#jurnaldenomad 

După ce am locuit în Bali mai bine de 10 luni, m-am decis anul asta să încep din nou călătoria de digital nomad în Asia. Planul fiind să petrec două luni în Thailanda, apoi India și Bali. Dar, cum este viața de digital nomad, planul este momentan în minte, lăsând loc flexibilității. 

De ce am plecat iar din România? 

Am început să călătoresc în Asia pe durate mai lungi acum trei ani și de atunci s-a schimbat percepția mea în general asupra vieții. M-a inspirat stilul lor lejer de a trăi, de a fi, de a-și lăsa spațiu mai mult într-o zi pentru familie, bucurie, sănătate, pentru viață. Vin dintr-o mentalitate în care am pus mult timp munca pe primul loc, iar când spun primul loc, mă refer ca până la vârsta de 30 de ani nu știam mai nimic despre mine, nu aveam hobby-uri și nici nu îmi cunoșteam prea mult lumea interioară.  Ajunsă în Asia, acest concept de a trăi viața doar prin reușite profesionale mi-a fost dărâmat, și am făcut loc necunoscutului și a relaxării. Așa am început să fac mai multe cursuri pentru a mă conecta la lumea mea interioară și a mă înțelege mai bine, apoi mi s-au deschis ușile mai mult către feminitate etc. Îi datorez extrem de multe lucruri acestui continent, îi datorez sănătatea și liniștea mea. Cred că dacă continuăm să am stilul de viață pe care îl începusem în România, nu ajungeam foarte departe, sau cel mai probabil drumul de muncă istovitoare mă ducea către o boală gravă. În ultimii trei ani, am făcut dus-întors între Asia și România, alegând să petrec câteva luni pe an și acasă, asta mai mult de dragul părinților și de dragul comunității NO.MAD. 

Între Asia și România stilul de viață este extrem de diferit și o să spun pe scurt câteva lucruri pe care le-am simțit eu ca fiind diferite la mine. 

• În România am făcut mai puțină mișcare 
• În România am petrecut mai mult timp în casă 
• În România am petrecut mai mult timp în fața ecranelor: laptop / telefon 
• Ca stare, m-am simțit mai demotivată și capacitatea de a visa și a planifica mi-a scăzut 
• În România am fost mai puțin atentă la alimentație 
• Am dormit mult mai prost 
• Am simțit mai multă frică legată de partea financiară 
• Am simțit mai multă frică în general, pentru a face schimbări mari sau a visa departe 

Nu dau vina pe țară pentru cele de mai sus, spun doar cum s-a simțit pentru mine revenirea acasă. Cred că mult timp am avut așteptări mari de la România, dar acum văd foarte clar după ce m-am plimbat prin lume, că nouă ne este frică de idei noi. Și asta este concluzia mea în mare parte cu România, îmi aduc aminte și când am început să vorbesc despre freelancing acum mai bine 7 ani și foarte puțin oameni înțelegeau domeniul sau voiau să afle mai multe. Am mai vorbit și viața de Digital Nomad, și deși capătă din ce în ce mai multă notorietate, încă este un concept care pare departe de fi real. De ce? Presupune ieșirea din confort și ieșirea din frică, acolo unde pare că de multe ori prindem rădăcini. 

Cu ce mă ocup ca digital nomad? Adică cum fac banii? 

Asta este una dintre întrebările pe care le primesc cel mai des când le spun oamenilor că iar plec la drum. Fac în continuare comunicare (job-ul meu principal de mai bine de 14 ani), adică strategie de comunicare, content, cursuri de comunicare și de personal branding, iar pentru că am făcut foarte multe cursuri în Asia, ca activitate secundară am și clienți pe wellbeing coaching, ce înseamnă asta? Înseamnă că ajut oamenii să se cunoască mai bine, să devină mai liniștiți și mai puțin stresați, să se apropie de ei, prin sesiuni de meditație ghidată și exerciții de coaching. (Da, am o absolvit și o școală de coaching). 

Cum am planificat călătoria? 

Recunosc că, în general, când plec singură, sunt mai în flow și mai puțin atentă la buget. Dar de data asta, am plecat alături de partenerul meu, iar el și-a luat mai mult timp să planifice și să organizez bugetul. Partea cea mai tare este că am ales să plecăm doar cu un bagaj de mână, așa că am economist cam 200 euro la biletul de avion, iar să pleci cu bagajul de mână îți dă și foarte multă flexibilitate să zbori intern sau prin Asia la prețuri foarte bune. Un factor pe care l-am mai luat în calcul când am planificat călătoria a fost sezonul, am mai călătorit eu în sezonul ploios și nu prea recomand, doar dacă știi clar unde ai fost și mergi mai mult să faci activități în interior, cum ar fi cursuri sau clase de yoga, workshop-uri etc. 

Despre zbor și primele zile în Bangkok

Prețul biletului pentru o persoană a fost 370 euro. (da, știu, a fost extrem de mic). Dar asta înseamnă să zbori doar cu bagaj de mână și să faci self transfer, adică să te ocupi să-ți faci singur Check-in-ul la două linii de avion. Am avut următoarele zboruri:  București – Istanbul – Mumbai – Bangkok. În total 11 ore de zbor, cu o escală (timp adunat) de vreo 4 ore. Chiar între Istanbul și Mumbai, timpul a fost destul de scurt și am alergat puțin prin aeroport, dar am ajuns la fix. 

Unde ne-am cazat? 

Noi am ales să stăm la un Hostel, foarte pun la preț. Cu cameră privată, dar baie comună. Acum, depinde ce stil de călătorie ai, dacă îți place confortul nu l-aș recomanda, dacă îți place să interacționezi cu alți călători, atunci îți recomand. Este un Hostel curat, aflat într-o zonă cu mult street food, poți să găsești aproape orice cam la 15 minute de mers pe jos de la cazare. Hostelul se numește Pillow & Bread și a costat 13 dolari pe noapte, în care aveai inclus pâine cu gem dimineață, spălătorie, cafea și apă fierbinte să-ți faci ceai. Au și o grădină drăguță din care poți să mănânci sau să mai lucrezi. Dacă ești în tranzit, cum am fost noi, și vrei să faci economie, merită. 

Ce am mâncat? 

