mă amuză copios, mai ales că nu cred că ar fi trebuit să iau alte decizii sau să fii făcut alte lucruri până la vârsta asta. Lucrurile au venit firesc spre mine și așa s-au aranjat. Am fost într-o continuă căutare, atrasă de nou și informații, așa că asta am făcut: am petrecut timp creând, ascultând, experimentând viața, trăind. Iar când trăiești autentic, nu te mai poți întoarce la o viață banală. Modul în care am ales să-mi petrec timpul, m-a adus unde sunt și sunt recunoscătoare că am ales să stau în casă citind, că am ales să plec la festivaluri chiar și când nu aveam așa de mulți bani, că am petrecut timp în liniște scriind și observând. Sunt ok să nu fiu la curent cu toate știrile de pe social media, atâta timp cât sunt la curent cu ce simt, cine sunt și ce vreau să fac. Deconectarea de exterior și conectarea la interior, este o altă metodă prin care se manifestă iubirea de sine. 

  • Să-ți comunici așteptările și gândurile 

Citeam recent într-o carte că iubirea este de de fapt un act de voință, intenție și muncă. Că noi avem capacitatea de a iubi infit, dar intenția și atenția noastră este limitată. Putem iubi 100 de oameni, dar ne putem dedica atenția câtorva. Oamenii pe care alegem, îți respectă gândurile, deciziile și vor fi de acord să le comunici așteptările. Să fii conectat la tine și să știi clar ce așteptări ai din orice fel de relație, este un act de self love. 

  • Să nu te mulțumești cu puțin 

În apartamentul în care locuiesc acum din București am o oglindă mare pe holul de la intrare. Oglindă pe care îmi scriu diverse mesaje, dansez sau mă privesc. Într-o zi, pe când petrecem timp în fața oglinzii, m-am văzut pentru prima dată cu ochii mei. Pe pielea întinsă am văzut deciziile grele pe care le-am luat până acum, situațiile tensionate, orele de muncă, întâlnirile cu clienții, tot ce am gândit pentru comunitate, orele petrecute scriind, planificând, visând, cursurile pe care le-am susținut. M-am uitat în ochii mei și mi-am spus: Wow, câtă experiență ai adunat, meriți mai mult. În aceeași lună mi-am mărit toate fee-urile pe care le aveam. 

  • Să vorbești cu tine ca și cum ai vorbi cu omul de care îți este cel mai drag pe pământ

De ziua unei prietene bune mutate din țară i-am trimis toți cunoscuții urări video. Iubitul ei le-am pus împreună și i-a făcut un video amintire în care o celebram cu toții. Una dintre urările din video începea așa: “Arăt oribil astăzi, am și capul asta mare și cearcăne și m-am mai și îngrășat. Dar chiar și așa nasol cum arăt m-am filmat să-ți spun la mulți ani.” Mesajul a continuat mai bine de un minut cu expresii și cuvinte grele la adresa ei. M-am simțit tristă pentru acea fată și mi-ar fi plăcut să-i spun să fie mai blândă, să vorbească mai frumos, să se încurajeze și o să treacă peste perioada asta. De multe ori ne este mai ușor să fim buni cu oamenii din jur, să le oferim lor atenție, ascultare, grijă, să le oferim lor tot ce avem noi mai bun. Poate cu gândul că o să primim validare înapoi, iubire, atenție, cu gândul că o să primim înapoi orice, când putem să ni le oferim singuri. Nu cred că am vorbit vreodată așa cu mine, dar mi s-a întâmplat să gândesc, poate că nu merit, că nu sunt suficientă, că nu sunt capabilă, că nu am cum să reușesc. Tot la începutul anului 2021 am început să îmi pun afirmații, să fac journaling, să am un jurnal de recunoștință, lucruri care m-am făcut să fiu mult mai atentă la ce cuvinte aleg când îmi vorbesc sau mă descriu. Modul în care vorbești cu tine sau despre tine, arată cât de mult te iubești. 

  • Să fii cel mai înfocat suporter al tău 

Eu: Aș vrea să îmi dau demisia să devin freelancer! 

