fbpx
Stories
[ November 3, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Ionela Stoica, food photographer: făceam prea puțină mișcare, rezultatul fiind un creier obosit într-un corp odihnit

Am ajuns la ultimul articol din seria pe care am pregătit-o despre obiceiurile freelancerilor din comunitate. Timp de o lună i-am cunoscut pe Paul, Mihaela, Camelia, Dima și povestea mea, astăzi în lumina reflectoarelor este Ionela, un om pe care-l admir enorm pentru perseverență, creativitate și sinceritatea cu care își trăiește viața. Vara aceasta, Ionela și-a împărțit pasiunea pentru sărit coarda cu noi, iar multe dintre serile de vară ni le-am petrecut în parcurile din București învățând să sărim. M-a surprins să-i văd seriozitatea cu care abordează un sport pe care noi toți din jur îl consideram copilăresc, am învățat atunci de la ea că, prin perseverență, poți duce și un simplu obicei la rang de artă. Săritul de coardă nu doar a disciplinat-o, dar i-a schimbat corpul, energia și starea de spirit.

  1. Spune-mi câteva lucruri despre tine. Cu ce te ocupi și ce îți place cel mai mult din ceea ce faci? 

Sunt Ionela sau Pupile Gustative, food photographer de 6 ani cu valențe și către partea de food styling. Cel mai mult îmi place senzația, thrillul ala de la începutul unui nou proiect când toată lumea este entuziasmată și curg ideile, iar oamenii sunt receptivi, ceva ce am observat că se schimba spre final. Și-mi mai place când mi se dă mână liberă să experimentez, nu zic că nu apreciez un brief bine scris în care mi se comunică clar cu subiect și predicat ce așteptări există de la ședința foto, dar este ceva înalțător când cineva îți spune: “Merg pe mâna ta!”

2. Ai o rutină de dimineață? 

Am, firește, căci în ce haos am fi dacă nu am avea rutina la care să ne întoarcem pentru liniște și siguranță. Așadar rutina mea de dimineață arată așa: trezit în jur de 7:30 – 8:00 (fără snooze, da, sunt unul din oamenii aia!:)), cafea, citit niste știri, mâncat un mic dejun bogat și făcut planul pe ziua respectiva.

3. Cum te motivezi în zilele în care nu te simți productivă sau nu ai chef? 

În funcție de cât de mult arde ce am de făcut, decid dacă fac o sforțare sau o amânare. Cred că nu trebuie să intru în detaliu când vine vorba despre amânare, dar când trebuie să fac lucruri, pentru că ce să vezi în viață mai trebuie să facem și lucruri care nu ne fac plăcere. Încerc o schimbare de narativă, în loc de : “Azi trebuie să pregătesc ședința asta foto și nu am chef.” îmi spun: “Am ales să fac acest job, acum 5 ani aș fi fost foarte bucuroasă de ocazia care mi se da, vreau să fac o treabă bună în condițiile astea (nu am chef) și am parte de o provocare“. Practic, schimb narativa din: “Nu am chef, nu îmi place…” în “ok, o să o iau ca pe o provocare.”

Și regula doi, cea mai simplă și preferata mea” “the 5 minutes rule”, fac ce nu am chef să fac timp de 5 minute, dacă după 5 minute eu sunt tot acolo, e ok, o las pe mâine, dar în majoritatea cazurilor pofta vine mâncând.

4. Ne-ai povestit că anul trecut, în pademie, ai introdus obiceiul de a sări coarda. Cum ai ales acest sport, de câte ori îl practici și ce schimbări a produs în viața ta? 

