De doi ani (tocmai ce i-am împlinit) lucrez la o firmă americană de logistică și transport, pe partea de comunicare, iar activitatea mea poate fi făcută de oriunde, nu trebuie musai să vin la birou, mai ales că de un an ne-au mutat și într-o zonă care nu este pe placul meu, poate doar priveliștea de la etajul al 11-lea să compenseze. Așa că bombăneam de multe ori cu colegele să lucrăm de acasă, că ce sens are să ne mișcăm fundurile tocurile prin praful din Rahova. Pe sistemul careful what you wish for, deja sunt trei săptămâni de când lucrăm de acasă.

Singura parte care îmi lipsește mult – și când spun mult, it’s like a lot, pentru că făceam zilnic între 10k și 20k de pași – este mersul pe jos, prin parcuri, pe străzi în căutare de case vechi, de detalii și de design și cititul în cafenele descoperite din mers. În rest, all good cu trezitul fără alarmă, asta fac de mult timp, lucrez din pat, de la birou, de pe canapea, nu am un obicei anume, depinde de ce lumină am în cameră (sunt dependentă de fotosinteză).

Apartamentul în care locuiesc de aproape patru ani și pe care îl împart cu prietenul meu are un living mare și două dormitoare mai mici, o baie, o bucătărie și un balcon-terasă cu care m-am scos, mai ales în perioada asta, pentru că pot să citesc, să visez, sa mănânc pe balcon și să admir apusul și parcul Tineretului.

Nu fac gimnastică acasă în afară de cinci minute pe ceas, dimineața, ca să ma dezmorțesc, în rest nimic, nada, nulla, iar în ziua când e rândul meu să duc gunoiul, urc și cobor pe scări și obosesc așa de tare, încât adorm la 22 (rolling eyes). Nu mă îmbrac de birou, stau tot în pijama, trening, tricouri de casă și am o stare bună, îmi păstrez rutina de îngrijire a pielii și mă dau cu parfum. Ascult jazz și muzică chill, mai bag câte un nicecream.fm și un radiocafe, alt radio drag mie.

Gătesc cam zilnic, de la clasicul mic-dejun cu pâine prăjită și ouă în diferite variante sau avocado, până la paste, musaca, fripturi și tocănițe. Zilele trecute, de exemplu, am făcut o tocăniță balcanică, după una dintre rețetele lui Exarhu, cu ardei, usturoi sau ceapă, roșii și brânză, și a ieșit demențial, nu durează mai mult de 20 de minute cu tot cu tocatul legumelor. Gătesc mâncăruri care să nu consume mult timp pentru că în timpul acesta pot citi, doh.

Și am ajuns la ceea ce fac de când eram eu mică, nu doar acum când #stauacasășicitesc: cititul și mirositul cărților, care pentru mine sunt sursă de energie zilnică. Citesc multă ficțiune, așa fac de când mă știu, cred că de aceea am devenit și mai empatică, jurnale, memorii, biografii. Am dat comandă de noi cărți de la Editura Litera, m-am înfipt deja în ele, iar astăzi dăm comandă de la Oala cu bunătăți, să sărbătorim aniversarea noastră cu sarmale, salată de boeuf și o ciorbă cu afumătură. ????

Maria este specialist în comunicare, mare pasionată de citit și de comori arhitecturale.