Ei: Nu se poate, o să mori de foame. 

Eu: Vreau să-mi măresc fee-urile, să strâng bani și să călătoresc. 

Ei: Ai nevoie de cel puțin 5 ani să faci asta. 

Eu: Aș vrea să iau o pauză de la clienți, să mă recalibrez. 

Ei: E pandemie, o să mori de foame. 

De când mă știu m-am lovit mai mult de “Nu” și “Nu se poate”, decât de “Bravo, te susțin”. Iar pentru moment m-am simțit descurajată, singură, neînțeleasă. Apoi mi-am dat seama că oamenii din jurul meu îmi răspund din mintea lor, din limitele și fricile lor, nu din ale mele. Limitele mele sunt mai înalte, iar dacă vreau să le ating voi deveni cel mai mare suporter al meu. Acel fac înfocat care flutură steagul victoriei la orice oră din zi și din noapte, care aplaudă lovindu-și palmele cu putere, care îmi strigă numele cu gura larg deschisă până rămâne fără vocea, care sare când mă vede reușind, care are încredere în mine cu toată ființa lui și este pregătit să mă îmbrățișeze în zilele în care mă simt copleșită. 

Iubirea de sine este ca o formă de artă de care ai ocazia să te bucuri în fiecare zi. Viața ta devine filmul preferat pe care nu te saturi să-l privești, iar tu devii un personaj în care investești timp și emoții și de care îți este drag să-l privești cum cade, cum se ridică, cum speră, cum eșuează, cum visează, un personaj pe care îl iubești și cu care ești pregătit să-ți petreci restul vieții.

Dacă vrei să-mi povestești despre experiența ta cu dragostea de sine, mai ales de când ești freelancer, îmi poți trimite un mesaj aici.

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.

Stories
[ October 22, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Camelia Șirli: Fac un rezumat al zilei să conștientizez lumea din jurul meu

Continuăm seria de obiceiuri introduse de oamenii din comunitatea NO.MAD Talks în viața lor, cu povestea Cameliei Șirli, part-time freelancer. Dacă ai ratat interviurile cu primii trei freelanceri, poți citi aici povestea lui Paul, a Mihaelei și cea mai recentă a lui Dima, care stă pe cuie ca să-și găsească răspunsuri la întrebări.

1. Spune-mi câteva lucruri despre tine. Cu ce te ocupi și ce îți place cel mai mult din ceea ce faci?

Cred în povești, super eroi și zâne. Viața mea acum se poate asemăna cu un cocktail, la rețeta căruia încă mai lucrez: 2 părți Nod Makerspace unde îmi petrec mare parte din zi, 1 parte frânturi din ceea ce descopăr în fiecare zi și le transfer în schițele mele, 1 parte povești cu zâmbete pe care le adun într-un jurnal de călătorie – aventura mea în Coreea de Sud din toamna lui 2019 asezonate cu schițele și fotografiile mele.

2. Ai o rutină de dimineață? 
Am o singură rutină care nu se modifică orice s-ar întâmpla – inclusiv când am fost în carantină cu Covid – la 6:45 mă trezesc să-l hrănesc pe NiNu-chan, motanul meu.  Restul uneori îmi ies alteori nu chiar.

3. Cum te motivezi în zilele în care nu te simți productivă sau nu ai chef? 
O data la ceva timp îmi dau voie o zi sau chiar un weekend să stau în acea stare de neproductivitate și mi-o asum – consider acel timp ca o hibernare.
În restul zilelor îmi pregătesc o cană mare de cafea sau ceai – depinde de stare și/sau oră, îmi pun un playlist care știu că mă scoate din orice stare ciudată – pentru mine muzica este nelipsita și mă ajută foarte mult, îmi fac o listă cu ce vreau să fac în ziua respectivă – ador listele,  mă îmbrac cu ceva colorat și efectiv mă apuc de treabă.