Da, de la începutul anului am început să sar coarda, dar cred că interesul pentru sport mi s-a accentuat de acum doi ani, datorită traseelor pe care le făceam pe munte. Așa am făcut cunoștință cu stare de bine pe care o am după sport. Despre sport am mai învățat și din creșterea câineului meu, Bruno. La el am observat că un câine liniștit este un câine care are îndeplinite nevoile psihice (adică să-l pui să-și folosească creierul) și nevoile fizice – mișcare. Am făcut această paralelă cu viața mea și mi-am dat seama că am niște lacune pe parte de îndeplinit nevoile fizice, făceam prea puțină mișcare, rezultatul fiind un creier obosit într-un corp odihnit, nu iese bine nici inversul. Este nevoie de echilibru între cele două. Așadar ăsta a fost primul pas. Apoi din scroll în scroll am dat peste acest sport – săritul de coarda, care m-a prins de la primul video. Adică imaginea mea despre acest sport se reducea la ce faceam în copilarie, doar că este mult mai mult de atat, ca și stiluri de sărit, trick-uri sau combinații de trick-uri. De la începutul anului și până acum am învățat câteva lucruri importante din sărit:

  • Asculta-ți corpul când spune că-l doare, nu forța, creșterea nu este liniară (niciodată) – pauzele și momentele de respiro fac parte și sunt esențiale în procesul de învățare.
  • Procesul fără doar și poate va fi mereu asta: ești prost la ceva – exersezi – devii mai bun, o iei de capat.
  • Master and be comfortable with your basics – înainte de orice altceva.

5. Ai alte obiceiuri pe care le-ai mai introdus sau ai în plan să le introduci? 

Da, am început de curând să merg la sală pentru antrenamente cu greutăți – dar asta este o poveste despre feminism pe care o spunem altadată.:))

6. Un gând pe care îl ai atunci când spui “motivație”.

Când crezi că nu mai poți, mai poți puțin.

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.

Stories
[ October 17, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Am trăit 14 zile împreună cu freelancerii din comunitate

Mă privește în ochi, mă atinge cu grijă pe umăr și îmi spune “mulțumesc pentru experiență”. Ne-am sincronizat zâmbetele și atunci mi-am dat seama că a fost o experiență pentru amândoi, pentru noi toți. Poate vocea lui a fost, de fapt, vocea tuturor freelancerilor cu care am împărțit casa în ultimele 14 zile. Sunt într-o perioadă în care toate lucrurile sunt în schimbare, mă simt prinsă într-un nisip mișcător care pare că nu mă lasă să întind mâinile după liana salvatoare. Un mulțumesc sincer și o privire blândă m-au făcut însă să văd că am și acel lucru stabil pe care-l căutăm, comunitatea. Uit, câteodată uit că freelancerii din comunitate au puterea să devină stâlpi, să mă susțină tacit, să fie tot timpul acolo dornici să ne revedem, să petrecem timp împreună. 

Ultimele 14 zile au fost la fel. Am locuit și muncit împreună din satul Viștea de Sus de la Casa de Vacanță Domestic. Și uite așa diminețile care la București păreau grele și obositoare, s-au transformat în dimineți lungi și pline de chef, chef de cuprins toată pădurea cu privirea și respirat aer cu poftă ca și cum ar fi prima dată când respir.

Doamna Sofia din Viștea de Sus care mi-a oferit o găleată cu nuci

Viștea de Sus este un sat la poalele munților Făgăraș, munți spre care am alergat aproape în fiecare zi. Cu nasul roșu, coapsele înghețate și noroi pe adidașii negri care erau obișnuiți să alerge doar pe asfaltul din parcurile capitalei, am pășit ritmat pe potecile satului și am lăsat natura să devină parte din rutina noastră. La Viștea de Sus m-am simțit în fiecare zi iubită necondiționat: de pisicuța din fața casei și cei trei pui care abia așteptau să te trezești, de cățelul vecinei care își strecura capul printre gratiile gardului de fier doar să te salute, de sătenii cu care m-am sincronizat adesea pe ulițe, care fie îți ofereau binețe, fie nuci sau gogoși. 

Viștea de Sus a devenit pentru două săptămâni satul freelancerilor și asta am înțeles într-o zi la singura pizzerie din zonă când, ospătărița ne-a întrebat cu ochi curioși: “Voi sunteți freelancerii?” Ne-a văzut la Casa de Cultură din Orașul Victoria când, timp de două ore, le-am povestit copiilor despre ascultare, visuri, despre ce înseamnă să ieși din rând și despre freelancing. Ospătărița noastră blondă cu părul ondulat și ochi albaștri trecuse din rol de copil, în rol de adult, iar modul în care tasta pe telefon cu vârful unghiilor ascuțite m-a făcut să înțeleg că era un rol necesar. 