Noi suntem amândoi vegetarieni, așa că uneori poate fi cu poveste. Dar am găsit mai jos de cazarea noastră o doamnă care gătea excelent vegetarian, la ea am mâncat de două ori: Supa cu legume și ou / creveți; și phad thai cu ou și tofu. Tot pe strada noastră am mai mâncat și roti cu banane, și bineînțeles ne-am luat destul de des Thai Tea sau fresh-uri. Tot cam la 15 minute de mers de la cazare, am găsit și un food court mai pentru turiști așa, unde ne-am luat phad thai vegetarian învelit într-o omletă, puțin cam dulce după placul nostru, pentru că se pare că, asiaticilor le place să pună și zahăr în mâncare. Am mai mâncat și pe Kohsan Road (strada faimoasă din Bangkok), dar la prețuri duble față de ce găseam în cartier. În cartier, un fel de mâncare era undeva între 50 – 90 de bathi (asta înseamnă între 7 și 14 Lei), pe când în centru începeau de la 100 bathi. M-am obișnuit deja cu asta, și știu că prețurile devin din ce în ce mai mari, cu cât de apropi de o zonă turistică. A fost destul de safe pentru noi să mâncăm street food, nu am avut probleme cu stomacul niciunul, nici măcar stări de balonare, totul ni s-a părut extrem de delicios. Am mai mâncat și Mango Sticky Rice, dintr-un night market pe care l-am găsit pe lângă unul dintre templele din centru, a fost extrem de bun și extrem de ieftin, doar 50 de bathi (7 lei). 

În Bangkok am stat patru nopți, am vizitat străzile, templele, am ieșit într-o dimineață la alergat în parc, și în general am încercat să ne facem acest update la Asia, la temperatura la fus orar. 

În mod normal corpului îi ia puțin timp să facă această trecere, așa că în primele zile în Asia este posibil să ți se pară totul prea mult, chiar să ai anxietate sau atacuri de panică. Este o cultură diferită, mult zgomot, multe mirosuri și o limbă total de nedescifrat, mai ales în Thailanda, unde nu știu aproape deloc engleză. Recunosc că și eu am avut un mic șoc, și tot căutam liniște, voiam puțin confort. Mi-am găsit confortul și liniștea în parcuri, în temple și în practicile mele (meditație în special). De asta este bine ca digital nomad, să vii cu obiceiurile bune de acasă, pentru că te ajută să te înrădăcinează și să ai o senzație de stabilitate, de confort interior. 

Astăzi am luat avionul și am zburat în Chiang Mai, în nordul Thailandei, unde ne-am propus să stăm în jur de trei săptămâni, să vedem cum se așază ideea. 

Cam atât despre călătorie, o să revin mai des pe blog cu noi update-uri.

Dacă te-ai gândit și tu să pleci la drum în Asia sau să devii digital nomad, dar nu știi de unde să începi sau cum să te organizezi, îmi poți scrie în privat. Puteam avea un call de consultanță 1:1 în care te ajut să-ți planifici călătoria și experiența ta în Asia. 

Închide ochii și imaginează-ți cum ar arăta viața ta de freelancer într-o lume ideală, în care toate lucrurile se întâmplă așa cum trebuie și atunci când trebuie. Parcă deja se văd mai puține hârtii, sau poate chiar nicio hârtie, se văd mai mulți clienți serioși, mai multe plăți la timpul lor și tot așa.

Știi ce ne-am dat noi seama? Că lumea asta ideală ți-o poți crea singur. Încetul cu încetul. Așa că am făcut o listă a lucrurilor care neapărat trebuie să existe în lumea ideală a freelancingului și apoi ne-am gândit și cum să faci ca aceste lucruri să se întâmple. Ești gata?

Hârțogăraie și socoteli

Ei bine, da. Ăsta-i minusul freelancingului. Că trebuie să administrezi de capul tău totul. Că vorba aia, doar ești propriul șef. Și atunci, apar hârtiile. Și calculele. Și toate câmpurile pe care trebuie să le completezi. Și toate virgulele pe care nu ai voie să le ratezi. Iar într-o lume ideală, nu s-ar vedea nici urmă de hârtii și calcule.

Și totuși, lumea aia ideală nu-i deloc imposibilă. Pentru că acum există aplicații care știu să facă lucrurile astea pentru tine. Cum e Fairo, care te ajută să creezi facturi direct din aplicația de smartphone și care se asigură că nu ratezi niciun câmp. Ba mai mult, dacă ești PFA sau PFI, te ajută și să-ți calculezi impozitele ca să poți completa, ulterior, Declarația Unică. Iar în felul ăsta, ești sigur că toate cifrele și virgulele stau la locul lor. Ideal? Desigur!

Verificarea plăților

De unde și vorba “Mă plătește? Nu mă plătește? Mă plătește? Nu mă plătește?”. Parcă așa era, nu? 🙂 Da, știm cum e când îți deschizi aplicația de banking de prea multe ori pe zi să verifici dacă ai fost plătit sau mai durează. Iar în lumea asta ideală despre care vorbim, nici nu vrem să auzim de așa ceva.

Putem găsi totuși o soluție și în acest caz. Adică există o metodă prin care să fii notificat imediat ce o factură a fost încasată. Și anume, să emiți facturile prin Fairo și să ai conectat contul bancar. Astfel, aplicația știe când ți-au intrat banii de pe o factură în cont și îți trimite o notificare. Cea mai frumoasă notificare, am spune noi. <3 

Plata după prea multe zile

E puțin aiurea când știi că tu ți-ai terminat treaba astăzi, dar banii îi primești abia peste 30, 60, 90 sau cine știe câte zile. Nu-i așa că ar fi excelent dacă ai putea încasa banii imediat după ce emiți factura clientului?

Ar fi. Și nu doar că ar fi, ci este. Adică da, poți să încasezi banii în maxim 24 de ore de la emiterea facturii. Cum faci asta? Prin a emite facturi cu aplicația Fairo și folosindu-te de funcția Instant Factoring. Astfel, ești plătit la foarte scurt timp după ce emiți factura. Ba mai mult, în luna mai ai comision 0% pentru prima factură emisă prin Fairo și finanțată prin Instant Factoring, cu valoare totală de până la 20.000 de lei. Sună bine? Give it a try!

Cum funcționează?

• Emiți factura prin aplicația Fairo
• Îți creezi un cont pe site-ul Instant Factoring și încarci o copie a facturii pe care vrei s-o finanțezi
• Primești banii în cont în maximum 24 de ore
• Apoi Instant Factoring așteaptă plata de la client în locul tău. Atât!

Hai, că parcă viața asta ideală de freelancer nu e atât de departe pe cât credeam. La urma urmei, cât timp există servicii care să-ți simplifice viața, de ce să nu le folosești? Și că tot veni vorba, știm că ți-am mai zis, dar Fairo este unul dintre ele. Așa că nu ezita să-l încerci. Are o variantă gratuită dar și o variantă premium, care este și ea gratuită pentru primele două luni. Încearcă acum!

Nimeni nu te pregătește pentru munca administrativă pe care ești nevoit să o faci când te apuci de freelancing. Și să nu uităm de contabilitate. Multe hârtii cu denumiri complicate și procese de relaționare cu autoritățile îngreunate de birocrație sau site-uri care nu țin pasul cu avansurile din tehnologie. 

Resimți greutatea acestui proces mai ales acum când, în curând, vei fi nevoit să depui declarația unică, dacă funcționezi pe PFA, PFI sau II. Deși denumirea e menită să te liniștească – măcar e doar una! –, procesul poate fi anevoios și rezultă în numeroase greșeli și posibile daune financiare pe care va trebui să le suporți.