4. Ne-ai povestit că anul trecut, în pandemie, ai introdus în programul tău un obicei de seară. Un jurnal detaliat care descrie ziua ta. Ne poți spune exact cum arată, ce scrii și ce s-a schimbat în viața ta de când ai introdus acest obicei? 
Este mai mult un rezumat al zilei compus din patru părți: 7 puncte Ce am făcut, 7 puncte Ce am văzut, 1 Auzit și 1 Desen. M-a ajutat foarte mult să observ, să aud, să conștientizez în fiecare zi lumea din jurul meu. Este un exercițiu pe care l-am descoperit în cartea lui Lynda Barry – Syllabus.

5. Ai alte obiceiuri pe care le-ai mai introdus sau ai în plan să le introduci? 
În fiecare luni îmi cumpăr flori galbene. O dată la două săptămâni am o zi în care nu îmi planific nimic. Îmi doresc foarte tare să introduc  într-un viitor apropiat 3 zile pe săptămână să scriu de la 6 la 8 dimineața  – în acest moment am un program destul de haotic când e vorba de lucrat la carte.

Camelia SirliNu există momentul perfect sau planul perfect! Dacă simți că e ce trebuie atunci e ce trebuie, doar fă primul pas!

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.

Stories
[ October 20, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Cum îți faci un plan de economisire ca freelancer?

În călătoria ta către freelancing ai întâmpinat cu siguranță păreri îngrijorătoare față de situația ta financiară. Prietenii, părinții și probabil chiar tu însuți ți-au pus întrebarea nu tocmai încurajatoare: „Cum o să te descurci cu banii?”. Una dintre cele mai întâlnite griji ale celor care își doresc să devină freelanceri este cea a pierderii sentimentului de stabilitate financiară. Când îți gestionezi singur munca, trebuie să înveți și cum să ai o relație sănătoasă cu banii și cum să-i economisești.

Statisticile arată că aproximativ 83% din români încearcă să economisească mai mult, indiferent de sursele lor de venit – fie că sunt freelanceri sau angajați. Deși preocuparea oamenilor față de economisire este certă, când vine vorba de practică, cei mai mulți dintre aceștia nu au o rutină concretă și în final nu reușesc să-și atingă obiectivele de economisire propuse.

Întrucât freelancerii sunt cei mai predispuși unui venit inconsistent și instabil, acest lucru crește riscul de a eșua în planurile de economisire, perpetuând o relație complicată cu banii. Managementul financiar nu are o rețetă simplă pe care o poate pune în practică oricine. Există însă câteva lucruri pe care le poți face ca freelancer pentru a-ți îmbunătăți abilitățile de gestionare a veniturilor proprii. Iată câteva puncte de pornire pentru a-ți face un plan de economisire ca freelancer.

1. Prima plată pe care trebuie să o faci este către tine

Stabilește-ți un salariu fix în fiecare lună și asigură-te că e prima plată pe care o faci. Acest lucru te va ajuta să-ți organizezi responsabilitățile și plățile, asigurându-ți un venit sigur. Te poți plăti pe tine ca business owner în două moduri: îți oferi un salariu la fel ca unui angajat al companiei, reținând impozite din salariu, sau îți extragi beneficii din profiturile afacerii tale în funcție de necesități. Odată ce ai decis ce modalitate de plată este mai bună pentru tine, trebuie să te hotărăști la o sumă.

Dacă ai ales sa-ți plătești un salariu, ia în calcul taxele și impozitele aferente respectivului salariu. Încearcă să rămâi în limitele reale ale capacității veniturilor tale ca freelancer. Dacă ai ales să extragi beneficii, plata ta ar trebui să provină din profitul net al companiei, care reprezintă venituri minus toate cheltuielile operaționale. O regulă generală este să te plătești cu un procent fix din profitul companiei, astfel încât compensația ta să se poată ajusta în funcție de performanța afacerii tale. Deși este recomandat să te plătești pe tine prima dată, acordă atenție procesului. Pe parcurs, pot apărea greșeli majore pe care este ușor să le eviți, cum ar fi amestecarea finanțelor personale și ale afacerii tale, plata inconsistentă a salariuluisau omiterea taxelor și impozitelor.