Când mi-a venit ideea de #nomadhub povesteam cu un prieten despre cum ar fi să lucrăm de la munte o perioadă mai lungă de timp, dar nu doar noi, să împărțim casa cu alți oameni care sunt mânați de aceleași visuri. Zis și făcut. Două luni mai târziu ne-am trezit că traficul din București a fost înlocuit de ciripitul păsărilor, mesele la restaurante de mâncăruri pregătite de freelancerii din casă, plimbările în parcurile aglomerate de plimbări prin pădure, hainele elegante de hanorace și bocanci, timpul petrecut pe social media de timp pentru povești și conexiuni. Mi-a fost teamă că nu ne vom înțelege sau că nu vom avea suficient spațiu sau poate că cineva nu va fi  mulțumit. Dar cine ar putea să nu fie mulțumit de o casă în care respectul, creativitatea și schimbul de idei sunt pe primul loc?

Am petrecut 14 zile la munte cu freelancerii din comunitate și am învățat de la fiecare câte puțin. Am ieșit din rolul de gazdă și mi-am dat voie să mă lasă inspirată de ei, de modul în care-și organizează ziua, cum își fac planuri, cum își văd viața, cum se lasă pierduți în dezbateri, cum visează, cum lucrează, cum gândesc. Am încetinit ritmul pentru 14 zile și am înțeles că întrebările multe pe care le am despre viață nu fac ca tot ce am creat să devină instabil, ci mai degrabă adaugă cărămizi noi la fundație. 

Mulțumesc freelancerilor care au participat la prima ediție #nomadhub, plănuim să mai facem asta. Dacă vreți să trăiți experiența lucratului și trăitului împreună, îmi puteți scrie oricând aici. 

Stories
[ September 30, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Paul Manea, digital nomad: îmi scriu zilnic scopurile pe foaie să-mi amintesc direcția în care merg

La fel cum există multe mituri despre freelancing, există și multe adevăruri. Iar unul despre care îmi place să vorbesc este timpul. Da, un freelancer, ține tot timpul în mâinile lui și tot el decide dacă îl aruncă pe geam, stă pe social media, investește în dezvoltarea lui personală sau îl lasă să treacă oarecum nepăsător. Timpul și ce facem cu el este cel ce diferențiază un freelancer de altul, un profesionist bun de unul mai puțin bun, un om care se cunoaște de unul care rămâne absent în propria viața.

În ultimii doi ani de când ne-am trezit cu pandemia pe cap, am început oarecum să fim mai atenți și la ce facem cu timpul nostru, unde se duce când se duce și cum putem să scoatem mai mult din el. Iar, o strategie bună ca să scoatem mai mult din timpul nostru ține de obiceiuri și rutinele pe care le avem și, mai ales, de cum ne motivăm să fim constanți. Pentru că, așa cum spun statisticile, problema nu este că nu ne apucăm de obiceiuri noi, adevărata problemă este că ne pierdem interesul pe drum.

Iar pentru că în comunitatea NO.MAD Talks sunt freelanceri motivați, i-am luat la întrebări despre ce obieciuri noi au introdus în viața lor în utimul an și ce schimbări s-au produs. Seria de interviuri vine în completarea conținutului pe care-l prezentăm luna aceasta în newsletter-ul NO.MAD Newsroom și anume motivația. Dacă nu ești încă abonat și vrei să citești în fiecare vineri informații aplicate și curatoriate cu atenție, te poți abona aici.

Interviul de astăzi este cu Paul Manea, digital nomad și copywriter, un om pe care-l admir pentru călătoriile lui în toată lumea, ambiție și pasiunea pentru ceea ce face. Paul ne-a povestit în interviul de mai jos despre un obicei bun pe care l-a descoperit în pandemie și care-l ajută să-și păstreze direcția.

