fbpx
Stories
[ November 3, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Ionela Stoica, food photographer: făceam prea puțină mișcare, rezultatul fiind un creier obosit într-un corp odihnit

Am ajuns la ultimul articol din seria pe care am pregătit-o despre obiceiurile freelancerilor din comunitate. Timp de o lună i-am cunoscut pe Paul, Mihaela, Camelia, Dima și povestea mea, astăzi în lumina reflectoarelor este Ionela, un om pe care-l admir enorm pentru perseverență, creativitate și sinceritatea cu care își trăiește viața. Vara aceasta, Ionela și-a împărțit pasiunea pentru sărit coarda cu noi, iar multe dintre serile de vară ni le-am petrecut în parcurile din București învățând să sărim. M-a surprins să-i văd seriozitatea cu care abordează un sport pe care noi toți din jur îl consideram copilăresc, am învățat atunci de la ea că, prin perseverență, poți duce și un simplu obicei la rang de artă. Săritul de coardă nu doar a disciplinat-o, dar i-a schimbat corpul, energia și starea de spirit.

  1. Spune-mi câteva lucruri despre tine. Cu ce te ocupi și ce îți place cel mai mult din ceea ce faci? 

Sunt Ionela sau Pupile Gustative, food photographer de 6 ani cu valențe și către partea de food styling. Cel mai mult îmi place senzația, thrillul ala de la începutul unui nou proiect când toată lumea este entuziasmată și curg ideile, iar oamenii sunt receptivi, ceva ce am observat că se schimba spre final. Și-mi mai place când mi se dă mână liberă să experimentez, nu zic că nu apreciez un brief bine scris în care mi se comunică clar cu subiect și predicat ce așteptări există de la ședința foto, dar este ceva înalțător când cineva îți spune: “Merg pe mâna ta!”

2. Ai o rutină de dimineață? 

Am, firește, căci în ce haos am fi dacă nu am avea rutina la care să ne întoarcem pentru liniște și siguranță. Așadar rutina mea de dimineață arată așa: trezit în jur de 7:30 – 8:00 (fără snooze, da, sunt unul din oamenii aia!:)), cafea, citit niste știri, mâncat un mic dejun bogat și făcut planul pe ziua respectiva.

3. Cum te motivezi în zilele în care nu te simți productivă sau nu ai chef? 

În funcție de cât de mult arde ce am de făcut, decid dacă fac o sforțare sau o amânare. Cred că nu trebuie să intru în detaliu când vine vorba despre amânare, dar când trebuie să fac lucruri, pentru că ce să vezi în viață mai trebuie să facem și lucruri care nu ne fac plăcere. Încerc o schimbare de narativă, în loc de : “Azi trebuie să pregătesc ședința asta foto și nu am chef.” îmi spun: “Am ales să fac acest job, acum 5 ani aș fi fost foarte bucuroasă de ocazia care mi se da, vreau să fac o treabă bună în condițiile astea (nu am chef) și am parte de o provocare“. Practic, schimb narativa din: “Nu am chef, nu îmi place…” în “ok, o să o iau ca pe o provocare.”

Și regula doi, cea mai simplă și preferata mea” “the 5 minutes rule”, fac ce nu am chef să fac timp de 5 minute, dacă după 5 minute eu sunt tot acolo, e ok, o las pe mâine, dar în majoritatea cazurilor pofta vine mâncând.

4. Ne-ai povestit că anul trecut, în pademie, ai introdus obiceiul de a sări coarda. Cum ai ales acest sport, de câte ori îl practici și ce schimbări a produs în viața ta? 