2. Diferențiază banii firmei de banii personali

Ca freelancer, finanțele personale și cele ale business-ului tău pot foarte ușor să se amestece, iar la final confuzia să te lase fără bani. Ca metodă de organizare a veniturilor tale, este important să diferențiezi între veniturile business-ului tău și veniturile tale personale. Acordă atenție plăților pe care le faci și păstrează bonurile și facturile personale separat de cele ale business-ului tău.

  • Fă-ți conturi separate

O metodă care poate introduce mai multă claritate asupra veniturilor tale este crearea unor conturi separate pentru business-ul tău și pentru tine. Sugestia este să-ți creezi un cont de business și un cont personal. Pe lângă acestea două, dacă ți-ai propus să economisești, contul de economii este indispensabil. Va trebui să ții cont și de banii pe care vrei să-i pui deoparte, iar un cont separat va face lucrurile mai clare.

  •   Nu uita de taxe

Păstrarea finanțelor personale într-un cont separat de cel de business va fi de mare ajutor atunci când va trebui să plătești taxele firmei, făcând întreg procesul mai ușor și mai clar. Dacă fiscalitatea te sperie, poți contracta un contabil care să te ajute în deslușirea tuturor ramificațiilor care pot apărea în managementul finanțelor tale.

3. Ține evidența banilor cu ajutorul aplicațiilor

Ca freelancer este foarte probabil ca sursele tale de venit să varieze de-a lungul timpului, iar sumele pe care le încasezi lunar să nu fie constante. Acest lucru poate fi benefic, dar variațiile pot crea și confuzie, care în final va acționa împotriva ta. Ca să-ți fie mai ușor să planifici banii pentru lunile în care veniturile tale se întâmplă să fie mai mici, e util să folosești aplicații sau platforme de online banking pentru a ține evidența încasărilor lunare, a cheltuielilor și taxelor.

Mint se află printre cele mai utilizate aplicații pentru monitorizarea bugetului. Aplicația te ajută să stabilești un buget și să-l monitorizezi, iar partea bună este că Mint se integrează cu contul tău bancar, contul de credit și contul de împrumut, așa că nu va fi foarte dificil să-i dai de cap.

Pentru economii, aproximativ orice aplicație de mobile banking ale băncilor din România au integrate funcții specializate, fie că este vorba despre posibilitatea de a deschide conturi de economii, fie că vorbim despre „seife” integrate în aplicație care îți permit să pui bani deoparte, așa cum găsești, spre exemplu, în aplicația Revolut. Există și o mulțime de programe de facturare gratuite, cum ar fi Easybill, FGO sau aplicația SmartBill, care te pot ajuta să gestionezi mai bine această parte a finanțelor tale.

  • Automatizează-ți plățile

Tehnologia te poate ajuta și să-ți automatizezi plățile, făcând povara facturilor recurente aproape insesizabilă. Poți alege să-ți automatizezi plățile pentru facturi folosind aplicații mobile furnizate de banca la care ai cont sau aplicații și tool-uri financiare, construite special pentru a te ajuta cu managementul financiar. În plus, te vor ajuta și programele de facturare, întrucât cele mai multe dintre ele au integrată și funcția de plată recurentă.

4. Creează-ți o structură pentru bugetul tău lunar

Pentru a ține evidența cheltuielilor tale lunare și a te asigura că nu-ți depășești propriile limite financiare, e util să-ți creezi o structură a cheltuielilor tale sau un buget lunar. Gândește-te ce surse de venit ai. Cât de des și ce sume încasezi? Astfel de întrebări te vor ajuta să ai o viziune mai clară asupra veniturilor tale, astfel încât să-ți stabilești un buget real și să-ți formezi un stil de viață autosuficient, care să-ți permită să și economisești.

Ca să-ți poți seta bugetul, poți să iei în calcul această structură pe care să o implementezi și apoi să o optimizezi în funcție de nevoile tale. Încearcă regula 50/30/20 drept cadru simplu de bugetare: alocă 50% din venitul tău pentru nevoi, păstrează 30% din venit pentru dorințe și alocă 20% din venit pentru economii și rambursarea datoriilor. Veniturile, cheltuielile și prioritățile tale se vor schimba în timp. Ajustează-ți bugetul în consecință.

