Aș putea spune că în mai puțin de o lună am pierdut multe, aproape tot.

Când încheiem un capitol al vieții noastre, unii dintre noi se cufundă în muncă, se țin ocupați sau călătoresc, doar ca să poată trece mai ușor peste etapa aceea dintre negru și alb numită gri.

Lucrez în turism și cu toții știm că zilele astea turismul este la pământ, contractul meu de muncă a fost suspendat pe perioadă nedeterminată, călătoriile au fost sistate la nivel mondial și să te ții ocupat cu ce anume acasă? Mă simt în aer.

Aș putea spune că mersul la birou mă ajuta foarte mult să îmi programez ziua de așa natură încât să îmi ating țelurile, nu numai pe plan profesional dar și personal, fie că era vorba de o călătorie nouă, un articol nou, o prăjitură bună sau o pictură proaspătă. Lucrul la birou mă ajuta să îmi pun ordine în viață și să am totul la linie. Până când am ajuns în punctul 0 al existenței mele care se numește COVID19.

Am trecut prin multe etape în acest martie nefast. Pentru mine nebunia virusului  a început cu două săptămâni înainte să se declare stare de urgență în România și am trecut prin:

Negare – să afli că ești unul dintre angajații buni și, cu toate astea, ești pe liber, simți că ai o eroare în circuit care nu iți transmite informația corect, conform rezultatelor tale, e ca și cum 4+4=2;

Evitare – Am început să îmi fac agenda zilnică, cum o făceam la birou și timp de o săptămână am reușit să evit cu brio fiecare listă cu obiective din acea săptămână;

Resetare – De când stau închisă în casă, am terminat Facebook, Instagram, Youtube etc;

Ajustare – De săptămâna trecută am început să îmi fac o listă săptămânală cu ce vreau să fac, fară să îmi impun vreo dată sau oră pentru o anumită activitate;

Adaptare – la un moment dat te plictisești și ajungi să înțelegi că nimic nu este veșnic, totul trece și face loc altor lucruri și situații noi. Dacă trebuie să aștept o perioadă și nu am inspirație sau sau am blocajul scriitorului sau al pictorului, este în regulă și asta, tocmai am câștigat o vacanță obligatorie la domiciliu;

Mi-am scos din bibliotecă toate cărțile pe care le-am început și pe care le-am abandonat din vreun motiv anume, indiferent cât de proaste sunt unele din ele. Am salvat niște seriale și niște documentare pe care vreau să le văd, mi-am ordonat toată dezordinea în cutii mari, cutia cu trecutul, cutia cu pensule și culori, cutia cu prezentul, cutia cu viitorul (este goală :D) și cutia cu vise.

Now I’m good to go and wait.

Adriana este fost angajat, poate viitor freelancer, pasionată de turism, Grecia, DIY, stăpâna unui mic blog și a unui mic cățel pe nume Google.