Din fericire, suntem aici să aducem vești bune și soluții pe care te poți baza atunci când vine vorba de freelancing și administrarea declarațiilor pentru PFA-ul tău. 

SOLO a lansat o platformă 100% gratuită și promisiunea că se ocupă ei de declarația unică pentru tine, fără greșeli și fără griji. Funcționează fără să ai cont la ei pe platformă, îți ia task-urile administrative de pe cap și te lasă să te concentrezi la ceea ce contează pentru tine și afacerea ta.

Procesul cuprinde 3 pași, pe care poți să-i parcurgi direct de pe mobil, chiar și atunci când ești on the go, pentru că durează tot cam atât cam cât ar dura să comanzi un taxi, adică 2 minute.

Pasul 1:

Accesezi un chestionar gândit într-o formă simplă, intuitivă și fără termeni complicați, care facilitează transmiterea informațiilor necesare referitoare la activitatea PFA-ului tău pe 2022 și / sau 2023. Cu ajutorul răspunsurilor tale, SOLO completează declarația unică.

Pasul 2:

SOLO îți generează declarația unică și îți comunică ce taxe ai de plătit pentru 2022 sau estimează cât vei plăti pentru 2023, în funcție de caz.

Pasul 3:

Te bucuri de o declarație gata completată și corectă. De aici, responsabilitatea revine la tine să depui declarația pe SPV, până la 25 mai. 

Easy, nu-i așa?

Pentru mai multă claritate, am stat de vorbă cu SOLO, care au fost îndeajuns de îngăduitori să ne răspundă la câteva întrebări:

1. Cine trebuie să depună declarația unică? 

Declarația unică este obligatorie pentru toate persoanele fizice care au realizat sau estimează venituri din activități independente (PFA, PFI, II), chirii, investiții, criptomonede, dividende sau alte surse, precum contractele pentru drepturi de autor, a căror valoare nu depășește valoarea unui salariu minim brut. De asemenea, depun declarația și persoanele care nu au venituri, dar care vor să se asigure în sistemul public de sănătate.

2. Cât durează procesul atunci când SOLO se ocupă de declarația unică? 

Am creat un chestionar intuitiv și rapid de parcurs pentru utilizatori, astfel încât acest proces să nu dureze mai mult de 2 minute. Practic, tot ce trebuie să facă este că răspundă la niște întrebări dând câteva click-uri, iar noi preluăm informațiile și completăm automat declarația unică. Totul se întâmplă eficient, fără erori și fără bătăi de cap pentru soloprenori.

3. Cine poate utiliza serviciul SOLO pentru declarația unică?

Acest serviciu este disponibil pentru clienții SOLO desigur, însă din 9 mai am lansat un astfel de serviciu gratuit, care se adresează tuturor PFA-urilor din România. Acestea nu sunt restricționate doar la veniturile din PFA, ci pot trece toate tipurile de venit pe care le-au avut în anul anterior. Platforma poate fi accesată direct de pe site-ul www.solo.ro la secțiunea „Declarație Unică” sau pe link-ul: https://www.solo.ro/declaratie-unica.

4. Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le-ați întâlnit în completarea declarației unice? 

Din experiența noastră, cele mai frecvente greșeli sunt cauzate de neînțelegerea limbajului legislativ și a prevederilor fiscale, care duc la: calculul greșit al plafonului pentru pensie și sănătate, încadrarea eronată la normă de venit versus sistem real sau aplicarea incorectă a unor facilități fiscale.

5. Care sunt riscurile dacă se întârzie cu depunerea declarației unice?  

Completarea eronată sau nerespectarea termenului limită de 25 mai pentru depunerea declarației atrage după sine aplicarea unor penalități de 0,08% pe zi. Totodată, și întârzierile de plată se sancționează cu amenzi cuprinse între 500 și 1.000 de lei și penalități zilnice de 0,03%. Mai multe informații despre SOLO și soluțiile pe care le-au dezvoltat pentru freelanceri și soloprenori, găsești pe site-ul lor: solo.ro.

Bogdan Codreanu este creatorul și fondatorul Startupers Club, ceea ce se dorește a fi cea mai mare unitate de antreprenori faini. Prin business-ul lui, ajută oamenii care își doresc să fie sau pe cei care sunt deja antreprenori, freelanceri să se dezvolte: de la zero până la primii clienți / primii angajați / primele investiții. Obiectivul este de a putea ajunge antreprenori liberi.

Startupers Club este manageriat 100% remote – că tot vorbim de nomazi digitali –, iar relația cu clienții și colaboratorii noștri se desfășoară complet online. 

“Acum mă aflu în Grecia, undeva la sud de Atena, chiar pe malul mării, pentru că sunt într-o autorulotă – o casă pe roți. Sunt aici de 2 săptămâni, aproape singur – împreună cu un cățel – și am ajuns aici printr-un concurs de împrejurări: prin niște prieteni dragi mie, digital nomazi și ei, și plănuiesc să stau 1 lună jumătate.”

Q: Spuneai că ai o comunitate și că ajuți oameni să-și înființeze afaceri de la zero ca să devină antreprenori liberi. După cum știi, NO.MAD Talks este tot o comunitate similară – doar că este comunitatea freelancerilor. Dacă un freelancer din comunitatea mea NO.MAD Talks vine la tine cum îl poți ajuta? Cum arată procesul?

Bogdan: Partea de freelancing poate reprezenta un prim pas spre a deveni antreprenor liber, concept pe care eu l-aș defini în două stadii: 

1 – antreprenor liber operațional (businessul lui nu mai depinde deloc de persoană și implicarea ei, poate doar ocazional, pentru a stabili direcții) 

și 2 – antreprenor liber financiar (ai deja mai multe active investiționale în așa fel încât îți produc deja mai mult venit pasiv sau rezidual încât nu mai e nevoie să fii prezent, totul merge de la sine și riscul este foarte scăzut – dacă nu mai merge o latură a afacerii, un activ, lucrurile nu se dărâmă cu totul, ci te poți reechilibra rapid). 

Cele două stadii sunt de fapt pașii 3 și 4 din Piramida Libertății pe care o predăm noi la Startupers Club:

Pasul 1: Ești angajat, depinzi de altcineva pentru veniturile tale

Pasul 2: Devii freelancer sau soloprenor (veniturile tale încă depind de tine)

Pasul 3: Antreprenor liber operațional 

Pasul 4: Antreprenor liber financiar sau freepreneur

Și tocmai pentru că sunt acești pași, procesul e oarecum clar. Prima dată trebuie să treci de la angajat la freelancer – să găsești clienți pentru serviciile sau produsele tale. Apoi vorbim despre schimbarea mindset-ului și acel shift în care zici “Okay, am ajuns freelancer, am clienți, dar nu mă pot bucura de timp sau de bani pentru că lucrez non-stop. Ce mă fac?”. 