  • Stabilește-ți un buget pentru cheltuielile lunare fixe

Ca să nu ieși din schema bugetului tău, calculează ce sumă este necesară pentru cheltuielile tale fixe pe o perioadă de o lună. Poți să incluzi aici sumele cheltuite pentru chirie, utilități, facturi și cumpărături pentru casă și orice crezi tu că îți este absolut necesar în decurs de o lună. Apoi încearcă să optimizezi bugetul în funcție de suma rezultată.

  • Stabilește-ți un buget săptămânal pentru nevoi principale

În același timp, știi bine că freelancer fiind, vei avea zile în care nu vei lucra de acasă sau vei simți nevoia de o pauză. Pentru ca acest lucru să nu-ți încurce planurile financiare, este util să-ți construiești un buget săptămânal pentru nevoile tale principale personale și ca freelancer. Aici poți include cheltuieli pentru lucrul din spațiile de coworking, masa în oraș, ieșirile la film sau la un vin.

  • Stabilește-ți un buget săptămânal pentru dezvoltare personală

Va trebui să iei în considerare și dezvoltarea personală atunci când îți creezi un buget. Gândește-te la cheltuielile săptămânale pe care le ai pentru tine și creșterea ta: cărți, cursuri, abonamentele pentru aplicații și orice te face să te dezvolți ca persoană și include-le în bugetul tău. Iată cum ar putea arăta un buget lunar al unui freelancer care încasează 5000 lei ca venituri/lună și își propune să aloce 10% din aceștia pentru economii.

Buget pentru cheltuieli lunare fixe: 2600 lei, dintre care:

Chirie: 1500 lei

Utilități: 300 lei

Cumpărături: 600 lei

Facturi și abonamente: 200 lei

Bugetul săptămânal pentru nevoi: 300 lei, dintre care:

Work from pub: 100 lei

            Masa în oraș: 150 lei

            Ieșire la film: 50 lei

La finalul lunii: 1200 lei

Buget săptămânal pentru dezvoltare personală: 200 lei, dintre care:

            Cursuri: 100 lei

            Cărți: 50 lei

            Abonamente aplicații: 50 lei

La finalul lunii: 800 lei

Din veniturile lunare de 5000 lei, a fost alocat un buget pentru cheltuieli de 4600 lei pentru întreaga lună, iar în contul de economii vor rămâne 400 lei, adică 8% din venitul total. Pentru a îndeplini obiectivul de economisire de 10% din venituri, va trebui să optimizezi bugetul, fiind atent la creșterea încasărilor și diminuarea cheltuielilor.

5. Investește în creșterea ta și a afacerii tale

Continuitatea unei afaceri, în special atunci când ești freelancer, depinde de o muncă perpetuă și o investiție de resurse financiare și de timp. Prosperitatea îți este asigurată numai dacă investești în tine și în afacerea ta, așa că nu uita să adaugi și asta în bugetul tău.

Poți include aici cursuri de specializare în domeniul tău, cursuri pentru noi skill-uri, investiții în promovarea afacerii tale pe social media sau investiții într-un site pentru business-ului tău.

6. Minimizează riscurile viitoare

Situațiile neașteptate pot fi un factor care afectează considerabil veniturile și care te împiedică să economisești. Pentru a diminua povara cheltuielilor neprevăzute, gândește-ți bugetul în așa fel încât să ai un plan de rezervă.

  •  Construiește-ți un fond pentru urgențe

Pune deoparte cel puțin 10% din cât câștigi într-un fond de urgențe. Cheia în economisire și în crearea unui fond pentru urgențe nu este neapărat suma pe care îți propui să o economisești lunar, ci perioada când vrei să pui deoparte banii respectivi. Recomandarea specialiștilor este să pui banii deoparte imediat ce i-ai încasat, fără să aștepți până la finalul lunii.