1. Spune-mi o frază despre tine, Paul. Cu ce te ocupi și care este partea ta preferată din ceea ce faci? 

Sunt nomad digital de peste 10 ani, copywriter ocazional și am un business pe zona de e-commerce. Mereu se întamplă ceva nou în business sau sunt forțat să inovez și să caut soluții, așa că nu este niciodată plictisitor, ceea ce mă încântă la nebunie pentru că am o sete nestavilită de nou, de aventură și de noi perspective. 

2. Cum arată o zi obișnuită din viața ta? 

Ce e aia o zi obișnuită? Ma trezesc relativ dimineața, mai nou, deși sunt pasăre de noapte. Lucrez câteva ore dimineață, apoi iau o pauză de prânz ca să citesc, să meditez sau ies din casă. Mai lucrez câteva ore și apoi seara se lasă cu un pahar de vin în companie plăcută, fie acasă, fie prin oraș.  Dacă pot să văd și apusul e și mai bine. 


3. Ai o rutină de seară, dar una de dimineață? 


Am o rutina pe care o fac ori seara, ori dimineața, ori deloc. Nu sunt strict când fac lucrurile care știu că îmi fac bine, dar sunt determinat să le fac și anume: să meditez măcar 15 minute pe zi, să merg la sală sau să fac mișcare, să citesc măcar câteva pagini, să imi scriu scopurile pe hârtie, să-mi fac ordine în taskuri și planuri pe termen lung și să comunic cu cineva din lista de prieteni și cunoștințe. 

4. Cum reușești să te motivezi atunci când nu ai chef / energie / sau te simți mai low emoțional? 


Cu riscul de a deveni repetitiv, dacă simt că sunt într-un moment low fac lucrurile care știu că mă scot de acolo: meditez, fac sport, citesc sau mă uit la ceva inspirațional, iau o pauză, mă uit la un film, merg într-o drumeție, ies la o cafea cu un prieten, mă culc sau dacă nici una din astea nu merge, ma forțez să mă apuc de treabă. 


5. Ne-ai povestit că anul trecut, în pandemie, ai început să-ți scrii zilnic scopurile pe foaie. Când exact ai început să faci asta, de ce, și ce rezultate ai observat? 

Am început să fac asta mai constant prin iarna anului 2020 într-un moment mai low. Scriu scopurile la timpul prezent, făcând o mica descriere a vieții mele perfecte într-o frază. Am observat că ma ține cu ochii pe lucrurile pe care le vreau în viață asta și că sunt mai focused. Mai mult, tind să văd mai multe oportunități care mă duc în direcția în care vreau să merg și să le și fructific. Cred ca e foarte ușor să te lași distras în lumea asta și avem nevoie de ceva care să ne țină pe direcția bună. 

6. Mai ai și alte obiceiuri care te ajută și ai vrea să ni le împărtășești? 

Dacă mă apuc de ceva nou (fie ca e trading sau o limba straină) țin să fac ceva pentru a avansa în acel lucru măcar 20 de minute pe zi. Consistența cred că bate puseurile rare de energie pe termen lung. 


7. Un gând / citat care îți vine în minte atunci când spui motivație? 
Să știi exact ce vrei și cum se simte ceea ce vrei. 

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.

Stories
[ June 7, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Cel mai frumos drum, drumul fără hartă. La mulți ani, NO.MAD Talks!