Începi să te gândești la tine ca la un business care poate fi scalat. Ce înseamnă asta? Să-ți transformi business-ul în așa fel încât să nu mai depindă de tine. 

Și aici urmează un întreg proces în care trebuie să identifici ce modificări poți aduce activităților tale pentru a crește: cum le poți împărți, cum le poți delega către colaboratori, angajați, boți, sisteme și tehnologii. 

De aici, începi să construiești un business durabil, dar pentru asta trebuie să intervină acea schimbare de mindset. 

Noi am fost învățați că trebuie să muncim ca să câștigăm bani, că trebuie să merităm să primim banii, ca rezultat al muncii noastre. Și în freelancing sau antreprenoriat intrăm tot cu această mentalitate de a munci pentru bani, chiar dacă deja intervine o schimbare de mindset de la “muncesc pentru un singur angajator” la “muncesc pentru mai mulți angajatori / clienți”. 

Încă rămâne această nevoie de schimbare a mentalității, să facem următorul pas: trecem de la “trebuie să merit banii și să muncesc din greu pentru ei” la “am dreptul și merit să fac bani și fără să muncesc”. 

E foarte dificil, după ce zeci de ani subconștientul nostru a fost hrănit cu recompense pe bază de merit. Aici e punctul cel mai dificil de depășit. 

[Iunieta: Mult timp, și eu am crezut că libertatea înseamnă spațiul în care mă aflu și posibilitatea de a pleca oricând de la birou, din România. Motivul pentru care eu am început acest drum este pentru că voiam să știu ce se petrece în lume la prânz, pentru că nu aveam libertatea să explorez străzile la orice oră, fiind tot timpul blocată într-un spațiu. 

Pentru mine, libertatea a fost foarte mult ancorată în spațiul fizic în primii mei ani de freelancing, dar apoi, călătorind și explorând mai mult, dezvoltându-mi business-ul, libertatea a început să însemne mai mult mindset și mentalitate: modul în care mă uit la mine, modul în care îmi privesc trecutul și modul în care îmi privesc business-ul.  

O bună parte din timp nu am putut să cresc, să-mi cresc business-ul, pentru că eram atașată de munca mea, voiam să apară numele meu în muncă, voiam ca eu să fiu acolo: eu în mailuri, eu să scriu, clienții să discute cu mine, să mă vadă pe mine, eu să fiu elementul central. Și aveam și această teamă: dacă nu mai livrez eu, o să-mi pierd toți clienții, pentru că clienții mei sunt atașați de mine. 

Abia apoi mi-am dat seama că având colaboratori, eu pot să-mi dublez veniturile, le pot explica clienților că munca va trece prin mine, eu voi avea ultimul cuvânt de spus, doar că nu sunt eu cea care implementează, care mă ajută. Și niciun client nu a avut nimic de spus niciodată: “Foarte bine, dacă asta funcționează pentru tine, noi suntem deschiși.”

E adevărat că nu am trecut prin acest proces într-o lună. Au fost ani de zile în care munceam 10 ore pe zi, 12 ore pe zi, ajungând de 2 ori în burnout, doar pentru că nu aveam minsetul corect: nu eram antreprenor liber, cum spui tu.]

Q: Tu acum ești în vârful piramidei? Ai ajuns la treapta de libertate financiară?

Bogdan: Încă nu am ajuns acolo. Am fost foarte aproape să ajung acum aproximativ 12 ani, după prima mea experiență antreprenorială mai hard, însă nu aveam mentalitatea de acum, am făcut foarte multe greșeli și am ajuns la un faliment în care am pierdut aproape 1 milion de euro, am și rămas dator. 

A durat câțiva ani să mă refac și să-mi revin din acel stadiu, dar m-a întărit experiența. 

Atunci nu știam că vreau să ajung în vârful piramidei libertății, doar că am avut șansa, în mijlocul perioadei probabil că depresive, să citesc cărți din zona financiară, dezvoltare personală, de unde mi-am luat foarte multe informații și curaj. 

Acolo am înțeles ce înseamnă libertatea financiară, de fapt. Am înțeles mai multe despre mindsetul abundenței și ideea că da, merit să fac bani și fără să duc eu toată munca în spate. 

Este un proces de creștere, l-am urmat și eu, sunt în drum spre vârful piramidei. Dar nu țin cu dinții să ajung acolo, ci mă bucur de schimbarea de mindset și de tot drumul. 

Nu vreau să ajung acolo pentru bani, nici pentru a fi neapărat antreprenor liber – deși poate suna ciudat – ci îmi doresc să ajung în vârful piramidei pentru omul, pentru ființa care devin în tot acest proces care mă modelează accelerat.  

Q: Aș vrea să ne gândim la oamenii care sunt deja freelanceri, și-au dat demisia, deci au făcut primul pas, dar mindsetul lor nu este încă de antreprenor liber și sunt blocați. Ce schimbăm prima oară la mindset ca să putem să trecem de blocaje?

Bogdan: Cred că primul pas este să înveți arta detașării: de lucruri, poate de oameni, dar în mod special de business. Nu înseamnă că nu-ți mai pasă; îți pasă cu un soi de iubire necondiționată, astfel încât nu mai ești legat de outcome, de rezultat. 

Și poate chiar mai importante sunt acceptarea și iubirea a ceea ce ești, compasiunea de sine. 

De aici poți construi și poți construi foarte accelerat. Însă trebuie să ai niște obiective clare, o viziune clară despre ce vrei să obții. Ce înseamnă pentru tine libertate? Care sunt lucrurile importante pentru tine? Cât timp vrei să le aloci? 

Deci 3 concepte: arta detașării, autocompasiune și obiective clare. 

Q: Hai să facem o diferență: Ce înseamnă să fii freelancer versus digital nomad?

Bogdan: Sunt diferențe foarte mari, să fii digital nomad te solicită, te transformă. 

Eu și în țară sunt destul de activ, merg în cafenele, în parcuri, simt nevoia de schimbare, merg în zone creative să lucrez, să am sesiuni cu clienții. Cumva, am valorizat libertatea de mișcare încă din 2017, mergând din oraș în oraș prin țară și fiind foarte flexibil în ceea ce privește biroul. 

Ca digital nomad, ești într-un continuu proces de transformare, este solicitant, te dezvoltă, te surprinde. Ai parte de provocări în fiecare zi, începi să te cunoști mai bine, să stai cu tine și cu unele părți ale tale despre care poate nu știai că există.

Ca freelancer, dacă stai doar acasă, 12 ore, doar la birou în fața laptopului, nu văd cum e diferit de a fi angajat. E vorba și de echilibru aici. 

Q: Spune-mi un lucru care a ieșit la suprafață în aceste două săptămâni de când te plimbi cu autorulota, o emoție, o provocare și cum ai gestionat situația.