Da, de la începutul anului am început să sar coarda, dar cred că interesul pentru sport mi s-a accentuat de acum doi ani, datorită traseelor pe care le făceam pe munte. Așa am făcut cunoștință cu stare de bine pe care o am după sport. Despre sport am mai învățat și din creșterea câineului meu, Bruno. La el am observat că un câine liniștit este un câine care are îndeplinite nevoile psihice (adică să-l pui să-și folosească creierul) și nevoile fizice – mișcare. Am făcut această paralelă cu viața mea și mi-am dat seama că am niște lacune pe parte de îndeplinit nevoile fizice, făceam prea puțină mișcare, rezultatul fiind un creier obosit într-un corp odihnit, nu iese bine nici inversul. Este nevoie de echilibru între cele două. Așadar ăsta a fost primul pas. Apoi din scroll în scroll am dat peste acest sport – săritul de coarda, care m-a prins de la primul video. Adică imaginea mea despre acest sport se reducea la ce faceam în copilarie, doar că este mult mai mult de atat, ca și stiluri de sărit, trick-uri sau combinații de trick-uri. De la începutul anului și până acum am învățat câteva lucruri importante din sărit:

  • Asculta-ți corpul când spune că-l doare, nu forța, creșterea nu este liniară (niciodată) – pauzele și momentele de respiro fac parte și sunt esențiale în procesul de învățare.
  • Procesul fără doar și poate va fi mereu asta: ești prost la ceva – exersezi – devii mai bun, o iei de capat.
  • Master and be comfortable with your basics – înainte de orice altceva.

5. Ai alte obiceiuri pe care le-ai mai introdus sau ai în plan să le introduci? 

Da, am început de curând să merg la sală pentru antrenamente cu greutăți – dar asta este o poveste despre feminism pe care o spunem altadată.:))

6. Un gând pe care îl ai atunci când spui “motivație”.

Când crezi că nu mai poți, mai poți puțin.

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.

Stories
[ October 22, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Camelia Șirli: Fac un rezumat al zilei să conștientizez lumea din jurul meu

Continuăm seria de obiceiuri introduse de oamenii din comunitatea NO.MAD Talks în viața lor, cu povestea Cameliei Șirli, part-time freelancer. Dacă ai ratat interviurile cu primii trei freelanceri, poți citi aici povestea lui Paul, a Mihaelei și cea mai recentă a lui Dima, care stă pe cuie ca să-și găsească răspunsuri la întrebări.

1. Spune-mi câteva lucruri despre tine. Cu ce te ocupi și ce îți place cel mai mult din ceea ce faci?

Cred în povești, super eroi și zâne. Viața mea acum se poate asemăna cu un cocktail, la rețeta căruia încă mai lucrez: 2 părți Nod Makerspace unde îmi petrec mare parte din zi, 1 parte frânturi din ceea ce descopăr în fiecare zi și le transfer în schițele mele, 1 parte povești cu zâmbete pe care le adun într-un jurnal de călătorie – aventura mea în Coreea de Sud din toamna lui 2019 asezonate cu schițele și fotografiile mele.

2. Ai o rutină de dimineață? 
Am o singură rutină care nu se modifică orice s-ar întâmpla – inclusiv când am fost în carantină cu Covid – la 6:45 mă trezesc să-l hrănesc pe NiNu-chan, motanul meu.  Restul uneori îmi ies alteori nu chiar.

3. Cum te motivezi în zilele în care nu te simți productivă sau nu ai chef? 
O data la ceva timp îmi dau voie o zi sau chiar un weekend să stau în acea stare de neproductivitate și mi-o asum – consider acel timp ca o hibernare.
În restul zilelor îmi pregătesc o cană mare de cafea sau ceai – depinde de stare și/sau oră, îmi pun un playlist care știu că mă scoate din orice stare ciudată – pentru mine muzica este nelipsita și mă ajută foarte mult, îmi fac o listă cu ce vreau să fac în ziua respectivă – ador listele,  mă îmbrac cu ceva colorat și efectiv mă apuc de treabă.