Câteodată mă gândesc că ar fi mai ușor să calc pe urme deja bătătorite, urma pasului meu mic să fie cuprinsă de cele deja impregnate pe poteci clare și călcate de toată lumea, iar destinația lor să devină și a mea. Ar fi mai ușor să știu deja unde mă vor duce urmele și peste ce hopuri trebuie să sar, ar fi. Din păcate ultima dată când am încercat asta, drumul simplu nu m-a dus decât spre nefericire, iar eu m-am prins, chiar dacă nu suficient de repede, și m-am întors. Am atâtea gânduri, povești și uimiri adunate în ultimii trei ani din viața mea că rămân mută în fața sutelor de cuvinte care îmi trec prin cap. Cuvintele devin numere la loto și nici unul nu mi se pare suficient de norocos cât să-l aleg. Poate că le-aș alege pe toate, aș alege un univers de cuvinte să explic ce simt când mă gândesc la NO.MAD Talks și la comunitatea din jurul proiectului. Astăzi, acum 3 ani, pe 7 iunie 2018, organizam prima întâlnire pentru freelanceri din București. Mă plimbasem tip de patru luni cu o fițuică A4 în buzunarul de la spate al blugilor și speram că într-o zi o să știu de ce fac asta. Când mi-am făcut suficient curaj să iau o decizie, am scos foaia din buzunar și am încercuit cu un pix numele NO.MAD Talks, vine de la un freelancer călător și fericit cu drumul pe care și l-a ales, vine de la ceea ce mi-ar plăcea mie să devin, mi-am spus. Pe 7 iunie 2018 am avut toată ziua un nod în stomac, o stare de nerăbdare combinată cu entuziasm, spaimă, teamă. Ce fac eu cu dacă nu vine nimeni la eveniment, ce fac eu dacă vin oameni la eveniment? Eram în primul an de freelancing și știam prea puține lucruri despre mine, business și despre drumul pe care tocmai îl începusem. 

12 evenimente în primul an și 2 petreceri

După primul eveniment, restul a venit de la sine. În fiecare lună ne adunam într-o cafenea sau hub și învățam lucruri împreună, despre branding, contabilitate, scris, social media, emoții, dezvoltare personală. Fiecare eveniment era creat dintr-o nevoie de a-mi completa informațiile, de deveni mai bună profesional și de a cunoaște oameni. Acum, când mă întorc în timp și privesc detașat ce mi s-a întâmplat, îmi dau seama că dezvoltarea mea nu a venit neapărat datorită informațiilor pe care le-am aflat, ci mai ales pașilor pe care i-am făcut spre necunoscut. În exterior se vedeau niște evenimente reușite, în interior însă eu învățam să pun limite, să spun nu, să lupt pentru ideea mea, să negociez, să-mi susțin ideile în fața partenerilor care urmăreau mai mult cifrele decât scopul proiectului în sine. 
Am început așadar pe 7 iunie 2018 cu o idee de eveniment și o pagină de Facebook. Nu prea știam ce să scriu pe pagina de Facebook, așa că am început să fac Meme auto-ironice, despre lucrurile pe care le observam că mi se întâmplă mie ca freelancer. 

12 evenimente, 2 petreceri, 2 ebook-uri și primul meu workshop de storytelling
În al doilea an de NO.MAD Talks sălile de evenimente au început să fie mai pline, țin minte că oboseam de la așezat scaune și cărat apă înainte măcar să înceapă seara. De la 30 de scaune, aranjam 80. Prima investiție pe care am făcut-o atunci pentru NO.MAD, au fost pahare de vin, tânjeam după atmosfera care se creează între prieteni la un pahar cu vin, sinceră, relaxată, atmosfera de acasă. Iar asta știu sigur că am reușit să creez. Din Iunieta – freelancer, mă transformasem în Iunieta – gazdă și, la început când nu știam ce să fac, îi imitam perfect gesturile tatălui meu, cel mai bun exemplu de ospitalitate pe care-l avem în minte. Vorbeam cu fiecare om pe rând și îl întrebam cu ce se ocupă, ce greutăți are, ce i-ar plăcea să afle mai departe. Tot inputul pe care l-am primit peste paharele cu vin m-a ajutat să creez mai departe un context în care oamenii să revină, să se simtă bine într-un cadru relaxat. 

