NO.MAD TALKS 05 – TRĂIEȘTE ÎN FIECARE ZI CA O MINI-VIAȚĂ
Joi, ora 18.20, în timp ce eu aranjam sucurile primite de la Coftale (mulțumim) primul participant intra pe ușă. Toată ziua îmi făcusem griji că nu o să vină suficienți oameni, dar cumva fața zâmbitoare a primului participant mă liniștise. La ora 19.00 cele 70 de scaune pe care le aveam pregătite erau ocupate. L-am rugat pe Cătălin să suplimenteze rapid, pentru prima data la NO.MAD Talks eram mai mult de 70 de freelanceri în aceeași sală. Dovadă că NO.MAD Talks crește de la o ediție la alta.
Înainte să începem evenimentul, am povestit puțin cu Andrei Roșu și mi-a spus că el își calculează traseul înainte de întâlniri ca să meargă 5 kilometri pe jos. Acum, ca să ajungă la MATER, a coborât la Unirii și a venit pe jos. Mi s-a părut o idee fantastică, așa că plănuiesc să-i urmez exemplul.
La întrebarea “Ce motive/gânduri v-au convins că trebuie să începeți să alergați/să mergeți pe Camino?”, Ciprian Muntele a răspuns că este o dorință pe care o avea din copilărie. Niciodată nu a fost suficient de bun la sport, așa că și-a dorit să se provoace și să atingă linia de finish. Când era mic, profesorul de sport îi recomandase să se înscrie la “marș”, pentru el a însemnat un stil de alergare caraghios despre care nu putea să le povestească niciodată prietenilor. Veronica Soare s-a decis să plece pentru prima dată pe Camino dorindu-și să facă o campanie de strângere de fonduri diferită care să fie ceva nou și pentru ea. A văzut o poză cu trei călugări pe Camino și a știu că va fi o experiență de neuitat atât pentru ea, cât și pentru cititorii de pe Facebook. Andrei Roșu lucra într-o corporație, avea un stil de viață haotic și mereu pe fugă, sărea peste micul dejun, mânca nesănătos și în special seara și niciodată nu spunea “nu” platourilor cu mâncare pe care le aduceau colegii la muncă. Se îngrășase 18 kilograme și tot își spunea “de mâine mă apuc de sport” dar niciodată nu își găsea motivația. Până când o colegă de birou a făcut o glumă și i-a trimis un link cu un maraton la Polul Nord. Atunci a făcut click și și-a imaginat cum ar fi dacă. Au trecut 8 ani de când face sport de performanță.
La întrebarea “Care au fost obstacolele, provocările pe care le-ați întâlnit în drumul vostru de a vă atinge scopul?”, Ciprian a spus că șase luni a trebuit să renunțe la aproape tot ce-i făcea plăcere. La timpul petrecut cu prietenii, la ieșirile cu prietena lui, la deserturi și la țuică, deși ispitele erau mari. Șase luni s-a antrenat pentru că își propusese să termine cursa Ironman în 14 ore și 30 minute, a avut unele complicații și a terminat-o în 15 ore și puțin, motiv pentru care a spus că se va întoarce. Andrei Roșu ne-a spus că pentru el nu există obstacole la competiții, știe pentru ce participă și este sigur că va termina cursa. Ca să evite obstacolele la antrenamente se pune în situații limită, îl duce un prieten cu mașina până la Ploiești apoi se întoarce pe jos cu bicicleta sau alergând.
Mi-a plăcut mult răspunsul Veronicăi la întrebarea “Cum vă motivați să continuați?”. Ea ne-a povestit că era pe Camino și ajunsese la “Curcea de Fire”, un loc simbolic pentru Camino. Oamenii cară anumite pietre cu ei și le lasă acolo, simbolizând greutățile lor. Ea nu avea piatră, dar s-a dus totuși să se încarce cu experiența celorlalți. După mai mult de 10 kilometri pe un traseu nu foarte ușor au ajuns în acest punct, Veronica observase că în grup există un tânăr care a făcut drumul în cârje. Primul om care a făcut tot drumul Camino de Santiago în cârje, i-a luat cu două luni mai mult, dar totuși a reușit să ajungă la final. De când l-a cunoscut pe Daniel a învățat că nu există “nu pot”, ci doar “nu îmi doresc suficient de mult”.
Dintre toate întrebările și discuțiile mi-a plăcut și faptul că Andrei a spus că sportul l-a ajutat și în antreprenoriat. Este mai disciplinat, mai organizat și nu mai există procrastinare. În plus, dacă își propune ceva, chiar reușește, pentru că elimină piedicile. Singurul moment în care nu are un program riguros este în vacanță, își planifică doar cumpărarea biletelor. “Trăiește-ți fiecare zi ca și cum ar fi o mini-viață” a fost sfatul lui Andrei Roșu pentru freelanceri, la finalul zilei să fii mulțumit de cum ți-ai gestionat timpul. Iar sfatul lui Ciprian Muntele pentru cei care și aleargă a fost “nu săriți peste stretching, doare”.
Mulțumirile speciale merg către vorbitori că ne-au acceptat invitația, către MATER că ne-au primit în casa lor și către Sabina care ne-a făcut fotografiile minunate.
