După lucrul de acasă, recunosc public, nu prea mă dau în vânt. Mersul la birou m-a organizat altfel, mi-am permis să mai trag câte o fugă cu colegii la o cafea, la o gură de aer și poate, câteodată, să mâncăm împreună (chiar dacă, de cele mai multe ori, nu m-am desprins de laptop în pauzele de prânz). Îmi încep zilele, de când mă știu, la cafea, unde stau maxim jumătate de oră, cât să verific cancanurile zilei sau cât schimb niște vorbe cu o prietenă. Și apoi îmi încep ziua de lucru.

Ziua 1. E dimineață. 8.15 a.m. mai exact. Prima zi a Stării Naționale de Urgență… hmmm care stare de urgență și de ce tocmai azi, când țara asta e în stare de urgență de vreo 30 de ani, cel puțin? Hai, e prea de dimineață, îmi spun și chiar nu facem politică, remember?

Așa a început încă o zi de muncă, pentru mine. Lucrez ca freelancer din 2008 și, în toți acești 12 ani am avut doar 2 joburi de birou, fiecare de 3-4 luni, maximum. Undeva, în sinea mea, după 10 ani de presă în București, în 2008 am hotărât că îmi ajunge. Viața ne surprinde la fiecare pas. 2020 ar fi trebuit să fie un an fabulos, după toate statisticele, previziunile astrale și numerologie… NOT! A început prost, se desfășoară la fel, pentru multă lume. Dar în tot haosul acesta suntem datori fiecare să facem lumină!

Ceasul sună de  la 5.30 de când au apărut primii bolnavi de coronavirus. Nici snooze nu mai există de atunci. Îl opresc repede ca sa nu trezesc toată casa. Mă strecor din pat cu ochii lipiți în timp ce îmi doresc cu ardoare să nu mă lovesc și de data asta în colțul ascuțit al patului. Nici pisica, mereu dornică de mângâieri, nu schițează vreun gest. Primul reflex e să mă uit pe ultimele știri. Internaționale, nu naționale că aici vine bilanțul doar o dată la prânz. Iau micul dejun citind știri îngrozitoare despre Italia. Termin rapid pentru că orice apetit pălește în fața fotografiilor care îți dau de înțeles că e extrem de grav și incontrolabil ce se întâmplă în țara în care toți ne-am făcut cel puțin o vacanță și abia așteptăm să revenim. Pragmatic ar fi să vorbesc la trecut. Nu știu cine se mai gândește la o vacanță acum în însorita Italie sau la o vacanță în general.

Pentru că eu practicam #socialdistancing și înainte, parcă cu prea mult entuziasm, am zis să mai împărtășesc cum să-ți gătești ceva rapid care să nu te distragă de la alte sarcini. Eu am fost prevăzătoare și de când m-am măritat gravitez în jurul mamei pe o rază de maxim 2 km. La fel m-am gândit și astă-vară când ea a propus să “coacem” vinete… m-am asigurat că le pune bine la congelator pentru situații de urgență. Deci, astăzi avem – the making and eating of zacuscă, acest ratatouille românesc, acest tocăniț’ cu de toate.

Salut! Eu sunt Yoyo şi de mai bine de 6 ani lucrez de-acasă. Ok, recunosc că din când în când mai ieşeam prin cafenele cu laptopul dar, având în vedere că vrem să fim responsabili în perioada asta, nu o să vorbesc despre escapadele mele de freelancer cafegiu cu dor de ducă, ci despre cum lucrez de acasă fără să mă urc pe pereţi de plictiseală, fără să mă panichez şi fără să pierd timpul.

Cel mai ușor este să te pierzi în vria entuziasmului. Să ți se pară că știi care este drumul tău, dar atunci când apar mai multe cărări nu te poți abține să nu le încerci pe toate. Să vezi ce-o fi acolo și ce-o să iasă. Nu spun că este rea curiozitatea, spun că pentru un brand cel mai nociv este să nu-și cunoască de la început clar traiectoria, cu cât i se pare că experimentează mai mult, cu atât își pierde de fapt din energie și din autenticitate. Am construit multe brand-uri de la zero pentru clienți, antreprenori sau companii care lansau produse, și acolo este întotdeauna mai ușor pentru că tu ești perechea de ochi din exterior. Dar, ce te faci când este de vorba de brand-ul tău? Cum te detasezi de el, cum îi definești un nucleu clar, cum îi stabilești drumul fără să-l lași să umple hai-hui și să-și risipească energia. În situația asta m-am aflat cu NO.MAD Talks. Mi-a fost greu să-l văd clar de la început și am avut nevoie de oameni în jurul meu care să devină privirea din exterior, să-mi spună cum să-l privesc ca să crească singur, organic, indiferent de mine. Ca să rezolv această problemă cu care știu că s-au mai întâlnit mulți antreprenori sau freelanceri l-am invitat pe Alian Gavriluțiu să vorbească despre asta la Seratele NO.MAD. Așa că pe 12 februarie, începând cu ora 16.00, o să luăm notițe de la Alain despre cum să construim brandul clar de la început. Și-a propus să împartă toți participanții în echipe și să lucreze practic pe brand-uri luate de la zero, pentru că și el ca și mine crede în exercițiu mai degrabă decât în teorie. 

,,Ne pare rău, am primit o altă ofertă mai bună”, scria negru pe alb în email-ul pe care tocmai îl citeam. Erau 500 de euro pe lună pe care aveam să-i folosesc în excursia din vară. De când am văzut mesajul și până am început să plâng au trecut trei secunde. De când am început să cred despre mine că nu sunt suficient de bună și că nu o să-mi mai găsesc niciodată alt client au trecut cinci secunde. De când am deschis LinkedIn-ul să îmi caut job-uri și să mă angajez full-time au trecut 60 de secunde. (more…)