Bogdan: Cea mai importantă a fost acomodarea la zgomot – rulota e mai degrabă de vară, se aud toate zgomotele din jurul ei – și asta a fost provocarea cea mai mare: să-mi adaptez somnul indiferent de zgomotele din jur. Este o temă la care lucrez, nu e ușoară adaptarea. 

Q: Crezi că digital nomazii sunt un tip aparte de oameni sau nu? 

Bogdan: Eu zic că oricine poate să fie antreprenor și atunci oricine are dreptul și poate să fie digital nomad. Nu este o specie diferită, sunt doar experiențe diferite dintre care poți să alegi. 

Întreaga discuție conține povești faine despre business, freelancing și experiențele de digital nomad. O poți asculta pe Instagram, pe pagina no.madtalks. 

Pe Bogdan îl poți găsi pe Facebook sau pe Instagram.

Am ajuns la ultimul articol din seria pe care am pregătit-o despre obiceiurile freelancerilor din comunitate. Timp de o lună i-am cunoscut pe Paul, Mihaela, Camelia, Dima și povestea mea, astăzi în lumina reflectoarelor este Ionela, un om pe care-l admir enorm pentru perseverență, creativitate și sinceritatea cu care își trăiește viața. Vara aceasta, Ionela și-a împărțit pasiunea pentru sărit coarda cu noi, iar multe dintre serile de vară ni le-am petrecut în parcurile din București învățând să sărim. M-a surprins să-i văd seriozitatea cu care abordează un sport pe care noi toți din jur îl consideram copilăresc, am învățat atunci de la ea că, prin perseverență, poți duce și un simplu obicei la rang de artă. Săritul de coardă nu doar a disciplinat-o, dar i-a schimbat corpul, energia și starea de spirit.

1. Spune-mi câteva lucruri despre tine. Cu ce te ocupi și ce îți place cel mai mult din ceea ce faci? 

Sunt Ionela sau Pupile Gustative, food photographer de 6 ani cu valențe și către partea de food styling. Cel mai mult îmi place senzația, thrillul ala de la începutul unui nou proiect când toată lumea este entuziasmată și curg ideile, iar oamenii sunt receptivi, ceva ce am observat că se schimba spre final. Și-mi mai place când mi se dă mână liberă să experimentez, nu zic că nu apreciez un brief bine scris în care mi se comunică clar cu subiect și predicat ce așteptări există de la ședința foto, dar este ceva înalțător când cineva îți spune: “Merg pe mâna ta!”

2. Ai o rutină de dimineață? 

Am, firește, căci în ce haos am fi dacă nu am avea rutina la care să ne întoarcem pentru liniște și siguranță. Așadar rutina mea de dimineață arată așa: trezit în jur de 7:30 – 8:00 (fără snooze, da, sunt unul din oamenii aia!:)), cafea, citit niste știri, mâncat un mic dejun bogat și făcut planul pe ziua respectiva.

3. Cum te motivezi în zilele în care nu te simți productivă sau nu ai chef? 

În funcție de cât de mult arde ce am de făcut, decid dacă fac o sforțare sau o amânare. Cred că nu trebuie să intru în detaliu când vine vorba despre amânare, dar când trebuie să fac lucruri, pentru că ce să vezi în viață mai trebuie să facem și lucruri care nu ne fac plăcere. Încerc o schimbare de narativă, în loc de : “Azi trebuie să pregătesc ședința asta foto și nu am chef.” îmi spun: “Am ales să fac acest job, acum 5 ani aș fi fost foarte bucuroasă de ocazia care mi se da, vreau să fac o treabă bună în condițiile astea (nu am chef) și am parte de o provocare“. Practic, schimb narativa din: “Nu am chef, nu îmi place…” în “ok, o să o iau ca pe o provocare.”

Și regula doi, cea mai simplă și preferata mea” “the 5 minutes rule”, fac ce nu am chef să fac timp de 5 minute, dacă după 5 minute eu sunt tot acolo, e ok, o las pe mâine, dar în majoritatea cazurilor pofta vine mâncând.

4. Ne-ai povestit că anul trecut, în pademie, ai introdus obiceiul de a sări coarda. Cum ai ales acest sport, de câte ori îl practici și ce schimbări a produs în viața ta? 

Da, de la începutul anului am început să sar coarda, dar cred că interesul pentru sport mi s-a accentuat de acum doi ani, datorită traseelor pe care le făceam pe munte. Așa am făcut cunoștință cu stare de bine pe care o am după sport. Despre sport am mai învățat și din creșterea câineului meu, Bruno. La el am observat că un câine liniștit este un câine care are îndeplinite nevoile psihice (adică să-l pui să-și folosească creierul) și nevoile fizice – mișcare. Am făcut această paralelă cu viața mea și mi-am dat seama că am niște lacune pe parte de îndeplinit nevoile fizice, făceam prea puțină mișcare, rezultatul fiind un creier obosit într-un corp odihnit, nu iese bine nici inversul. Este nevoie de echilibru între cele două. Așadar ăsta a fost primul pas. Apoi din scroll în scroll am dat peste acest sport – săritul de coarda, care m-a prins de la primul video. Adică imaginea mea despre acest sport se reducea la ce faceam în copilarie, doar că este mult mai mult de atat, ca și stiluri de sărit, trick-uri sau combinații de trick-uri. De la începutul anului și până acum am învățat câteva lucruri importante din sărit:

• Asculta-ți corpul când spune că-l doare, nu forța, creșterea nu este liniară (niciodată) – pauzele și momentele de respiro fac parte și sunt esențiale în procesul de învățare.
• Procesul fără doar și poate va fi mereu asta: ești prost la ceva – exersezi – devii mai bun, o iei de capat.
• Master and be comfortable with your basics – înainte de orice altceva.

5. Ai alte obiceiuri pe care le-ai mai introdus sau ai în plan să le introduci? 

Da, am început de curând să merg la sală pentru antrenamente cu greutăți – dar asta este o poveste despre feminism pe care o spunem altadată.:))

6. Un gând pe care îl ai atunci când spui “motivație”.

Când crezi că nu mai poți, mai poți puțin.

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.

Mă privește în ochi, mă atinge cu grijă pe umăr și îmi spune “mulțumesc pentru experiență”. Ne-am sincronizat zâmbetele și atunci mi-am dat seama că a fost o experiență pentru amândoi, pentru noi toți. Poate vocea lui a fost, de fapt, vocea tuturor freelancerilor cu care am împărțit casa în ultimele 14 zile. Sunt într-o perioadă în care toate lucrurile sunt în schimbare, mă simt prinsă într-un nisip mișcător care pare că nu mă lasă să întind mâinile după liana salvatoare. Un mulțumesc sincer și o privire blândă m-au făcut însă să văd că am și acel lucru stabil pe care-l căutăm, comunitatea. Uit, câteodată uit că freelancerii din comunitate au puterea să devină stâlpi, să mă susțină tacit, să fie tot timpul acolo dornici să ne revedem, să petrecem timp împreună. 