4. Ne-ai povestit că anul trecut, în pandemie, ai introdus în programul tău un obicei de seară. Un jurnal detaliat care descrie ziua ta. Ne poți spune exact cum arată, ce scrii și ce s-a schimbat în viața ta de când ai introdus acest obicei? 
Este mai mult un rezumat al zilei compus din patru părți: 7 puncte Ce am făcut, 7 puncte Ce am văzut, 1 Auzit și 1 Desen. M-a ajutat foarte mult să observ, să aud, să conștientizez în fiecare zi lumea din jurul meu. Este un exercițiu pe care l-am descoperit în cartea lui Lynda Barry – Syllabus.

5. Ai alte obiceiuri pe care le-ai mai introdus sau ai în plan să le introduci? 
În fiecare luni îmi cumpăr flori galbene. O dată la două săptămâni am o zi în care nu îmi planific nimic. Îmi doresc foarte tare să introduc  într-un viitor apropiat 3 zile pe săptămână să scriu de la 6 la 8 dimineața  – în acest moment am un program destul de haotic când e vorba de lucrat la carte.

Camelia SirliNu există momentul perfect sau planul perfect! Dacă simți că e ce trebuie atunci e ce trebuie, doar fă primul pas!

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.

Stories
[ October 14, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Dumitru Gangaliuc, Multimedia Director: urc pe cuie cu o întrebare care mă frământă, iar apoi îmi găsesc liniștea

Continuăm seria poveștilor despre obiceiurile freelancerilor și antreprenorilor din comunitate, iar astăzi vi-l prezentăm pe Dumitru Gangaliuc. Tânăr antreprenor cu planuri mari și idei creative pe care le aplică în România și Rep. Moldolva. După ce Mihaela ne-a povestit despre cicloturism, iar Paul despre cum îl ajută să-și scrie zilnic scopurile într-o agendă, Dumitru ne-a răspuns la câteva întrebări despre statul pe cuie, o practică pe care a introdus-o în viața lui pentru mai multă claritate și liniște.

1. Spune-mi o frază despre tine. Cu ce te ocupi și ce îți place cel mai mult din ceea ce faci? 

Multimedia Director la riift.studio. Sunt generatorul soluțiilor experiential și multimedia marketing, soluții de care are nevoie o companie în comunicarea sa de brand.

Ce îmi place cel mai mult?

Să dau viață celor mai neconvenționale și disruptive idei care pot fi inventate, să văd oamenii de la festivaluri, concerte, lansări de produse sau orice alt eveniment interacționând cu conceptele mele.

Sunt challenger de când mă țin minte. Orice proiect pe care-l încep, îl duc la final no metter what găsind resursele și soluțiile creative perfecte pentru realizarea acestora.

2. Cum te motivezi în zilele în care te simți lipsit de energie sau fără chef? 

Totul începe de la felul cum mă simt. Îmi permit sa fiu pe val. Dacă simt că azi nu vreau să fac nimic, închid telefonul și nu fac. Evident că țin cont ca această stare să nu dureze mai mult de 1-2 zile.

In rest..

Totul începe cu rutina mea de dimineață. Odată ce deschid ochii (indiferent că este 4 sau 5 dimineață) mă ridic din pat. Greu de explicat ce mă motivează să fac când nu am chef, dar cred că poate fi sumarizat prin aceste două maxime:

“Nu-i nimic Imposibil pentru muritori “ Sofocle

“Our greatest glory is not in never falling, but in rising every time we fall.” Confucius

3. Ai o rutină de dimineață, dar una de seară? 

Rutina mea cred ca e 80% similară cu cea pe care o au și restul.

  1. Trezirea 4-6 dimineață – prima regula mereu mă trezesc fără alarmă, așa îmi las corpul să se trezească în voie.
  2. Apoi ceva ce am preluat de la Robin Sharma – conceptul de magic hour. 20 min sport / 20 planificare și meditații / 20 învăț ceva nou. Așa am ajuns sa citesc cel puțin o carte pe lună, eu care înainte nici într-un an nu reușeam. 
  3. Îmi scriu gândurile și afirmațiile într-o agendă
  4. Și ultima din ritualurile mele stau pe cuie, se mai numesc Sadhu board 🙂

Ce ține de ritualurile de seara sunt simple.