În 2019 am plecat cu autorulota în Europa și când m-am întors am lansat un ebook despre ce înseamnă să călătorești și să lucrezi de pe drum, încă poate fi citit aici. Apoi mi s-a deschis apetitul pentru e-book-uri și am creat Freelance Drama, primul ebook din România despre problemele emoționale ale freelancerilor. Am adunat 10 povești ale freelancerilor din comunitate despre singurătate, depresie, anxietate, frică, necunoscut și totul s-a transformat într-un eveniment care ne-a unit pe toți cei prezenți cu un fir roșu învizibil, în sală s-a simțit o emoție care a rămas cu noi la luni bune după. Încă îmi este amintit acest proiect de freelancerii cu care mă întâlnesc, semn că a contat.  Tot în 2019 mi-am făcut curaj să țin primul meu curs de storytelling într-un muzeu și odată cu el să lansez conceptul de Seratele NO.MAD, workshop-uri interactive în clădiri interbelice. 2019 a culminat cu o petrecere de pomină și cu mult mai mulți prieteni din comunitate. 

Workshop de storytelling în muzeul Micul Paris
Poză de grup cu autorii din e-book-ul Freelance Drama
Lucrând în Elveția, în cel mai frumos camping pe care l-am văzut vreodată
SO.MAD Party, petrecere NO.MAD + SO Meetup
Tot de la party, full house

30 de evenimente online, 3 offline, o tabără, un podcast, o platformă de barter, un newsletter, un târg pentru freelanceri, o echipă sudată 

În 2020 lucrurile au început să devină serioase. Când Anca și Lăcrămioara au venit în echipa NO.MAD Talks am simțit, în sfârșit, că pot să mă sprijin, să respir, să duc lucrurile la un nivel mai înalt și așa a fost. Fetele au crezut în misiunea NO.MAD de a aduce freelancerii împreună și de a inspira oamenii să creadă mai mult în visurile lor și au pus pe masă nu doar timpul lor prețios, ci și pasiunea, sufletul, creativitatea lor. Fetele m-au învățat ce înseamnă să lucrezi cu adevărat în echipă, mi-au arătat puterea pe care o au oamenii împreună și cum orice eveniment mic poate aveam un impact răsunător când sunt mai multe mâini la un loc. În primele luni mi-au repetat aproape zilnic “Iuni, nu mai ești singură, suntem aici cu tine”, iar eu de fiecare dată mă blocam, era pentru prima dată când primeam ajutor sincer fără să mi se ceară ceva la schimb. Tot ele m-au învățat ce înseamnă grija pentru echipă, comunicarea, prietenia. În 2020 NO.MAD Talks mi-a adus ceea ce am căutat în 2018, oameni buni lângă care să cresc și să mă simt ca în familie. 

Iar pentru că forța s-a multiplicat, în ultimul an NO.MAD Talks s-a transformat în Harap Alb și a crescut în 12 luni cât alții în zece. În 2020 am lansat NO.MAD Kind Market, platforma de barter între freelanceri și antreprenori, așa am ajutat multe business-uri să treacă peste pandemie, iar freelancerilor le-am făcut cunoscut conceptul de barter. Am avut 2000 de înscrieri în platformă și peste 500 de match-uri, adică proiecte care s-au realizat prin noi. Am continuat apoi cu o tabără de perfecționare în comunicare la munte, evenimente online de sprijin în pandemie, mai mult sprijin emoțional să nu o luăm toți razna în case, am dezvoltat grupul de Facebook. În decembrie 2020 am lansat și primul Târg Online al Freelancerilor, un loc în care freelancerii din comunitate și-au putut vinde și promova serviciile, încă este activ târgul și avem oameni pe site. În februarie 2021 am lansat EROARE 404, un podcast cu greșeli în freelancing de tot râsul, episoadele le poți asculta aici. În ianuarie 2021 am creat un nou concept pentru newsletter, l-am denumit NO.MAD Newsroom, iar în fiecare vineri Lăcrămioara trimite cel mai aplicat newsletter pentru freelanceri din internetul mare, episoadele pot fi răsfoite aici. 