Ultimele 14 zile au fost la fel. Am locuit și muncit împreună din satul Viștea de Sus de la Casa de Vacanță Domestic. Și uite așa diminețile care la București păreau grele și obositoare, s-au transformat în dimineți lungi și pline de chef, chef de cuprins toată pădurea cu privirea și respirat aer cu poftă ca și cum ar fi prima dată când respir.

Viștea de Sus este un sat la poalele munților Făgăraș, munți spre care am alergat aproape în fiecare zi. Cu nasul roșu, coapsele înghețate și noroi pe adidașii negri care erau obișnuiți să alerge doar pe asfaltul din parcurile capitalei, am pășit ritmat pe potecile satului și am lăsat natura să devină parte din rutina noastră. La Viștea de Sus m-am simțit în fiecare zi iubită necondiționat: de pisicuța din fața casei și cei trei pui care abia așteptau să te trezești, de cățelul vecinei care își strecura capul printre gratiile gardului de fier doar să te salute, de sătenii cu care m-am sincronizat adesea pe ulițe, care fie îți ofereau binețe, fie nuci sau gogoși. 

Viștea de Sus a devenit pentru două săptămâni satul freelancerilor și asta am înțeles într-o zi la singura pizzerie din zonă când, ospătărița ne-a întrebat cu ochi curioși: “Voi sunteți freelancerii?” Ne-a văzut la Casa de Cultură din Orașul Victoria când, timp de două ore, le-am povestit copiilor despre ascultare, visuri, despre ce înseamnă să ieși din rând și despre freelancing. Ospătărița noastră blondă cu părul ondulat și ochi albaștri trecuse din rol de copil, în rol de adult, iar modul în care tasta pe telefon cu vârful unghiilor ascuțite m-a făcut să înțeleg că era un rol necesar. 

Când mi-a venit ideea de #nomadhub povesteam cu un prieten despre cum ar fi să lucrăm de la munte o perioadă mai lungă de timp, dar nu doar noi, să împărțim casa cu alți oameni care sunt mânați de aceleași visuri. Zis și făcut. Două luni mai târziu ne-am trezit că traficul din București a fost înlocuit de ciripitul păsărilor, mesele la restaurante de mâncăruri pregătite de freelancerii din casă, plimbările în parcurile aglomerate de plimbări prin pădure, hainele elegante de hanorace și bocanci, timpul petrecut pe social media de timp pentru povești și conexiuni. Mi-a fost teamă că nu ne vom înțelege sau că nu vom avea suficient spațiu sau poate că cineva nu va fi  mulțumit. Dar cine ar putea să nu fie mulțumit de o casă în care respectul, creativitatea și schimbul de idei sunt pe primul loc?

Am petrecut 14 zile la munte cu freelancerii din comunitate și am învățat de la fiecare câte puțin. Am ieșit din rolul de gazdă și mi-am dat voie să mă lasă inspirată de ei, de modul în care-și organizează ziua, cum își fac planuri, cum își văd viața, cum se lasă pierduți în dezbateri, cum visează, cum lucrează, cum gândesc. Am încetinit ritmul pentru 14 zile și am înțeles că întrebările multe pe care le am despre viață nu fac ca tot ce am creat să devină instabil, ci mai degrabă adaugă cărămizi noi la fundație. 

Mulțumesc freelancerilor care au participat la prima ediție #nomadhub, plănuim să mai facem asta. Dacă vreți să trăiți experiența lucratului și trăitului împreună, îmi puteți scrie oricând aici. 

La fel cum există multe mituri despre freelancing, există și multe adevăruri. Iar unul despre care îmi place să vorbesc este timpul. Da, un freelancer, ține tot timpul în mâinile lui și tot el decide dacă îl aruncă pe geam, stă pe social media, investește în dezvoltarea lui personală sau îl lasă să treacă oarecum nepăsător. Timpul și ce facem cu el este cel ce diferențiază un freelancer de altul, un profesionist bun de unul mai puțin bun, un om care se cunoaște de unul care rămâne absent în propria viața.

În ultimii doi ani de când ne-am trezit cu pandemia pe cap, am început oarecum să fim mai atenți și la ce facem cu timpul nostru, unde se duce când se duce și cum putem să scoatem mai mult din el. Iar, o strategie bună ca să scoatem mai mult din timpul nostru ține de obiceiuri și rutinele pe care le avem și, mai ales, de cum ne motivăm să fim constanți. Pentru că, așa cum spun statisticile, problema nu este că nu ne apucăm de obiceiuri noi, adevărata problemă este că ne pierdem interesul pe drum.

Iar pentru că în comunitatea NO.MAD Talks sunt freelanceri motivați, i-am luat la întrebări despre ce obieciuri noi au introdus în viața lor în utimul an și ce schimbări s-au produs. Seria de interviuri vine în completarea conținutului pe care-l prezentăm luna aceasta în newsletter-ul NO.MAD Newsroom și anume motivația. Dacă nu ești încă abonat și vrei să citești în fiecare vineri informații aplicate și curatoriate cu atenție, te poți abona aici.

Interviul de astăzi este cu Paul Manea, digital nomad și copywriter, un om pe care-l admir pentru călătoriile lui în toată lumea, ambiție și pasiunea pentru ceea ce face. Paul ne-a povestit în interviul de mai jos despre un obicei bun pe care l-a descoperit în pandemie și care-l ajută să-și păstreze direcția.

1. Spune-mi o frază despre tine, Paul. Cu ce te ocupi și care este partea ta preferată din ceea ce faci? 

Sunt nomad digital de peste 10 ani, copywriter ocazional și am un business pe zona de e-commerce. Mereu se întamplă ceva nou în business sau sunt forțat să inovez și să caut soluții, așa că nu este niciodată plictisitor, ceea ce mă încântă la nebunie pentru că am o sete nestavilită de nou, de aventură și de noi perspective. 

2. Cum arată o zi obișnuită din viața ta? 

Ce e aia o zi obișnuită? Ma trezesc relativ dimineața, mai nou, deși sunt pasăre de noapte. Lucrez câteva ore dimineață, apoi iau o pauză de prânz ca să citesc, să meditez sau ies din casă. Mai lucrez câteva ore și apoi seara se lasă cu un pahar de vin în companie plăcută, fie acasă, fie prin oraș.  Dacă pot să văd și apusul e și mai bine. 

3. Ai o rutină de seară, dar una de dimineață? 

Am o rutina pe care o fac ori seara, ori dimineața, ori deloc. Nu sunt strict când fac lucrurile care știu că îmi fac bine, dar sunt determinat să le fac și anume: să meditez măcar 15 minute pe zi, să merg la sală sau să fac mișcare, să citesc măcar câteva pagini, să imi scriu scopurile pe hârtie, să-mi fac ordine în taskuri și planuri pe termen lung și să comunic cu cineva din lista de prieteni și cunoștințe. 