Nu mănânc după 18-19:00 

De la 20:00 imi intra telefonul în regimul DND și până la ora 22-23:00 (maxim) am Me time, pe care îl petrec așa cum simt în acel minut. De obicei, în perioada asta mă gândesc și scriu despre stările emoționale pe care le-am avut, ce m-a supărat sau m-a făcut să mă simt apatic. Așa am ajuns la concluzia că îmi doresc să petrec mai puțin timp pe social media și am făcut câteva reguli după care încerc să țin cont cât mai mult. 

  1. NO SOCIAL MEDIA până la 14:00 și după 20:00
  2. Ignor mai mult ce fac ceilați – mă focusez pe personalitatea mea.

4. Ne-ai spus că, în pademie, ai început să stai pe cuie și a devenit unul dintre obiceiurile tale. Cum ai început să faci asta? 

Am o prietena, mama căreia predă lecții de meditații în combinație cu sesiuni de psihologie. Într-o zi am văzut că stă pe cuie. Și am zis ca vreau sa încerc.

Când am venit la ea prima oară am venit cu o întrebare despre motivele pentru care nu duc la bun sfârșit proiectele pe care le încep. Stând pe cuie, mi-am dat seamă că, de fapt, eu nu duceam la bun sfârșit ceea ce nu mă reprezintă sau motivează. Prima provocare pe care am avut-o când am stat pe cuie, a fost să merg 10 pași. Asta mi s-a părut ușor. A urmat apoi o provocare și mai mare, să stau 3 minute încontinuu. Așa am intrat într-o luptă cu corpul, cu creierul și caracterul meu. La finalul primei experiențe am fost extrem de bine conectat cu gândurile și emoțiile mele.  De atunci practic această experiență cu regularitate, dar mereu urc pe cuie cu un scop și o întrebare care mă frământă, iar apoi îmi găsesc liniștea.

5. Spune-ne puțin cum funcționează tot procesul de pregătire și statul pe cuie? Ce se schimbă în corpul tău, dar în mintea ta? 

Asta e un ritual separat. Nu e ca și cum urci pe bicicletă.

Totul depinde de starea ta emoțională în care ești și cu ce gânduri urci pe cuie. Am momente în care nu pot sta nici 30 secunde și altele în care stau 5 min (sunt oameni care stau cu orele).

De obicei urc pe ele când am un gând care mă macină sau nu sunt sigur dacă am ales direcția corectă în viață sau la job. În momentul în care urci pe cuie totul ce e programat în noi de societate, de campaniile de marketing, dispare și rămai doar tu însuți cu gândurile tale și cu ceea ce e cu adevărat important pentru tine.

6. Mai ai și alte obiceiuri bune pe care vrei să ni le împărtășești? 

Consider că o agendă de mană este un tools cu posibilități nelimitate în care te regăsești și înțelegi ce ai de făcut cu tine însuți ca sa fii fericit. În genere a pune limite și a delimita spațiul în care trăim este o practica bună după părerea mea. Eu nu lucrez din dormitor, pana la 14.00 nu intru pe social media (decât dacă mă suna cineva și numai spune ca am mesaj important acolo). Timpul petrecut cu noi înșine ne aduce mai aproape de conștientizarea valorilor proprii.

7. O idee / gând când spui “motivație”. 

Sa fac ceea ce mă împlinește și mă face fericit.

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.

Stories
[ October 5, 2021 by iunieta 0 Comments ]

Mihaela Barbu, specialist în comunicare: după ce am renunțat la auto-învinovățire, am învățat să-mi ascult corpul și mintea

Așa cum povesteam în articolul de săptămâna trecută, în octombrie vorbim despre motivație și obiceiurile care ne țin pe drumul de plutire și ne ajută să ne atingem scopurile. După ce Paul ne-a povestit aici despre cum își notează în fiecare zi scopurile, astăzi avem ocazia să o cunoaștem pe Mihaela Barbu, freelancer specialist în comunicare new media, care în timpul pandemiei și-a descoperit pasiunea pentru sport și cicloturism.