  • Caută o asigurare de sănătate avantajoasă

Nu putem uita de sănătate atunci când vorbim de munca de freelancer. O asigurare de sănătate avantajoasă te poate scăpa de cheltuieli majore în caz de accident sau de îmbolnăvire. Poți încerca pachetele anuale de asigurare medicală pentru freelanceri și antreprenori PriMed. În funcție de necesitățile tale, poți alege pachete pe care le poți plăti în două sau trei rate și beneficiezi de servicii profesioniste pe tot parcursul anului.

  •    Investește într-un fond de pensii

Este recomandat să începi să economisești și pentru momentele în care nu vei mai putea lucra. Investițiile într-un fond de pensii sunt de nelipsit pentru a-ți asigura un venit pentru mai târziu în viață. În funcție de forma juridică pe care ai ales-o, vei cotiza la un fond de pensii asigurat de stat. Dacă funcționezi sub formă de PFA, vei plăti un procent către fondul tău de pensii. Dacă funcționezi sub formă de SRL și îți plătești salariu, ți se vor reține impozite și taxe care ajung și către fondul de pensii.

Însă pentru o suplimentare a veniturilor pe care îți dorești să le ai atunci când nu vei mai fi activ din punct de vedere profesional, poți alege să-ți creezi un fond de pensii privat pe care să-l administreze o bancă. Propriu-zis, acest cont de pensii este asemănător contului de economii, poți alege ce sume vor fi virate lunar, contribuind cu mai mult sau mai puțin, în funcție de situație. Poți, de asemenea, să pui pauză viramentelor atunci când într-o lună nu poți plăti.

7. Actualizează tarifele proporțional cu timpul tău dedicat pentru muncă

Atunci când simți că munca ta nu dă roade deși petreci cea mai mare parte a timpului tău muncind, e momentul să dai update tarifelor tale. Nu-ți subestima munca, dar încearcă să optimizezi tarifele în așa fel încât să nu depășească nivelul serviciilor pe care le oferi. Poți face asta rugându-ți clienții să-ți ofere feedback, pentru a-ți îmbunătăți serviciile sau modul de livrare. De asemenea, poți participa la cursuri de specializare sau perfecționare a skill-urilor tale. Odată ce ai ajuns la o calitate a serviciilor care să te mulțumească și care simți că te reprezintă, încearcă să actualizezi și tarifele pe care le aplici. Creșterile nu trebuie să fie majore – chiar și o creștere de 5% poate face diferența atunci când simți că munca îți este subapreciată.

  • Cunoaște-ți volumul și valoarea muncii

Altfel spus, fă o analiză a activității tale astfel încât să știi care este minimul de ore în care trebuie să muncești pentru a-ți acoperi cheltuielile. De exemplu, pentru a obține cei 5000 lei  pe care i-ai alocat în bugetul tău lunar, ar trebui să vinzi, livrezi și facturezi 50 de ore a 100 lei/oră. Trebuie să iei în considerare și faptul că lucrurile nu vor fi la fel de simple în fiecare lună. Vor exista luni în care veniturile tale vor fi mai reduse sau încasările vor lipsi. Pentru a face față unei astfel de situații, sfatul ar fi să-ți faci un fond de economiii care să însumeze cel puțin bugetul pentru 3 luni (3 x 5000 lei/lună). În lunile în care venitul este mai mare de 5000 lei, diferența va fi cea care va contribui la acest cont de economii.

  • Păstrează echilibrul dintre timpul de lucru alocat și recompensele financiare

Oricât de importantă poate fi creșterea venitului, amintește-ți că timpul tău are valoare și încearcă să nu cazi în capcana proiectelor multiple. Încearcă să găsești și să păstrezi echilibrul între timpul alocat pentru un proiect și recompensele financiare. Gândește-te cât timp îți este necesar să duci proiectul până la final: câteva ore? O zi? O săptămână? Apoi pune în balanță beneficiile – de tip financiar și nu numai – pe care ți le poate aduce acel proiect. Dacă balanța tinde să se încline, indicând un efort mare și prea puțin recompensat, este posibil ca proiectul respectiv să nu fie pentru tine. Pe baza acestui raport îți poți alege proiectele la care ești dispus să lucrezi. Ține minte că tu ești cel care decide cum, cu cine și pentru ce proiect lucrează. Încearcă să iei deciziile inteligente pentru afacerea ta, dar și pentru tine și bunăstarea ta.