4. Cum reușești să te motivezi atunci când nu ai chef / energie / sau te simți mai low emoțional? 

Cu riscul de a deveni repetitiv, dacă simt că sunt într-un moment low fac lucrurile care știu că mă scot de acolo: meditez, fac sport, citesc sau mă uit la ceva inspirațional, iau o pauză, mă uit la un film, merg într-o drumeție, ies la o cafea cu un prieten, mă culc sau dacă nici una din astea nu merge, ma forțez să mă apuc de treabă. 

5. Ne-ai povestit că anul trecut, în pandemie, ai început să-ți scrii zilnic scopurile pe foaie. Când exact ai început să faci asta, de ce, și ce rezultate ai observat? 

Am început să fac asta mai constant prin iarna anului 2020 într-un moment mai low. Scriu scopurile la timpul prezent, făcând o mica descriere a vieții mele perfecte într-o frază. Am observat că ma ține cu ochii pe lucrurile pe care le vreau în viață asta și că sunt mai focused. Mai mult, tind să văd mai multe oportunități care mă duc în direcția în care vreau să merg și să le și fructific. Cred ca e foarte ușor să te lași distras în lumea asta și avem nevoie de ceva care să ne țină pe direcția bună. 

6. Mai ai și alte obiceiuri care te ajută și ai vrea să ni le împărtășești? 

Dacă mă apuc de ceva nou (fie ca e trading sau o limba straină) țin să fac ceva pentru a avansa în acel lucru măcar 20 de minute pe zi. Consistența cred că bate puseurile rare de energie pe termen lung. 

7. Un gând / citat care îți vine în minte atunci când spui motivație? 
Să știi exact ce vrei și cum se simte ceea ce vrei. 

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.

Câteodată mă gândesc că ar fi mai ușor să calc pe urme deja bătătorite, urma pasului meu mic să fie cuprinsă de cele deja impregnate pe poteci clare și călcate de toată lumea, iar destinația lor să devină și a mea. Ar fi mai ușor să știu deja unde mă vor duce urmele și peste ce hopuri trebuie să sar, ar fi. Din păcate ultima dată când am încercat asta, drumul simplu nu m-a dus decât spre nefericire, iar eu m-am prins, chiar dacă nu suficient de repede, și m-am întors. Am atâtea gânduri, povești și uimiri adunate în ultimii trei ani din viața mea că rămân mută în fața sutelor de cuvinte care îmi trec prin cap. Cuvintele devin numere la loto și nici unul nu mi se pare suficient de norocos cât să-l aleg. Poate că le-aș alege pe toate, aș alege un univers de cuvinte să explic ce simt când mă gândesc la NO.MAD Talks și la comunitatea din jurul proiectului. Astăzi, acum 3 ani, pe 7 iunie 2018, organizam prima întâlnire pentru freelanceri din București. Mă plimbasem tip de patru luni cu o fițuică A4 în buzunarul de la spate al blugilor și speram că într-o zi o să știu de ce fac asta. Când mi-am făcut suficient curaj să iau o decizie, am scos foaia din buzunar și am încercuit cu un pix numele NO.MAD Talks, vine de la un freelancer călător și fericit cu drumul pe care și l-a ales, vine de la ceea ce mi-ar plăcea mie să devin, mi-am spus. Pe 7 iunie 2018 am avut toată ziua un nod în stomac, o stare de nerăbdare combinată cu entuziasm, spaimă, teamă. Ce fac eu cu dacă nu vine nimeni la eveniment, ce fac eu dacă vin oameni la eveniment? Eram în primul an de freelancing și știam prea puține lucruri despre mine, business și despre drumul pe care tocmai îl începusem. 

12 evenimente în primul an și 2 petreceri

După primul eveniment, restul a venit de la sine. În fiecare lună ne adunam într-o cafenea sau hub și învățam lucruri împreună, despre branding, contabilitate, scris, social media, emoții, dezvoltare personală. Fiecare eveniment era creat dintr-o nevoie de a-mi completa informațiile, de deveni mai bună profesional și de a cunoaște oameni. Acum, când mă întorc în timp și privesc detașat ce mi s-a întâmplat, îmi dau seama că dezvoltarea mea nu a venit neapărat datorită informațiilor pe care le-am aflat, ci mai ales pașilor pe care i-am făcut spre necunoscut. În exterior se vedeau niște evenimente reușite, în interior însă eu învățam să pun limite, să spun nu, să lupt pentru ideea mea, să negociez, să-mi susțin ideile în fața partenerilor care urmăreau mai mult cifrele decât scopul proiectului în sine. 
Am început așadar pe 7 iunie 2018 cu o idee de eveniment și o pagină de Facebook. Nu prea știam ce să scriu pe pagina de Facebook, așa că am început să fac Meme auto-ironice, despre lucrurile pe care le observam că mi se întâmplă mie ca freelancer. 

12 evenimente, 2 petreceri, 2 ebook-uri și primul meu workshop de storytelling
În al doilea an de NO.MAD Talks sălile de evenimente au început să fie mai pline, țin minte că oboseam de la așezat scaune și cărat apă înainte măcar să înceapă seara. De la 30 de scaune, aranjam 80. Prima investiție pe care am făcut-o atunci pentru NO.MAD, au fost pahare de vin, tânjeam după atmosfera care se creează între prieteni la un pahar cu vin, sinceră, relaxată, atmosfera de acasă. Iar asta știu sigur că am reușit să creez. Din Iunieta – freelancer, mă transformasem în Iunieta – gazdă și, la început când nu știam ce să fac, îi imitam perfect gesturile tatălui meu, cel mai bun exemplu de ospitalitate pe care-l avem în minte. Vorbeam cu fiecare om pe rând și îl întrebam cu ce se ocupă, ce greutăți are, ce i-ar plăcea să afle mai departe. Tot inputul pe care l-am primit peste paharele cu vin m-a ajutat să creez mai departe un context în care oamenii să revină, să se simtă bine într-un cadru relaxat. 

În 2019 am plecat cu autorulota în Europa și când m-am întors am lansat un ebook despre ce înseamnă să călătorești și să lucrezi de pe drum, încă poate fi citit aici. Apoi mi s-a deschis apetitul pentru e-book-uri și am creat Freelance Drama, primul ebook din România despre problemele emoționale ale freelancerilor. Am adunat 10 povești ale freelancerilor din comunitate despre singurătate, depresie, anxietate, frică, necunoscut și totul s-a transformat într-un eveniment care ne-a unit pe toți cei prezenți cu un fir roșu învizibil, în sală s-a simțit o emoție care a rămas cu noi la luni bune după. Încă îmi este amintit acest proiect de freelancerii cu care mă întâlnesc, semn că a contat.  Tot în 2019 mi-am făcut curaj să țin primul meu curs de storytelling într-un muzeu și odată cu el să lansez conceptul de Seratele NO.MAD, workshop-uri interactive în clădiri interbelice. 2019 a culminat cu o petrecere de pomină și cu mult mai mulți prieteni din comunitate. 

