Ceasul sună de  la 5.30 de când au apărut primii bolnavi de coronavirus. Nici snooze nu mai există de atunci. Îl opresc repede ca sa nu trezesc toată casa. Mă strecor din pat cu ochii lipiți în timp ce îmi doresc cu ardoare să nu mă lovesc și de data asta în colțul ascuțit al patului. Nici pisica, mereu dornică de mângâieri, nu schițează vreun gest. Primul reflex e să mă uit pe ultimele știri. Internaționale, nu naționale că aici vine bilanțul doar o dată la prânz. Iau micul dejun citind știri îngrozitoare despre Italia. Termin rapid pentru că orice apetit pălește în fața fotografiilor care îți dau de înțeles că e extrem de grav și incontrolabil ce se întâmplă în țara în care toți ne-am făcut cel puțin o vacanță și abia așteptăm să revenim. Pragmatic ar fi să vorbesc la trecut. Nu știu cine se mai gândește la o vacanță acum în însorita Italie sau la o vacanță în general.