8. Diversifică-ți sursele de venit

Găsirea de noi surse de venit este un element esențial în freelancing. Va trebui să cauți noi surse în mod regulat, dar nu uita să cântărești bine orice decizie, astfel încât să respecte echilibrul timp-beneficii. Ca să poți diversifica sursele de venit, realistic ar fi să-ți diversifici și skill-urile sau domeniile în care lucrezi. Caută mai întâi cursuri sau oportunități de învățare a unor skill-uri pe care vrei să le practici. Varianta unui mentor în domeniu este cea mai eficientă, dacă îți place să înveți prin practică. Apoi încearcă să implementezi ceea ce ai învățat, lucrând pe mai multe nișe. Gândește-te și la modalități prin care poți genera un venit pasiv. Dacă ești freelancer pe zona de scris, poți crea cursuri online sau poți vinde ghiduri și cărți.

Managementul resurselor financiare necesită un nivel înalt de atenție, dar acest lucru nu ar trebui să te sperie, nici măcar dacă ești freelancer. Dacă începi prin a-ți cunoaște în orice moment volumul venitului încasat, dar și destinația banilor tăi, ai făcut deja pași importanți către îmbunătățirea relației tale cu banii. Atât timp cât rămâi organizat, este posibil să bugetezi, să economisești și să cheltui cu înțelepciune pentru afacerea ta și pentru tine.

Ține minte elementele cheie ale economisirii ca freelancer:

  • Plătește-te pe tine mai întâi
  • Diferențiază banii firmei de banii personali
  • Folosește aplicații cu ajutorul cărora să gestionezi mai bine banii
  • Creează-ți un buget lunar, monitorizează-l și optimizează-l
  • Investește în creșterea afacerii tale și în tine
  • Minimizează riscurile (sănătate, pensii, urgențe)
  • Actualizează-ți tarifele proporțional cu efortul și timpul depus
  • Diversifică-ți sursele de venit

Este o metodologie integrată pentru care va trebui să dedici timp și concentrare pentru a-i putea atinge toate punctele și a începe să economisești. Îți vor fi necesare 2-3 luni până să pui totul la punct, iar procesul va fi unul continuu. Cu toate acestea, diferențele vor fi sesizabile în conturile tale încă de la primele modificări din listă. În orice caz, beneficiile vor depăși marele dezavantaj de a fi perseverent și a avea răbdare.

Odată ce îi vei desluși modalitățile de funcționare, acest plan îți va fi călăuză și te va ajuta să-ți construiești o relație mai bună cu banii tăi, te va învăța cum și unde să îți direcționezi banii, îți va permite să economisești și te va proteja oferindu-ți o plasă de siguranță atunci când întâmpini situații neașteptate. Iar dacă ți se pare dificil să-ți pui finanțele în ordine sau te împotmolești pe drum, recomandarea este să ceri ajutorul celor de la Banometru, pentru consultanță și coaching financiar.

Banometru este programul de educație financiară care îți oferă sprijin în mod gratuit pentru a-ți crea un plan potrivit ție. Principalele direcții pe care le poți urma în lucrul cu un coach din program sunt crearea unui plan de rambursare a datoriilor, a unui plan de economisire sau de generare de venituri suplimentare.

Stories
[ October 17, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Am trăit 14 zile împreună cu freelancerii din comunitate

Mă privește în ochi, mă atinge cu grijă pe umăr și îmi spune “mulțumesc pentru experiență”. Ne-am sincronizat zâmbetele și atunci mi-am dat seama că a fost o experiență pentru amândoi, pentru noi toți. Poate vocea lui a fost, de fapt, vocea tuturor freelancerilor cu care am împărțit casa în ultimele 14 zile. Sunt într-o perioadă în care toate lucrurile sunt în schimbare, mă simt prinsă într-un nisip mișcător care pare că nu mă lasă să întind mâinile după liana salvatoare. Un mulțumesc sincer și o privire blândă m-au făcut însă să văd că am și acel lucru stabil pe care-l căutăm, comunitatea. Uit, câteodată uit că freelancerii din comunitate au puterea să devină stâlpi, să mă susțină tacit, să fie tot timpul acolo dornici să ne revedem, să petrecem timp împreună. 