30 de evenimente online, 3 offline, o tabără, un podcast, o platformă de barter, un newsletter, un târg pentru freelanceri, o echipă sudată 

În 2020 lucrurile au început să devină serioase. Când Anca și Lăcrămioara au venit în echipa NO.MAD Talks am simțit, în sfârșit, că pot să mă sprijin, să respir, să duc lucrurile la un nivel mai înalt și așa a fost. Fetele au crezut în misiunea NO.MAD de a aduce freelancerii împreună și de a inspira oamenii să creadă mai mult în visurile lor și au pus pe masă nu doar timpul lor prețios, ci și pasiunea, sufletul, creativitatea lor. Fetele m-au învățat ce înseamnă să lucrezi cu adevărat în echipă, mi-au arătat puterea pe care o au oamenii împreună și cum orice eveniment mic poate aveam un impact răsunător când sunt mai multe mâini la un loc. În primele luni mi-au repetat aproape zilnic “Iuni, nu mai ești singură, suntem aici cu tine”, iar eu de fiecare dată mă blocam, era pentru prima dată când primeam ajutor sincer fără să mi se ceară ceva la schimb. Tot ele m-au învățat ce înseamnă grija pentru echipă, comunicarea, prietenia. În 2020 NO.MAD Talks mi-a adus ceea ce am căutat în 2018, oameni buni lângă care să cresc și să mă simt ca în familie. 

Iar pentru că forța s-a multiplicat, în ultimul an NO.MAD Talks s-a transformat în Harap Alb și a crescut în 12 luni cât alții în zece. În 2020 am lansat NO.MAD Kind Market, platforma de barter între freelanceri și antreprenori, așa am ajutat multe business-uri să treacă peste pandemie, iar freelancerilor le-am făcut cunoscut conceptul de barter. Am avut 2000 de înscrieri în platformă și peste 500 de match-uri, adică proiecte care s-au realizat prin noi. Am continuat apoi cu o tabără de perfecționare în comunicare la munte, evenimente online de sprijin în pandemie, mai mult sprijin emoțional să nu o luăm toți razna în case, am dezvoltat grupul de Facebook. În decembrie 2020 am lansat și primul Târg Online al Freelancerilor, un loc în care freelancerii din comunitate și-au putut vinde și promova serviciile, încă este activ târgul și avem oameni pe site. În februarie 2021 am lansat EROARE 404, un podcast cu greșeli în freelancing de tot râsul, episoadele le poți asculta aici. În ianuarie 2021 am creat un nou concept pentru newsletter, l-am denumit NO.MAD Newsroom, iar în fiecare vineri Lăcrămioara trimite cel mai aplicat newsletter pentru freelanceri din internetul mare, episoadele pot fi răsfoite aici. 

Pe 7 iunie 2018 NO.MAD Talks mi-a făcut cunoștință cu forța mea creatoare. Mi-a arătat ce se poate întâmpla când încercuiești un nume de eveniment pe foaie, apoi îl scoți și creezi cercul în realitate. Înainte de NO.MAD Talks trăiam mult în imaginație pentru că acolo se întâmplau lucrurile mai ușor, acum mă trezesc zilnic cu o poftă de viață, cu pofta de a-mi scoate ideile din minte și de a vedea în realitate. Poate că nu degeaba mi se spune mama freelancerilor, de trei ani nasc idei, cresc concepte și învăț freelancerii să facă primii pași spre drumul lor. La mulți ani, NO.MAD Talks și mulțumesc pentru drum!

Codruț a început să construiască site-uri de prin 2000, când a intrat la facultatea la actorie. Știm, cei mai mulți dintre noi abia terminam liceul atunci. Să trecem peste, vă rog. 🙂

Pe primul l-a făcut pentru prieteni și bine că nu a acceptat omul să îl primească gratis, că ar fi ajuns ca mulți dintre freelancerii de acum care lucrează mai mult pe prietenie. Cine se simte, like-ul sus!

A aflat despre Kind Market de la Corina Băcanu și a fost “hooked” din primul moment. Ultimul job de art director l-a avut la iLeo – Leo Burnett de unde a fugit în 2011. S-a urcat pe motor și i-a dat talpă prin Europa vreo 8 luni pentru că avea nevoie de contact cu “lumea reala” în care nu “moneda” e răsplata timpului oferit.

Poate și pentru că face voluntariat de 9 ani, Codruț are o filosofie de viață care l-a făcut să rezoneze cu noi din start.

Codruț & Kind Market: “O lume fără bani” e posibilă, așa că acest proiect e fix pe placul meu

Faptul că evităm pașii în plus în a transforma “timpul” în bani –  “fă ceva – cere bani – cumpăra ceva – reia procesul”, ei bine, cu asta m-ați agățat :).

De la actor la webdesigner

Lui Codruț îi place să fie nomad așa că după ce a realizat că nu e treabă cu facultatea de actorie, a ajuns să facă webdesign prin agenții de publicitate. Tot acolo a tras și concluzia după care se ghidează și în prezent: E nevoie de o echipă pentru un proiect de succes.

S-a ocupat cu furatul de meserie o vreme și a gratinat totul cu puțină programare pe care a învațat-o din nevoia de a livra un proiect singur pornind de la zero.

Nu lucrează cu draft-uri

Codruț încearcă să înțeleagă business-ul și nevoile clientului înainte de a-i oferi acces la website. “Fiecare proiect e interesant și challenging prin faptul că trebuie să înțelegi și industria în care activează owner-ul. Nu lucrez cu draft-uri și întotdeauna finisările le fac direct pe “live”.

Pentru că am rămas în relații de prietenie și afaceri cu toți clienții, oferind și mentenanță ulterior lansării, îmi place să vad cum afacerile lor cresc și site-ul îi ajută să își vândă produsele și serviciile. Asta înseamnă că site-ul le era necesar și le aduce plus valoare.

Cam 30% din clienti își doresc un site mâine, dar nu au nimic pe partea de conținut

Singura problemă pe care nu o pot depăși este cea a antreprenorului care nu știe exact ce vrea și nu e pregătit pentru a avea un website, deși îl vrea cât mai rapid. Clienții care nu au încă un branding pus la punct, care nu înțeleg nevoia acestuia și care nu au pregătit niciun material pentru site – copy – imagini – content. Aici nu pot să înving și momentul lansării este întârziat cu câteva luni.

Clienții dificili sunt cei care nu știu ce vor și cei care nu își onorează obligațiile contractuale. Dar după atâția ani în branșă am început să îi cunosc din primul e-mail, așa că pot să îi evit elegant.

Dacă v-a convins Codruț, poți vizita taraba lui din Kind Market aici.

Codruț e de găsit pe ZeroWeb , Facebook și pe LinkedIn.