Pe 7 iunie 2018 NO.MAD Talks mi-a făcut cunoștință cu forța mea creatoare. Mi-a arătat ce se poate întâmpla când încercuiești un nume de eveniment pe foaie, apoi îl scoți și creezi cercul în realitate. Înainte de NO.MAD Talks trăiam mult în imaginație pentru că acolo se întâmplau lucrurile mai ușor, acum mă trezesc zilnic cu o poftă de viață, cu pofta de a-mi scoate ideile din minte și de a vedea în realitate. Poate că nu degeaba mi se spune mama freelancerilor, de trei ani nasc idei, cresc concepte și învăț freelancerii să facă primii pași spre drumul lor. La mulți ani, NO.MAD Talks și mulțumesc pentru drum!

Cu Anca și Lăcrămioara la Pandemia Made Me Do It, eveniment offline despre cum au trecut freelancerii peste pandemie
Poză de grup la final de tabără

Stories
[ May 21, 2020 by iunieta 0 Comments ]

Povești din Kind Market. Zeroweb: Nu știu bancuri cu clienți, clientul are întotdeauna dreptate :)

Codruț a început să construiască site-uri de prin 2000, când a intrat la facultatea la actorie. Știm, cei mai mulți dintre noi abia terminam liceul atunci. Să trecem peste, vă rog. 🙂

Pe primul l-a făcut pentru prieteni și bine că nu a acceptat omul să îl primească gratis, că ar fi ajuns ca mulți dintre freelancerii de acum care lucrează mai mult pe prietenie. Cine se simte, like-ul sus!

A aflat despre Kind Market de la Corina Băcanu și a fost “hooked” din primul moment. Ultimul job de art director l-a avut la iLeo – Leo Burnett de unde a fugit în 2011. S-a urcat pe motor și i-a dat talpă prin Europa vreo 8 luni pentru că avea nevoie de contact cu “lumea reala” în care nu “moneda” e răsplata timpului oferit.

Poate și pentru că face voluntariat de 9 ani, Codruț are o filosofie de viață care l-a făcut să rezoneze cu noi din start.

Codruț & Kind Market: O lume fără bani” e posibilă, așa că acest proiect e fix pe placul meu

Faptul că evităm pașii în plus în a transforma “timpul” în bani –  “fă ceva – cere bani – cumpăra ceva – reia procesul”, ei bine, cu asta m-ați agățat :).

De la actor la webdesigner

Lui Codruț îi place să fie nomad așa că după ce a realizat că nu e treabă cu facultatea de actorie, a ajuns să facă webdesign prin agenții de publicitate. Tot acolo a tras și concluzia după care se ghidează și în prezent: E nevoie de o echipă pentru un proiect de succes.

S-a ocupat cu furatul de meserie o vreme și a gratinat totul cu puțină programare pe care a învațat-o din nevoia de a livra un proiect singur pornind de la zero.

Nu lucrează cu draft-uri

Codruț încearcă să înțeleagă business-ul și nevoile clientului înainte de a-i oferi acces la website. “Fiecare proiect e interesant și challenging prin faptul că trebuie să înțelegi și industria în care activează owner-ul. Nu lucrez cu draft-uri și întotdeauna finisările le fac direct pe “live”.

Pentru că am rămas în relații de prietenie și afaceri cu toți clienții, oferind și mentenanță ulterior lansării, îmi place să vad cum afacerile lor cresc și site-ul îi ajută să își vândă produsele și serviciile. Asta înseamnă că site-ul le era necesar și le aduce plus valoare.

Cam 30% din clienti își doresc un site mâine, dar nu au nimic pe partea de conținut

Singura problemă pe care nu o pot depăși este cea a antreprenorului care nu știe exact ce vrea și nu e pregătit pentru a avea un website, deși îl vrea cât mai rapid. Clienții care nu au încă un branding pus la punct, care nu înțeleg nevoia acestuia și care nu au pregătit niciun material pentru site – copy – imagini – content. Aici nu pot să înving și momentul lansării este întârziat cu câteva luni.

Clienții dificili sunt cei care nu știu ce vor și cei care nu își onorează obligațiile contractuale. Dar după atâția ani în branșă am început să îi cunosc din primul e-mail, așa că pot să îi evit elegant.

Dacă v-a convins Codruț, poți vizita taraba lui din Kind Market aici.

Codruț e de găsit pe ZeroWeb , Facebook și pe LinkedIn.