Ultimele 14 zile au fost la fel. Am locuit și muncit împreună din satul Viștea de Sus de la Casa de Vacanță Domestic. Și uite așa diminețile care la București păreau grele și obositoare, s-au transformat în dimineți lungi și pline de chef, chef de cuprins toată pădurea cu privirea și respirat aer cu poftă ca și cum ar fi prima dată când respir.

Doamna Sofia din Viștea de Sus care mi-a oferit o găleată cu nuci

Viștea de Sus este un sat la poalele munților Făgăraș, munți spre care am alergat aproape în fiecare zi. Cu nasul roșu, coapsele înghețate și noroi pe adidașii negri care erau obișnuiți să alerge doar pe asfaltul din parcurile capitalei, am pășit ritmat pe potecile satului și am lăsat natura să devină parte din rutina noastră. La Viștea de Sus m-am simțit în fiecare zi iubită necondiționat: de pisicuța din fața casei și cei trei pui care abia așteptau să te trezești, de cățelul vecinei care își strecura capul printre gratiile gardului de fier doar să te salute, de sătenii cu care m-am sincronizat adesea pe ulițe, care fie îți ofereau binețe, fie nuci sau gogoși. 

Viștea de Sus a devenit pentru două săptămâni satul freelancerilor și asta am înțeles într-o zi la singura pizzerie din zonă când, ospătărița ne-a întrebat cu ochi curioși: “Voi sunteți freelancerii?” Ne-a văzut la Casa de Cultură din Orașul Victoria când, timp de două ore, le-am povestit copiilor despre ascultare, visuri, despre ce înseamnă să ieși din rând și despre freelancing. Ospătărița noastră blondă cu părul ondulat și ochi albaștri trecuse din rol de copil, în rol de adult, iar modul în care tasta pe telefon cu vârful unghiilor ascuțite m-a făcut să înțeleg că era un rol necesar. 

Când mi-a venit ideea de #nomadhub povesteam cu un prieten despre cum ar fi să lucrăm de la munte o perioadă mai lungă de timp, dar nu doar noi, să împărțim casa cu alți oameni care sunt mânați de aceleași visuri. Zis și făcut. Două luni mai târziu ne-am trezit că traficul din București a fost înlocuit de ciripitul păsărilor, mesele la restaurante de mâncăruri pregătite de freelancerii din casă, plimbările în parcurile aglomerate de plimbări prin pădure, hainele elegante de hanorace și bocanci, timpul petrecut pe social media de timp pentru povești și conexiuni. Mi-a fost teamă că nu ne vom înțelege sau că nu vom avea suficient spațiu sau poate că cineva nu va fi  mulțumit. Dar cine ar putea să nu fie mulțumit de o casă în care respectul, creativitatea și schimbul de idei sunt pe primul loc?

Am petrecut 14 zile la munte cu freelancerii din comunitate și am învățat de la fiecare câte puțin. Am ieșit din rolul de gazdă și mi-am dat voie să mă lasă inspirată de ei, de modul în care-și organizează ziua, cum își fac planuri, cum își văd viața, cum se lasă pierduți în dezbateri, cum visează, cum lucrează, cum gândesc. Am încetinit ritmul pentru 14 zile și am înțeles că întrebările multe pe care le am despre viață nu fac ca tot ce am creat să devină instabil, ci mai degrabă adaugă cărămizi noi la fundație. 

Mulțumesc freelancerilor care au participat la prima ediție #nomadhub, plănuim să mai facem asta. Dacă vreți să trăiți experiența lucratului și trăitului împreună, îmi puteți scrie oricând aici.