Interviurile cu freelancerii din comunitatea NO.MAD Talks vin în completarea conținutului din newsletter-ul NO.MAD Newsroom, cel mai aplicat newsletter de pe internet, pe care-l trimitem în fiecare zi de vineri și la care te poți abona aici.

1. Spune-mi o frază despre tine. Cu ce te ocupi și ce-ți place cel mai mult din ceea ce faci? 

Sunt specialist comunicare new media, jurnalist la bază. Am lucrat 14 ani în presa scrisă, apoi, alți patru ani într-o agenție de PR. În prezent dețin un mic business cu  focus pe digital media. Noutatea și aventura care vin negreșit cu fiecare nouă zi cred că sunt adrenalina care animă în egală măsură freelancerii, soloprenorii și antreprenorii.

2. Cum te motivezi în zilele în care simți că nu ai suficientă energie sau chef? 

Una din cele mai importante lecții deprinse în pandemie este că-i ok să se întâmple ca uneori să mă simt lipsită de motivație ori energie. După ce am renunțat la auto-învinovățire (că nu acționez) am învățat să-mi ascult corpul și mintea, dar și remediile care funcționează pentru mine. Iar cu sportul nu am dat greș niciodată. Mai funcționează să-mi revăd listele cu obiective mici și obiective mari… uneori e mai ceva ca un duș rece! 

3. Ai o rutină specială de dimineață sau de seară? 

Îmi place să-mi încep ziua cu un mic dejun gustos și cafea prospăt râșnită. Rutina de seară… mi-ar plăcea să o mut dimineața, pentru că nu reușesc să mă trezesc suficient de devreme încât să încep ziua cu ora de mișcare.

4. Ne-ai spus că, în pandemie, te-ai apucat de mișcare mai multă și ai descoperit cicloturismul. Cum ai ales acest sport, ce a schimbat în viața ta și cât de frecvent îl practici? 

Obișnuiam să mă plimb cu bicicleta și inainte, dar cum lockdown-ul ne-a afectat serios vacanțele, a fost cumva firesc să intensific această activitate. Cicloturismul oferă libertate: aceea de a alege un traseu, de a străbate distanțe în natură, de a descoperi destinații turistice și a admira peisaje pe care din goana mașinii abia le zărești, iar pe jos ar fi imposibil de descoperit.

Anul trecut, in iunie, am pornit cu un grup de prieteni într-un circuit cu bicicletele în Delta Dunării, unde am pedalat 350 de km. Am făcut apoi ture în Grecia și Bulgaria, iar anul acesta au urmat alte ieșiri active, pe două roți. S-au adunat deja mii de kilometri parcurși din șaua bicicletei, iar noul stil de viață a schimbat puțin prioritățile legate de timpul liber, și, parțial, oamenii din jurul meu.

Nici nu mi-am dat seama când m-a prins virusul, când am schimbat bicicleta – cu una care să facă față atât turelor de trekking, cât și celor pe munte – chiar și mașina cu una adaptabilă la această pasiune.

5. Mai ai și alte obiceiuri bune pe care vrei să le împărtășești cu noi? 

Când nu sunt plecată cu bicicleta, urc pe munte, mai ales că asta pot face indiferent de sezon. Suntem tare norocoși că la doar o oră-două de mers cu mașina (din București) putem intra direct în trasee cu peisaje care-ți taie răsuflarea. Terapie… gratis!


6. Un gând sau o idee când spui “motivație”? 

Clișeice, dar le-am printat și înrămat, ca să mă ”trezească” în caz că mă rătăcesc pe parcursul zilei:

”Make today count” &”Great things never come from comfort zone”.

Fotografie realizată de Cristina Voinea, freelancer fotograf din comunitatea NO.MAD căreia îi poți scrie aici.